CULTIVAREA CONSTIENTA A ATENTIEI

Toate realizarile noastre, toate experientele vietii s-au desfasurat si au primit din partea noastra o anumita atentie. Gradul atentiei de care omul da dovada in mod spontan in existenta este masura propriului sau nivel de constiinta. Pe de alta parte, este evident ca, pe masura ce dezvoltam aceasta calitate a mintii noastre, incepem sa fim din ce in ce mai mult prezenti, si prin urmare, mai constienti. Intre atentie si starea de “a fi” a unui om exista o permanenta legatura. Dar pentru a putea aborda practic acest nivel al dezvoltarii constiente a atentiei noastre sa vedem in continuare cateva caracteristici ale acesteia.

Caracteristicile atenţiei

Pentru o înţelegere mai profundă a mecanismului atenţiei. care exprimă în primul rând o mobilizare voluntară, selectivă şi o focalizare asupra unui obiect, fiinţă sau fenomen în vederea unei cunoaşteri optime, prezentăm în continuare caracteristicile esenţiale ale atenţiei:

1. Stabilitatea sau altfel spus persistenţa atenţiei, care constă într-o menţinere fermă şi clară a atenţiei orientată neîntrerupt către aceeaşi activitate sau obiect al cunoaşterii.

2. Concentrarea – se referă la capacitatea de a realiza o orientare selectivă, cu un scop bine determinat, cum ar fi desfăşurarea unei anumite activităţi sau observări eficiente a fenomenelor. Această caracteristică conferă atenţiei claritate şi o intensitate specifică.

3. Flexibilitatea – este calitatea care permite deplasarea, comutarea rapidă a atenţiei de la o activitate la alta sau de la un fenomen la altul cu un efort minim, exprimând astfel mobilitatea focalizării asupra proceselor sau obiectelor asupra cărora ne concentrăm. Flexibilitatea este cea care facilitează adaptarea la diferite activităţi sau perceperea unor fenomene diferite.

4. Distributivitatea este acea caracteristică a atenţiei care permite cuprinderea simultană în sfera mentalului nostru a două sau mai multe procese sau activităţi care se desfăşoară simultan. În general această caracteristică se desfăşoară într-o formă optimă atunci când cel puţin unul dintre procesele în desfăşurare este pentru noi suficient de cunoscut, desfăşurându-se mai mult automat.

5. Volumul sau capacitatea de cuprindere a atenţiei exprimă acea forţă de expansiune dirijată a capacităţii noastre de percepţie în vederea înglobării unei sfere cât mai largi de procese, fenomene sau activităţi.

Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie

Înainte de a recomanda câteva exerciţii de amplificare a atenţiei este util să putem realiza o anumită evaluare a capacităţii noastre de a fi atenţi.

a) Evaluarea atenţiei auditive

Se va pronunţa o serie de cifre unele după altele, ca şi cum ar fi vorba despre un număr de telefon, după care se va repeta un număr cât mai mare posibil de cifre din cele pronunţate, fără eroare, şi se va urmări să se crească acest număr.

În general, un copil de 5 ani poate să repete un număr de 4 cifre, un copil de 6 ani va repeta un număr de 5 cifre, unul de opt ani 6 cifre, la 11 ani, 7 cifre; puţini adulţi repetă mai mult de 8 cifre.

b) Evaluarea atenţiei vizuale

Se vor scrie serii de cifre diferite pe cartonaşe separate, apoi cartonaşele respective vor fi acoperite cu un altul, fiind expuse privirii doar pentru o fracţiune de secundă; încercări succesive vor permite repetarea unei serii din ce în ce mai lungi de cifre. Aceeaşi experienţă se poate realiza cu litere asociate la întâmplare, apoi cu litere formând cuvinte inteligibile sau chiar fraze foarte scurte. Atunci când literele sunt asociate la întâmplare, puţine persoane vor fi capabile să capteze mai mult de 6 sau 7, în loc de 10 până la 15 litere în cazul în care ele formează cuvinte care pot fi pronunţate.

c) Stabilitatea atenţiei

Puteţi obţine o măsură a capacităţii proprii de concentrare a atenţiei realizând un exerciţiu foarte simplu, care vă poate ajuta de altfel să progresaţi foarte mult în această privinţă. Pentru aceasta veţi lua un ceas cu limbi, şi fără a acorda nici o atenţie cadranului sau altor aspecte particulare ale ceasului, urmăriţi în mod strict deplasarea secundarului, înregistrând fiecare poziţie a acestuia. Concentraţi-vă cu o atenţie neîntreruptă asupra secundarului şi observaţi primul moment în care atenţia vi s-a îndreptat către altceva. Calculaţi timpul scurs între momentul de început al fixării atenţiei şi momentul în care aţi deviat.

Acest exerciţiu este deosebit de util în amplificarea puterii de concentrare şi a duratei atenţiei voastre.

Cultivarea metodică a atenţiei

Pentru a căuta – atât în noi înşine, cât şi în ceilalţi – cauzele reale ale neatenţiei, este necesar să explorăm diversele planuri de manifestare definitorii pentru fiinţa umană, începând de la psihic, emoţional şi mergând până la mental şi moral, deoarece cel mai adesea în aceste domenii îşi află rădăcinile neatenţia care ne marchează în mod negativ acţiunile.

Prin cultivarea metodică a atenţiei vom putea dobândi cu o uşurinţă surprinzătoare controlul asupra propriului mecanism cerebral, astfel încât mentalul nostru va putea prelua cu fermitate rolul de pilot, fără a se mai lăsa dominat de factorii turbionari şi de falsele manevre ale gândirii nereflexive.

Metoda de cultivare a atenţiei va trebui să se adapteze ritmului nostru propriu, manierei noastre specifice de a reacţiona la contactul cu viaţa. Astfel, în cazul fiinţei caraterizate de imobilitate, pasivitate, lene, reverie, reacţii foarte lente sau insuficiente la contactul cu exteriorul, se vor adopta modalităţi diferite faţă de cazul acelor persoane caracterizate de un exces de mişcare, de excitaţie şi agitaţie care pare să le răpească aproape total capacitatea de interiorizare. În ambele situaţii este vorba despre o adaptare imperfectă.

Amplificarea atenţiei senzoriale

Dacă sunteţi o fiinţă imaginativă şi visaţi deseori în viaţa curentă, probabil că cel mai adesea nu vă bucuraţi de realitatea curentă sau, altfel spus, nu primiţi lucrurile care vă atrag în mod direct, iar atenţia lasă de dorit. Vă lăsaţi absorbit într-o muncă care vă atrage, dar este posibil să nu rezervaţi suficientă energie nervoasă pentru atenţia senzorială şi musculară necesară altor sarcini.

În acest caz, cultivarea atenţiei trebuie să înceapă prin orientarea către atenţia senzorială. Este deosebit de util în această situaţie să vă obişnuiţi să vă serviţi de toate simţurile cu cât mai multă precizie. Puteţi face aceasta într-un mod plăcut recurgând la jocuri atractive, care prin răbdarea şi concentrarea pe care o necesită, conduc la o percepţie rapidă şi completă, capabilă să vă dezvolte atenţia.

Observarea sau perceperea incompletă sau superficială este datorată fie unei superficialităţi a gândirii reflexive, fie unei lipse de metodă. Neatenţia este semnul unei rătăciri a minţii care, în loc de a controla lucrurile şi evenimentele, se lasă dominată de acestea.

Lipsa obişnuită de atenţie explică insuccesul celui care pretinde că nu a avut niciodată ocazia să intervină: oportunitatea este pierdută pentru că mentalul său, în loc de a fi vigilent, este întotdeauna ocupat de griji inutile sau vagi reverii.

O atenţie vigilentă acordată atât lucrurilor importante cât şi celor secundare antrenează în schimb o îmbogăţire a experienţei constituind un capital preţios pentru reuşită în momentul acţiunii.

Reguli pentru a realiza o percepţie cât mai completă a realităţii înconjurătoare

O bună observare a realităţii necesită primirea unui maxim de informaţii prin intermediul organelor senzoriale, fixarea lor în memorie şi aprecierea, printr-o judecată raţională, la justa lor valoare.

Pentru aceasta:

- examinaţi obiectele sau lucurile sub toate aspectele şi din toate unghiurile, utilizând succesiv fiecare simţ;

- urmăriţi să creşteţi prin antrenament acuitatea percepţiei fiecărui simţ, dar utilizaţi pentru percepţiile de fond simţul cel mai dezvoltat;

- structuraţi o ordine metodică pentru a înregistra elementele observaţiei, separaţi elementele principale de cele secundare ca importanţă şi înregistraţi valoarea (relativă) a fiecărui element;

- observaţi lucrurile într-un timp minim, urmărind să distingeţi din prima clipă elementele de ansamblu şi cele de detaliu;

- clasificaţi în ordinea importanţei relative elementele observaţiei; notaţi-le pe scurt, dar complet.

Pentru a fi imparţiali în timpul observaţiei, urmăriţi să uitaţi tot ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi cu privire la subiectul considerat. Vom examina obiectul sau ideea în cauză ca şi cum ar fi vorba despre un lucru absolut nou.

Cultivând această facultate a atenţiei va trebui să evitaţi orice gest maşinal care ar putea fi realizat fără intervenţia voluntară a conştiinţei. Fiecare gest făcut fără a vă gândi la acesta reprezintă o îndepărtare vizibilă de la preocuparea principală, în detrimentul procesului atenţiei. Gestul cel mai banal, preocuparea cea mai infimă deturnează o parte a atenţiei care trebuie să se centreze în întregime asupra obiectului sau scopului propus.

Din acest motiv nu trebuie realizate niciodată mai multe sarcini simultan şi nici nu este cazul, cel puţin la început, să ne gândim la mai multe lucruri în acelaşi timp, fapt care indică o scindare mai mult sau mai puţin accentuată a personalităţii noastre.

Tehnici de amplificare a atenţiei

1. Examinaţi un obiect sub toate aspectele sale şi stabiliţi diversele raporturi existente între el şi celelalte obiecte. Analizaţi-l din toate punctele de vedere: compoziţie, calităţi, stări, caracteristici, origine, destinaţie, cauze, efecte, istoric, etc.

2. Examinaţi un desen sau un plan, care conţine multe amănunte, reproduceţi-l apoi mai întâi mental, după aceea pe hârtie, urmărind să-i redaţi toate detaliile. Marcaţi mai întâi trăsăturile (elementele) principale şi apoi cele secundare, urmărind să evidenţiaţi în final chiar şi cele mai mici detalii.

3. Analizaţi impresii vizuale (obiecte văzute sau peisaje admirate cândva), impresii auditive (sunete percepute sau pasaje muzicale preferate), impresii tactile (obiecte pipăite), impresii olfactive şi apoi gustative. Urmăriţi să realizaţi o descriere cât mai fidelă a lor, subliniind nu numai caracteristicile lor exterioare, ci mai ales reacţia interioară specifică pe care percepţia lor a generat-o în fiinţa voastră.

După toate aceste exerciţii urmăriţi să apreciaţi cu obiectivitate calitatea observaţiilor dumneavoastră, pentru a avea o măsură cât mai precisă a calităţii atenţiei pe care o manifestaţi. După această evaluare reluaţi exerciţiile mai multe zile la rând şi urmăriţi de fiecare dată să sesizaţi progresele pe care le-aţi realizat.

4. Urmăriţi să determinaţi caracterul sau sentimentele unei persoane după tonalitatea şi inflexiunile vocii sale, după forma corpului său, după particularităţile fizionomiei, după natura atitudinilor şi a gesturilor sale.

5. Urmăriţi să eliminaţi din comportamentul dumneavoastră gesturile inutile, stângace şi mecanice şi să realizaţi doar gesturi armonioase, însoţite de o permanentă priză de conştiinţă asupra lor.

6. Căutaţi să vorbiţi rar, concentrându-vă atenţia pe rând atât asupra ideilor pe care le exprimaţi, cât şi asupra cuvintelor pe care le folosiţi.

Particularizaţi acest exerciţiu urmărind să eliminaţi din vocabularul dumneavoastră cuvintele cu o încărcătură negativă.

7. Suspendaţi în continuare orice mişcare a corpului şi stopaţi de asemenea orice activitate mentală involuntară, cu alte cuvinte emisia gândurilor anarhice şi necontrolate, fără un obiect bine definit. Concentraţi-vă apoi asupra procesului de «centrare în voi înşivă»; urmăriţi firul gândurilor proprii până în punctul lor iniţial, central, care este însăşi sursa generării lor, acolo unde nu mai există divergenţă, agitaţie, dualitate.

Acest exerciţiu reprezintă o treaptă superioară în procesul de concentrare a atenţiei, care ne permite de altfel deschiderea unor noi orizonturi interioare, a căror profunzime şi vastitate ne poate îmbogăţi enorm fiinţa.

Extras din lucrarea “Inteligenta si transformare” - EDITURA KAMALA