cu dumnezeuprefaţă după apariția primului volum, mi s-a sugerat că ar fi bine ca, în ziua a...

Cu Dumnezeu

în fiecare zi

Filofteia Maria Marin

Volumul 2

Grafică: Adina TomaImagini: Dreamstime

str. Morii, nr. 27505200 Făgăraș, jud. Brașov

Tel: 0268 213 714 Fax: 0268 214 111e-mail: [email protected]

www.farulsperantei.ro

ISBN 978-973-1940-46-5

Copyright © 2013 Editura Păzitorul Adevărului

Cu Dumnezeu în fiecare zi - Vol. 22

PrefaţăDupă apariția primului volum, mi s-a sugerat că ar fi bine ca, în ziua a

șaptea, la fiecare volum, să se propună activități ce pot fi făcute cu copiii pen-tru a cunoaște mai bine creațiile lui Dumnezeu și a petrece frumos și util Saba-tul. Gândindu-mă la aceste propuneri am elaborat scurte sugestii atât pentru vineri seara, cât și pentru ziua de sâmbătă.

Instructorii (părinții sau alte persoane care se ocupă de copil) care vor fo-losi aceste materiale, pot găsi mai mult informații pentru aprofundarea stu-diului la pagina 49.

Ținând cont că aceste fascicule se doresc ca în final (dacă Dumnezeu va îngă-dui) să poată să fie folosite ca un devoțional, am să consider că volumul I începe cu prima săptămână din ianuarie, pentru ca să dirijez observațiile în funcție de anotimp. Toate sugestiile pot fi folosite fie pentru observații izolate sau pot fi con-tinuate atât timp cât este posibil sau cât prezintă interes pentru copil. Pe parcursul acestor ieșiri în natură pot fi amintite versete ce se potrivesc cu observațiile făcute.

Atunci când condițiile meteorologice ne permit, este de preferat să fie fă-cute observații în natură, care să fie completate ulterior cu o informare mai amănunțită în limita timpului disponibil și a surselor de documentare, în cursul săptămânii sau în Sabatele în care nu putem merge pe teren.

Pentru aceste ieșiri în natură trebuie să ne dotăm în timp cu lupă, binoclu, lunetă, determinatoare de plante și animale, dar pentru început sunt binevenite și simplele observații cu ochiul liber. Dacă este posibil, începătorii este bine să apeleze la persoane care sunt preocupate de astfel de observații. În fasciculele următoare voi detalia unele modalități de studiere a plantelor și animalelor.

În timpul acestor ieșiri în natură, se pot aduna materiale care să poată fi fo-losite pentru diferite colecții ce vor reprezenta baza pentru studii ulterioare mai amănunțite în zilele când nu pot fi făcute observații în natură.

Filofteia Maria Marin

3Cu Dumnezeu în fiecare zi - Vol. 2

Motto: „Soarele își revarsă lumina spre a înveseli nenumărate lumi.

Oceanul, el însuși sursa tuturor izvoarelor și fântânilor noastre, primește torente de apă de pe întregul pământ,

dar primește ca să dea. Aburii, care se ridică din adâncul său, se transformă și cad în ploi

pentru a uda pământul, făcându-l să încolțească și să odrăslească.”

E. G. White

5Cu Dumnezeu în fiecare zi

Credinţe populare despre zi şi noapte„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară

ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amia-za mare.” (Psalmii 91:5, 6)

Egiptenii credeau că Ra (zeul soarelui) este înghiţit în fiecare noapte de zeiţa ce-rului - Nut - care apoi îl renăștea în fiecare dimineaţă pentru ca să împingă pe cer soarele atunci când acesta traversa cerul cu barca sa. Noaptea, Ra călătorea în lumea subpământeană, unde era un alt râu, Nil, pe care naviga. Osiris (conducătorul acestui tărâm), obliga barca soarelui să traverseze acest fluviu până ajungea la orizont pentru ca Ra, renăscut de Nut în fiecare dimineaţă să aibă cu ce să călătorească în noua zi.

Cunoștiinţele despre Lună, Soare, forma Pământului, zi, noapte etc., despre care se vorbește în Biblie, sunt total diferite de cele ale popoarelor ce trăiau în acea perioadă în jurul iudeilor. În Biblie se spune că Luna, Soarele, Pământul, stelele sunt creaţii ale lui Dumnezeu pe când babilonienii credeau că Soarele și Luna erau zei care se plimbau pe cer într-o barcă care era pusă în mișcare de stele care erau vâslașii. La fel și grecii credeau că Luna și Soarele sunt zei.

Romanii sărbătoreau Soarele, pe care îl numeau Sol invictus pe data de 25 decembrie după cultul zeului persan Mithra. Aflând aceste lucruri, nu ne mai miră faptul că ziua de naștere a lui Isus, numit și „Soarele neprihănirii noastre”, a fost fixată fără nici o bază istorică sau biblică, pe data de 25 decembrie.

Unii oameni considerau că soarele era ajutat să străbată bolta la început de doi bivoli, după care de un bou, apoi venea rândul unei căprioare, iar

Prima parte


în ultima parte a zilei era ajutat de un iepure șchiop, după care trecea pe lumea cealaltă.

„Bună dimineaţa” este una dintre cele mai pline de semnificaţii urări de la noi. Ea poate fi folosită în mod obișnuit atunci când se întâlnesc două persoane până pe la ora 900 - 1000 și reprezintă o urare de bine pentru întreaga zi. Această urare însă mai poate fi folosită, indiferent de ora locală, când participi la o nuntă și are semnificaţia de urare de belșug, sănătate și fericire pentru tânăra familie. Aceeași urare este folosită indiferent de oră și de unii colindători în timpul săr-bătorilor de iarnă pentru a ura un an nou îmbelșugat cu sănătate și fericire celor pe la care trec.

Referitor la anumite momente ale zilei, poporul român are mai multe zicale: „Ziua bună se cunoaște de dimineaţă”, „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”, „Ziua ne ostenim, noaptea ne odihnim”, „Cine ziua nu lucrează, flă-mânzește noaptea-ntreagă” etc.

Unește cuvintele care au legătură.

În cadrul observaţiilor din lumea animalelor puteţi să urmaţi următorul plan:

- Notează data când ai văzut primele exemplare ce aparțin di-feritelor specii de păsări călătoare sau unor păsări considerate

oaspeți de iarnă sau vară și când le-ai văzut ultima dată la sfârșitul perioadei de stat în țara noastră;

- Data la care au fost văzute prima dată primăvara exemplare ale unor specii care nu sunt active iarna și când au fost văzute ultima dată toamna;

- Notarea perioadelor din an și a orelor din zi sau din noapte când s-au auzit cântând anumite specii de păsări sau au fost auzite glasurile unor insecte sau animale sălbatice;

SoareRa

Zeița cerului

OsirisNut

Barcă ce navighează

Conducătorul lumii subterane

Zeu persanpe Nil

MithraZeul soarelui

Sol invictus

7 Prima parte: „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte.” Geneza 1:5 p.p.

- Observaţii la cuiburile confecţionate de păsări (în cât timp au fost construite, din ce materiale, cum au procedat, când a apărut primul ou - mărime, culoare etc., câte ouă au fost în total, cât a durat clocitul, care a fost contribuţia fiecărei păsări din cuplu, câţi pui au apărut, cine și cu ce îi hrănea, când a început exer-ciţiul pentru zbor, în ce a constat și cât a durat, când au părăsit cuibul definitiv);

- Observarea pe tot parcursul anului a unei păsări sedentare ce cuibărește în apropiere, la fel pentru o pasăre călătoare cât timp stă în țara noastră;

- Observarea permanentă a unui animal activ și iarna și a unuia care hibernează (cât timp este activ), menționând și lucrurile observate cu privire la pregătirea pentru iernare (hrănire, pregătirea adăpostului, unde este el amplasat, dacă adună provizii, care sunt acestea etc.).

Pentru a face unele observaţii este bine să vă procuraţi un binoclu. În conti-nuare vă prezint câteva sfaturi referitoare la cum să alegem un binoclu potrivit.

Orice binoclu are înscrise pe el două cifre, de exemplu 8x40. Prima cifră ne arată puterea de mărire (de exemplu un obiect aflat la 80 m, ne apare ca fiind la 10 m), iar a doua ne indică diametrul lentilelor din faţă ale binoclului (cu cât diametrul este mai mare, cu atât imaginea prin binoclu va fi mai luminoasă).

Cele mai folosite sunt binoclurile cu o putere de mărire între 7 și 9 și un dia-metru al lentilelor din faţă de 30-40 mm.

Dacă îl vom folosi pentru a observa anumite animale aflate în locuri mai pu-ţin luminate sau dacă dorim să urmărim animale crepusculare (care sunt active la apusul și la răsăritul soarelui), binoclul potrivit este cel de 7x50.

Atenţie! Nu trebuie să priviţi cu binoclul spre soare, deoarece aceasta vă va afecta vederea.


Adevărul despre zi şi noapte

„Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! Soarele, ca să stă-pânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui! Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmii 136:7-9)

Pământul se rotește de la est spre vest în jurul propriei axe (o linie imaginară ce unește cei doi poli) și, în același timp, în jurul Soarelui. O rotaţie completă a Pământului în jurul axei sale durează 23 de ore 56 minute și 4 secunde și se numește ziua solară (siderală). Perioada din aceste aproximativ 24 de ore în care Soarele luminează zona în care suntem, spunem că este zi, iar când nu mai lu-minează zona este noapte. Biblic, ziua începe la apusul Soarelui și se termină la următorul apus. Când este vorba de ziua calendaristică, ea începe la ora 24 și se termină în noaptea următoare la aceeași oră.

Datorită înclinaţiei axei Pământului față de planul orbitei sale în jurul Soarelui, zilele și nopţile nu au aceeași durată pe parcursul unui an. Cele mai mari durate ale zilelor și nopţilor le întâlnim la poli. La ecuator, lungimea zilelor și nopţilor diferă doar cu câteva minute pe parcursul unui an. În zona noastră, la echinocţii (de primăvară - 20 sau 21 martie și de toamnă - 22 sau 23 septembrie) ziua este egală cu noaptea. La solstiţiul de vară, 20 sau 21 iunie, este cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte, pe când la solstiţiul de iarnă, 21 sau 22 decembrie, este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte. Durata unei zile poate fi măsurată în funcţie de diferite repere. În prezent, folosindu-se de aparatura perfecționată de măsurare a timpului, savanții au constatat că peri-odic trebuie să se mai adauge câte o secundă la ora oficială pentru a compensa încetinirea treptată a vitezei de rotație a Pământului. Prima adăugare s-a făcut la 30.06.1962, iar ultima la 30.06.2012.


Un fus orar este o zonă de pe Pământ în care este în vigoare aceeași oră (ace-lași timp) care este denumită oră oficială sau oră locală.

Meridianul de 0 grade trece prin localitatea Greenwich de lângă Londra. A fost aleasă această localitate deoarece opus acestui meridian pe partea cealaltă a globului nu este nici o zonă locuită. La vest de Greenwich (spre America) timpul descrește, iar la est (spre Asia și Australia) ora crește. De exemplu, când la Greenwi-ch este ora 0 (miezul nopţii), în ţara noastră este ora 200 noaptea, în Australia e ora 10 dimineaţa, iar pe coasta de vest a Americii este abia ora 15 cu o zi înainte.

Meridianul de 180o (ce trece prin mijlocul Oceanului Pacific) reprezintă linia de schimbare a datei. Pe uscat, liniile de demarcaţie dintre fusurile orare sunt mo-dificate în așa fel încât să se suprapună (pe cât posibil) cu graniţele statelor sau unele diviziuni administrative. Unele fusuri orare sunt atât de mult lăţite încât ajung să se învecineze cu fusuri orare având timpul legal cu două sau chiar trei ore mai mare sau mai mic. China are pe întregul teritoriu aceeași oră legală, cu toate că ar trebui să fie divizată în cinci fusuri orare distincte. Rusia, care iniţial era străbătută de 11 fusuri orare, a ajuns în prezent la 9 fusuri orare și intenţionează să ajungă la 5 fusuri orare.

În unele ţări, în special în zona temperată, în timpul verii timpul legal este cu o oră mai lung decât timpul fusului orar normal în care este încadrat locul respectiv (în ultima duminică din luna martie se face schimbarea, iar în ultima duminică din octombrie se revine la ora normală).

Test despre zi şi noapte

1. De ce pe aproape întreaga planetă este o permanentă succesi-une de zile și nopţi?

a) din cauza mișcării de rotaţie - mergi la 7 b) din cauza mișcării de revoluţie - mergi la 19 c) din cauza înclinaţiei axei pământului - mergi la 22

2. Ai greșit - mergi la 15.

3. Răspuns corect - mergi la 15.

4. Răspuns fals - mergi la 9.

5. Zilele sunt egale cu nopţile? a) la poli - mergi la 10 b) în zona temperată, la echinocţii - mergi la 12 c) niciodată - mergi la 18.


6. Ai terminat! Felicitări!7. Răspuns corect - continuă la 11.8. Răspuns greșit - trebuie să mergi la 15.9. Ce este un fus orar? a) este un instrument pentru antrenarea roţilor - mergi la 14 b) un obiect rustic - mergi la 4 c) o zonă de pe pământ în care este în vigoare aceeași oră - continuă la 17.10. Fals - mergi la 5.11. Care este linia de schimbare a datei? a) ecuatorul - mergi la 13 b) meridianul de 180o - mergi la 3 c) meridianul de 0o - mergi la 21.12. Răspuns corect - continuă la 9.13. Incorect - te întorci la 11.14. Greșit - te întorci din nou la 9.15. Ce știm despre zilele și nopţile de la polul nord? a) sunt la fel ca în zona temperată - mergi la 2 b) zilele sunt mai scurte decât nopţile - mergi la 8 c) de la 21 martie la 23 septembrie este zi, iar restul este noapte - mergi la 24.16. Incorect - mergi la 23.17. Corect - continuă cu întrebarea 23.18. Răspuns greșit - te întorci la 5.19. Incorect - te întorci la 120. Răspuns inexact - mergi la 23.21. Nu este bine - te întorci la 11.22. Ai greșit - te întorci la 1.23. Când este în zona temperată (la noi) cea mai lungă zi și, deci, cea mai scur-

tă noapte? a) pe 21 sau 22 decembrie - mergi la 20 b) pe 21 iulie - mergi la 16 c) pe 21 iunie - mergi la 6.24. Ai răspuns corect - continuă cu întrebarea 5.


„O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit.” (Psalmii 19:2, 3)

Zile, săptămâni, luni, ani

Principalele cicluri astronomice sunt: ziua, luna (durata în care Luna efectu-ează o rotaţie completă în jurul Pământului), anul (perioada în care Pământul efectuează o rotaţie completă în jurul Soarelui - 365 de zile, 5 ore , 48 de minute și 45,68 secunde). Durata variabilă a ciclurilor astronomice a dus la apariţia mul-tor calendare dornice să fie cât mai exacte.

Săptămâna nu a avut mereu aceeași durată. La asirieni, săptămâna avea 6 zile, alte popoare antice aveau săptămâna de 4 zile, iar romanii aveau săptămâna de 8 zile. Într-o anumită perioadă din istoria lor, grecii și egiptenii nu aveau săp-tămâni, ci „decade” formate din câte 10 zile.

Denumirea zilelor săptămânii în limba română se pare că provine de la:

a Duminica - ziua Soarelui;

a Luni - după denumirea singurului satelit natural al Pământului –Luna, sau după Lunona, echivalentul roman al zeiţei grecești Hera;

a Marţi - (ziua lui Marte) după planeta Marte, dar și în onoarea zeului grec al războiului, Marte;

a Miercuri - (ziua lui Mercur) după planeta Mercur și după zeul comerţului și al hoţilor cu același nume;

a Joi - ziua lui Jupiter (mai marele zeilor) sau după planeta Jupiter;

a Vineri - după zeiţa Venus, zeiţa dragostei și frumuseţii sau după planeta Venus;


a Sâmbăta - ziua lui Saturn, după planeta Saturn iar în anumite ţări de la evreiescul Sabat.În Biblie aflăm că Adam și Eva au avut în Grădina Edenului săptămâna de

7 zile, fiecare zi fiind identificată printr-o cifră numai ultima zi a săptămânii purtând un nume, și anume Sabat, adică odihnă.

În prezent se folosesc aproximativ 40 de calendare, dintre care cele mai folo-site sunt: calendarul gregorian (folosit în multe ţări din Europa și America), cel islamic, cel iudaic etc.

Știaţi că ...a... lunea nu se scotea gunoiul din casă (ca să nu mă-

nânce uliul păsările domestice ale gospodăriei). a ... nu se făceau cumpărături ca să nu se cheltuiască

bani de la începutul săptămânii, semn că toată săptă-mâna ar fi fost nevoit să dea bani?

a... lunea, marţea și vinerea nu se împrumuta nimic ca să nu fie pagubă în casă?

a... miercurea și vinerea nu se prindeau boii la jug pentru prima dată și nici nu se cocea pâine (căci lua cuptorul foc)? Aceste superstiţii stârnesc râsul dar și în zilele noastre unele persoane își conduc viaţa după ele. Sunt explicate clar în Proverbele 19:2,3: „Lipsa de știinţă este o pagubă pentru cineva, și cine aleargă neghiobește înainte, o nimerește rău. Nebunia omului îi sucește ca-lea, și apoi cârtește împotriva Domnului cu inima lui.”

a... astronomul britanic Sir Edwin Ball a constatat că în sistemul solar există o nepotrivire de 24 de ore fără să poată da o explicație asupra ei? În 1890, profesorul Charles Totfen aflând de descoperirea astronomului britanic, i-a sugerat să încerce să afle răspunsul folosind relatările din Biblie referitoare la anumite modificări ale duratei zilelor. În urma cercetărilor efectuate a ajuns la concluzia că, la rugămintea lui Iosua, Soarele a mai rămas pe cer încă 23 de ore și 20 de minute, iar prin întoarcerea cu 10 grade pe Cadranul lui Ahaz, a mai rezultat o întârziere de 40 de minute și astfel a fost justificată acea nepo-trivire de 24 de ore.

Biblia ne vorbește despre două zile deosebite. Dezlegă jocurile de pe urmă-toarele pagini, dacă nu știai încă despre aceste zile.


Unind cuvintele din prima coloană cu cuvintele potrivite din coloana a doua și, apoi, cu cele din coloa-na a treia, veți afla în final una dintre relatările referi-toare la una din aceste zile.

Ghicitoare: Pe fiecare ramură Câte patru cuiburi; În fiecare cuib, câte șapte ouă; Jumătate albe, jumătate negre.

Sunt două surori Ce nu se-ntâlnesc,

Deși permanent se fugăresc.

Uniţi căsuţele din stânga cu afirmaţiile corecte din dreapta.

Oprește-te, Și tu, lună,

Și soarele s-a opritPână ce poporul

...Soarele s-a oprit în mijlocul cerului

N-a mai fost nici o zinici după aceea,glasul unui om;

și lunas-a răzbunat

și nu s-a grăbit să apună,soare,

ca aceea,

asupra văiicăci Domnulcând Domnul

Aialonului!să fi ascultatnici înainte

lupta pentru Israel.și-a întrerupt mersul,

aproape o zi întreagă.asupra Gabaonului,

pe vrăjmașii lui

Anul

Ziua calendaristică

Luna

Ziua solară

1 - Intervalul de timp cuprins între ora 0 - 24.2 - Perioada de timp în care Pământul face o rotație com-pletă în jurul Soarelui.3 - Intervalul de timp în care Pământul face o rotație com-pletă în jurul axei sale.4 - Durata de timp în care Luna face o rotație completă în jurul Pământului.


Așază cuvintele în ordine, astfel încât să recompui verse-tul, eliminând trei cuvinte care sunt în plus și ținând cont că două cuvinte vor fi folosite de două ori. Scrieţi pe liniile de mai jos versetul pe care l-aţi descoperit.

vremi, măr, zile, rog, şi, să, mă, voi, fi, ani, ostenit, păziţi, tem, degeaba, fraţilor, luni, nu, pentru

Completând textul cu cuvintele lipsă rătăcite mai jos aflați al doilea text biblic.

Atunci _ _ _ _ _ , proorocul, s-a rugat _ _ _ _ _ _ _ _ , și _ _ _ _ _ _ a dat cu _ _ _ _ trepte _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

din locul în care se _ _ _ _ _ _ _ _ pe _ _ _ _ _ _ _ _ soarelui lui _ _ _ _ .

coborâse, zece, Isaia, Domnul, cadranul, înapoi, Ahaz, Domnului, umbra

Știaţi denumirea populară a lunilor anului? Căutați să aflați de ce au fost denumite așa.

Ianuarie - Gerar Februarie - Făurar Martie - Mărţișor Aprilie - Prier Mai - Florar Iunie - CireșarIulie - CuptorAugust - GustarSeptembrie - Răpciune Octombrie - Brumărel Noiembrie - Brumar Decembrie - Undrea

15Cu Dumnezeu în fiecare zi

Adevărul despre miraje„Vedeniile lor sunt înşelătoare, şi proorocirile lor mincinoase.” (Ezechiel 13:6 p.p.)

Mirajul este un fenomen optic datorat devierii razelor de lumină la trecerea prin straturi de aer aflate la temperaturi diferite, deoarece au densităţi diferite. El creează o iluzie optică (percepţia falsă a unui obiect, care, spre deosebire de halucinaţie, are loc în prezenţa obiectului și este percepută de toţi cei ce o pri-vesc) pe care o vede ochiul uman, dar creierul o interpretează incorect. Este o imagine reală ce poate fi fotografiată sau filmată.

a) Mirajul inferior se formează când razele soarelui trec printr-un strat de aer mai cald aflat la suprafaţa solului. Se vede o parte a cerului și a norilor pe pă-mânt, iar imaginea este interpretată de creier ca fiind un lac. Acest tip de miraj este foarte frumos când se produce la apusul soarelui.

b) Mirajul superior apare când stratul de aer din apropierea solului se răcește semnificativ faţă de straturile superioare. În astfel de miraje, obiectele par să plutească în aer sau să fie vizibile cele situate sub orizont. Tot în cadrul mirajului superior putem întâlni situaţii în care obiectele sunt mai înalte decât în realitate sau mai scunde.

c) Mirajul lateral apare pe suprafețe verticale încălzite puternic în diminețile calde ce urmează după nopți reci (primăvara târziu sau la începutul verii); de exemplu, pe pereții clădirilor expuși soarelui dimineții, lângă țărmurile înalte ale mărilor și oceanelor etc. În apropierea promontoriilor în cadrul acestui feno-men, nave aflate în spatele promontoriului pot fi văzute ca și când ar fi în câmpul nostru vizual.

d) Mirajul multiplu apare atunci când intervine o micșorare rapidă a densi-tăţii aerului pe verticală.


e) Fata morgana este o formă de miraj complex ce apare atunci când straturile de aer cald se întrepătrund cu cele de aer rece indiferent că este vorba de vecinăta-tea pământului, sau a apei. Apare o suprapunere de mai multe imagini ale aceluiași obiect și este distorsionată, alungită pe verticală și inversată. Foarte interesantă este fata morgana care apare la răsăritul sau apusul soarelui. Sunt și cazuri când obiecte situate dincolo de orizont apar mai aproape de privitor, răsturnate. Drept rezultat, un vapor care plutește pe mare poate fi perceput ca plutind în aer. De asemenea, un obiect, care se află dincolo de linia orizontului și care nu ar fi putut fi văzut în mod normal, este observat la orizont sau deasupra lui. Imaginea poate fi percepută mărită, astfel încât obiecte îndepărtate pot părea mult apropiate. Și în zonele foarte reci, când au loc schimbări bruște de temperatură, au fost observate orașe, castele, monumente impunătoare aflate la mii de kilometri depărtare ce stă-teau jumătate în aer, jumătate scufundate în apă.

Cele mai spectaculoase apariţii de acest gen au fost semnalate în stâmtoarea Messina (între Italia și Sicilia) și în zona marilor lacuri din SUA.

Se pare că aceste fenomene stau la baza mult comentatelor apariţii de vapoare „fantomă” care navigau pe cer și care apăreau de obicei la crepuscul sau când se apropiau furtuni.

Ştiaţi că...a... prima mărturie scrisă despre un astfel de fenomen datea-

ză din anul 1643 și aparţine preotului Ignazio Angelucci? De la fereastra casei, el a observat cum marea se umflă și ia forma unui cristal pe care erau reflectate imagini ale unui oraș superb cu clădiri impresionante. Ulterior, în această re-giune au mai fost semnalate multe astfel de iluzii optice.

Aranjând corect cuvintele următoare, veţi afla un verset din Ezechiel, pe care îl puteți scrie corect pe liniile de mai jos.

Cinci cuvinte vor fi folosite de două ori.

le, pe, vedeniile, nu, care, înşelătoare, sunt, aveţi, şi, mincinoase, proorocirile, rostiți


Iluzii optice

Pătratele au aceeași înălțime? Cercurile se rotesc?

În tablou este un copil cu oile sau chipul unui om în varstă?

Băiatul privește fata sau este chipul unui bărbat?


Relaţia animalelor cu diferite momente ale zilei

„Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare; puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.” (Psalmii 104:20, 21)

În funcție de perioada în care sunt active, animalele se grupează în : diurne (cele care sunt active ziua), nocturne (cele care sunt active toată noaptea) și cre-pusculare (cele care sunt active la răsăritul sau apusul soarelui). Această alter-nanţă se numește ritm circadian.

Deoarece majoritatea animalelor sunt diurne, vom încerca să vorbim despre o mică parte dintre celelalte animale.

Liliecii pornesc la vânătoare în amurg și vânează toată noaptea insecte aflate în zbor. Ei se orientează cu ajutorul ecolocaţiei (percepția obstacolelor cu ajuto-rul ultrasunetelor). Când soarele se pregătește să răsară, liliecii se întorc la locu-rile lor de odihnă, unde stau atârnaţi cu capul în jos.

Tot în aceeași perioadă, sunt activi ţânţarii, moliile, aricii, șoarecii, unele păsări de pradă cum ar fi, bufniţa, cucuveaua, striga etc. Prezenţa și comporta-mentul unora dintre ele au generat superstiţii, printre care cea mai des întâlnită este cea care spune că acolo unde cântă o cucuvea va muri un om. Explicaţia este următoarea: acolo unde este un bolnav grav se menţine aprinsă o mare parte din noapte măcar o lumină. Insectele nocturne atrase de lumină se izbesc de geam și


cad. Atrase de abundenţa de hrană, unele animale ce se hrănesc cu ele se adună și cuveaua, știind din experienţe anterioare că, acolo unde este lumină, este și hrană mai multă, se „instalează la masă”. Prin „cântec”, ea își revendică teritoriul faţă de alte pretendente. Dacă bolnavul moare, cei care au auzit cântecul încep să creadă în superstiţie: dacă nu moare, fie că uită de cucuvea, fie că fac diferite asocieri cu anumiţi factori care au împiedicat nenorocirea.

Des întâlniţi la apusul soarelui sunt și fluturii colibri ce au un zbor asemănă-tor cu cel al păsărilor cu același nume, dar și fluturele cap de mort denumit așa după desenul ce îl are pe torace, și fluturele ochi de păun. Fluturele cap de mort intră uneori în stupi după miere dar, de cele mai multe ori, este omorât de albine și acoperit cu un strat de ceară și propolis.

Noaptea ies la vânătoare lupii, vulpile, aricii și chiar pisicile. Și hamsterii sunt foarte activi noaptea când se hrănesc, își sapă galeriile etc. Ca toate animalele în-rudite cu el, are obrajii concepuţi ca niște pungi în care își stochează hrana pe care apoi o transportă și o depozitează în «cămara» vizuinii. Ratonii denumiţi și ursu-leţi spălători, cu toate că sunt animale nocturne, pot fi uneori întâlniţi și în timpul zilei. Trăiesc în zonele cu păduri aflate în apropierea apelor și se hrănesc cu animale mici (broaște, pești, păsări, melci, viermi, rozătoare, insecte etc.), fructe, seminţe, rădăcini, lăstari, ouă etc. Are în jurul ghearelor de la labele din faţă niște fire ţepoa-se ce se aseamănă cu mustăţile pisicilor, care îi permit să identifice obiectele înainte de a le atinge cu suprafaţa labelor. S-a constatat că cea mai mare suprafaţă de pe scoarţa cerebrală destinată simţului pipăitului este cea de la ratoni. Nu hibernează dar, în perioada rece a anului, nu ies din culcușul în care dorm.

Cine sunt eu?a) Ziua dorm, iar noaptea ies la vânătoare.

Oamenii superstiţioși se tem când îmi aud strigătul _ _ _ _ _ _ _

b) Zgârcitele albine mă omoară sau numai mă alungă, când mă prind la fa-gurii de miere.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _c) Îmi sperii dușmanii cu ochii desenaţi pe aripile mele.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ d) Ziua zbor să prind insecte. Am coada ca o furculiţă, pene albe pe burtă,

roșii la gușiţă și negre pe spate și aripi. _ _ _ _ _ _ _ _ _


Ca să aflaţi cele trei categorii de animale scrise mai jos, trebuie să faceţi următoarele:

a) Să adăugaţi vocalele corespunzătoare:

C R _ P _ S C _ L _ R _

b) Să „descurcaţi” aţele baloanelor:

c) Să completaţi pe liniuțele de mai jos prima literă a imaginilor:

_ _ _ _ _ _ _ _

O NT CEN R U

_ _ _ _ _ _

Citește începând de la săgeată în sensul acelor de ceasornic și vei afla versete referitoare la depen-denţa ființelor de anumite mo-mente ale zilei.

OSERASĂRDNÂC

AUMORADROLEL

RL

ARAESĂNÂI

EI

PN

LE

II

ES

UU

GC

MĂ

EE

LZ

ÎRULSĂUȘILAC

LL

AI

NAPOIȘISECUL

EA

CV

FL

NN

UU

UÎ

,

,

,

.

,

.

a


Plantele sunt dependente de lumină

„Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întuneri-cului.” (1 Tesaloniceni 5:4, 5).

Pentru plante lumina este un factor esenţial. Principalele procese fiziologice influenţate de lumină sunt: asimilaţia clorofiliană, evacotranspiraţia, fototro-pismul, fotonastiile etc.

Asimilaţia clorofiliană este procesul care a asigurat și încă mai asigură, di-rect sau indirect, hrana tuturor vieţuitoarelor de pe Terra și menţine procentul de oxigen și dioxid de carbon în limite acceptabile.

Evacotranspiraţia (procesul care se materializează prin absobţia de către ră-dăcină a apei din sol și transportul ei spre frunze) este influenţată direct propor-ţional de intensitatea luminii și de cantitatea de apă din sol.

Prezenţa luminii determină la plante și un alt proces numit fototropism po-zitiv (tendinţa plantelor de a se îndrepta către zona de unde primesc mai multă lumină) care este specific părţilor aeriene ale unei plante și fototropism negativ care este întâlnit la rădăcini care se îndepărtează de lumină.

Este cunoscută tendinţa capitulului de la floarea-soarelui de a urmări traiec-toria soarelui pe bolta cerească, iar la dediţel, pe lângă această tendinţă, seara, noaptea și în zilele noroase, capătul tijei florale îndreaptă floarea spre pământ, datorită fenomenului denumit fotonastie.

Răspunsul plantelor la ciclul de lumină din zona în care trăiesc este foarte important. Mai mult, plantele se împart în plante matinale (ce înfloresc dimi-


neaţa – petuniile, zorelele), de amiază (majoritatea), vesperale (ce înfloresc seara și se menţin până dimineaţa – regina nopţii, luminiţele nopţii). Diferitele ore la care înfloresc anumite plante pot alcătui un deosebit ceasornic. De exemplu, înfloresc la ora 5 - zorelele, macul roșu de câmp, dovleacul; la ora 6 - păpădia, susaiul și cicoarea; la ora 7 - podbalul și vulturica; la ora 10- șopârliţa (Veronica chamaedrys) și măcrișul de iarbă cu flori galbene; la ora 11 - luța sau doamna de la ora 11, cum o numesc francezii; la ora 18 - laurul porcesc; la ora 19 - otrăţelul de baltă; la ora 20 - regina nopţii și luminiţele nopţii.

De exemplu, plantele ce sunt originare din zonele cu zile scurte (respectiv lungi) vor înflori abundent doar dacă li se creează condiţiile de lumină specifice zonelor de unde sunt originare. Printre plantele care preferă zilele lungi sunt ovăzul și grâul, iar printre cele care preferă zilele mai scurte de 12 ore este bum-bacul. Sunt însă și plante indiferente faţă de lungimea zilelor.

Experimente şi observaţii:- Modificaţi poziţia unui ghiveci cu o plantă or-namentală cu 180o și urmăriţi schimbarea poziţiei frunzelor în timp și spaţiu, până când se vor în-drepta din nou spre sursa permanentă de lumină.

- Achiziţionaţi o plantă ornamentală din grupul trifoiului și observaţi reacţia frunzelor la modificarea intensităţii luminii (fie că este vorba de apropierea nopţii, fie că cerul este înnorat).

- Alcătuiţi un tabel cu orele de închidere și deschidere a florilor din grădina voastră.

În căsuţa aflată la sfârșitul fiecărui enunţ scrie litera A dacă este corectă afirmația și litera F dacă ea nu este adevărată.

- În timpul fotosintezei, plantele elimină dioxid de carbon și consumă oxigen. q- Plantele elimină apă sub formă de vapori în timpul transpiraţiei. q- Plantele matinale sunt acelea care înfloresc dimineaţa. q- Oxigenul este eliminat de către plante în timpul respirației. q- Păpădia nu își închide florile pe timp de ploaie sau ceaţă. q


a a a a a

a

aa

a a

a

a a a a

a aa

a

aa

aa

aa

a a aa

a a

aa

aa

a

a

a a a a aa

aaa

g

g g

g

g

gg

g gg g

g

g

gg

gg g

gg

a

a a a

a

a

aa a a

a

a vv

vv

v

v

vv

v

v

v

vv

v v

v

vv

vv

v

v vvvvv

vv

v v

v

v

a

a

aa a

a aaa

aaa

a a

aaa a

a

a a

aaaa

a

a

a

a

a aaaaaa

a a aa

a

a

aa

aaa

aa a a

aa

a

aa

aa

aaa

a

a

a

a

aa

aa

a

aa

a

a a a a

a

a

a a a

a a

a

a

a

Colorează desenul de mai jos conform codului următor:

v - verde; g - galben; a - albastru

Vei obţine două elemente din natură. Pe liniile aflate sub desen trebuie să scrii care sunt aceste elemente și care este legă-tura dintre ele.

Completează vocalele corespunzătoare versetului de mai jos.

_ T_ _S T_ Z _ _ _, _ T _ _ S T _

Ș _ N _ _ P T _ _ ; T _ _ _ _ Ș _ Z _ T

L _ M _ N _ Ș _ S _ _ R _ L _ .


Efecte luminoase„Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca

ziua, şi întunericul ca lumina.” (Psalmii 139:12)

Aurora polară este un fenomen optic care constă într-o strălucire intensă ce poate fi observată pe cer în timpul nopţii în regiunile polare. Pare a fi o cortină de lumină multicoloră pe cerul nopţilor de la cei doi poli. Când apare la po-lul nord se numește auroră boreală (denumirea a fost dată de Galileo Galilei) și amintește de zeiţa romană a zorilor, Aurora, și de zeul care reprezintă vânturile Boreas. Apare, de obicei, în perioadele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, se numește auroră australă (denumire dată de James Cook) care indică faptul că se petrece la polul sud. A fost observat acest fenomen că are loc și pe planetele Jupiter, Saturn, Marte și Venus.

Coroanele sunt inele luminoase în jurul soarelui sau lunii. Sunt colorate având la exterior roșu și la interior violet și se datorează refracţiei și difracţiei lu-minii și trecerii luminii prin strate subţiri de picături de apă și cristale de gheaţă.

Iridiscenţa (irizațiile) este un fenomen optic ce se prezintă la nivelul unor nori de înălțime medie, foarte subțiri, atunci când sunt străbătuți de razele soarelui care îi colorează în culorile spectrului fără a căpăta însă o formă sau un model aparte.

Sun dogs (câinii soarelui) este o iluzie optică ce apare sub forma a două pete luminoase de o parte și de alta a soarelui sau lunii creând efectul a trei sori (luni) încorporaţi de obicei într-un cerc. Fenomenul are loc mai des atunci când Soare-le sau Luna sunt aproape de linia orizontului.


Haloul apare când diferite tipuri de nori, aflaţi la 5-10 km altitudine și care con-ţin cristale de gheaţă, se interpun între Pământ și Lună sau Soare formând un ecran. Are forma unui inel alb în jurul Lunii sau a unuia slab colorat când înconjoară Soa-rele. În funcţie de forma și orientarea cristalelor, de altitudinea la care se află norii, se formează diferite tipuri de halouri. Prima descriere a acestui fenomen s-a făcut la Roma în anul 1637 și a fost numit „cearcănul Soarelui.” Se întâlnește destul de des.

Flashul verde apare pe suprafeţe plane, cum ar fi mările și oceanele (de la latitudini mari), ca un spectru vertical de culori care dispar pe rând urmând sub linia orizontului soarele care apune.

Inelul lui Bishop apare ca un cerc luminos de culoare roșiatică în jurul Soa-relui sau Lunii, atunci când în atmosferă există o cantitate mare de pulberi care determină difracţia razelor luminoase, de obicei după erupţii vulcanice.

Gloria este un sistem de inele în culorile spectrului solar având violet la in-terior și roșu la exterior, înconjurând forma unui obiect (avion, balon) care se proiectează pe un nor compact.

Unește efectul luminos din căsuţele din partea stân-gă, cu descrierea lui din partea dreaptă.

Efectul luminii

Descrierea fenomenului

1 - Aurora australă 1 - Inel alb sau slab colorat în jurul Lunii şi colorat în jurul Soarelui. 2 - Coroanele 2 - Nori foarte subţiri, coloraţi în culorile spectrului.

3 - Inelul lui Bishop 3 - Cortine de lumină multicoloră pe cerul nopţii.

4 - Aurora boreală 4 - Două pete luminoase pe părţile opuse ale Soarelui sau al Lunii.

5 - Irizaţii 5 - Inele luminoase în jurul Soarelui sau Lunii având în exterior roșu iar în interior violet.6 - Halou 6 - Cerc luminos de culoare roşiatică în jurul Soarelui sau Lunii.

7 - Câinii Soarelui 7 - Sistem de inele colorate în culorile spectrului, în jurul unor corpuri care zboară (avioane, baloane).

8 - Gloria- Nu este o greşeală că a rămas necompletată o căsuţă din coloana dreaptă. Acest lucru se datorează faptului că două efecte din coloana stângă au aceeaşi explicaţie.


Experimente şi observaţii

În cadrul observațiilor asupra plantelor puteți să realizați:

1. Întocmirea unui calendar al recoltării plantelor medicinale și alte observații referitoare la acestea.

2. Observații asupra diferitelor specii de arbori, arbuști și plante ierboase.a) La arbori cu frunze căzătoare:

• umflarea mugurilor;• apariția primelor frunze;• înfrunzirea completă;• apariția primelor flori;• înflorirea completă;• coacerea fructelor;• răspândirea fructelor și semințelor;• începerea colorării frunzelor;• colorarea accentuată (ierbar cu frunze de diferite nuanțe aparținând

aceleași specii de arbori sau de arbuști);• începutul căderii frunzelor;• desfrunzirea totală.

b) La arbori cu frunze verzi permanent:• apariția florilor femeiești și bărbătești;• planșe de ierbar cu ramuri ale diferitelor specii de conifere, cu conu-

rile și semințele lor.c) La plante ierboase:

• apariția părților aeriene și mențiunile necesare la cele la care se ob-servă părți aeriene ce sunt active iarna;

• îmbobocire;• înflorire;• coacerea fructelor;• răspândirea semințelor;• dacă sunt anuale sau perene;• pentru cele perene ce organe le asigură supraviețuirea în timpul iernii.

d) Data la care ai mâncat primele legume (în zona în care locuiești) din culturi neprotejate.


Atmosfera - „cortul lui Dumnezeu” pentru oameni

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmii 19:1)

Este o „pătură” ce apără Pământul de acţiunea Soarelui și a spaţiului cosmic, iar fără ea temperatura ar trece de 100o C în timpul zilei, iar noaptea ar scădea la aproximativ -100o C. Ea este formată dintr-un amestec de gaze (azot, oxigen, vapori de apă, dioxid de carbon, argon, ozon etc.) și din particule lichide sau so-lide. Proporția de vapori de apă diferă în funcție de climă, altitudine, cantitatea de precipitații căzute anterior etc.

Prezintă mai multe straturi cu grosimi diferite:• Troposfera se înalţă până la 16-18 km altitudine și conţine aproximativ 90%

din cantitatea totală de aer a atmosferei datorită atracţiei Pământului. Aici se formează norii, precipitaţiile, curcubeele, vânturile și tot pe aici circulă avioanele. Temperatura poate ajunge la -80o C;

• Stratosfera se întinde până la aproximativ 50 km. Prezintă stratul de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete care, dacă ar ajun-ge toate pe Pământ, ar distruge viaţa în întregime. Nu se mai găsesc aproape deloc vapori de apă (cu efectul lor de răcire) și, de aceea, temperatura ajunge la 50-70o C. În prezent, acest strat de ozon salvator pentru vieţuitoare este în mare pericol din cauza nesăbuinţei omului.

• Mezosfera se întinde până la o altitudine de aproximativ 80 km. În această zonă sunt observaţi meteorii, iar temperatura ajunge la -110o C.

• Ionosfera ajunge până la 690 km, dar până la aproximativ 100 km în cadrul ei se formează aurorele polare.

Partea a doua


• Exosfera se întinde până la aproximativ 100.000 km. Aerul este foarte rare-fiat. De aici se face trecerea spre vidul interplanetar în care există rari atomi de heliu și hidrogen. Deoarece nimic nu oprește căldura puternică a Soarelui, temperatura ajunge în acest strat până la 3000o C. Atmosfera prezintă o coloraţie schimbătoare în timp și spaţiu, astfel că tro-

posfera pare de obicei albastră, dar când este încărcată cu diferite particule de praf sau cu vapori de apă, are nuanţe roșii-violacee sau cenușii-albicioase, pe când în straturile înalte totul este întunecat.

Experimente şi observaţii:a) Pentru ca să ne dăm seama mai ușor de

prezenţa aerului, luăm un balon și îl umflăm și vom constata că, dacă îl înţepăm cu un ac, el va pocni și se va rupe din cauza forţei cu care aerul,

sub presiunea din interior, a presat pentru a ieși din balon prin micul orificiu făcut de ac.

b) Umflând un alt balon, vom lăsa să iasă ușor din el aerul în apropierea unor bucăţele de hârtie, fulgi etc. și vom observa că acestea vor fi deplasate din locul în care erau. Am creat o adiere de vânt.

c) Dacă așezăm o lumânare într-un borcan mai mare folosind un suport potrivit și o aprindem (se face numai în prezența unui adult), iar apoi închidem bine borca-nul cu un capac metalic, vom observa că, după un timp destul de scurt, lumânarea se stinge din cauză că s-a consumat oxigenul din aerul din borcan. Dacă repetăm experimentul fără a pune capacul la borcan, lumânarea va arde până se termină.

d) Dacă ţinem gura închisă și ţinem nările strânse cu ajutorul degetelor sau a unui cârlig de rufe, vom observa că, după scurt timp, începem să ne sufocăm și vom deschide gura pentru a respira, datorită lipsei oxigenului din plămâni.

e) Privind aerul dintr-o cameră în bătaia razelor de soare, vom putea observa particule ce plutesc în aer. Pentru a le putea studia cu o lupă și chiar cu un mi-croscop, putem așeza bucăţi de sticlă bine curăţate (lame pentru microscop) în diferite locuri (într-o sală de sport, în camera de joacă, în dormitor, în bucătărie, etc). După câteva zile putem să le comparăm între ele și să le studiem.

f) Introducând aer într-un balon, dar fără să-l umflăm prea tare și așezându-l pe un calorifer cald (atenţie, să nu aibă asperităţi, muchii tăioase sau să fie prea fierbinte) vom constata că, după puţin timp, balonul va fi mai umflat, deoarece aerul din balon și-a mărit volumul prin încălzire.

29Partea a doua: „ ‚... Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape’ ... Dumnezeu a numit întinderea cer.” Geneza 1:6, 8 p.p.

Cine sunt eu?a) La nivelul meu se află stratul de ozon care vă apără

de influenţa nocivă a prea multor raze ultraviolete. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

b) Aerul de la nivelul meu este foarte rarefiat. _ _ _ _ _ _ _ _

c) Meteorii se aprind și sunt vizibili când sunt la nivelul meu. _ _ _ _ _ _ _ _ _

d) Aici întâlniţi norii și avioanele, se formează curcubeele și vânturile. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

e) Aurorele polare se formează la nivelul meu. _ _ _ _ _ _ _ _ _

Completează în textul de mai jos cuvintele care lipsesc. Ele sunt amestecate în ultimele două rânduri ale paginii.

„Cunoști tu _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ? Sau tu îi _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ stăpânirea pe _ _ _ _ _ _ ?

Îţi _ _ _ _ _ _ tu glasul până la _ _ _ _ , ca să chemi să te _ _ _ _ _ _ _ râuri de _ _ _ ?

Poţi tu să _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _, ca să _ _ _ _ _ ? Îţi zic ele: „_ _ _ _ - _ _ ”? Cine a pus _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ în _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sau cine a dat _ _ _ _ _ _ _ _ _

întocmirii _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ?

Iată-ne; norilor; văzduhului; cerului; acopere; arunci; plece; orânduieşti; negura; pământ; nori; ape; legile; înalți; fulgerele; înțelepciunea; pricepere.


Circuitul apei în natură„El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ, şi face să răsară iarba pe

munţi.” (Psalmii 147:8)

Este unul dintre cele mai importante fenomene ce au loc pe planeta noastră pentru întreţinerea vieţii.

Principalii factori care influenţează acest fenomen sunt: radiaţia solară, cu-renţii de aer și gravitaţia. Pe măsură ce apa trece prin anumite procese fizice (evaporarea, condensarea, infiltrarea, scurgerea) și procese fiziologice (respirația, transpirația, excreția), ea poate să ajungă în una dintre cele trei stări de agregare (solidă, lichidă sau gazoasă).

Pentru a înţelege mai bine fenomenul ne vom folosi de o cantitate mică de apă pe care o vom numi „ Pic-pic”care ne va povesti câteva „întâmplări” din exis-tenţa sa.

„Eram foarte mică, dar mândră că, alături de prietenele mele, formam un superb fulg de zăpadă care a căzut pe creanga unui brad. Dar nu am stat prea mult acolo căci Soarele ne-a transformat într-o picătură de apă ce a căzut pe pământ şi,


alături de alte milioane de picături, am pornit la vale spre pârâu. Aici, unele din-tre prietenele mele au fost înghiţite de animale însetate, dar eu mi-am continuat drumul, am contribuit la învârtirea roţii unei mori ce măcina cereale şi, după un drum nu prea lung, am ajuns într-un lac pe care se plimbau bărci, înotau păsări, peşti şi chiar oameni. În timp ce urmăream peştii ce se grăbeau să-şi găsească hra-na şi să se apere de duşmani, am ajuns într-un canal ce m-a dus spre paletele unei turbine ce producea curent electric. De aici, am călătorit prin albia unui râu şi am ajuns printr-un canal într-o grădină mare cu multe legume care ne aşteptau nerăbdătoare. Am pătruns în pământ unde aşteptam alături de prietenele mele să fim luate de rădăcinile plantelor pentru a le astâmpăra setea. În timp ce aşteptam, a început o ploaie puternică şi am fost luată de lângă unele dintre prietenele mele şi dusă la vale către râul de unde am fost adusă, apoi am ajuns într-un fluviu de unde am călătorit până la mare. Aici, datorită razelor putenice ale soarelui, m-am evaporat şi am ajuns din nou într-un nor unde o să înceapă o nouă aventură.”

În concluzie, vaporii de apă din atmosferă se condensează la nivelul norilor determinând precipitaţii lichide sau solide. Ajunse la nivelul solului, apele pot lua mai multe direcţii, se infiltrează în sol și ajung în apele subterane care pot ieși din nou la suprafaţă prin izvoare, sau se stochează în sol de unde fie că se evaporă sau sunt preluate de către plante sau rămân în sol. O altă parte a apei se scurge pe suprafaţa solului către reţeaua hidrografică și de aici în lacuri, mări și oceane. În final, indiferent unde ar fi, apa se evaporă și ajunge din nou în aerul atmosferic.

Completează fulgul de nea.


Ionel a dorit să compună o poveste prin care să arate cir-cuitul apei în natură, dar a fost strigat de un prieten și a ple-cat la joacă. Poţi să termini tu povestea?

Mă numesc Fulguleţ şi împreună cu prietenii mei am călă-torit, dus de prietenul nostru, Noruleţ, până deasupra unei păduri unde, atraşi de pământ, am căzut într-o poieniţă. Aici, o rază de soare ne-a încălzit de credeam că o să leşin şi am devenit o picătură de apă...

Lucru manual:

Puteţi să confecţionaţi macheta unui fulg de nea în felul următor:

- Luaţi o hârtie și tăiați-o în formă de pătrat și împăturiţi-o pe diagonală, apoi o împăturiţi din nou, obţinând un triunghi dreptunghic, după care se su-prapune ipotenuza peste o catetă. Se rotunjește capătul mai lat și se desenează o bucată din fulg apoi se taie surplusul în așa fel încât bucăţelele să rămână unite păstrând și un vârf de aproximativ 0,5 mm.

Desenele pot fi multiple.

1

2 3 4 5


Frumoşii, dar, temuţii nori„Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor. Acoperă faţa scaunu-

lui Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.” (Iov 26:8, 9)

Apa ajunge în aerul de la suprafaţa pământului prin evaporarea ei din ape de suprafață, sol, sau din diferite alte surse precum și prin respiraţia și transpiraţia plan-telor și animalelor. Acest aer, când începe să aibă o temperatură mai mare, datorită radiaţiei solare, devine mai puţin dens și deci mai ușor și astfel începe să se ridice în atmosferă împreună cu vaporii de apă. Atunci când întâlnesc zone cu temperaturi mai scăzute, vaporii se condensează formând mici picături de apă (în jurul unui gră-unte de praf, nisip, polen, un cristal de sare etc.) și astfel se vor forma norii.

Micile picături de apă sau cristale de gheaţă formate la început sunt foarte ușoare și rămân în nori. Treptat, ele se ciocnesc între ele și se unesc formând o pi-cătură mai mare (sunt necesare milioane de picături rezultate iniţial din vapori) suficient de mare încât să cadă spre pământ. Din totalul de picături ce formează norul, numai o mică parte ajunge să cadă spre pământ, majoritatea se transfor-mă din nou în vapori. De multe ori, apa pleacă din nori sub formă de cristale de gheaţă care, atunci când întâlnesc straturi de aer rece, se unesc formând fulgii de zăpadă de forma unor stele cu șase colţuri fiecare având formă unică. Dacă întâlnesc strate de aer cald, se transformă în ploaie.

Denumirea norilor conţin patru cuvinte de bază: cirrus (fibros, asemenea părului), cumulus (grămadă pufoasă), stratus (strat, nivel orizontal), nimbus (care aduc ploaie), prin combinarea cărora și adăugând anumite prefixe s-a ajuns la actuala clasificare a norilor. Prefixul „cirro” indică nori înalţi aflaţi la mari înălţimi, „alto”, nori situaţi la o înălţime medie, „nimbo” ca prefix și „nimbus”ca suffix indică faptul că norul produce precipitaţii. Sunt 10 tipuri principale de nori care se găsesc la anumite altitudini.

Principlele tipuri de precipitaţii:- ploaia care poate să fie uniformă, în averse, sub formă de burniţă sau cu grindină;- ninsoarea poate și ea să fie liniștită, sub formă de viscol, de măzăriche sau de

lapoviţă;- roua se formează în nopţile de vară fără vânt când masa de aer este umedă;- bruma se formează la fel ca roua, dar atunci când temperatura este sub zero grade;- chiciura se produce în urma îngheţării picăturilor de apă ce formează ceaţa,

pe plante sau alte obiecte;


- ceaţa apare când aerul este saturat cu vapori de apă și temperatura scade atin-gând punctul de rouă;

- smogul apare când aerul este umed și poluat și este periculos pentru sănătate.Picăturile de ploaie pot măsura între 0,25 cm până la 1 cm diametru. Fiecare

este alcătuită din milioane de picături mai mici de apă. Picăturile de 0,5 mm sau mai mici au nevoie de o oră sau chiar mai mult până să ajungă pe pământ și provin din nori stratificaţi mai subţiri de 2 km. O astfel de ploaie se numește burniţă. Ploaia cu picături mari sau cu gheaţă (grindină) provine din nori cu-mulo-nimbus care pot ajunge la 15 km altitudine sau chiar mai mult.

Știaţi că...a... un fulg de zăpadă se formează din combinația mai

multor cristale de gheață? Există practic un număr infinit de aranjamente posibile, mai ales datorită faptului că fulgii de zăpadă pot crește prin fenomenul de auto-asambalare, care este un fenomen natural.a... bucățelele de grindină sunt formate din gheață

transparentă sau dintr-o alternanță de straturi de gheață: transparentă și ne-transparentă? Structurile alternative pot avea cel puțin 1 mm grosime.a... cele mai mari bucăți de grindină au fost înregistrate în ziua de 14 apri-

lie 1986 în orașul Gopalgandzh (Bangladeș, Asia). Ele cântăreau aproape 1 kg și 92 de persoane au fost omorâte de bucățile de gheață. Citiți la Iosua 10:11, Isaia 30:30, Apocalipsa 16:21 (un talant grecesc=26 kg, cel roman=32,3 kg, cel egip-tean=27 kg, cel babilonian=30,3 kg, iar talantul greu comun, utilizat în timpul evenimentelor descrise în Noul Testament avea 58,9 kg) și comparați.

Ghicitoare: Baba iarna cea hainăÎi împrăștie-n grădină.Par a fi niște petale.Ce sunt ei însă, știţi oare?

Frate bun cu baba iarnă Când e frig și umezeală,Apele schimbă pe loc Nu vezi la doi pași afară În oglinzi scânteietoare. Dar când soarele răzbește,Știţi voi cine este oare? Repede o risipește.

Moale, albă și pufoasăPentru grâu e plapumă groasă.N-are aripi, nici picioare,Dar zboară prin cer agale;


A B

E un munte ca de vată,E făcut numai din apă,De se scutură nu-i pasăCând va cădea ploaia deasă.

Aritmogriful următor va avea pe verticala A-B denumirea generică a ninsorii, ploii, burniţei, grindinei etc.

1. „Plânsul” norilor, vara.2. „Plânsul” norilor când este ger.3. O ploaie de scurtă durată, dar

abundentă.4. Din cauza ei nu putem vedea

uneori nici la câţiva metri, chiar dacă este ziuă.

5. Se formează când aerul este umed și rece și împodobește totul cu ace de gheaţă.

6. Apă în stare gazoasă.7. Bucată de gheaţă ce cade din

nori.

8. Ploaia este formată din ................ de apă. 9. Picăturile de apă de pe plante, pe care le găsim în dimineţile de vară.10. Apă în stare solidă. 11. Ninsoare cu vânt puternic.12. Ploaie măruntă.

A1

2

3

4

5

6

8

9

7

10

11

12

B


Vântul - prieten, dar şi duşman„Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuie-

tul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge.” (Ioan 3:8 p.p.)

Cauza principală a curenţilor de aer este diferenţa de presiune a aeru-lui dintre o regiune unde aerul cald (mai ușor) de la suprafaţa solului se ridică la înălţimi mai mari și o altă regiune unde aerul rece cu o presi-

une mai mare se deplasează pentru a-i lua locul și a egaliza presiunea ae-

rului. Diferenţa de presiune determină intensitatea vântului. În mod obișnuit i

se spune vânt, dar, în funcţie de forţa lui, i se mai spune : zefir, briză, furtună, uragan, tai-

fun, tornadă etc.Direcţia este influenţată în general de rotaţia Pământului (în emisfera nor-

dică vânturile sunt deviate spre vest) și de formele de relief. Pentru măsurarea vitezei vântului se folosesc anemometrele iar pentru determinarea direcţiei vân-tului, giruieta. Pentru determinarea mai puţin precisă a intensităţii vântului se folosește o convenţie bazată pe efecte (mișcarea frunzelor, a ramurilor etc.).

Vântul acţionează, în primul rând, asupra microclimatului local, dar și global. O altă contribuţie a vântului este acela de transportator atât a pulberilor minerale (nisip, praf, cenușă vulcanică etc.), cât și a unor produși biologici: produși care asigură fecundarea la plante, cei care asigură înmulţirea și chiar răspândirea unor exemplare mature. Nu este de neglijat nici capacitatea de contorsionare realizată de către vânt.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit forţa vântului. La început l-au folosit pentru a pune în mișcare diferite mecanisme (mori de vânt, pomparea apei, tăierea lemnului etc.), sau pentru a se deplasa cu corăbiile, apoi pentru a fo-losi dirijabilele, planoarele, deltaplanele, parapantele, zmeele etc., iar în prezent și pentru a produce electricitate.

Curenţii de aer au însă și efecte negative: distrugeri soldate uneori și cu victi-me omenești, îmbolnăviri, accentuarea senzaţiei de frig, răspândirea alergenilor


și a poluanţilor, blocarea circulaţiei în cazul viscolului, dezrădăcinarea copacilor sau dărâmarea unor construcţii, sporirea evaporării și astfel accentuarea secetei etc. În zonele deșertice, vântul poate modifica rapid forma, mărimea și chiar orientarea dunelor, iar în zonele cu stânci, acestea pot fi modelate în timp de către particulele dure din aer obţinându-se forme bizare, dar foarte frumoase. Vânturile care bat o mare parte din an din aceeași direcţie determină curbarea tulpinilor arborilor și a arbuștilor spre acea direcţie.

Ghicitoare: Când pornește la plimbare Pomii i se-ndoaie-n cale; Nu e chiar un uragan Bate, dar n-are ciocan.

Puzzle:

Îmbinaţi bucăţelele de puzzle în așa fel încât să obţineţi un binecunoscut verset pe care îl puteți scrie în spațiul din josul paginii.

dar ea nu s-a prăbușit,

A dat ploaia,

au venit șuvoaiele,

pentru că avea temelia zidită

pe stâncă.

și au bătut în casa aceea,

au suflat vânturile


În 1805, Sir Francis Beaufort, un hidrolog irlandez (studiază apele de suprafață și cele subterane, circulația apei în natură etc,) a conceput un cod cu care să se poa-tă estima forţa vântului, care este cunoscut astăzi sub numele de „scara Beaufort”. Ea era destinată marinarilor și îi ajuta să evalueze cât mai bine cât să întindă sau să strângă pânzele pentru ca vasul să navigheze în siguranţă. Ulterior, această scară a fost adaptată pentru a putea fi folosită și în mediul terestru.Forţa 1 - Aer calm (aprox. 3 km/h) - Fumul coșurilor este ușor deviat.Forţa 2 - Briză uşoară (8 km/h) - Câteva frunze freamătă.Forţa 3 - Briză blândă (15 km/h) - Steagurile încep să fluture. Forţa 4 - Vânt moderat (25 km/h) - Frunzele de pe jos sunt purtate de colo-colo.Forţa 5 - Vânt potrivit (35 km/h) - Copăceii încep să se îndoaie. Forţa 6 - Vânt puternic (45 km/h) - Crengile mari se clatină; cu greu se poate ţine um-

brela deschisă. Forţa 7 - Început de vijelie (56 km/h) - Copacii se clatină în întregime.Forţa 8 - Vijelie (68 km/h) - Încep să se rupă crenguţele copacilor și înaintăm greu dacă

vântul ne vine din faţă.Forţa 9 - Vijelie puternică (81 km/h) - Crengile se rup, sunt dărâmate anumite lucruri

aflate la înălţime.Forţa 10 - Furtună (94 km/h) - Clădirile sunt avariate, unii copaci sunt rupţi sau dezrădăcinaţi.Forţa 11 - Furtună puternică (110 km/h) - Avarierea clădirilor este gravă.Forţa 12 - Uragan (peste 118 km/h) - Zona este devastată în mare măsură.


Zborul - darul lui Dumnezeu pentru vieţuitoare

„Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31)

Mult timp, oamenii au invidiat și studiat animalele ce puteau zbura sau măcar plana. Păsările și insectele sunt animalele care folosesc cel mai des deplasarea cu aju-torul zborului și planarea (aripile sunt întinse, dar stau nemișcate), dar întâlnim și pești, reptile, și chiar mamifere care se deplasează într-un mod asemănător. Anumite specii de pești, printre care și peștii rândunică, atunci când sunt în pericol, planează deasupra apei pe o lungime de aproximativ 30-100 m, la o înălţime de 1-6 m. Acest lucru este posibil datorită faptului că înotătoarele pectorale sunt foarte bine dezvol-tate (au o lungime cât două treimi din lungimea corpului și o lăţime de aproximativ o treime din lungimea corpului), iar când se ridică în aer, se poziţionează orizontal la fel ca și cele abdominale, fără însă să bată aerul cu ele. Cea mai cunoscută reptilă ce planează este dragonul zburător ce trăiește în pădurile tropicale din S-V Asiei și India. Pe părţile laterale ale corpului are o membrană ce poate fi întinsă de către coastele mobile și alungite formând «aripi» cu care poate să planeze de la un copac la altul pe o distanţă de 6-8 m. Chiar și fără un organ special, unii șerpi folosesc planarea pentru a trece de la un arbore la altul și a evita răpitorii. Dintre mamifere, singurii reprezentanţi care zboară efectiv sunt liliecii, dar mai sunt câteva specii care planează, cum ar fi veveriţele, lemurii și falangerii (oposumii) zburători.

Zborul planat este folosit pe perioade lungi de timp de către condori, vulturi, acvile și alte păsări de pradă în special pentru a-și căuta hrana. Acest tip de zbor este folosit de unele păsări în timpul migraţiei, când, întâlnind curenţi de aer cald,


denumiţi termali, se lasă purtate de ei spre înălţimi, iar la capătul acestor curenţi, păsările planează pe distanţe mari coborând ușor până întâlnesc alţi termali.

Păsările colibri în ciuda dimensiunii lor reduse, comparativ cu alte păsări, sunt capabile de manevre aeriene deosebite: decolarea pe verticală, aterizarea într-un punct fix și zborul cu spatele. Aceste înzestrări nu au putut fi explicate prin teoria evoluţiei, ci prin cea creaţionistă a diversităţii extreme.

Curenţii de aer mai asigură deplasarea unor animale de mici dimensiuni pentru a găsi noi surse de hrană sau pentru a cuceri noi teritorii. Unele dintre aceste animale au anumite accesorii care să le ușureze deplasarea (puii de pă-ianjen au fire de mătase pe care le folosesc drept parașute; o specie de meduze, numită popular corabia portugheză, are o veziculă plină cu aer, de aproximativ 30 cm, prevăzută cu o creastă asemănătoare unei pânze de corabie care o ajută să înainteze la cea mai ușoară adiere de vânt etc.).

Curenţii de aer pot însă să provoace și multe neplăceri. Vântul poate să trans-porte agenţi microbieni periculoși (febră aftoasă, pestă, varicelă) care pot provo-ca zoonoze și epidemii; curenţii puternici doboară cuiburi, aruncă puii din cui-buri sau vizuini, doboară păsări sau alte animale în ape etc. Viscolele provoacă și ele mari neplăceri animalelor.

Găsiți locul potrivit pentru afirmațiile din partea dreap-tă a tabelului, unindu-le cu cele din stânga lui.

a) Dacă sunt mânios...

b) Când sunt voios...

c) Îmi place să ajut...

d) Pot determina și schimbări climatice...

1 - aduc norii mult așteptați.2 - păsările și alte animale să planeze.3 - răstorn tot ce întâlnesc.4 - dirijabilele, deltaplanele, parapantele să se deplaseze.5 - evapor și puțina umezeală existentă.6 - aduc norii ce vor descărca grindină.7 - corăbiile cu pânze să se deplaseze pe valuri.8 - dobor păduri întregi.9 - ușurez zborul păsărilor, insectelor, semințelor, polenului.10 - răspândesc și întețesc flăcările.11 - alung iarna aducând aer cald.12 - scutur fructele, semințele și culc la pământ

plantele ierboase și chiar și pe cele lemnoase.13 - blochez drumurile cu nămeți de zăpadă.14 - dărâm cuiburile cu ouă sau pui.15 - arunc la pământ acoperișuri, clădiri mai

șubrede, panouri publicitare.


Ghicitoare: E sportivă cu renume Și poftește la alune; Dar când în pericol este, Zboară din înalt vitejește. Tu știi cum se numește?

Seamănă cu-n șoricel,Dar el are aripioare;Zboară noaptea-n lung și-n latDupă gustoase insecte;Poartă și-un nume de floare.Știți voi cine este oare?

Seamănă cu o albină, Ca o săgeată din cărbune,Însă miere nu adună; Toamna o pornește-n lume;Are-un ac cu mult venin Primăvara însă iarăȘi noi _ _ _ _ _ _o numim... Vine și la noi în țară.

Are aripi roșioareCu buline pe spinare.Știți voi cine este oare?

Lucru manual:Confecționați o morișcă.Luați o coală de hârtie și tăiați un pătrat, apoi

îndoiți coala pentru a stabili diagonalele. Tăiați pe li-nia fiecărei diagonale 2/3 din lungimea ei. Îndoiți în același sens fiecare colț spre centrul pătratului fixând

cu un ac colțurile unul peste altul în centrul pătratului și fixați acul în mijlocul unui bețișor. Așezată în bătaia vântului, morișca va începe să se învârtească.


Zburătorii vegetali

„...şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.” (Psalmii 18:10 u.p.)

Numeroși reprezentanţi ai lumii vegetale se folosesc de curenţii de aer în di-ferite moduri.

Atât arborii (stejar, mesteacăn, anin, frasin, toate coniferele etc.), cât și unele plante ierboase (cerealele păioase, porumbul, trestia, ierburile etc.) își asigură polenizarea cu ajutorul curenţilor de aer. Plantele, la care polenizarea se face cu ajutorul vântului, produc o cantitate mare de polen care de obicei prezintă ba-lonașe de aer care asigură o mai ușoară răspândire. Atunci când, în pădurile de conifere, polenul a ajuns la maturitate și se răspândește, în lumina soarelui ai impresia că este o „ploaie de aur” nume ce a fost dat de altfel fenomenului.

Unele organisme folosesc și ele curenţii de aer pentru a-și răspândi sporii sau chiar indivizii adulţi, fapt ce duce la o mai ușoară răspândire a unor boli.

Printre cele mai răspândite metode folosite de plante pentru a-și răspândi seminţele, se numără și folosirea curenţilor de aer. Pentru aceasta, unele au di-ferite tipuri de peri care acoperă sămânţa de jur împrejur, sau numai pe o anu-mită suprafaţă, altele au o adevărată parașută (păpădie), dar mai variat este însă sortimentul de aripioare care fac ca seminţele să plutească în aer, să planeze pe distanţe lungi pentru ca să ajungă cât mai departe de planta mamă, să se rotească ca niște palete de elicopter etc. Astfel de aripioare întâlnim la conifere, frasin, arţar, tei, mesteacăn, ulm etc., dar și la plante ierboase.


Faceți o colecție de fructe și semințe care se răspândesc cu ajutorul vântului.

Confecționați mici tablouri folosind astfel de fructe și semințe, frunze, petale de flori etc.

Colecția noastră de „zburători vegetali” și-a pierdut etichetele. Poți să le scri tu?


Fenomene meteorologice și cosmice ce au generat superstiţii

„Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, ... foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năpraznice, care împliniţi poruncile Lui.” (Psalmii 148:7 p.p., 8)

Când credinţa și știinţa sunt ignorate, superstiţiile capătă forme de neimaginat. Ploile cu broaște, pești sau șerpi, dar și cele cu legume sau fructe, sau cu apă divers co-lorată i-au speriat mult timp pe oameni (considerându-le previziuni sau pedepse) până când și-au explicat aceste apariţii misterioase. În timpul tornadelor, sunt ridicate în aer cantităţi mari de materiale aspirate de vârtej, care sunt transportate pe distanțe mari, iar apoi cad acolo unde forţa de aspiraţie scade, producând aceste fenomene ciudate.

Aceleași reacţii au produs și zăpada și grindina de culoare roșie care au o provenienţă cunoscută știinţific. Algele colorate sau pulberile, fie că sunt aduse de vânt și răspândite peste zăpada proaspăt așternută, fie că ele cad odată cu ză-pada, separat sau încorporate în fulgii de zăpadă. Culoarea este dată de o algă ce prezintă pigmenţi roșii-portocalii sau de pulberi de culoarea respectivă.

Luna albastră este un fenomen rar care apare ca urmare a faptului că aerul, încărcat puternic cu particule de fum sau praf, absoarbe o parte din culorile spectrului luminii, luna părând de culoare albăstruie. A fost văzut acest feno-men în 1950 în Suedia și în 1951 în Canda după niște mari incendii de pădure și în 1880 după erupţia vulcanului Krakatoa (Krakatau).

Diavolii de foc se aseamănă cu niște șerpi în flăcări ce se contorsionează în atmosfera supraîncălzită de deasupra pădurilor incendiate și erau considerate duhuri rele ce-i necăjeau sau pedepseau pe oameni.


Răsăritul soarelui era considerat o perioadă benefică (de aceea bolnavii erau îndemnaţi să se tăvălească prin iarba umezită de roua binecuvântată), pe când apusul soarelui și noaptea erau considerate perioade bântuite de forţe malefi-ce (de aceea copiii, bolnavii, bătrânii și femeile însărcinate nu părăseau casa în această perioadă de frica unor evenimente neplăcute).

Dacă sâmbăta se vedea un curcubeu, dacă dimineaţa era cerul roșu sau dacă luna era înconjurată de aură, acestea erau semne de ploaie aducătoare de pagubă.

În India se credea că eclipsele de soare sau lună se datorau faptului că demo-nii au înghiţit astrul și că reprezintă o prevestire a unor lucruri rele. În timpul eclipselor, femeile însărcinate, copiii și bătrânii nu trebuiau să iasă din casă și nici să mănânce pe toată durata eclipsei. Templele hinduse se închideau și erau redeschise numai după efectuarea unui ritual.

Fulgerul, mult timp inexplicabil și temut, a fost considerat, din cele mai vechi timpuri, ca o manifestare a forţelor divine (focul ceresc) trimis pentru a ajuta sau pedepsi omenirea. La multe popoare se credea că, odată cu fulgerul și cu trăsnetul, cădea pe Pământ și piatra trăsnetului care putea fi din fier sau piatră și avea aspectul unui vârf de săgeată. Ea era considerată o sămânţă cerească, cu proprietăţi fecundante și fertilizatoare, mai mult chiar, era leac universal pentru vindecarea bolilor. Se credea că zgomotul produs în timpul descărcărilor electri-ce este huruitul trăsurii de foc a Sfântului Ilie, iar fulgerul este biciul de foc cu care îi lovește pe diavolii care se ascund peste tot.

A noua plagă ce s-a abătut asupra Egiptului a constat într-un întuneric puter-nic timp de trei zile.

La moartea Domnului Isus ni se relatează că: ...”.Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara , până la ceasul al nouălea.” (Luca 23:44).

La data de 19 mai 1780 a fost o nouă zi cu un întuneric mare fără o explicație științifică și reprezintă împlinirea profeției din Apocalipsa 6:12 u.p. Relatările martorilor prezentate de Uriah Smith în Explicația profețiilor lui Daniel şi Apo-calipsa, ediția în limba română din anul 2001, la pag. 305 sunt edificatoare:

- „Ziua întunecoasă din America de Nord a fost unul din cele mai minunate feno-mene ale naturii... pe care știința în zadar se străduiește a-l explica pe cale științifică.”

- „Întunecimea era atât de mare, încât muncitorii au fost constrânși să pără-sească lucrul câmpului și să se întoarcă la casele lor. Oamenii aprindeau lumina pentru ocupațiile lor casnice. Întunecimea a durat toată ziua.”

- Noaptea care a urmat acestei zile a fost și ea deosebită. „O coală de hârtie albă ținută la o mică distanță în fața ochilor, era tot atât de invizibilă ca și o bu-cată din cea mai neagră stofă”.


- În unele cazuri, caii n-au vrut să părăsească grajdul „când stăpânii lor aveau nevoie de ei.” Luna și ea a devenit toată ca sângele.

La 13 noiembrie 1833 cerul deasupra Statelor Unite, a Europei și până în Asia a fost cuprins de o uimitoare și totodată înfricoșătoare ploaie de meteoriți (din mijlocul Oceanului Atlantic din Răsărit , și până la Oceanul Pacific din Apus, și de la coasta de nord a Americii de Sud și până la domeniile britanice de la Nord) despre care se povestește:

- „Acești meteori nu zburau pe cer încoace și încolo ci păreau a ieși dintr-un singur punct din constelația Leo”....

- „Niciodată, de la colonizarea acestei țări, nu s-a văzut un astfel de fenomen în natură, care să fi fost privit, cu atâta uimire, de către populație, pe de o parte, și, cu atâta spaimă și groază, pe de altă parte. Mulți dintre cei ce au văzut acest spectacol credeau că judecata lumii va începe, cu răsăritul soarelui”.

Poate că unii au să spună că astfel de fenomene au mai fost (chiar dacă nu la această amploare) și poate or să mai fie și nu are rost să ne impacientăm. Cei care studiază profețiile, însă, văzând cum se împlinesc ele la timpul și în ordinea profețită își consolidează nădejdea că Isus vine așa cum a promis.

Unește silabele și formează cuvinte ce definesc fenomene me-teorologice. Scrie cuvintele obținute pe liniile de mai jos. Atenție! Două silabe vor fi folosite de două ori, iar trei silabe nu vor fi întrebuințate.

UA SOA IA PO VI TOT

MĂ BRU NIN CHEA NON ȚA

PLOA LA RI LEI RO

ZĂ DOR RE


1

2

3

4

5

6

7

1) „Lacrimile” existente dimineața devreme pe firele de iarbă în perioada caldă a anului.

2) „Pătura” dimineților reci (toamna, primăvara).3) Lacrimile norilor.

4) Transformă șoselele și trotuarele în adevă-rate patinoare.5) Un amestec de ploaie și ninsoare.6) Dansul fulgilor de zăpadă (articulat).7) O „ninsoare” cu biluțe mici de zăpadă

înghețată (articulat).

În căsuțele de mai jos, adaugă vocalele corespunzătoare și vei afla denumirea generică a acestor precipitații. Sunt 4 de O, 6 de E și un I.

F _ N _ M _ N _ M _ T _ _ R _ L _ G _ C _

Ghicitoare: Brâu vărgat Peste zare aruncat, Ce apare după ploaie, Și-i țesut din stropi și soare.

Pietre nu-s și cad de sus,Totu-n cale prăpădește,La căldură se topește. Ș

OLUNMODALED

TTNÂMĂPEDERU

IȘUCIȘĂNUTRM

RIF

UE

IPL

RFR

LOA

OIT

EUNUIFOCMIJ

N

OCC

TȘU

NTERNICCUVI

U

RNĂ

IEC

IPEDEAPSACUT

VER

UIE

ATA

TLT

VPU

SEE

.

,

,

, ,

a

Citind de la săgeată în sensul acelor ceasorinicului, vei afla un verset despre fenomenele meteo-rologice.


Aprofundarea studiuluiVolumul 1

Primul Sabat - Vineri seara, folosind informațiile găsite pe Internet sau în diferite reviste și cărți, încercați să localizați pe cer Calea Lactee, diferite stele, planete, constelații etc. întâlnite în Biblie, sau despre care ați auzit că erau folosi-te de marinari sau conducători de caravane pentru a se orienta.

Pe o perioadă cât mai lungă de timp, stabiliți repere după care să știți unde a apus soarele în fiecare seară de vineri pentru ca ulterior să puteți observa mo-dificările intervenite. Pentru ca observațiile să se desfășoare în cât mai bune condiții, este preferabil ca pentru acestea să alegeți o zonă fără mijloace artifi-ciale de iluminat. În dimineața următoare, când răsare soarele, procedați ca la apus. Puteți să faceți și unele observații asupra planetelor Venus și Marte, asupra Lunii și Soarelui.

În timpul plimbărilor în natură, stabiliți zonele în care puteți face observații de lungă durată asupra cât mai multor specii de plante și animale. Recoltați crenguțe de la diferite specii de arbori și arbuști pentru a le pune în apă și a putea observa dezvoltarea mugurilor, apariția florilor și a frunzelor. Comparați dezvoltarea în timp a diferitelor specii din zonă. Puteți opri câte o crenguță de mărime potrivită din fiecare specie pentru a o folosi la eventualele file de ierbar pe care le veți realiza ulterior.

Al doilea Sabat - Vineri seara, continuați observațiile începute săptămâna an-terioară, mărind numărul de stele și constelații pe care să le puteți recunoaște și chiar să vă orientați cu ajutorul unora dintre ele. Studiați aspectul cerului, eventu-alele fenomene meteorologice etc. Aprofundați cunoștințele teoretice referitoare la Univers și găsiți cât mai multe versete pe această temă, pe care să le memorați.

În dimineața de Sabat, continuați observațiile referitoare la poziția Soarelui, la aspectul cerului, iar după prânz, în cadrul plimbării în natură fotografiați arborii și arbuștii pe care doriți să-i observați o perioadă mai lungă. Este bine

49Aprofundarea studiului

să fixați un punct din care să faceți principalele fotografii pentru o mai ușoară comparație ulterioară. Identificați plantele care au trunchiurile deformate, ră-nite, rupte; încercați să stabiliți cum s-au produs aceste accidente. Căutați urme pe zăpadă sau pe pământul moale, fotografiați și stabiliți cărui animal îi aparțin și presupusa activitate pe care o făcea. Studiați resturile de hrană (fructe, coji de nuci sau alune, conuri, ingluvii - resturi eliminate prin gură după digestie de către anumite animale - etc.) întâlnite și, folosind literatura de specialitate, stabiliți ce animale le-au lăsat. Adunați pene și fire de păr pe care să le studiați ulterior pentru a afla de la ce animal provin. Identificați cât mai multe versete ce se referă la lumină sau la întuneric.

Volumul 2

Primul Sabat - Vineri seara, se continuă observațiile începute, se extind observațiile asupra cerului, se pot face și observații meteorologice în funcție de starea vremii. Se mai pot face observații asupra animalelor domestice și sălbatice care sunt active pentru a stabili cu cât timp înainte de apusul soarelui se pre-gătesc pentru odihnă și cum. Se observă și luna pentru a stabili în ce fază este, când a răsărit și apoi când a apus, eventualele efecte luminoase etc. În dimineța următoare se continuă observațiile începute anterior. În cursul zilei, aflați ce țări sau orașe sunt pe același fus orar, care este diferența în timp față de capita-lele unor țări aflate pe alte continente sau chiar în Europa. Găsiți și memorați versete referitoare la zi sau noapte. Puteți observa plantele de apartament dacă sunt influențate de alternanța zi noapte. Același lucru se poate face în cazul di-feritelor animale.

Al doilea Sabat - Se continuă observațiile din Sabatele anterioare, se lărgește treptat sfera de cunoștințe, fie folosind diferitele mijloace de informație la care aveți acces, fie achiziționând sau construind o lunetă. În dimineața următoa-re, se continuă observațiile anterioare, iar în timpul zilei fie se continuă mai amănunțit sau pe o arie mai mare observațiile anterioare, fie se schimbă zona. Dacă pământul nu este acoperit de zăpadă, se pot aduna semințe sau fructe care se răspândesc cu ajutorul vântului.

Cei care doresc lămuriri suplimentare cu privire la temele din această broșură sau doresc să facă propuneri referitoare la îmbunătățirea informațiilor, pot să sune la telefonul 0244341153 sau e-mail: [email protected].


Dezlegarea jocurilor și a ghicitorilor

Pag. 7 Unește cuvintele... Soare - Sol invictus; Ra - Zeul soarelui; Nut - Zeița cerului; Osiris - Conducătorul lumii subterane; Mithra - Zeu persan;Barcă ce navighează - pe Nil.

Pag. 14 Unind cuvintele... Iosua 10:12 u.p - 14

Ghicitoare Lunile, săptămânile, ziua și noaptea. Ziua și noaptea.

Uniţi căsuţele ... anul - 2; ziua calendaristică - 1; luna - 4; ziua solară - 3.

Pag. 15 Așază cuvintele... Galateni 4:10,11

Completând textul... 2 Împărați 20:11

Pag. 17 Aranjând corect... Ezechiel 13:7 p.p.

Pag. 20 Cine sunt eu? a) - Cucuvea; b) - Fluture cap de mort; c) - Fluture ochi de păun; d) - Rândunica.

51Dezlegarea jocurilor și a ghcitorilor

Pag. 21 Ca să aflaţi... a) - Crepusculare; b) - Nocturne;

c) - Diurne.

Citește începând... Psalmii 104:22,23

Pag. 23 În căsuţa aflată... 1 - F; 2 - A; 3 - A; 4 - F;5 - F.

Pag. 24 Colorează desenul... Razele solare ajută ca frunzele să facă fotosinteza.

Pag. 26 Completează vocalele... Psalmii 74:16

Unește efectul... 1 - 3 ; 2 - 5 ; 3 - 6 ; 4 - 3 ; 5 - 2 ; 6 - 1 ; 7 - 4 ; 8 - 7.

Pag. 30 Cine sunt eu? a) - stratosferă; b) - exosferă; c) - mezosferă;

d) - troposferă; e) - ionosferă.

Completează în textul... Iov 38:33-36

Pag. 35 / 36 Ghicitoare Fulgii de nea; Gerul; Ceața; Zăpada; Norul.


Pag. 36 Aritmogriful... 1 - Ploaia; 2 - Ninsoare;

3 - Aversă; 4 - Ceața; 5 - Chiciura; 6 - Vapori; 7 - Grindina; 8 - Picături; 9 - Roua; 10 - Gheața;11 - Viscol; 12 - Burnița.

Pag. 38 Ghicitoare Vântul

Puzzle Matei 7:25

Pag. 41 Găsiţi locul potrivit... a) 3, 6, 8, 10, 12, 13, 14, 15; b) 9; c) 2, 4, 7; d) 1, 5, 11.

Pag. 42 Ghicitoare - Veverița zburătoare; - Liliacul; - Viespe; - Rândunica; - Gărgărița (buburuză).

Pag. 44 Colecţia noastră... - Păpădie;- Papură; - Bumbac;- Tei;- Carpen; Arțar;- Plop; Brad.

53Dezlegarea jocurilor și a ghcitorilor

Pag. 47 Unește silabele ... - Polei; - Brumă;- Roua; - Ploaia;- Nins

cu dumnezeuprefaţă după apariția primului volum, mi s-a sugerat că ar fi bine ca, în ziua a...

Documents