Corupţia şi criminalitatea organizată transfrontalieră

Disciplina:

Student:

Crima organizatăDeşi Europa are parte de o stabilitate politică suficient de consolidată datorită Uniunii Europene,

ameninţările şi riscurile la nivelul securităţii societale sunt prezente în permanenţă. Extinderea politicii europene şi procesul de integrare la nivel regional a reuşit în cea mai mare parte să menţină reduşi, izolaţi sau pe arii precise aceşti factori de perturbare la nivelul societăţii, reuşind să se bucure de „stabilitate politică, creştere economică, dezvoltarea instituţiilor comunitare, integrare”.1 Intrarea în noul mileniu a adus odată cu extinderea noilor orizonturi de natură informaţională, tehnologică, ştiinţifică şi o diversitate de probleme cărora comunitatea internaţională ar trebui să le găsească fără întârziere o soluţie globală. Din acest punct de vedere, în mediul internaţional au apărut şi în acelaşi timp se şi dezvoltă cu rapiditate, o complexitate de riscuri, fie că sunt non-militare şi non-convenţionale - acestea creează provocări noi la adresa securităţii naţionale cât şi internaţionale.

Începutul secolului XXI a presupus şi extinderea graniţelor Europe, iar în acelaşi timp alcătuirea unei Europe Unite a produs o uşoară criză de identitate deoarece o parte semnificativă de state au considerat favorabilă implicarea lor în procesul de securitate. Pe parcursul dezvoltării instituţiilor comune prin însuşirea unor atribuţii ce le erau proprii statelor au creat sentimentul de pierdere a atribuţiilor fiecărui stat. Nu putem considera unanim valabilă acestă pierdere deoarece s-a câştigat securitate regională, parteneri statali, rezolvarea problemelor similare sau identice între state din care rezultă o putere de soluţionare implicit mai mare. Fenomenele de risc asociate fiecărui stat din Uniunea Europeană sau la nivelul regiunii acesteia sunt însă fenomene de risc absolute reale la nivel global. Procesul globalizării a generat riscuri care induc starea de instabilitate la nivel internaţional, iar „în categoria acestor procese de natură globală care afectează stabilitatea europeană sub forma riscurilor la adresa securităţii societale se află criminalitatea organizată, traficul de bunuri şi persoane, terorismul”.2

Crima organizată reprezintă o problemă la nivel internaţional, fiind un fenomen des întâlnit. Acest concept nu are o definiţie unanim acceptată, dat fiind caracterul complex al acestuia, însă conform definiţiei date din punct de vedere al Dicţionarului de Securitate Internaţională, crima organizată reprezintă „o activitate criminală care implică două sau mai multe persoane, dar de obicei mai multe, activitate care se desfăşoară într-un sistem social organizat”.3 În faza incipientă identificării, definirii şi combaterii crimei organizate au fost diferenţiate câteva metode de abordare: „modelul centrat pe activitate, modelul centrat pe organizare şi modelul sistemic”.4 Astfel, pe parcursul referenţialului vom aborda problematica în funcţie de aceste modele care vor răspunde criteriilor de analiză presupuse de temă. Modelul centrat pe activitate face referire la „crima organizată în funcţie de

1 Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 2692 Ibidem, p. 2703 Paul ROBINSON, Dicţionar de securitate internaţională, Ca Publising, Cluj-Napoca, 2010, p. 664 Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Editura Centrului de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 270

tipul de activitate criminală, cum ar fi furnizarea de bunuri şi servicii legale, fără a ţine seamă de nivelul de organizare a celor implicaţi şi de poziţia lor socială”.5 Se observă tendinţa de coordonare a acţiunilor unor grupuri mari faţă de altele mai mici, însă cu o orientare apropiată în vederea atingerii scopului prin furnizarea de informaţii, instruire şi chiar sprijin logistic. Adaptarea modurilor de operare astfel încât sfidarea legii să nu afecteze atingerea obiectivelor. Modelul centrat pe organizare „se concentrează pe entităţile organizaţionale fără a ţine seama de activitatea şi de poziţia socială a celor vizaţi”.6 Modelul sistemic „consideră crima organizată o condiţie socială în care structuri legitime şi organizaţii criminale sunt parte integrantă a unui sistem socio-politic-corupt”.7

Din punct de vedere al experţilor în domeniu, termenul de „crimă organizată” poate fi inexact având în vedere faptul că, aşa numitele organizaţii criminale sunt, în cele mai multe cazuri, nu foarte organizate, neavând o formă de control central.8 Astfel, deşi modul de acţiune a reţelelor de crimă organizată pare să fie bine controlat şi aflat sub o anumită ordine, structurile acestora sunt de cele mai multe ori descentralizate, neorganizate şi neavând o bază ierarhică la fel cum sunt structurile statale în care un lider deţine întotdeauna suveranitatea, însă aceste reţele deţin un potenţial distructiv extins datorită metodelor asimetrice de acţiune, rezultând faptul că o structură de crimă organizată poate sabota structura unui stat (o reţea descentralizată versus o reţea centralizată). Noile entităţi criminale nu sunt restricţionate de frontierele dintre state, ba chiar dimpotrivă nu au o ierarhie clar stabilită (se pare că nu folosesc o structură ierarhică de tip piramidal, ci structuri de conducere colectivă) şi posedă o structură permanentă foarte puţin dezvoltată, dar foarte elastică”.9 În mod cert în cazul în care unul din membrii reţelei criminale este reţinut/omorât de autorităţi, cu siguranţă organizaţia nu va fi semnificativ afectată, sau nu se va opri din efectuarea acţiunilor ilicite. În schimb, în cazul în care o reţea criminală va „lichida un lider statal sau o instituţie efectiv importantă a unui stat, cu siguranţă se va produce o criză la nivel naţional, de aceea „crima organizată” este privită tot mai des ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi internaţionale”.10 Datorită multiplelor forme de manifestare, a caracterului global al crimei organizate şi a puterii distructive asupra structurii statelor şi a populaţiei acestora, aspecte discutate şi existente atât în legislaţiile statelor cât şi în legislaţia organizaţiilor internaţionale (UE, NATO, ONU), iar prin colaborarea dintre state prin diferite mecanisme care au drept scop controlul asupra extinderii acestui fenomen şi prin colaborarea dintre serviciile secrete ale statelor, lupta acestora împotriva crimei organizate au făcut să se înregistreze tot mai multe acţiuni prin care s-au depisat şi prins diferite grupări de acest gen.

Dat fiind faptul că amploarea crimei organizate se dovedeşte a fi clar o problemă transfrontalieră, iar creşterea activităţilor economice între state la nivel continental şi global oferă un mediu prielnic organizaţiilor criminale de a-şi desfăşura activitatea în condiţii relativ favorabile, aceste reţele neputând fi restricţionate de frontierele dinte state, ceea ce le permite o mai mare mobilitate şi o rază de acţiune mai cuprinzătoare. Printre principalele acţiuni ilicite întreprinse de reţelele crimei organizate, în urma cărora se obţin profituri imense se numără traficul de droguri, spălarea de bani, migraţia ilegală, traficul cu fiinţe umane implicit traficul de organe, traficul cu bunuri contrafăcute, precum şi criminalitatea informatică care cuprinde pornografia infantilă prin internet sau activităţile de hacking.

La nivel internaţional, factorii de instabilitate pot fi de natură politică, economică, socială sau culturală, informaţională, psihologică, ecologică şi tehnologică sau militară, iar la nivel intern ameninţările pot fi de aceeaşi natură sau alta mai ales dacă sunt influenţe din afara statului cum ar fi în cazul: crimei organizate, comerţ transnaţional, traficul ilegal, emigrarea sau imigrarea, ordinea constituţională/siguranţa naţională, ordinea publică. Este important de menţionat în referenţial că s-a pornit de la constatarea precis formulată şi de alţi autori că activitatea crimei organizate este o problemă transfrontalieră, în cazul de faţă confirmată de traficul de fiinţe umane cu predilecţia pe 5 Ibidem, p. 2716 Ibidem,, p. 2717 Ibidem,, p. 2718 Paul ROBINSON, Dicţionar de securitate internaţională, Ca Publising, Cluj-Napoca, 2010, p. 679 Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN, Lumea 2009. Enciclopedie politică şi militară, Editura CTEA, Bucureşti, 2009, p. 9510 Paul ROBINSON, Dicţionar de securitate internaţională, Ca Publising, Cluj-Napoca, 2010, p. 67

migraţie. Abordarea lucrării este interdisciplinară şi îmbină practic atât domeniul securităţii, a socialului, a relaţiilor internaţionale, al ştiinţelor politice cât şi a altor ştiinţe umane, însă preponderent va domina conceptul comprehensiv de securitate. Acest aspect işi dublează importanţa ţinând cont de perspectiva socială şi umană. Referindu-ne precis la tema propusă este necesar să aducem în lumină „activitatea şi priorităţile transnaţionale ale grupurilor criminale puternice şi bine organizate, care menţin reprezentanţi în afara ţării lor de origine, cultivă cu asiduitate relaţii cu oficialităţi”11 şi evită pe cât de mult posibil expunerea publică.

Traficul de persoane şi migraţia ilegalăMigraţia, fluxul economiei, educaţia sunt cauze ce determină abandonul grupului primar

(originar) sau preferinţa pentru un alt grup, exprimată de un individ care de cele mai multe ori nu reuşeşte să asimileze valorilor noului grup sau cultura în care încearcă să se integreze, iar consecinţa este accea de a rămâne în zonele periferice ale societăţii sau la marginea grupului, care voluntar încearcă să îl integreze din solidaritate. În genere migraţia reprezintă, după cum am menţionat anterior „deplasarea populaţiei în afara graniţelor naţionale” şi aduce suficiente argumente că ar reprezenta un fenomen benefic, însă doar din primsa acelor grupuri care prin conştientozarea situaţiei ultime, aleg să emigreze dorind să îşi depăşească condiţia umană, îndreptând propriile tendinţe după cum îşi doresc pentru a progresa.

Din perspectiva ţărilor în care emigranţi se stabilesc, situaţia se schimbă iar fenomenul este privit ca o problemă de securitate naţională şi internaţională în acelaşi timp deoarece „emigrarea în masă a unei populaţii care nu impărtăşeşte cultura societăţii gazdă, îi poate ameninţa acesteia identitatea culturală şi poate ameninţa securitatea societală, de asemenea poate provoca pasivism şi chiar confruntări violente între emigranţi şi membrii societăţii gazdă, mai ales dacă cei din urmă simt că imigranţii sunt responsabili pentru scăderea salariilor şi pentru lipsa locurilor de muncă”.12 Înainte de a se ajunge la conflicte violente, societatea primitoare tinde să inspire sentimentul de marginalizare şi menţinerea emigranţilor în inferioritate, acest proces de marginalizare presupunând formarea grupurilor marginale în subculturi.

Astfel, o persoană care aparţine unei subculturi este o persoană care nu se poate integra într-o cultură şi acceptă ca alternativa să se integreze într-un grup cu un sistem de valori, norme şi conduite sociale pe care le adaptează în funcţie de interesele, mediile şi schimbările sociale ce sunt foarte des respinse de întreaga societate in general. Ideea de subcultură este specifică unor medii sociale şi culturale în care indivizi convieţuiesc într-o formă specială, diferită faţă de viaţă decât cea standard a unei societăţi globale.

Orice societate oricât de dezvoltată ar fi implică un anumit grad de stratificare (socială, economică,etnică, religioasă) mai mult sau mai puţin complex ce depinde de gradul de evoluţie atins. Adevărul e că într-o societate în care nu există unitate, iar economia este în scădere, se va genera întodeauna creşterea inegalităţilor ori a discriminărilor, mai ales între părţile majoritare şi cele minoritare, rezultând astfel lipsa de ajutor sau sprijin pentru cei care nu deţin un statut respectabil, iar emigranţii îşi regăsesc prezenţa exact în această sferă fără influenţă. Ajunşi la acest punct, ne apropiem de problematica ce constituie „obiectul” nostru de lucru în referenţial „migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane şi crima organizată”.

De cele mai multe ori imigranţii figurează în viziunea societăţii ca fiind persoane declasate, inferioare omului datorită condiţiilor la care ajung să se rezume pentru a-şi duce traiul. Atitudinea socială care le revine este una de dispreţ, discriminare şi repulsie, astfel că neputinţa de a se afilia social unei comunităţi îi îndeamnă la acţiuni ilegale, la dependenţa faţă de substanţele nocive uşor de procurat în mediul marginal, şi în timp degradarea treptată, prin stagnarea lor în mediul subzistenţei.

11 Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN, Lumea 2009. Enciclopedie politică şi militară , Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, p. 97.12 Paul ROBINSON, Dicţionar de securitate internaţională, Ca Publising, Cluj-Napoca, 2010, p. 128

Cea mai mare parte din ei se alătură grupurilor rău famate, pierd sensul existenţei sau devin în scurt timp deviate. Cei din urmă sunt excluşi la rândul lor din societate deoarece generază sentimente de frică şi insecuritate în rândul populaţiei. În acelaşi timp putem observa că nici societatea nu le oferă un spaţiu şi nici drepturi prin care să prospere prin propriul lor efort, iar atitudinea repulsivă pe care o primesc din partea celorlalţi îi determină să devină vulnerabili la comiterea de acţiuni ilegale, ceea ce le prevesteşte clar un viitor sumbru atâta timp cât un loc de muncă stabil este un privilegiu exclusiv al unei minorităţi specializate din rândul populaţiei muncitoare.

Traficul de fiinţe umane este una din activităţile reţelelor de crimă organizată, o acţiune ce presupune exploatarea individului în scopul practicării prostituţiei, a furtului, a cerşitului sau a altor activităţi cu caracter ilegal. Reţelele specializate în astfel de afaceri îşi recrutează victimele (contra unor sume de bani sau a altor avantaje) din mediile marginale deoarece vulnerabilitatea în acest caz este mai mare. Vulnerabilitatea se prezintă accentuată în cazul minorilor, a femeilor şi a persoanelor cu handicap, faţă de care orice formă de abuz cu siguranţa va avea repercursiuni la nivel psihologic, însă de pe urma cărora reţelele criminale îşi creează o economie solidă. Multe din reţelele care se ocupă cu traficul de fiinţe umane sunt în relaţii strânse cu cele care se ocupă de vânzarea şi traficul de droguri, falsificarea documentelor şi spălarea banilor. Structura lor este asemănătoare cu cea a multi-naţionalelor care îşi extind aria de influenţa prin alianţe strategice transfrontaliere „pentru a maximiza oportunităţile pe care le oferă anumite pieţe şi conjuncturi, a perfecţiona logistica şi a reduce riscurile de operare”.13

Pe lângă traficul de fiinţe umane cu accent pe femei, copii şi persoane cu handicap, reţelele crimei organizate acţionează şi printre „grupuri minoritare alienate, recrutate de obicei din rândul imigranţilor marginalizaţi în interiorul ţărilor UE (fără locuri de muncă, locuinţe, acces la educaţie, sănătate)” sau în rândul „numărului mare de imigranţi care sosesc din ţările UE ca urmare a deteriorării bruşte a situaţiei din ţările de origine (refugiaţii croaţi din Austria şi Germania în 1993, invazia albaneză a coastelor italiene din 1997)”.14

Traficul de copiiÎn cele mai multe situaţii traficul de copii se realizează prin corupţie, majoritatea minorilor fiind

incapabili de a face distincţie între intenţiile constructive şi distructive ce se abat asupra lor din partea celor din jur. Devenite uşor victime, abuzurile sunt reflectate în comportament şi ulterior se pot concretiza în deviaţii. Printre factorii care favorizează abuzurile asupra copiilor se disting: lipsa posibilităţii de apărare atât fizică cât şi psihică; incapacitatea de a discerne intenţiile; neputinţa de a reacţiona faţă de primejdii şi incapacitatea de a preconiza ameninţarea; naivitatea şi gradul crescut de curiozitate. În cazul traficului de copii, aceştia sunt scoşi din ţară pe baza actelor simulate de adopţie sau cu documente false.15 Se realizează cu scopul utilizării minorilor, a abuzării lor, a vânzării sau a omorârii. Nu este exclusă ultima „utilitate” mai ales în maniera asocierii traficului de fiinţe umane cu traficul de organe.

Dintre politicile ce supraveghează fiecare dintre aceste probleme regăsim, pe plan naţional, atenţia poliţiei române îndreptate spre combaterea delicvenţei, şi nu în ultimul rând, spre victimizarea juvenilă. Educarea copiilor şi informarea acestora cu privire la eventualele pericole care le pot periclita existenţa este esenţială pentru a nu deveni victime ale reţelelor crimei organizate sau a altor autori de infracţiuni. Consilierea psihologică prin terapii în cazul victimelor din rândul minorilor ce au fost agresaţi prin abuzuri, antrenarea familiilor în discuţii constructive cu copii ce prezintă atitudini dubioase spre soluţionarea problemelor, diminuarea ratei de copii neşcolarizaţi sau a abandonului şcolar, ajutor oferit minorilor spre reintegrarea în mediul parental şi şcolar sunt practici pentru diminuarea traficului de copii.

13 Ibidem, p. 98.14 Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 275.15 Tiberiu Constantin MEDEANU, Crima organizată şi metode specifice de cercetare, Deva, Infomin, 2007, p. 73

Traficul de femeiFemeile sunt o altă categorie predispusă migraţiei ilegale prin traficul de fiinţe umane săvârşit de

reţelele de crimă organizată. Gradul ridicat de vulnerabilitate pe care îl prezintă le predispune la coruperea de către reţelele de traficanţi. „În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului, România fiind citată ca ţară de origine şi de tranzit pentru marile reţele de trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca Ucraina, Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fosta Iugoslavie (cu accent pe regiunea Kosovo), precum şi Turcia, Grecia sau statele din Europa Occidentală”.16

Creşterea sărăciei, a ratei şomajului, distribuţia inegală în câmpul muncii au fost factori cauzali în migraţia femeilor din ţările de origine. Acestea părăsesc ţara fiind conştiente că vor presta la destinaţie activităti de prostituţie, fac înţelegeri şi semnează contracte aparent legale având ca obiect ocupaţii precum: baby-sitter, asistente medicale, însoţitoare ale persoanelor vârstnice, chelneriţe, dansatoare; la destinaţie constatând că nu li se prezintă decât mirajul industriei sexuale.17

Traficul de persoane cu handicapRacolarea persoanelor cu handicap se realizează de obicei cu mai mare usurinţă deoarece nu pot

opune mare rezistenţă. Scopul traficanţilor este de a le vinde altor reţele, de a le instiga la cerşit sau pentru vânzarea de organe. Adesea persoanele cu handicap sunt incapabile de a se apăra singure, iar politica socială care li se adresează nu este suficient de bine realizată, nu tratează într-o manieră exhaustivă problema lor, situaţia în acest caz devine asemanătoare cu cea a copiilor abandonaţi.

Sărăcia, lipsa locurilor de muncă, politicile sociale insuficient de bine adaptate la realitatea secolului XXI, lipsa ajutorului din partea societăţii în depăşirea condiţiilor de criză, indiferenţa autorităţilor şi sporirea ameninţărilor create de fenomenul modernizării şi implicit a globalizării fac aceste pericole greu de evitat chiar şi de către o societate evoluată ca cea de astăzi.

Din protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite reiese că în tratarea problemei traficului de persoane ca activitate a criminalităţii transnaţionale organizate trebuie ţinut cont şi de „formele în care se concretizează această infracţiune, în raport cu caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului)”18.

Traficul de fiinţe umane generează profituri uriaşe reţelelor de crimă organizată, mai ales datorită amploarei pe care a dobândit-o în ultimii ani, acest lucru dăunând societăţii prin agravarea lentă a economiei, scăderea securităţii societale, distrugerea lentă a valorilor morale şi tradiţionale, renunţarea la origini, numarul mare de victime ce rămân cu traume psihice şi fizice atrage atenţia opiniei publice, fiind de aşa natură, încăt impresionezează profund prin gravitatea situaţiilor: familii dezintegrate, copii abandonaţi, persoane dependente, indivizi deviaţi din cauza traumelor, infractori periculoşi pentru societate, persoane dispărute, vândute sau chiar omorâte.

Traficul de droguriDeşi pare greu de acceptat, membrii culturilor suburbane găsesc mereu metode diferenţiate

pentru a se adapta, printre acestea fiind incluşi şi membrii reţelelor de traficanţi de droguri care încep prin a se dezvolta în suburbii şi în zonele periferice, extinzându-se în timp din cercuri restrânse spre medii private „selecte”. Distrug treptat existenţa oamenilor implicit a celor marginalizaţi care sunt vulneralbili prin inducerea efectelor benefice pe care le pot oferi, în această categorie intrând venituri

16 Ligia Teodora PINTILIE, Toma RUS, O formă de sclavie în secolul XXI - Traficul de persoane, Revista de Investigare a criminalităţii, anul 2, nr. 4, 2010, p. 214, http://www.iparomania.ro/ric/revista/Revista_4.pdf, accesat în data de 14.05.201217 Tiberiu Constantin MEDEANU, Crima organizată şi metode specifice de cercetare, Deva, Infomin, 2007, p. 7418 Ligia Teodora PINTILIE, Toma RUS, O formă de sclavie în secolul XXI - Traficul de persoane, Revista de Investigare a criminalităţii, anul 2, nr. 4, 2010, p. 214, http://www.iparomania.ro/ric/revista/Revista_4.pdf, accesat în data de 14.05.2012.

substanţiale, mirajul drogurilor, un trai decent, cât şi beneficii la nivel social şi economic. Aceste reţele se dezvoltă încet în timid în medii uşor dubioase şi se extind cu rapiditate prin implicarea direct a indizivilor: dependent, producerea veniturilor substanţiale, includerea în medii sociale, etc.

Totodată datorită legăturilor strânse între aceste grupuri marginale şi traficul de droguri se ajunge în cele din urmă la apariţia unor legături între aceştia şi crima organizată, astfel că subminarea puterii într-un stat este mai rapidă când, aceşti factorii care acţionază împotriva statului sunt în număr mai are. Nu este de neglijat faptul că în acest mediu în care se dezvoltă grupurile marginale, fenomenul traficului de organe, traficul de carne vie, corpuţia sau terorismul, toate aceste riscuri asimetrice determină la rândul lor subminarea statului. „Activităţile traficanţilor sunt conectate la lanţul crimei organizate prin care sindicatele, cartelurile drogurilor, grupările implicate şi functionarii corupţi asigură buna desfăşurare a activităţilor la adăpostul banilor şi încearcă astfel să obţină şi să păstreze poziţii sociale privilegiate şi influenţe la nivel politic de vârf prin orice mijloc”.19

Spălarea banilorSpălarea banilor - este o acţiune realizată de un grup de persoane, are caracter de infracţiune, se

bazează pe o strategie de perspectivă, nu ţine cont de graniţe şi nicidecum de principii morale. Este un tip grav de acţiune infracţională desfăşurată la scară largă şi presupune capacităţi impresionante de exploatare bazate pe interacţiunea între persoane relaţionate propriu-zis cu afaceri legale, uşor coruptibile tocmai din ideea câştigului uşor, raid şi de o anvergură semnificativă. Fenomenul spălării banilor pune foarte bine în evidenţă trăsăturile crimei organizate datorită caracterului complex de adaptare spre a evita/fenta cadrul legal, a influenţa spectrul afacerilor legale şi de a deveni subit o problemă internaţională prin metodele de extindere.

Domeniile de activitate predispuse sunt cele care presupun accesul la bunuri de valoare, în fapt tentaţia se regăseşte la traficanţii de droguri, infractori, contrabandişti, traficanţi de arme, terorişti, şantajişti şi evazionişti fiscali care progresiv îşi adaptează mecanismele pentru a depăşi teama de lege, astfel că, infractorii de-a lungul istoriei au trebuit să ascundă sursa de înavuţire de peste noapte pentru a scăpa de urmărirea penală.

Spălarea banilor presupune un număr însemnat de acte criminale cu scopul de a genera profit pentru indivizi ori grupuri care aleg să comită infracţiuni, aceste acte reprezintă metode prin care prelucrează veniturile în maniera ascunderii originilor ilegale.

CibercriminalitateaExtinderea comunicaţiilor cum ar fi şi implementarea sistemului C4I2 (comandă, control,

comunicaţii, computer, informaţii, inteligenţă)20 a stimulat şi componenţa informaţională a războiului – cyber-war dând naştere conceptului de inteligenţă artificială.

„Componenţa informaţională este un multiplicator de putere pentru partea care este foarte bine dotată şi are personal foarte bine instruit (are superioritate informaţională), permiţându-i să aibă legături securizate, date în timp real despre desfăşurarea acţiunilor şi despre adversar, interzicând, totodată, oponenţilor să-şi utilizeze facilităţile în domeniu. Facilităţile hardware (fizice) şi cele software (conceptuale), create pentru extinderea relaţiilor comerciale şi financiare au constituit motorul erei informaţionale. Din păcate, gândite pentru scopuri pozitive, elementele sistemului informaţional sunt folosite şi pentru activităţi ilegale ca: pătrunderea în reţelele de calculatoare şi bazele de date ale unor instituţii publice – armata, poliţia, guvernul – pentru a sustrage, utiliza şi vinde informaţii cu

19 Adrian Marcel IANCU, Gheorghe POPESCU, Costurile economico-sociale ale traficului, producţiei şi consumului ilicit de droguri, apărut Revista de Investigarea a criminalităţii, nr. 1, 2011, p. 168, http://www.iparomania.ro/ric/revista/7RO/20COSTURILE-ECONOMICO.pdf, accesat în data de 14.05.2012.20 C4I2- element ethnic cu software înglobat; C4I2SR- Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Information, Surveillance, and Reconnaissance.

caracter confidenţial, deturnarea de fonduri din conturi bancare; „spălare de bani”; virusarea reţelelor de calculatoare. Există temerea că unele din sistemele de control şi ghidare a sateliţilor (de comunicaţii, cercetare, cartografiere) şi, mai ales, a rachetelor cu încărcături nucleare ar putea fi obiectul unor „atacuri cibernetice” care, în caz de succes, ar produce haos (în cazul distrugerii sau neutralizării sateliţilor de comunicaţii) sau război nuclear (în cazul preluării controlului asupra mijloacelor purtătoare a ogivelor nucleare şi utilizării acestora de către elemente teroriste).”21 Pentru a combate acest tip de terorism informaţional este necesară o cooperare interdepartamentală şi interguvernamentală, însă măsurile şi rezultatele sunt mai puţine şi nesemnificative decât par a fi aşteptările.22

TerorismulTerorismul este un alt subiect dezbătut ce ocupă timpul agendei internaţionale. Este un fenomen

ce se extinde foarte repede şi capătă diferite valenţe devenind greu de controlat şi cu efecte dramatice. Atacurile teroriste din SUA (2001) urmate de cele din Spania (2004, de către gruparea teroristă ETA), Beslan, Istanbul şi ulterior cele, din Londra şi Sharm-El-Sheik (2005), au reprezentat acţiuni distructive, ample şi violente îndreptate nu numai împotriva statelor în cauză, dar şi împotriva ideii de societate civilizată bazată pe o ierarhie în ideea verticalităţii. Terorismul devine, în aceste condiţii, un fenomen bazat în principal pe implicaţii globale, greu de controlat, de prevenit şi de gestionat deoarece „el nu se mai prezintă doar ca o infracţionalitate violentă, ca o criminalitate, ca o reacţie atipică, adesea în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemelor politice şi sociale, ci devine o problemă majoră a societăţii omeneşti în ansamblul ei, o altă latură, deosebit de virulentă a vieţii sociale, o acţiune violentă, primitivă, dar, în acelaşi timp, dinamică şi complexă, simetrică, într-un fel, evoluţiei sistemelor sociale spre performanţă, echilibru şi relativă stabilitate”.23

Având o determinare politică, terorismul poate fi catalogat drept război, şi mai precis unul asimetric. În acest caz, definiţia lui Clausewitz potrivit căreia „războiul este continuarea politicii cu alte mijloace”24 rămâne încă valabilă, deşi terorismul poate fi definit la fel de bine şi ca sfârşit al politicii aşa cum mai este definit în zilele noastre războiul. Prin dimensiunile şi formele sale de manifestare terorismul a devenit, în opinia multor specialişti, „una din calamităţile cele mai teribile, din ce în ce mai active şi mai ameninţătoare ale comunităţii internaţionale”25, tinzând spre supraterorism.

Posibile soluţii pentru contracararea şi stoparea acestor fenomeneConcluzionând putem afirma că definirea acestor termeni de securitate, risc, vulnerabilitate,

pericol şi ameninţare, pot fi abordaţi din mai multe puncte de vedere, luând în calcul obiectivul vizat şi nu în ultimul rând aria de interes. Gestionarea eficientă poate fi realizată doar în condiţiile unor alianţe politico-militare ce îşi asumă responsabilitatea asupra membrilor săi.

Ideea principală nu este de a le aduce în prim plan spre uimire, ci mai degrabă spre conştientizarea problemei de către societate şi realizarea de către instituţiile responsabile a unui management organizaţional de risc eficient26 prin:

1) identificarea factorilor generatori de risc; 2) evaluarea rapidă a consecinţelor;3) elaborarea planului de măsuri pentru gestionarea riscului;4) implementarea planului de măsuri;

21 Ioan SABĂU, Juridic şi operaţional privind instituirea stărilor excepţionale, Editura Cetate Deva, Deva, 2008, p. 2022 Idem23 Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, Editura. AÎSM, Bucureşti, 2002, p. 1224 Carl von CLAUSEWITZ, Despre război, Editura Antet, Bucureşti, 2004, p. 1825 Ion BODUNESCU, Dan-Romeo BODUNESCU, Relaţii internaţionale, problematici şi priorităţi pentru mileniul III, Editura Tipoalex, Bucureşti, 2000, p. 1126 Ioan SABĂU, Juridic şi operaţional privind instituirea stărilor excepţionale, Deva, Editura Cetate , 2008, p. 1-3.

5) monitorizare şi evaluare

O strategie eficientă pentru combaterea acestei probleme ar fi o abordare la întreg ansamblul societal. „Legăturile care există între traficul de droguri, criminalitatea organizată şi finanţarea terorismului au fost plasate în primul plan al actualităţii internaţionale începând cu 2003 când guvernele statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au subliniat necesitatea adaptării unei strategii globale de control al drogurilor şi de a continua elaborarea iniţiativelor bazându-se pe factori observabili şi sprijinindu-se pe corectarea şi analiza datelor cât şi pe evaluările necesare”.27

BibliografieBODUNESCU, Ion, Dan-Romeo BODUNESCU, Relaţii internaţionale, problematici şi

priorităţi pentru mileniul III, Editura Tipoalex, Bucureşti, 2000Centrul de Studii Strategice de Securitate, Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică.

Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului, Editura. AÎSM, Bucureşti, 2002CLAUSEWITZ, von Carl, Despre război, Editura Antet, Bucureşti, 2004FRUNZETI, Teodor, Vladimir ZODIAN, Lumea 2009. Enciclopedie politică şi militară, Editura

CTEA, Bucureşti, 2009IANCU, Adrian Marcel, Gheorghe POPESCU, Costurile economico-sociale ale traficului,

producţiei şi consumului ilicit de droguri, apărut Revista de Investigare a criminalităţii, nr. 1, 2011, http://www.iparomania.ro/ric/revista/7RO/20COSTURILE-ECONOMICO.pdf

MEDEANU, Tiberiu Constantin, Crima organizată şi metode specifice de cercetare, Deva, Infomin, 2007

PINTILIE, Ligia Teodora, Toma RUS, O formă de sclavie în secolul XXI - Traficul de persoane, Revista de Investigare a criminalităţii, anul 2, nr. 4, 2010, http://www.iparomania.ro/ric/revista/Revista_4.pdf

ROBINSON, Paul, Dicţionar de securitate internaţională, Ca Publising, Cluj-Napoca, 2010,SABĂU, Ioan, Juridic şi operaţional privind instituirea stărilor excepţionale, Editura Cetate

Deva, Deva, 2008SAVA, Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005RICHARD, Denis, Pavel ABRAHAM (coord), Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe,

Editura Lider, Bucureşti 2005, http://www.coltulcolectionarului.ro/dictionar-de-droguri-toxicomanii-si-dependente-p-82693.html

27 Denis RICHARD, Pavel ABRAHAM (coord), Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe, Editura Lider, Bucureşti 2005, http://www.coltulcolectionarului.ro/dictionar-de-droguri-toxicomanii-si-dependente-p-82693.html, accesat în 15.05. 2012