Carla Guelfenbein s-a niscut la Santiago de Chile. A studiatbiologia la Universitatea din Essex, Anglia, specializarea Geneticapopula;iei. Mai tArziu a studiat designul la Martin's School of Art.La intoarcerea in Chile a lucrat la agenlia de publicitate BBDO 9i afost directoare artistici gi editor de modi la revista Elle. Esteautoarea romanelor Reversul sufletului (El rev€s del alma, 2OOZ),

Femeia viefii mele (La mujer de mi vida, 2005 ), Restul e tdcere (El restoes silencio,2008), Inotdnd goale (Nadar desnudas,2072) 9i Cutineindepdrtare (Contigo en la distancia, 2O75), pentru care i s-a acordatPremiul Alfaguara. Opera Carlei Guelfenbein a fost tradusi inpeste cincisprezece limbi de editurile cele mai prestigioase dinlume, fiind foarte apreciati de public Ai de critica nationali 9iinternafionali.

CARLACUELFENBEIN

%liru,\.

l]l/

Traducere din limba spanioliTUDORA $ANDRU MEHEDINTI

*aF

IDANIEL

Undeva, in vreun loc de pe planeti, cineva era rispunzitorde moartea ta. Aceasti certitudine mi-a sporit pe misuri cetreceau zilele, siptiminile, lunile, apisindu-mi congtiinlapAni a devenit de nesuportat. Dar cine? De ce? Niciodatinu mi-am imaginat ci rispunsul ar putea fi atit de aproapeincit, intorcindu-mi, m-ag pomeni cu mine insumi.

imi amintesc momentul acelain care, dupi ce am cumpiratpiinea pentru micul deiun, am dat nas in nas cu vagabonduldin cartier. Ochii lui, vitimafi gi totodati ameninlitori, s-auoprit asupra mea. Am gribit pasul, pe cind in iurul meu oa-menii treceau infofolili in paltoane, dispirind apoi in brumamatinali. Un grup de copii a trecut strada. Fetele aveau fularecolorate gi-gi impirtigeau in goaptl secretele, in vreme ce biie-fii alergau gi strigau, impingindu-se unii pe aI;ii cu stingiciaunor cifelugi. Inocenla lor mi-a adincit ingriiorarea stirniti deintilnirea cu vagabondul. Nu puteam gti ce avea si se petreacidupi cdteva minute, ce !i se intAmplase peste noapte sau poatein zori.

in fiecare dimineafi, inainte de a te intilni, mi intrebamcare si fie oare starea ta de spirit. Cu neputinli de previzut.Era dominati de visele tale, de intensitatea luminii gi a tem-peraturii, de infinite straturi circumstanfiale pe care n-ag fireugit si le inleleg niciodati. Uneori imi vorbeai firi incetare,

10 | cARrA GUELFENBEIN

dar alteori pireai inglndurati, ascultind zvonul unei lumice siligluia iniuntrul tiu.

Cind am aiuns in fata ugii tale, Arthur s-a agezat lingimine, cu demnitatea lui pontificali,ln timp ce Charly dideafrenetic din coadi dintr-o parte in alta. Aveam de gind si-fipropun si iegim dupi micul deiun la o plimbare, aga cumficeam de obicei.

in pofida virstei, mergeai cu pagi repezi gi hotirifi. Dacicineva ne-ar fi vizut de la o anumiti distanfi, cu greu gi-ar fiimaginat ci erai cu peste cincizeci de ani mai mare ca mine.

Imi amintesc ci, la doar citeva zile dupi ce am aiuns si-!ifiu vecin, te-am vizut in fala porlii casei tale, tuptindu-tecu volbura aceea care ingreuna trecerea. Mi-ai spus ci pestenoapte crescuse gi ci prezenfa ei indiritnici era o incilcarea libertifii tale. Vorbeai despre planti ca despre o fiinfi vie,in vreme ce, cu un cufit de bucitirie, incercai si scapi deea. Mi-am adus foarfeca de tiiat crengi, am eliberat trecereagi, in scurt timp, stf,team de vorbi insuflefifi. Vizusem ofotografie de-a ta in ziar cu citeva siptimini inainte. Uncritic important de la New York Times igi elogiase opera,gi ziarele de la noi din lari ii reproduseseri cronica. insi,vizindu-te in gridini, m-au surprins inilfimea 9i pirul tiucirunt, pe care il purtai strins la ceafi. Timpul nu reugisesi-!i intunece frumusefea. Unde inainte trebuie si fi fostrotuniimi, acum se iveau unghiuri - la nasul proeminent, labirbie gi la pomefi, la fruntea brizdati de cute. Miinile talelungi erau ca nigte pisiri care uitaseri arta de a zbura. Cuciti vehemenfi aveai si-mi povestegti mai tirziu ci detegtimuncile practice gi ci liar fi plicut si ai o sofie ca aceleaale marilor creatori, care le rezolvi obligafiile mondene,ferindu-i de banalitifile vielii. De atunci, deqi intr-un felstingaci gi incomplet, am incercat si te protejez. Lumea incare triiai tu era de nepitruns pentru mine. Dar, in acelaSitimp, strilucirea care rizbitea prin ugile pe care le lisaiintredeschise mi ficea si mi simt tulburat gi minat decuriozitate fafi de ceea ce nu puteam vedea.

Am ciutat cheia casei tale in buzunar qi am constatatci o uitasem. Am sunat, insi firi si primesc rispuns. Am

cu rrNE iN orrAnranr ; rr

mai agteptat citeva secunde gi apoi am insistat inci de douiori. Mi-am adus aminte de ochii vagabondului, agresivi gi

totodati abitu;i, nota distonanti ce iese din tipar. Am ocolitprin stdnga gridina, gi Arthur m-a urmat cu pagii lui lenegi.Lumina diminelii revirsindu-se peste cirarea cu pietrigstrilucea orbitoare. Ca gi casa, gridina era cufundati inlinigte, viduviti de orice prezenfi umani. O violeti incepeasi-gi risfire bobocii iernatici. Vieti minuscule pe care, ca infiecare an, aveai si le urmiregti cu ateniie. M-am dus pini launa din ferestrele laterale gi m-am uitat iniuntru. Soarele se

filtra prin deschizituri, accentuind penumbra din vestibul.Numai dupi doui secunde te-am vizut. Cizusegi la

picioarele scirii, unde lumina aproape ci nu ajungea. Trupultiu, ca un copac doborit, zicea inert lAngi lampa cu piciorpe care !i-o diruisem la ultima ta aniversare. M-am repezitin curtea din spate. Uga de la bucitirie era larg deschisi. S-arfi zis ci cineva fusese acolo 9i, in grabi, uitase s-o inchidi.,,Cine?" m-am intrebat.

M-am lSsat pe vine lingi tine. Miinile i;i erau crispate,de parci ar fi zgiriat corpuri invizibile inainte de a se dabitute. in iurul capului era o balti de singe. i;i zgiriasegi unbra! gi aveai o diri roqiatici de la incheietura miinii pinila cot. Cimaga de noapte ti se ridicase pini la golduri, gi

pubisul, alb, cu pir ririt, se ivea intre picioarele desficute,imbitrinite. Te-am acoperit cum am putut cu cimaga denoapte Ei abia atunci, Iuindu-te de umeri, te-atn scuturat.

- Vera, Vera! arn strigat.Mi-ai pirut atit de ugoari, atit de fragili. Totul cipita

aparenta unui vis.Restul se preface lntr-o nebuloasi. Timpul a inceput si

curgi altfel, rispindindu-se amorf, imprecis. imi amintescnumai ci, la un moment dat, a sosit ambulanla gi ci, im-potriva oricirei reguli, eu insumi !i-am ridicat trupul, pec6nd persoanele din iur mi rugau si mi linigtesc, si le lassi-gi faci treaba. Nu voiam si te atingi nimeni, si simti ni-meni cildura trupului tiu. Si-!i audi nimeni risuflarea carese stingea.

2

EMILIA

- Si nu uili niciodati, eu sunt tu, mi-a spus Jdr6me cindne luam rimas-bun pe Charles de Gaulle.

El fusese cel care mi indemnase si plec in cilitorie. Eusinguri n-ag fi fost in stare si ies din claustrare. La intoarcereamea din voiaj, chiar daci ideea mi se pirea de neimaginat,aveam si ne cisitorim.

in fa;a noastri, o fereastri mare lisa si se vadi cozileavioanelor ce pireau suspendate in cer.

Eu sunt tu.Erau cuvintele care ne uneau. Care ne uniseri intotdea-

una gi care ne fereau de nenoroc. Ca un descintec. Eu eramel gi el era eu. Am mers in ticere pini la zona de imbarcare gine-am despirfit firi si ne atingem. Expresia lui era linigtiti,siguri. Nu puteam si-i tridez increderea pe care o avea inmine. Cu o zi inainte, la Grenoble, imi luasem rimas-bunde la pirinfi, gi doctorul Noiret, psihiatrul meu, imi didusemedicamente ca si nu fac o crizi de panici. Chiar gi aga,n-am putut si nu-i spun pentru a mia oari:

- Nu gtiu daci pot s-o fac, Jir6me.- Sigur ci pofi, Emilia. Sigur ci po[i.Mi-a atins buzele cu arititorul ca si nu mai repet.

cu rrNE iN orrAmanr ; r:

in avion, adinciti tr, ,."rrlrrt meu, pe cind mi uitam pehublou la stratul de nori, m-am concentrat asupra chipuluicu trisituri fine al lui Jir6me. El fusese vegnic acolo. El eraspecia umani, gi tot ce se afla dincolo de el nu exista pentrumine. M-am gindit la viafa lipsiti de elan, dar firi dezastre,pe care ne-o fiuriserim impreuni. E greu si te mulfumegticu o astfel de viafi. Banali. Lucrurile extraordinare suntincitante gi ne cheami cu trimbifele gi culorile lor vii. Darsunt fragile. Se spulberi.

Jir6me gi cu mine inleleseserim asta dintotdeauna. Totugi,acum el mi lisa liberi. Mi l5sa liberi gi in acelagi timp milega cu propunerea de cisitorie. De ce ficea astaT De ceinsistase si plec, incuraiindu-mi cu bunele lui auspicii? Dinbunitate. Da, din bunitate. Dar gi pentru ci ajunseserimintr-un punct de unde trebuia s-o pornim intr-o direcfiesau alta - iar acest gind mi-a trecut fugeritor prin minte.Amindoi aveam douizeci gi patru de ani, gi prezentul, cindegti tinir, are nevoie si se deschidi spre marea aceea deposibiliti;i viitoare ce nu existi inci.

$anse in ciutarea cirora trebuie s-o pornegti.Ajunsesem pini aici finuti de mina lui. Dar acum el gi

lumea noastri proteiati, cu marginile gterse de folosinfi gi detimp, dispireau sub nori. Mi-era greu si respir. Am cerut unpahar cu api. inainte de a apune, soarele a prins si creasci.Lumina lui aspri ricoga pe undeva gi se izbea atit de puternicde hubloul meu, incit am fost nevoiti si-mi pun ochelarii desoare. Mi s-a pirut ci fos e marea. Frinturi care seminau cuoglinzi de api. De la distanfi, dacl era intr-adevir marea, nuavea violenfa care mi ingrozise in copilirie.

Mi-am amintit de marea din La Serena, orapul unde se

niscuse mama. Cind eram mici, fusesem acolo de doui ori.Am vizut valurile inlfindu-se cu textura lor solzoasi. Amvizut-o pe mama care fugea si se arunce in mijlocul ziduluide api, cufundindu-se in explozia a mii de particule cestriluceau in contralumini. L-am vizut pe tata lingi mine -stiteam amindoi intingi pe nisip, ticufi, cu sufletul la guri,imaginindu-ne ci balena uriagi o inghiEise pentru totdeauna.