UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T.POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ROLULUI

ALIMENTAŢIEI ÎN PREVENŢIA ŞI COMBATEREA

MODIFICĂRILOR ÎN PROFILUL LIPIDELOR

SANGVINE, URMARE A DISLIPIDEMIILOR

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof.univ.dr. VIORICA GAVĂT

DOCTORAND

GONŢEA MIHAELA

2010

Decizia Rectorului UMF „Gr. T. Popa” Iaşi nr. ................. din .......................................... Susţinerea publică a tezei: ziua ............ ora ....... locul .............................. NOTĂ Teza cuprinde: 213 pagini (53/25% - Stadiul cunoaşterii;

159/75% - Contribuţii proprii); 13 tabele; 197 figuri; 2 idei

privind perspectivele pe care le deschide teza; 33 idei pentru

concluziile finale; 255 indicaţii bibliografice; lista lucrărilor

ştiinţifice publicate în relaţie cu Contribuţiile proprii ale

tezei; Curriculum vitae.

  

1

CUPRINS

INTRODUCERE 4 STADIUL CUNOAŞTERII 5 CAPITOLUL I ASPECTE ACTUALE PRIVIND LIPOPROTEINELE ŞI DISLIPOPROTEINEMIILE 5 CAPITOLUL II ATEROSCLEROZA – FACTOR DE RISC ÎN PATOLOGIA CARDIO-VASCULARĂ, VASCULARĂ CEREBRALĂ ŞI PERIFERICĂ 6 CAPITOLUL III NUTRIŢIA DEZECHILIBRATĂ ŞI ÎMBOLNĂVIRILE CE POT FI ASOCIATE CU ACEASTA 8 CAPITOLUL IV PREVENŢIA ŞI MANAGEMENTUL DISLIPIDEMIILOR ŞI A MORBIDITĂŢILOR ASOCIATE 9 CONTRIBUŢII PROPRII 11 CAPITOLUL V CARACTERIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE SOCIO-DEMOGRAFIC A UNUI LOT DE PERSOANE CU DISLIPIDEMII ŞI A UNUI LOT MARTOR 11

Introducere 11 Material şi Metodă 11 Rezultate şi Discuţii 11 Concluzii 12

  

2

CAPITOLUL VI STUDIU STATISTIC COMPARATIV AL CONSUMULUI DE ALIMENTE PENTRU CELE DOUĂ LOTURI CERCETATE 12

Introducere 12 Material şi Metodă 12 Rezultate şi Discuţii 13 Concluzii 13

CAPITOLUL VII DEPISTAREA UNOR FACTORI DE RISC ÎN URMA EVALUĂRII UNOR COMPORTAMENTE NESĂNĂTOASE, ÎN CAZUL LOTULUI CU DISLIPIDEMII ŞI A CELUI MARTOR 16

Introducere 16 Material şi Metodă 17 Rezultate şi Discuţii 17 Concluzii 17

CAPITOLUL VIII STUDIU COMPARATIV AL INDICATORILOR ANTROPOMETRICI LA LOTUL CU DISLIPIDEMII ŞI LA LOTUL MARTOR 18

Introducere 18 Material şi Metodă 19 Rezultate şi Discuţii 19 Concluzii 20

CAPITOLUL IX ANALIZA COMORBIDITĂŢILOR ÎN CAZUL CELOR DOUĂ LOTURI STUDIATE DIN ZONA TÂRGU NEAMŢ 20

Introducere 20 Material şi Metodă 21 Rezultate şi Discuţii 21 Concluzii 21

  

3

CAPITOLUL X CERCETAREA STATUSULUI BIOCHIMIC LA LOTUL CU DISLIPIDEMII 24

Introducere 24 Material şi Metodă 24 Rezultate şi Discuţii 25 Concluzii 25

CAPITOLUL XI INFLUENŢA TRATAMENTULUI IGIENO-DIETETIC ÎN CAZUL UNUI LOT CU DISLIPIDEMII – CENTRUL DE SĂNĂTATE ŞI MEDICINĂ PREVENTIVĂ (HERGHELIA) 27

Introducere 27 Material şi Metodă 28 Rezultate şi discuţii 29 Concluzii 33

PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA 34 CONCLUZII FINALE 35 BIBLIOGRAFIE 43 ANEXĂ – Lucrările ştiinţifice referitoare la “Contribuţii proprii”, publicate in extenso 44 ABREVIERI 45

  

4

INTRODUCERE

Se cunosc astăzi defecte monogenice dominante sau recesive ale

metabolismului lipidic şi a lipoproteinelor, care sunt implicate în patologia cardiovasculară. Dar pentru majoritatea genelor, acestea sunt polimorfisme genetice relativ frecvente în populaţie, care modulează cantitatea plasmatică de lipide şi lipoproteine. Aceste variaţii participă în manieră cumulativă, dar cu o pondere variabilă la formele poligenice.

Impactul substanţelor cu potenţial aterogenic sau trombogenic este larg condiţionat de variabilitatea genetică a activităţii enzimelor de biotransformări, de capacităţile de transfer/transport sau de fixarea pe receptori, etc.

Există defecte genetice majore, dar ele sunt rare. Defectele genetice în gena receptorului LDL sau mutaţia R350Q a genei APOB sunt responsabile în familiile cu cantităţi crescute de LDL-C. Aceste mutaţii sunt responsabile de 70% din formele de hipercolesterolemie familială (FH) (LDLR 50%, APOB 15% şi cel puţin alte 3 gene neidentificate încă, sunt implicate în FH) (9).

Sunt necesare studii epidemiologice vaste, care ţin cont de ansamblul de factori, pentru a asigura într-un viitor apropiat, o veritabilă prevenţie a dislipidemiilor şi a altor afecţiuni în care alimentaţia poate fi un factor de risc.

Alimentaţia trebuie adaptată fiecărui individ, în scop preventiv, în funcţie de genele sale. Alimentele pot exercita un efect benefic la unii indivizi, pot să nu aibă nici un efect, sau mai rău, să aibă un efect dăunător. Se pune problema ce tipuri de acizi graşi şi în ce cantităţi trebuie recomandate la un subiect predispus la un accident cardiovascular, sau la un pacient tratat pentru diabet, obezitate sau hiperlipidemie. Influenţa nutriţiei asupra dezvoltării bolilor cardiovasculare este un fapt stabilit de peste un secol, pe când eficacitatea sa în prevenirea şi combaterea acestor îmbolnăviri a fost studiată mai recent.

Nu numai factorul genetic şi alimentaţia sunt implicate în dislipidemii, bolile cardiovasculare, ci şi alţi factori cum ar fi stresul,

  

5

comportamentele nesănătoase (supraalimentaţia, consum de tutun, alcool), sedentarismul, etc. Aceşti factori de mediu contribuie la apariţia dislipidemiilor şi a comorbidităţilor asociate, printre care cardiopatia ischemică coronariană (CIC), hipertensiunea arterială (HTA), accidentele vasculare cerebrale (AVC), arteritele obliterante ocupă de asemenea un loc important.

În această lucrare ne-am propus să realizăm un studiu populaţional transversal, privind aspecte legate de factorii de risc din mediu, dislipidemiile şi morbidităţile asociate acestora, în ideea descoperirii unor relaţii între aceşti factori, care să ne permită recomandarea unor măsuri de prevenţie şi de combatere corespunzătoare a morbidităţii cardiovasculare, ce este foarte răspândită în rândul populaţiei, reprezentând una din primele cauze de deces.

STADIUL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL I

ASPECTE ACTUALE PRIVIND LIPOPROTEINELE ŞI DISLIPOPROTEINEMIILE

Lipoproteinele sunt microemulsii, ce au mărimi diferite, dar

structura lor generală este aproape aceeaşi. Au o formă sferică, în centru cu un conţinut lipidic nepolar (trigliceride şi esteri de colesterol) şi la suprafaţă un monostrat de lipide polare (în principal fosfolipide), colesterol liber şi apolipoproteine (1). Ca şi fosfolipidele, majoritatea apolipoproteinelor au proprietăţi amfipatice (detergenţi). Cu excepţia apolipoproteinelor B, toate celelalte sunt solubile şi se pot schimba între diferite lipoproteine. Din contră, fosfolipidele şi lipidele nepolare prezintă puţine posibilităţi de schimb, care nu pot fi realizate decât prin intervenţia proteinelor de transfer, specifice.

Enzimele implicate în metabolismul lipoproteinelor sunt în număr de trei: • lipoproteinlipaza (LPL); • lipaza hepatică (HL);

  

6

• lecitin colesterol acetil transferaza (LCAT). Lipidele sanguine (colesterolul, trigliceridele şi fosfolipidele)

sunt transportate în sânge, sub o formă mai hidrosolubilă, este vorba de lipoproteine.

Dislipoproteinemiile sunt un grup de patologii heterogene, definite printr-o cantitate anormală de lipoproteine. Clasificarea acestora se bazează pe tipul de lipoproteine a căror concentraţie serică este anormală şi cuprinde 6 clase, la care se adaugă acum hipoalfalipoproteinemiile, creşterea Lp (a), hiperlipidemia familială combinată şi un sindrom complex, sindromul plurimetabolic.

Diagnosticul hiperlipidemiilor se bazează pe următoarele date esenţiale: • analiza antecedentelor familiale este importantă, permiţând să se

depisteze hiperlipidemiile mari autozomice dominante; • ancheta genetică; • examenul clinic, care cercetează depozitele extra şi

intravasculare; • bilanţul biologic, ce se realizează á jeun de 12 ore, la distanţă de

o afecţiune acută capabilă să modifice bilanţul (viroze, hepatite virale, infarct de miocard, intervenţii chirurgicale). Bilantul biologic trebuie repetat de 2-3 ori în perioada metabolică

stabilă şi cuprinde colesterolul total în depistările de masă, în alte cazuri colesterolul total, trigliceridele, HDL, LDL-C.

CAPITOLUL II

ATEROSCLEROZA – FACTOR DE RISC ÎN PATOLOGIA CARDIO-VASCULARĂ, VASCULARĂ CEREBRALĂ ŞI

PERIFERICĂ

Factorii majori de risc pentru ateroscleroză includ: • fumatul; • hipertensiunea arterială (≥ 140/90 mm Hg); • colesterolul total > 240 mg/dl; • LDL colesterolul > 130 mg/dl; • HDL colesterolul < 40 mg/dl;

  

7

• istoricul familial de boală coronară (la rude de gradul I bărbaţi < 55 ani sau femei < 65 ani);

• vârsta (bărbaţi > 45 ani şi femei > 55 ani). Este surprinzător că printre factorii de risc majori nu este cuprins

diabetul zaharat (DZ) tip 2 (noninsulinodependent), boală cunoscută că măreşte semnificativ riscul de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară. Riscul relativ de deces datorită unui eveniment cardiovascular la persoanele cu DZ tip 2, este de 3 ori mai mare decât la populaţia generală (5).

Procesul inflamator are un rol central în patologia aterosclerozei, de la primele acumulări ale macrofagelor, până la o eventuală ruptură a plăcii.

Proteina C reactivă (CRP) a fost considerată iniţial ca un participant în procesul de ateroscleroză, dar, după ultimele date, i se atribuie acesteia efecte proinflamatorii directe. Numeroase studii prospective au demonstrat că valorile ridicate ale CRP reprezintă un predictor independent, puternic, pentru riscul cardiovalscular ulterior.

Există în prezent dovezi epidemiologice că fibrinogenul seric este un factor de risc pentru ateroscleroză. Datele sunt mai puţin clare pentru alţi factori ai coagulării: factorul VII, VIII, factorul von Willebrand sau alţii şi complicaţiile aterosclerozei.

În condiţii inflamatorii, nivelul fibrinogenului plasmatic poate creşte de 2-20 ori în primele 3-5 zile, pe când revenirea la normal se produce lent, la săptămâni, după rezoluţia procesului inflamator.

Procesele fiziopatologice implicate în ateroscleroză (hiperlipemia, hiperglicemia şi stresul hemodinamic local) sunt cunoscute ca producătoare de specii reactive de oxigen (ROS) şi biomolecule modificate (LDL oxidate) la nivelul vaselor sangvine.

Celulele sunt protejate de agresiunea ROS prin mecanisme de apărare antioxidante, datorită acţiunii unor enzime cum ar fi catalaza, superoxiddismutaza (SOD), glutation peroxidaza. Homeostazia redox poate fi dezechilibrată în sensul formării speciilor reactive de oxigen, care depăşesc capacitatea de apărare antioxidantă şi atunci se instalează stresul oxidativ.

  

8

CAPITOLUL III NUTRIŢIA DEZECHILIBRATĂ ŞI ÎMBOLNĂVIRILE CE

POT FI ASOCIATE CU ACEASTA

Obezitatea este o boală cronică, care constă din creşterea depozitelor de grăsime corporală. La începutul secolului XXI, obezitatea a devenit boala metabolică cea mai răspândită din lume, în aşa măsură încât OMS se referă la aceasta ca la o epidemie generală.

Obezitatea centrală este adesea asociată cu: • presiunea sangvină ridicată; • boala ischemică a inimii; • accidentul vascular cerebral; • tipul 2 de diabet; • dislipidemia; • boli articulare; • apneea obstructivă din somn; • sindromul de hipoventilaţie.

Bolile cardiovasculare (CVD) rezultă din interacţiunea complexă între factorii genetici şi de mediu, în care este inclusă şi alimentaţia. Datele ce sprijină această interacţiune gene – mediu, se bazează pe faptul că ambii factori modulează concentraţia lipidelor din plasmă şi potenţial, riscul cardiovascular. Multe gene care controlează activitatea apolipoproteinelor AI şi AIV, apolipoproteinei E şi lipazei hepatice sunt dovada conceptului de aplicare a geneticii în contextul nutriţiei personalizate, pentru prevenţia CVD.

Boala coronară a inimii (CHD)  este o cauză a morbidităţii şi mortalităţii, iar colesterolemia crescută este factorul de risc major în CHD (American Heart Association, 2001).  

Un alt aspect, mai puţin discutat în literatura de specialitate, este faptul că fracţiuni de colesterol pot influenţa confortul psihic.

Criteriile de diagnostic şi clasificarea etiologică a diabetului sunt realizate de Expert Commitee in the Diagnosis and Clasification of Diabetes Mellitus (1999).

Tinerii cu diabet de tip 1, de obicei, nu sunt supraponderali, sau nu au pierdut recent din greutate; totuşi, cu epidemia recentă de obezitate, aproximativ 24% sunt supraponderali la punerea

  

9

diagnosticului (ADA 2000). În contrast cu aceştia, tinerii cu diabet de tip 2 prezintă riscul de a face supraponderabilitate sau sunt supraponderali, în momentul diagnosticării, (ADA 2000).

Există numeroşi factori implicaţi în patogenia AVC, iar dintre aceşti factori de risc, cinci sunt influenţaţi de nutriţie: hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemia obezitatea, abuzul de alcool şi hiperhomocisteinemia. Deci, nutriţia are un rol potenţial în prevenţia AVC şi a dizabilităţilor cu care se asociază.

În continuare a fost evaluat rolul unui singur nutrient şi aliment în determinarea riscului la AVC şi anume rolul lipidelor, acizilor graşi saturaţi (AGS), acizilor graşi mononesaturaţi (AGMN), acizilor graşi polinesaturaţi (AGPN), sodiului, potasiului, magneziului, calciului, antioxidanţilor, acidului folic, vitaminelor B6 şi B12, alcoolului, fructelor şi vegetalelor.

Sindromul polimetabolic este un agregat de simptome la acelaşi individ. Camus a descris un trisindrom metabolic în 1966, incluzând guta, diabetul şi hiperlipemia (3). Reaven, în 1988, a demonstrat coexistenţa frecventă la acelaşi individ a rezistenţei la insulină, a hiperinsulinemiei, a dislipidemiei, a tulburărilor de toleranţă la glucoză şi a hipertensiunii arteriale (7).

CAPITOLUL IV

PREVENŢIA ŞI MANAGEMENTUL DISLIPIDEMIILOR ŞI A MORBIDITĂŢILOR ASOCIATE

TABELUL I – Identificarea riscului ridicat pentru intervenţii

medicale (6) Pacienţii cu boli cardiovasculare evidente; Persoanele cu risc absolut ≥ 15% de boli cardiovasculare în următorii 5 ani; Oameni cu risc absolut calculat de 10-15% pentru un eveniment cardiovascular în următorii 5 ani, când sunt prezenţi alţi factori de risc; Istoria familială de boală cardiovasculară prematură (înainte de 60 de ani); Sindrom metabolic;

  

10

Obezitate; Boală renală cronică.

TABELUL II – Intervenţii în stilul de viaţă

Încetarea fumatului; Nutriţia – apelare la un dietetician pentru a stabili o dietă care scade colesterolul şi opţiuni complementare pentru a reduce colesterolul (stanoli din plante, psilium şi policosanoli); Aportul moderat de alcool se asociază cu creşterea HDL-C şi poate conferi un grad de cardioprotecţie; această recomandare provine din studii observaţionale şi ca urmare nu este considerată ca o intervenţie; Activitatea fizică şi scăderea în greutate sunt în special eficiente la persoanele cu sindrom metabolic, care au HDL-C scăzut; gradul de îmbunătăţire a HDL-C este proporţional cu cuantumul vigorii exerciţiilor.

Persoanele care au deja boli cardiovasculare sunt considerate ca

având un risc absolut foarte ridicat şi trebuie tratate pentru a atinge nivelul lipidic normal.

Managementul clinic al terapiei, care se referă la stilul de viaţă este denumit „therapeutic lifestyle changes” (TLC) în ghidul „Adult Treatment Panel III” (ATP III). 

Schimbările în scop terapeutic ale stilului de viaţă (TLC), se referă la: • aportul redus de grăsimi saturate şi colesterol; • opţiuni dietetice terapeutice (stanoli din plante, steroli şi fibre

solubile vâscoase în cantităţi mari pentru a scădea LDL-C); • reducerea greutăţii corporale; • activitate fizică regulată.

Îndeplinirea cu succes a scăderii LDL-C se poate realiza prin substituţia acizilor graşi saturaţi din dietă (10) cu acizii graşi mononesaturaţi care s-au dovedit factori alimentari ce reduc colesterolul din sânge când se consumă într-o dietă cu acizi graşi saturaţi în cantitate redusă.

  

11

CONTRIBUŢII PROPRII

CAPITOLUL V CARACTERIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE SOCIO-

DEMOGRAFIC A UNUI LOT DE PERSOANE CU DISLIPIDEMII ŞI A UNUI LOT MARTOR

Introducere Dintre factorii sociodemografici luaţi în studiu în acest capitol,

doar vârsta şi sexul constituie factori de risc neinfluenţaţi de dietă în apariţia hiperlipoproteinemiilor.

În raport cu vârsta, prevalenţa hiperlipoproteinemiilor prezintă următoarele caracteristici: în primele decade de viaţă este mică, valoarea cea mai ridicată regăsindu-se între vârsta de 40 şi 50 de ani, după care apare o tendinţă de scădere.

Material şi Metodă Pentru studiul întreprins s-au utilizat datele socio-demografice

(vârstă, sex, stare civilă, ocupaţie, mediul de provenienţă) a 678 persoane, din care 339 sunt cu dislipidemii şi 339 fără dislipidemii, cele două loturi fiind identice privind numărul de persoane, pe grupe de vârstă şi sexe. Fiecare dintre cele două loturi sunt formate din două subloturi: unul cu provenienţă din mediul urban, alcătuit din 202 persoane, celălalt din mediul rural, format din 137 persoane.

Datele utilizate s-au obţinut prin metoda chestionarului, care a fost aplicată tuturor subiecţilor participanţi la studiu, în condiţiile în care aceste persoane s-au adresat Laboratorului de Analize al Spitalului Târgu Neamţ şi laboratoarelor private din aceeaşi localitate, în contextul efectuării diverselor investigaţii.

Rezultate şi Discuţii Caracterizarea sociodemografică s-a realizat prin specificarea

sexului, vârstei, a stării civile şi a ocupaţiei.

  

12

Concluzii În cazul loturilor cercetate se constată o proporţie mai mare a

persoanelor ce aparţin sexului feminin, atât din mediul urban (62,4% faţă de 37,6%), cât şi din cel rural (58,4% faţă de 41,6%).

Distribuţia pe grupe de vârstă a celor două loturi (cu dislipidemii şi martor) din mediul rural ne arată următoarea ordine: procentul cel mai ridicat de persoane aparţine grupei de vârstă 50-59 de ani (28,5%), urmează cei cu vârste cuprinse între 40-49 de ani (21,9%), apoi cei de peste 65 de ani (15,3%), grupa 60-65 de ani (13,9%), între 30-39 de ani (12,4%), iar pe ultimul loc între 20-29 de ani (8%).

În mediul urban, distribuţia pe grupe de vârstă este următoarea: procentul cel mai mare aparţine tot persoanelor între 50-59 de ani (locul întâi, 30,2%) şi celor între 40-49 de ani (locul doi, 24,8%), ordinea schimbându-se în cazul celorlalte grupe de vârste, locul trei fiind ocupat de grupa de vârstă 30-39 de ani (17,3%), apoi urmând cei peste 65 de ani (9,9%), cei între 60-65 de ani (8,9%), pe ultimele locuri fiind cei cu vârste între 20-29 ani (7,9%) şi 10-19 ani (1%).

Starea civilă care predomină atât în cazul subloturilor din mediul rural (79,6%), cât şi în cel din mediul urban (80,1%) este categoric cea de căsătorit, în comparaţie cu cei necăsătoriţi, văduvi sau divorţaţi, ordinea fiind mai puţin importantă, ţinând cont de variaţiile procentuale mici întâlnite la subloturile analizate.

Proporţia celor care lucrează este mai mare în mediul urban (68%) decât în cel rural (59%), atât pentru dislipidemici, cât şi pentru martori.

CAPITOLUL VI

STUDIU STATISTIC COMPARATIV AL CONSUMULUI DE ALIMENTE PENTRU CELE DOUĂ LOTURI CERCETATE

Introducere Un factor foarte important este frecvenţa meselor care este invers

proporţională cu creşterea masei ţesutului adipos. Un factor important cu efect asupra colesterolemiei este şi

procesul de prelucrare industrială, proces în care o parte din acizii graşi nesaturaţi, având forma cis, se transformă în forma trans.

  

13

O alimentaţie normocalorică cu exces de proteine animale poate induce o dislipidemie deoarece şi aportul de proteine influenţează nivelul lipidelor sangvine: creşterea consumului de proteine animale (cazeină, lactalbumină) creşte nivelul colesterolului, în timp ce proteinele vegetale, cum ar fi cele din soia au un efect hipocolesterolemiant.

O alimentaţie cu exces de glucide, chiar normocalorică, creşte sinteza de trigliceride endogene şi nivelul VLDL.

Alţi nutrienţi importanţi care pot contribui la reglarea unui dezechilibru în metabolismul lipidic sunt: fibrele alimentare, unele vitamine şi unele substanţe minerale.

Material şi Metodă Datele folosite în acest capitol sunt legate de modul de

alimentaţie şi au fost obţinute din acelaşi chestionar, folosit în capitolul anterior, fiind axate pe informaţii privind frecvenţa consumului celor mai importante grupe de alimente, care pot influenţa direct apariţia sau evoluţia dislipidemiilor. Persoanele au fost interogate cu privire la consumul de lapte şi produse lactate, carne şi derivate, peşte şi preparate, legume, leguminoase uscate, produse derivate din cereale, fructe, produse zaharoase. De asemenea, subiecţii au fost chestionaţi cu privire la consumul de grăsimi (unt, smântână, untură, slănină, frişcă, margarină, ulei), de alcool şi alimente prăjite.

Rezultate şi Discuţii În cazul grupei de alimente lapte şi derivate, subiecţii au fost

chestionaţi doar cu privire la aportul de brânză. O altă discuţie se poate face cu privire la carne şi preparate,

compusă în cazul chestionarului din carne de porc şi vită, mezeluri, carne de pui şi curcan.

Chestionarul cuprinde şi o întrebare legată de consumul de peşte. O altă grupă de alimente, a cărui rol este important în reglarea

dislipidemiilor, o constituie legumele (legumele fără cartofi). O analiză separată s-a realizat în cazul consumului de cartofi.

  

14

Persoanele luate în studiu au fost interogate şi cu privire la consumul de leguminoase uscate (mazăre, fasole), dar şi fructe şi sucuri de fructe.

În cazul produselor derivate din cereale s-au luat în discuţie pâinea şi pastele făinoase, orezul.

Un alt grup de alimente foarte important în cauzarea dislipidemiilor este grupul produselor zaharoase.

Referitor la aportul de grăsimi animale şi vegetale, subiecţii au fost chestionaţi cu privire la consumul de unt, smântână, untură, slănină, frisşcă, margarină, ulei vegetal.

Ultima întrebare din chestionar, legată de alimentaţie, a fost cea referitoare la frecvenţa consumului de alimente prăjite.

Concluzii Consumul de brânză pentru lotul martor din mediul urban este

considerabil mai ridicat pentru frecvenţa de 4-6 ori pe săptămână, în timp ce pentru celelalte frecvenţe, loturile cu dislipidemii însumează un procentaj al diferenţelor mai mare cu 25,5%.

Aportul de brânză în mediul rural nu diferă semnificativ statistic pentru cele două loturi (cu dislipidemii şi fără).

Carnea de porc şi de vită nu prezintă diferenţe cantitative, în raţia sublotului cu dislipidemii şi a sublotului martor din mediul rural; în schimb, în mediul urban, un procent mai mare de subiecţi din lotul martor consumă acest aliment de 2-3 ori pe săptămână, de 4-6 ori pe săptămână şi zilnic.

În mediul rural, nu s-au constatat diferenţe semnificative între consumul de carne de pui şi curcan între cele două loturi (dislipidemici şi martori), în schimb în mediul urban, depăşirile au fost, de asemenea, în favoarea lotului martor (frecvenţe de 2-3 ori pe săptămână, 4-6 ori şi zilnic).

Consumul de mezeluri în mediul rural nu este diferit pentru cele două loturi, în schimb în mediul urban, procentul de consumatori este mai mare în cazul lotului de dislipidemici, cu excepţia frecvenţei de 2-3 ori pe săptămână, acesta fiind mai mare pentru martori.

Consumul de peşte în mediul rural, ne conduce la următoarele concluzii: procentul persoanelor care afirmă că consumă de 2-3 ori

  

15

pe săptămână este mult mai mare în cazul lotului martor, dar se invesează în favoarea celor cu dislipidemii pentru celelalte categorii de frecvenţe (în special mai mici). În mediul urban nu s-au constatat diferenţe semnificative statistic între loturi.

Consumul de legume nu este diferit pentru cele două loturi, în mediul urban şi nici în mediul rural.

În mediul rural aportul de cartofi pentru lotul martor depăşeşte pe cel al lotului cu dislipidemii, pentru frecvenţele de 2-3 ori pe săptămână şi 4-6 ori pe săptămână.

Includerea leguminoaselor în alimentaţia pesoanelor din mediul rural înregistrează o proporţie mai ridicată pentru lotul martor, la o frecvenţă mai mică de 2 ori pe săptămână, pentru restul frecvenţelor persoanele cu dislipidemii înregistrează procente ceva mai ridicate.

În mediul urban, situaţia este următoarea: în lotul martor se consumă leguminoase mai multe, cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână, 4-6 ori pe săptămână şi chiar zilnic.

Referitor la consumul de fructe în mediul urban, se constată valori crescute sle procentelor de persoane în cazul lotului martor care consumă zilnic aceste alimente, pentru celelalte categorii de frecvenţe procentul este crescut la dislipidemici. În mediul rural, nu există diferenţe semnificative statistic între cele două loturi (cu şi fără dislipidemii).

Nu s-au constatat diferenţe între consumul de sucuri de fructe între dislipidemici şi martori, atât în mediul urban, cât şi în cel rural.

Consumul de pâine pentru cele două loturi, indiferent de mediul de provenienţă, înregistrează un procent mai ridicat de persoane la frecvenţa de 4-6 ori pe săptămână, iar dintre loturi, în special lotul martor.

Legat de consumul de paste făinoase-orez în mediul rural, din repartiţia procentelor de persoane, ce se încadrează în diverse frecvenţe, reiese că există diferenţe foarte mici între cele două subloturi.

Din analiza consumului de produse zaharoase în mediul urban, rezultă că o proporţie foarte mare de persoane se abţin de la această categorie de alimente, atăt la cei cu dislipidemii cât şi la cei martori.

  

16

Studiul comparativ al persoanelor care consumă unt în mediul rural, ne arată o predominanţă netă a celor care declară că nu consumă acest aliment, fapt valabil pentru ambele loturi.

Şi în cazul consumului de smântână în mediul urban se constată de asemenea procente crescute pentru abstinenţa de la consumul alimentului respectiv, atât la lotul cu dislipidemii, cât şi la cel martor.

O situaţie asemănătoare se întâlneşte în cazul consumului de slănină din mediul urban, în care o proporţie foarte mare din cei chestionaţi au afirmat că nu consumă acest aliment, atât pentru lotul cu dislipidemii, dar şi pentru lotul martor.

Consumul de margarină din mediul rural a fost de asemenea infirmat de ambele loturi.

CAPITOLUL VII DEPISTAREA UNOR FACTORI DE RISC ÎN URMA

EVALUĂRII UNOR COMPORTAMENTE NESĂNĂTOASE, ÎN CAZUL LOTULUI CU DISLIPIDEMII ŞI A CELUI MARTOR

Introducere Alcoolul consumat în cantităţi mici (10g/zi) are efecte benefice

asupra dislipidemiilor: stimulează creşterea HDL col. şi scăderea LDL col., iar substamţele fenolice din vinul roşu inhibă oxidarea LDL col. Aportul sub 12 g/zi sau între 12-24 g/zi se asociază cu un risc relativ de AVC mai scăzut când se compară ci cei abstinenţi la alcool (RR=0,80 şi respectiv 0,72).

Din contra, un aport mai mare de 60 g/zi de alcool se asociază cu un risc crescut de AVC forma ischemică (RR=1,69) şi forma hemoragică (RR=2,18).

Excesul de alcool determină creşterea sintezei de trigliceride şi o prelungire a hiperlipemiei postprandiale.

În cazul tutunului, efectul principal ar fi cel cancerigen, în special cancerul pulmonar, dar este vorba de asemenea de bronşită cronică, BPOC factor de risc important în bolile cardiovasculare, pentru AVC şi alte afecţiuni legate de ateroscleroză.

  

17

Sedentarismul constituie de asemenea un factor de risc în dislipidemii, de aceea exerciţiile aerobice pot reduce trigliceridele în mod semnificativ şi pot creşte HDL-col. moderat (8).

Material şi Metodă Pe baza aceluiaşi chestionar s-au adunat date referitoare la

consumul de alcool, sedentarism şi fumat, variantele de răspuns în cazul fumatului fiind: fumător, nefumător, ex-fumător, iar în cazul consumului de alcool: deloc, ocazional, săptămânal, zilnic.

În ceea ce priveşte sedentarismul, acesta a fost evaluat prin întrebări despre activitatea fizică în comparaţie cu membrii familiei, cu colegii de muncă şi cu privire la o posibilă activitate efectuată de 2 – 3 ori pe săptămână ≥30 minute, constând în mers pe jos, bicicletă, jogging, sport, etc.

Rezultate şi Discuţii Fumatul reprezintă un factor de risc care este frecvent implicat în

viaţa multor persoane, începând cu vârste timpurii până la sfârşitul vieţii. De aceea, primul factor abordat este acest comportament nesănătos.

Următorul comportament luat în discuţie este consumul de alcool.

Cea mai bună evaluare a sedentarismului s-a făcut pe baza întrebării legată de activitatea fizică efectuată de 2–3 ori pe săptămână, constând în mers pe jos, cu bicicleta, jogging, sport cel puţin 30 min pe zi.

Concluzii Referitor la fumat, nu apar diferenţe semnificative statistic cu

privire la procentul de fumători, la cei cu dislipidemii faţă de cei martor, mici modificări înregistrându-se între cele două loturi în cazul nefumătorilor şi exfumătorilor, fapt certificat atât în mediul rural, cât şi în cel urban.

Consumul de alcool, atât la lotul cu dislipidemii, cât şi la lotul martor, este dominat din punct de vedere al frecvenţei de consum, de cei care au răspuns că beau ocazional, în favoarea lotului martor. În

  

18

mediul rural nu se constată diferenţe semnificative statistic între dislipidemici şi martori, privind consumul de alcool, în schimb, în mediul urban, aceste diferenţe există, în favoarea lotului martor.

În ceea ce priveşte munca fizică depusă comparativ cu colegii de serviciu, majoritatea au declarat că sunt la fel de activi, cu un procent ceva mai scăzut pentru dislipidemici (82,7% faţă de 85,6%) şi un procent mai ridicat pentru activitatea „mai mică” la dislipidemici (9,8% faţă de 1,5%), în schimb, un procent mai mare de persoane din lotul martor (12,9%) prestează o activitate „mai mare” faţă de dislipidemici (7,6%).

Evaluarea muncii fizice depuse în comparaţie cu membrii familiei nu s-a soldat cu diferenţe semnificative statistic între cele două loturi, lotul cu dislipidemii şi martor.

Rezultatele privind activitatea fizică depusă de 2-3 ori pe săptămână nu a dus la diferenţe semnificative statistic între lotul cu dislipidemii şi lotul martor. Totuşi, în mediul rural, diferenţele găsite au fost semnificative statistic (p<0,001), în favoarea lotului martor (69,30% răspunsuri pozitive la martori faţă de 43,40% răspunsuri pozitive la dislipidemici). În mediul urban, răspunsurile pozitive majoritare au fost date de lotul cu dislipidemii (77%) faţă de martor (63,4%).

CAPITOLUL VIII

STUDIU COMPARATIV AL INDICATORILOR ANTROPOMETRICI LA LOTUL CU DISLIPIDEMII ŞI LA

LOTUL MARTOR

Introducere Circumferinţa taliei şi IMC (indicele masei corporale) constituie

indicatori antropometrici utili în aprecierea obezităţii. IMC se corelează foarte bine cu grăsimea corporală totală, iar circumferinţa taliei măsoară adipozitatea abdominală (2).  

Circumferinţa taliei se asociază frecvent şi cu riscul de boală cardiovasculară, în special cu boala coronariană, fiind un predictor mai bun decât IMC, mai ales la o vârstă mai mică de 65 de ani. Peste

  

19

65 de ani, IMC nu se corelează semnificativ cu riscul de afecţiune coronariană sau de accident cardiovascular.

Material şi Metodă Pentru cercetare s-a luat în studiu un număr de 678 persoane

împărţit în două loturi egale a câte 339 indivizi fiecare, identice privind structura pe sex şi grupe de vârstă, care la rândul lor sunt formate din două subloturi, unul provenind din mediul urban (alcătuit din 202 persoane), celălalt din mediul rural (format din 137 persoane).

Din acelaşi chestionar, folosit în cercetările anterioare şi redate în capitolele V, VI, VII, s-au luat datele brute necesare calculării IMC (indicele masei corporale) şi CT (circumferinţa taliei).

Obezitatea abdominală sau lipsa acesteia pot fi apreciate prin măsurarea circumferinţei taliei, care prezintă valori diferenţiate, în funcţie de sex; astfel, pentru bărbaţi, o talie ≥102 cm, iar pentru femei ≥ 88 cm, constituie repere în estimarea obezităţii abdominale.

Diametrul taliei constituie un indicator folosit pentru aprecierea riscului de îmbolnăvire cardiovasculară: la bărbaţi, o valoare <94 cm se asociază cu un risc scăzut de îmbolnăvire cardiovasculară, o valoare între 94–101 cm este un indiciu pentru un risc moderat, iar peste 102 cm, corespunde unui risc crescut; la femei, o circumferinţă a taliei <80 cm se asociază cu un risc scăzut de boală cardiovasculară, o valoare între 80–87 cm înseamnă un risc moderat, iar peste 87 cm, un risc crescut.

Rezultate şi Discuţii Primul aspect luat în discuţie a fost indicele masie corporale

(IMC). În continuare, au fost comparate aceleaşi două loturi

(dislipidemici şi martor), pentru studiul unei alte variabile, definită sub formă categorială, circumferinţa taliei, analizată diferenţiat, în funcţie de sex.

  

20

Concluzii Din analiza rezultatelor obţinute privind IMC se poate vedea că,

în cazul sublotului cu dislipidemii, din lotul întreg, cât şi cel din mediul rural şi din mediul urban, ponderea cea mai mare o au trei grupe de persoane, în această ordine: supraponderalii, cei cu obezitate de grad I şi normoponderalii, fiind urmaţi la distanţă mare de celelalte grupe.

În cazul lotului martor, cu referire la acelaşi indicator, din întregul lot, cât şi din mediul rural şi din urban, pe primul loc se situează supraponderalii, urmaţi de normoponderali, celelalte grupe întâlnindu-se în proporţii mici; o singură excepţie apare în cazul lotului martor din mediul urban, în care, pe locul întâi apar normoponderalii, urmaţi de supraponderali.

Măsurarea circumferinţei taliei la bărbaţii cu dislipidemii ne indică proporţii relativ echilibrate pentru cele trei intervale de referinţă, în comparaţie cu lotul martor la care predomină persoanele având o circumferinţă a taliei ≤94 cm, datele sunt valabile atât pentru intregul lot, dar şi separat, indiferent de mediul de rezidenţă.

La femei, în ceea ce priveşte variaţia acestui parametru, apare în cazul lotului cu dislipidemii o predominanţă a celor cu o circumferinţă de peste 88 cm, la lotul martor în schimb se constată o proporţie crescută a persoanelor cu valori ≤80 cm, fapt valabil atât pentru întregul lot, cât şi în sublotul din mediul rural şi urban.

CAPITOLUL IX

ANALIZA COMORBIDITĂŢILOR ÎN CAZUL CELOR DOUĂ LOTURI STUDIATE DIN ZONA TÂRGU NEAMŢ

Introducere Comorbidităţile asociate dislipidemiei şi studiate în acest capitol

reprezintă fie factori de risc pentru ateroscleroză (DZ, HTA) dietoinfluenţabili sau sunt afecţiuni cu mecanism patogenic de natură vasculară, având la bază acelaşi proces de ateroscleroză (cardiopatia ischemică, angina pectorală, infarctul miocardic, insuficienţa cardiacă, boala cerebrovasculară, arteriopatia obliterantă).

  

21

Material şi Metodă Studiul s-a realizat pe acelaşi număr de 678 persoane, din care

339 cu dislipidemii şi 339 fără, cele două loturi fiind alcătuite din 137 subiecţi din mediul rural şi 202 din cel urban. Componenţa pe sexe şi grupe de vârstă este aceeaşi în cazul celor două loturi.

Datele folosite în acest capitol au fost obţinute prin metoda chestionarului şi sunt legate de studierea comorbidităţilor asociate în cazul fiecărei persoane incluse în lotul cu dislipidemii sau în cel martor, diferenţiat pe mediul urban şi rural.

Rezultate şi Discuţii Studiul comorbidităţilor s-a realizat prin indicarea valorilor

tensiunii arteriale şi a afecţiunilor prezente: tensiunea arterială sistolică şi diastolică, dar şi HTA (eventual sub tratament), DZ, angină pectorală, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, boli cerebrovasculare, arteriopatie obliterantă, intervenţii de revascularizare.

Concluzii Din lotul întreg (dislipidemici) 45,4% din persoane au o tensiune

arterială sistolică > 14 mm Hg; în mediul urban, procentul este mai ridicat (50,9%) faţă de rural (42,1%).

Valorile tensiunii arteriale sunt mai ridicate la dislipidemici: în mediul rural 38,68% din persoane au tensiunea arterială între 141-180 mm Hg, în timp ce în lotul martor acest procent este de 2,8%.

În mediul urban, 51,82% din persoane din lotul cu dislipidemii prezintă o tensiune arterială între 141-180 mm Hg, în timp ce în lotul martor numai 5,83%, ceea ce este de 10 ori mai putin.

Cele mai mari procente în cazul întregului lot cu dislipidemii (80,8%), cât şi separat în mediul rural (79,5%), cât şi în cel urban (81,6%) pentru dislipidemici înregistreză valori ale tensiunii diastolice ≤90 mm Hg, valori ce sunt apropiate de cele ale martorilor.

Distribuţia lotului cu dislipidemii din mediul rural în cazul tensiunii diastolice ne indică prezenţa celor mai importante grupe de valori ca fiind cele între 81-90 şi 71-80, pe când în cazul lotului martor, din mediul rural, pentru tensiunea diastolică se constată o

  

22

modificare esenţială privind ordinea frecvenţei grupelor de valori, o proporţie mare fiind ocupată de persoanele cu tensiune arterială diastolică cuprinsă între 71-80, la mare distanţă situându-se cei cu valori între 61-70 mm Hg, între 81-90 mm Hg.

Valorile tensiunii arteriale diastolice în cazul lotului cu dislipidemii din mediul urban, pot fi caracterizate astfel: cei mai mulţi subiecţi au prezentat valori cuprinse în intervalele 81-90 şi 71-80 mm Hg, pe când în urma analizei lotului martor din mediul urban, se remarcă următoarele aspecte: diferenţe semnificative faţă de lotul cu dislipidemii, un număr important din subiecţi având valori între 71-80 mm Hg, la mare distanţă fiind cei între 61-70 mm Hg,

Dislipidemicii din mediul rural şi urban sunt hipertensivi în proporţie de 42,3% şi 47,5%, pe când martorii în proporţie de 5,1% şi respectiv 5%.

Proporţia de persoane dislipidemice care nu sunt bolnave de hipertensiune arterială este de 43,1% în mediul rural şi 44,6% în urban şi dublă pentru loturile martor din rural şi urban (92,7% şi 73,1%).

În cadrul lotului cu dislipidemii din mediul rural, ceva mai mulţi au declarat că nu sunt hipertensivi (43,1% faţă de 42,3%), spre deosebire de mediul urban unde un procent mai ridicat (47,5%) este deţinut de cei hipertensivi.

Majoritatea celor hipertensivi din lotul cu dislipidemii (63,2% din mediul urban şi 60,9% din mediul rural) au declarat că nu urmează un tratament pentru hipertensiune arterială, procentul acestora fiind mai ridicat în cazul lotului martor (97,1%).

În cazul lotului cu dislipidemii, proporţia cea mai crescută revine celor fără DZ (85,9%) şi un procent mai mare se constată în cazul lotului martor (97,3%), fără a se înregistra diferenţe între cele două loturi (mediul urban şi rural).

Majoritatea persoanelor din lotul cu dislipidemii au declarat că nu au angină pectorală (77,4%), procentul celor la care nu se manifestă această afecţiune este mai mare în cazul lotului martor (98,2%); nu există decât mici diferenţe procentuale, în funcţie de mediul de provenienţă.

  

23

În cazul lotului cu dislipidemii procentul celor care au declarat că nu suferă de cardiopatie ischemică (75,1%) este mai mare faţă de cei ce au declarat existenţa acesteia (23,1%). În cazul lotului martor, frecvenţa cardiopatiei ischemice este mai scăzută (1,2%), atât în mediul urban (1,5%), cât şi în cel rural (0,7%).

Referitor la infarctul de miocard, atât în cazul lotului cu dislipidemii, cât şi a celui martor, în mediul rural, dar şi în cel urban, apare o predominanţă netă a celor care nu au avut în antecedente un astfel de eveniment, numai 3,8% din lotul cu dislipidemii şi 0,3% din lotul martor sunt conştienţi de existenţa acestui diagnostic în antecedentele lor.

Insuficienţa cardiacă s-a analizat numai în mediul urban din motive statistice, unde, o proporţie foarte ridicată din cei chestionaţi (95,5%) au indicat lipsa acestei afecţiuni, procentul mai mare înregistrându-se în cazul lotului martor (100%).

Pentru bolile cerebro-vasculare se poate concluziona astfel: majoritatea din cei luaţi în studiu din lotul cu dislipidemii au negat prezenţa lor, absenţa acestor afecţiuni fiind mai mare în cazul lotului martor în întregime, cât şi pentru lotul din mediul urban, în timp ce pentru mediul rural rezultatul a fost invalid statistic.

Arteriopatia obliterantă se întâlneşte ca afecţiune, la un procent foarte mic de persoane în cazul lotului cu dislipidemii (4,7%) şi în procentaj de 0,3% la cel martor. În mediul rural, nu s-au îndeplinit condiţiile statistice de calcul a semnificaţiei.

Referitor la intervenţiile de revascularizare în cazul întregului lot, un procent foarte mic de subiecţi au indicat realizarea acestor operaţii în cazul celor cu dislipidemii (1,2%), aceşti subiecţi lipsind în cazul lotului martor; analizele comparative nu au fost efectuate în mediul rural şi cel urban datorită neîndeplinirii condiţiilor necesare pentru prelucrarea statistică.

Grupul celor care au sindrom X metabolic în lotul cu dislipidemii (39,8%) este prezent într-o proporţie apropiată de cea a grupului care nu au acest sindrom (47,8%), proporţia celor care nu au acest diagnostic este predominantă în cazul lotului martor (92%) şi nu s-au găsit diferenţe în funcţie de mediul de rezidenţă.

  

24

CAPITOLUL X CERCETAREA STATUSULUI BIOCHIMIC LA LOTUL CU

DISLIPIDEMII

Introducere Creşterea valorilor colesterolului total, a LDL col. şi/sau a

trigliceridelor poate avea o varietate de cauze, începând de la factorii genetici, care pot iniţia aceste tulburări metabolice, până la diversitatea de cauze întâlnite în hiperlipoproteinemiile secundare.

Termenul de hiperlipoproteinemii secundare se aplică în cazul în care tratamentul adecvat al bolii de bază influenţează nivelul fracţiunilor lipidice, iar rudele apropiate nu prezintă dislipidemii.

Prin excluderea unor posibile etiologii (renale, hepatice, endocrine, DZ, pancreatice, alcoolism cronic, porfirii, gută, administrarea unor medicamente, septicemii cu germeni gram negativi, imunopatii, linfoame, mieloame) se poate ajunge la diagnosticul unei dislipidemii de aport.

Material şi Metodă Studiul s-a realizat pe baza lotului format din 339 persoane cu

dislipidemii, alcătuit din 137 subiecţi din mediul rural şi 202 din cel urban.

Datele folosite în acest capitol sunt cele ce reflectă statusul biochimic (colesterol total, HDL col., LDL col., trigliceride, glicemie) şi au fost obţinute de la aceeaşi pacienţi care au fost chestionaţi cu privire la parametrii socio-demografici, indicii antropometrici, alimentaţie, comorbidităţi, cu ocazia adresabilităţii lor către laboratorul de analize al Spitalului Târgu Neamţ şi către laboratoarele private din aceeaşi localitate.

Informaţiile au fost prelucrate statistic, obţinându-se frecvenţe absolute, frecvenţe procentuale, procente valide şi procente cumulate pentru fiecare tip de analiză în parte, diferenţiate în funcţie de mediul de rezidenţă, iar în cazul HDL-col. şi în funcţie de sex.

În funcţie de valorile obţinute pentru fiecare tip de analiză, se poate asocia absenţa sau prezenţa unui anumit grad de risc aterogen, mai mare sau mai mic.

  

25

Astfel, pentru colesterolul total, valoarea biologică de referinţă a fost considerată cea de 180 mg/dl, intervalul 180-200 mg/dl fiind asociat cu un risc aterogen moderat, iar depăşirea valorii de 200 mg/dl cu un risc crescut.

În cazul LDL col., limita superioară a intervalului biologic este de 130 mg/dl, valorile cuprinse între 130 şi 190 mg/dl fiind corelate cu un risc aterogen moderat, iar valorile de peste 190 mg/dl, unui risc crescut.

Pentru HDL col., discuţia este diferenţiată în funcţie de sex: la bărbaţi, un HDL col. de 40 mg/dl se consideră de referinţă, iar pentru femei cel de 50 mg/dl.

În cazul trigliceridelor, o valoare mai mică de 140 mg/dl este recomandabilă, între 140-200 mg/dl putând fi asociată cu un risc aterogen moderat, iar o valoare mai mare de 200 mg/dl cu un risc crescut.

Pentru glicemie, intervalul biologic de referinţă este cuprins între 60-120 mg/dl.

Rezultate şi Discuţii Se continuă caracterizarea lotului cu dislipidemii din punct de

vedere al valorilor trigliceridelor. Alt indicator biochimic deosebit de important în evaluarea

dislipidemiilor este HDL-col. Pragul de normalitate este diferit pentru sexul masculin şi feminin, HDL-col. fiind analizat separat pe sexe.

Valorile LDL-col. sunt de asemenea foarte importante pentru evaluarea dislipidemiilor.

Ultimul indicator luat în studiu este glicemia. Concluzii Din analiza colesterolului total la cele 339 persoane cu

dislipidemii se constată că procentul majoritar al acestora (72,2%) este constituit din persoane având o valoare a colesterolului peste 200 mg/dl, fapt valabil atât în mediul rural (69,2%), cât şi în cel urban (74,3%), ceea ce înseamnă că acestea sunt expuse la un risc aterogen crescut.

  

26

În distribuţia lotului cu dislipidemii din punct de vedere al valorilor trigliceridelor serice se constată existenţa unor proporţii echilibrate între grupul de persoane fără risc aterogen având valori <140 mg/dl (34,1%), cel cu risc aterogen moderat având valori între 140-200 mg/dl (38,7%) şi cel cu risc aterogen crescut având >200 mg/dl (27,2%), situaţia regăsindu-se atât în mediul rural, cât şi în cel urban.

Valorile HDL-col. pentru persoanele de sex masculin sunt în majoritatea cazurilor (în proporţie de 98,3%) peste 40mg/dl, procentul fiind nesemnificativ mai redus în mediul rural (97,8%).

De asemenea, la femei, apare un procent ridicat al celor cu valori ale HDL col. ≥50 mg/dl (81,5%), raportat la întregul lot cu dislipidemii, dar şi separat pentru mediul rural (85,5%) şi cel urban (78,8%).

În cazul valorilor LDL col., pentru întregul lot cu dislipidemii, dar şi separat, pe medii de rezidenţă, se înregistrează procente scăzute (2,9%) pentru grupurile de subiecţi având valori <70 mg/dl şi depăşind 190 mg/dl (10,8%), iar persoanele cu valori ale LDL col. cuprinse între 70-130 mg/dl (fără risc aterogen) şi 131-190 mg/dl (care se asociază cu risc aterogen moderat) prezintă procente crescute şi apropiate, respectiv 45,3% şi 41%. Riscul aterogen crescut (LDL col. >190 mg/dl) este prezent la 10,8% persoane din lot, fiind ceva mai ridicat în mediul urban (11,4% din persoane), faţă de rural (9,8%).

Pentru glicemie, în cazul întregului lot cu dislipidemii, dar şi separat, pentru mediul urban şi rural, predomină persoanele cu glicemie între 81-100 mg/dl, procente mai scăzute constatându-se pentru 60-80 mg/dl şi 101-120 mg/dl, procentele cele mai scăzute observându-se pentru categoriile 141-320 mg/dl şi 121-140 mg/dl, respectiv 6,78% şi 5,01% cu mici diferenţe între mediul urban şi rural.

  

27

CAPITOLUL XI INFLUENŢA TRATAMENTULUI IGIENO-DIETETIC ÎN CAZUL UNUI LOT CU DISLIPIDEMII – CENTRUL DE

SĂNĂTATE ŞI MEDICINĂ PREVENTIVĂ (HERGHELIA)

Introducere O stare bună de sănătate are la bază o bună nutriţie, care trebuie

să ţină cont de principiile nutritive esenţiale pentru organismul uman, fapt valabil atât pentru persoanele cu dislipidemii, dar şi pentru cele sănătoase.

Principiile de nutriţie considerate esenţiale pentru om sunt: • aminoacizii (histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina,

fenilalanina, treonina, triptofanul şi valina); • acizii graşi esenţiali (acid linoleic – EPA şi acid linolenic –

DHA), care sunt indispensabili; • vitaminele hidrosolubile (acidul ascorbic, biotina,

ciancobalamina, acidul folic, niacina, acidul pantotenic, piridoxina, riboflavina şi tiamina);

• vitaminele liposolubile A, D, E, K; • elementele minerale calciu, magneziu, clor, fosfor, caliu, natriu; • oligoelementele crom, cupru, iod, fier, mangan, molibden,

seleniu, zinc; • fibrele alimentare; • apa; • glucidele, lipidele, proteinele în proporţii variate pentru

producerea de energie. Aceşti constituenţi esenţiali se pot regăsi atât în alimente

vegetale, cât şi în cele animale. O discuţie importantă se poate stabili pe baza asigurării aportului

de aminoacizi esenţiali. Din tabelul referitor la conţinutul în aminoacizi esenţiali ai unor alimente, se poate observa că cerealele, ouăle, laptele, peştele, carnea conţin toţi aminoacizii esenţiali în cantităţi mari (cele mai mari valori înregistrându-se la carne şi peşte, valori mai scăzute apărând la lapte, iar cele mai mici valori fiind întâlnite în ouă şi cereale). Fructele şi legumele fac parte din categoria alimentelor care nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, iar cei

  

28

care se regăsesc în compoziţia lor se află în cantităţi mici şi foarte mici.

Toate aceste categorii de alimente enunţate anterior au câte un aminoacid esenţial limitant, care se află într-o cantitate mai mică în comparaţie cu ceilalţi sau este absent.

Un aspect important se referă la proporţiile în care se găsesc diferiţi aminoacizi esenţiali în anumite alimente. Cantităţile de aminoacizi esenţiali şi proporţiile dintre ei trebuie să fie cât mai apropiate de necesarul organismului în aceşti aminoacizi.

Ţinând cont de necesarul de aminoacizi esenţiali, exprimat în mg/kg corp, se poate observa că atingerea sa este uşor de realizat chiar pe baza unor alimente vegetale (cereale, legume, fructe), la care se pot adăuga şi alimentele de origine animală cum ar fi laptele şi oul. Având în vedere conţinutul foarte ridicat de aminoacizi esenţiali din toate tipurile de carne se poate ajunge la o depăşire a acestui necesar şi la un dezechilibru care să se concretizeze şi prin creşteri importante ale colesterolului (4).

Proteinele alimentare de cea mai înaltă calitate sunt acelea care în procesul digestiei furnizează tipurile şi cantităţile de aminoacizi necesari pentru a sintetiza noile proteine. Proteinele de origine animală sunt utilizate mai eficient decât proteinele de origine vegetală (sunt utilizate cu un randament mai mare), dar cea mai mare eficienţă nu coincide şi cu cea mai bună stare de sănătate.

Material şi Metodă La Herghelia este un centru de sănătate care tratează o serie de

afecţiuni cardiace, boli metabolice, reumatismale, bazate în principal pe un regim alimentar adecvat. Pacienţii sunt depistaţi cu dislipidemie, în prima zi când li se efectuează un set de analize biochimice (glicemie, colesterol total, HDL colesterol, LDL colesterol, trigliceride), analize care se repetă dupa 10 zile.

Studiul acesta s-a efectuat pe un lot de 124 pacienţi, având hiperlipoproteinemii, internaţi la Centrul de Sănătate şi Medicină Preventivă de la Herghelia, Judeţul Mureş, în perioada august–noiembrie 2007.

  

29

Persoanele din lotul de studiu au vârste cuprinse între 23 şi 89 de ani şi au fost chestionate pentru obţinerea de informaţii cu privire la vârstă, mediul de provenienţă, profesie, stres, sedentarism, fumat, consum de alcool, antecedente eredocolaterale (istoric familial de cardiopatie coronariană prematură), antecedente personale fiziologice (menopauză prematură, în lipsa unui tratament cu estrogeni), antecedente personale patologice (HTA, DZ, alte afecţiuni). Aceste date au fost completate cu cele legate de greutate, înălţime, IMC, raportul talie/şold.

Persoanele luate în studiu au urmat un regim alimentar, în absenţa unei medicaţii hipolipemiante şi în condiţiile efectuării a două ore de efort fizic pe zi, din care o oră la sală şi o oră de plimbare.

Dieta practicată la Herghelia în cazurile de dislipidemii este o dietă hipocalorică (≈2200 kcal/zi) din care glucidele constituie 66%, reprezentate în cea mai mare proporţie de fibre alimentare, pâine integrală şi glucide complexe dar nu zaharoză, 23% lipide din care acizi polinesaturaţi 13%, acizi mononesaturaţi 5%, acizi saturaţi 5%, colesterol 2% şi proteine reprezintă 12 % din valoarea calorică a raţiei zilnice.

Din punct de vedere caloric, aportul cel mai substanţial de alimente se realizează dimineaţa (≈1050 cal), la prânz aportul caloric este ceva mai scăzut (≈850 cal), iar seara este cel mai scăzut (≈300 cal).

Din foile de observaţie s-au ales cazurile, ce prezintă creşteri ale colesterolului peste 180 mg/dl asociate sau nu cu creşteri ale trigliceridelor de peste 140 mg/dl, care au fost urmărite la internare şi după 10 zile de tratament igieno-dietetic.

Rezultate şi discuţii La plecare, după 10 zile de tratament igienico–dietetic, din grupul

de 94 subiecţi având la sosire colesterolul total între 180 – 239 mg/dl, la 73 (77,6%) din aceştia a scăzut colesterolul sub 180 mg/dl, iar la 21 de subiecţi (22,4%), colesterolul a scăzut, dar nu sub limita de 180 mg/dl, ceea ce reiese clar din Fig.1.

Fig.1. Evoluţia valorilor colesterolului total la subiecţi care au

prezentat la internare colesterolul între 180 - 239 mg/dl Din grupul de 26 subiecţi care aveau iniţial colesterolul total între

240 – 299 mg/dl, 9 (34,6%) au prezentat la plecare colesterolul sub 180 mg/dl, iar 17 (65,4%) pacienţi între 180 – 239 mg/dl, conform Fig.2.

Fig.2. Evoluţia valorilor colesterolului total, pentru grupul de subiecţi care au avut iniţial colesterolul între 240 - 299 mg/dl

  

30

Din cei 2 subiecţi având iniţial colesterolul peste 300 mg/dl, la sfârşitul tratamentului igienico-dietetic, unul a avut colesterolul între 240 – 299 mg/dl, iar celălalt intre 180 – 239 mg/dl. Din cei 103 pacienţi având iniţial HDL colesterolul <60 mg/dl, 78 (75,7%) au prezentat la plecare HDL colesterolul <60 mg/dl, iar la 25 (24,3%) a crescut valoarea peste acest prag de referinţă. Din cei 78 subiecţi, 54 prezintă creşteri ale HDL colesterolului, dar sub valoarea recomandabilă, iar 24 şi-au menţinut constantă valoarea scăzută, datele fiind evidenţiate în Fig.3.

Fig.3. Evoluţia valorilor HDL-col., după tratamentul igienico-

dietetic pentru grupul de subiecţi cu valori iniţiale mai mici de 60 mg/dl

Din cei 35 subiecţi având iniţial valori ale trigliceridelor cuprinse

între 140 – 199 mg/dl, 25 (71,4%) prezintă la plecare valori sub 140 mg/dl, iar 10 (28,6%) între 140 – 199 mg/dl din care 7 sunt în scădere, iar 3 îşi menţin valoarea constantă, rezultatele fiind indicate în Fig.4.

  

31

Fig.4. Evoluţia valorilor trigliceridelor după tratament pentru

grupul de subiecţi cu valori iniţiale cuprinse între 140 - 199 mg/dl

La 33 pacienţi, având iniţial valori ale trigliceridelor de peste 200 mg/dl, unul (3%) a prezentat la plecare trigliceridele sub 140 mg/dl, 22 (66,6%) au avut valori între 140 – 199 mg/dl, iar 10 (30,4%) în scădere faţă de valoarea iniţială, dar peste 200 mg/dl. (Fig.5.)

Fig.5. Prezentarea valorilor trigliceridelor pentru grupul de

subiecţi cu valori iniţiale peste 200 mg/dl

  

32

  

33

Concluzii Analiza privind caracteristicile socio-demografice, ale

comportamentelor nesănătoase şi a unor morbidităţi prezente a dus la următoarele rezultate: − 73% din asistaţi provin din mediul urban; − un procentaj important din internaţi sunt pensionari (31,45%), iar

din punct de vedere a studiilor, predomină cei cu studii superioare (26,6%);

− lotul este format în proporţie de 63% din femei; − grupa de vârstă aflată în proporţia cea mai mare aparţine decadei

a şasea de vârstă (31%), urmată de decada a cincea (25%); − majoritatea persoanelor din lot se consideră nesedentari (62%) şi

nefumători (89,51%); − un procent crescut (53%) din asistaţi au declarat că au

antecedente de cardiopatie ischemică la unul din părinţi, 14% având la ambii părinţi;

− 63% s-au declarat neconsumatori de alcool, 31% consumatori ocazionali, 6% consumatori zilnici;

− 36,27% din componenţii lotului prezintă diferite grade de obezitate, iar 44,35% sunt supraponderali;

− 41% sunt hipertensivi, iar 10% diabetici. Prin tratamentul igienico-dietetic aplicat timp de 10 zile, s-au

obtinut următoarele rezultate: − colesterolul total între 180-239 mg/dl, întâlnit la 94 de pacienţi, a

scăzut la valori normale (sub 180 mg/dl) la 77,6% din 73 persoane, iar la 22,4% (21 subiecţi) a avut tendinţa de scădere, dar nu sub 180 mg/dl;

− colesterolul total cu valori mai mari la internare (240-299 mg/dl) a scăzut sub 180 mg/dl la 34,6% (9 pacienţi) şi la valori între 180-239 mg/dl la 65,4% (17 pacienţi);

− cei doi pacienţi cu colesterol total foarte mare (peste 300 mg/dl) s-au comportat diferit: la unul a scăzut valoarea la valori între 240-299 mg/dl, iar la celălalt sub 239 mg/dl;

− evoluţia LDL-col., la pacienţii ce l-au avut la internare peste 130 mg/dl, a fost favorabilă pentru 93% dintre aceştia, 5% menţinând

  

34

valori crescute, cu scăderi ale trigliceridelor, iar 1% din pacienţi au avut acest parametru mai scăzut ca la internare, dar peste valoarea prag;

− evoluţia HDL-col. la pacienţii care l-au avut la internare sub 60 mg/dl este următoarea: la 24% a crescut valoarea, la 52% a crescut de asemenea, dar sub valoarea de referinţă, în schimb, la 23% din pacienţi cu HDL-col. scăzut, s-a menţinut valoarea constantă;

− un procent de 42% dintre pacienţii cu trigliceride crescute peste 140 mg/dl au reacţionat foarte bine, ajungând la valori sub această limita, 56% au acest parametru în scădere, dar peste valoarea recomandată şi doar 1% şi-au menţinut constantă valoarea crescută a trigliceridelor. Pacienţii luaţi în studiu continuă să respecte acest regim igienico-

dietetic şi după plecare, menţinându-se şi o corespondenţă cu foştii pacienţi, o parte revenind chiar la acest Centru de Medicină Preventivă.

Concluzia finală a acestei cercetări este că regimul dietetic asociat cu mişcarea au efecte benefice asupra dislipidemiilor şi ca atare constituie un mijloc important de combatere a acestora.

PERSPECTIVELE PE CARE LE DESCHIDE TEZA 1. Ideile cuprinse in concluziile cercetărilor efectuate în arealul

Tg. Neamţ indică profilul morbidităţii prin dislipidemii, inclusiv cu implicarea consumului crescut de alcool pot determina un interes crescut al medicilor de familie, dar şi al specialiştilor pentru antrenarea in programe care să determine o adresabilitate şi cooperare crescute pentru realizarea unei mai bune prevenţii primare pentru atenuarea impactului nefavorabil atît medical cît şi socioeconomic în condiţiile unei prevalenţe ridicate a dislipidemiilor.

2. Lucrarea are în vedere şi caracterul protector al alimentaţiei în cazul dislipidemiilor, accentuân nu numai caracterul de combatere a comorbidităţilor asociate, cât şi al complicaţiilor,

  

35

dar mai ales se aduce în discuţie caracterul ei preventiv într-o gamă variată de afecţiuni.

3. Teza face referiri amănunţite la modul în care anumite comportamente nesănătoase (sedentarism, fumat, alcool) pot influenţa riscul de apariţie sau persistenţa dislipidemiilor în arealul Tg. Neamţ, putând avea un impact în stabilirea unor priorităţi legate de starea de sănătate a populaţiei în contextul tendinţei de epidemizare a acestor afecţiuni.

4. Prin cercetările efectuate deschide perspectiva unei abordări mai pragmatice în sensul obţinerii unei eficienţe cât mai mari în cazul dislipidemiilor şi a comorbidităţilor asociate prin asigurarea unui regim igienico-dietetic adecvat care să maximizeze rezultatul clinico-biologic înaintea începerii unui tratament farmacologic.

5. Teza, datorită caracterului său complex de abordare a patologiei legată de nutriţie, poate constitui un punct de plecare pentru alte cercetări cu caracter regional in vederea promovării unor programe de sănătate la nivelul populaţiei.

CONCLUZII FINALE

Cele două loturi (cu dislipidemii şi martor) incluse în cercetare

cuprind fiecare un număr de 339 persoane, identice în ceea ce priveşte repartiţia pe sexe.

Subloturile, în număr de două, pentru fiecare lot, sunt alcătuite pe baza criteriului „locul de rezidenţă”, urban/rural şi cuprind 202 persoane, respectiv 137 persoane.

Se remarcă în cadrul sublotului rural (dislipidemii şi martor) o predominanţă a sexului feminin (58,4%), iar în mediul urban proporţia femeilor este şi mai ridicată (62,4%).

Distribuţia pe grupe de vârstă a sublotului din rural este următoarea: predomină grupa 50-59 ani (28,5%), urmată de vârste cuprinse între 40-49 ani (21,9%), de cei peste 65 de ani (15,3%), 60-65 de ani (13,9%), 30-39 ani (12,4%) şi în final 20-29 ani (8%).

  

36

În sublotul din mediul urban, este de asemenea mai bine reprezentată grupa de vârstă 50-59 ani (30,2%), urmată de subiecţi cu vârste între 40-49 ani (24,8%), ordinea în continuare fiind modificată, în favoarea subiecţilor de 30-39 ani (17,3%), peste 65 de ani (9,9%), între 60-65 de ani (8,9%), între 20-29 de ani (7,9%) şi în final cei cu vârsta de 10-19 ani (1%).

Atât în mediul urban cât şi în mediul rural predomină starea civilă de căsătorit, cu proporţii asemănătoare, respectiv 80,1% şi 79,6%.

După cum este de aşteptat, un procent mai ridicat de persoane din mediul urban, atât în cazul lotului cu dislipidemii cât şi a lotului martor, este încadrat în muncă, respectiv 68% şi 85,5%. În mediul rural, procentul persoanelor angajate este de 59% pentru dislipidemici şi 76,6% pentru lotul martor.

Studiul alimentaţiei persoanelor din loturile cercetate constituie un obiectiv important al cercetării, având în vedere implicaţiile pe care le poate avea asupra sănătăţii atunci când este în exces faţă de norme sau insuficientă calitativ şi cantitativ.

Consumul de lapte şi brânzeturi nu este diferit semnificativ statistic, pentru sublotul cu dislipidemici şi sublotul martor din mediul rural. Din cauza frecvenţei minime calculate, care este <1, în mediul urban s-a stabilit o semnificaţie statistică (p<0,001) a diferenţei între consumul de lapte şi brânzeturi între sublotul cu dislipidemii şi sublotul martor, în favoarea celui cu dislipidemii în cadrul tuturor frecvenţelor de consum, cu excepţia celei de 4-6 ori pe săptămână, când procentul a fost mai ridicat pentru lotul martor (58,2% faţă de 32,7%).

Consumul de carne de vită şi porc (carne roşie) în mediul urban a înregistrat procente mai mari pentru lotul martor, la frecvenţe mai ridicate (peste 2-3 ori pe săptămână) de consum săptămânal şi numai la frecvenţa de 2 ori/săptămână procentul de dislipidemici a fost mai ridicat.

În mediul rural nu apar diferenţe semnificative statistic între consumul de carne de vită şi porc între lotul cu dislipidemii şi martor.

Consumul de carne de pasăre este asemănător pentru dislipidemici şi lotul martor din mediul rural, pe când în mediul

  

37

urban diferenţele sunt semnificative statistic, în favoarea lotului martor, pentru un consum cu frecvenţă ridicată (4-6 ori pe săptămână).

Consumul de mezeluri în mediul rural este redus, iar între cele două subloturi nu apar diferenţe semnificative statistic.

În mediul urban apar diferenţe semnificative statistic între cele două subloturi în ceea ce priveşte consumul de mezeluri, în favoarea sublotului cu dislipidemii pentru toate frecvenţele de consum cu excepţia celei de 2-3 ori pe săptămână când lotul martor este avantajat (55,2% faţă de 32,2%).

Referitor la consumul de peşte, diferenţele între lotul cu dislipidemii şi martor sunt semnificative statistic numai în mediul rural, fiind în favoarea lotului martor cu o diferenţă de 26,3% la o frecvenţă de consum de 2-3 ori pe săptămână.

Consumul de legume nu prezintă diferenţe semnificative statistic între sublotul cu dislipidemii şi martor nici într-un mediu de rezidenţă.

Consumul de cartofi în mediul rural este mai ridicat pentru lotul martor la frecvenţele de 2-3 ori pe săptămână şi 4-6 ori pe săptămână cu diferenţe de 7,3% şi 5,2% şi pentru dislipidemici cu 2,9% şi 9,6% pentru consum zilnic şi de 2 ori/săptămână.

În mediul urban consumul de cartofi pentru cel mai ridicat procent de persoane este de 2-3 ori pe săptămână, fiind cu 1,3% mai mare pentru lotul cu dislipidemii, iar la frecvenţa de 4-6 ori/săptămână în cazul lotului martor (cu 10,6%).

Consumul de leguminoase în mediul rural înregistrează procentele cele mai ridicate (86,1% martor şi 71,5% dislipidemici) la o frecvenţă de consum < 2 ori pe săptămână, iar în cazul mediului urban, procentajul cel mai ridicat de consum este de 55,9% la o frecvenţă < 2 ori pe săptămână (lotul cu dislipidemii) şi 52,2% pentru o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână (lotul martor) şi în continuare cu procentaje în favoarea lotului martor pentru frecvenţele de peste 4 ori pe săptămână.

În mediul rural consumul de fructe nu a înregistrat diferenţe semnificative statistic între lotul cu dislipidemii şi martor (p=0,091).

  

38

În mediul urban, consumul de fructe se realizează cu o frecvenţă de peste 2-3 ori pe săptămână cu diferenţe între procentajele de consumatori de 10,8% la frecvenţa de 4-6 ori pe săptămână la dislipidemici şi de 12,7% în favoarea lotului martor, la consumatorii zilnici de fructe.

Consumul de pâine de către cele două subloturi din mediul rural se limitează în cazul dislipidemicilor la un procentaj de 78,1% din persoane, cu o frecvenţă de 4-6 ori pe săptămână , probabil ca măsură de precauţie în cadrul regimului alimentar, pe când în cazul lotului martor un procent mult mai ridicat (94,9%) consumă pâine de 4-6 ori pe săptămâna.

În mediul urban se constată că un procent mai mic de persoane cu dislipidemii (63,9%) folosesc pâinea în alimentaţie şi un procent mai ridicat (36,10%) sunt abstinente, iar în cadrul lotului martor creşte procentul consumatorilor de pâine cu aceeaşi frecvenţă de 4-6 ori pe săptămână la 89,1%, iar neconsumatorii reprezintă 10,9%.

Consumul de paste făinoase în mediul rural este mai mare pentru lotul martor, cu diferenţe semnificative statistic (p=0,018).

Consumul de produse zaharoase nu este diferit între cele două subloturi din mediul rural (p=0,87).

În mediul urban, semnificaţia statistică este de 0,9% (<5%) prin compararea consumului de produse zaharoase de cele două subloturi, cu un procent foarte ridicat de persoane neconsumatoare (90,6% dislipidemici şi 81,6% martori). La frecvenţele de 4-6 ori pe săptămână dislipidemicii prezintă de asemenea un procentaj mai mic de consumatori (9,4% faţă de 18,4% martori).

Consumul de unt, în mediul rural, este mai redus la dislipidemici cu o diferenţă semnificativă statistic (p=0,031), pe când în mediul urban situaţia este diferită (p=0,064).

Consumul de smântână în mediul urban este diferit la cele două loturi (cu dislipidemii şi martor) fiind mai ridicat la lotul martor, cu diferenţe semnificative statistic (p<0,001).

În mediul rural, ca şi în mediul urban, nu există diferenţe semnificative statistic privind consumul de untură între cele două subloturi (p>0,05).

  

39

În mediul urban au apărut diferenţe semnificative statistic (0,024) aprivind aportul de slănină, cu un procent mai ridicat de abstinenţi în rândul lotului martor.

Consumul de frişcă în mediul rural este diferit la cele două subloturi (p=0,001), fiind 0 în cazul dislipidemicilor.

În mediul urban diferenţele găsite între lotul de dislipidemici şi martori privind consumul de frişcă nu sunt semnificative statistic (p=0,052).

Consumul de margarină în mediul rural este 0 pentru lotul martor şi este valabil pentru 4,4% din persoanele lotului cu dislipidemii la o frecvenţă de 4-6 ori pe săptămână cu diferenţe semnificative statistic (p=0,013) între cele două categorii; în schimb în mediul urban nu apar diferenţe semnificative statistic între cele două subloturi.

Referitor la consumul de ulei nu apar diferenţe semnificative statistic între cele două loturi, nici în mediul urban, nici în cel rural.

Acelaşi lucru se poate afirma despre consumul de alimente prăjite.

Comportamentele nesănătoase (fumat, consum de alcool) constituie factori de risc importanţi pentru dislipidemii şi bolile cardiovasculare. Luând în consideraţie fumatul ca factor de risc pentru lotul întreg nu s-a constatat o semnificaţie statistică (p=0,757) între lotul cu dislipidemii şi lotul martor. În mediul rural şi în mediul urban, de asemenea, nu există semnificaţie statistică între lotul cu dislipidemii şi cel martor (p=0,434 şi respectiv p=0,135).

Prin compararea consumului de alcool în cadrul lotului întreg s-au constatat diferenţe semnificative statistic (p=0,028), în favoarea lotului martor pentru consumul săptămânal şi ocazional, date care s-au întâlnit şi în mediul urban, cu o semnificaţie statistică de p=0,011.

Autoevaluarea efortului fizic depus de lotul întreg s-a soldat din punct de vedere statistic cu diferenţe semnificative între dislipidemici şi martori, fiind greu de apreciat separate pe medii de provenienţă cauza procentului ridicat de persoane care n-au specificat (25,55% în mediul rural şi 16,33% în urban).

Efortul fizic depus în comparaţie cu membrii familiei de către persoanele cu dislipidemii şi martor, din lotul întreg nu poate fi interpretat deoarece semnificaţia statistică găsită (0,605) este >0,05.

  

40

Un rezultat asemănător s-a obţinut în mediul rural (p=0,319) şi în mediul urban (p=0,605).

Referitor la activitatea fizică organizată de 2-3 ori/săptămână în cadrul lotului întreg s-a calculat o semnificaţie statistică (p=0,077>0,05), ceea ce arată inexistenţa unor diferenţe semnificative între dislipidemici şi martori, în favoarea lotului martor (65,8% din persoane sunt active faţă de 58,6% din cei cu dislipidemii). În mediul rural, s-a constatat o diferenţă semnificativă statistic (p<0,001) în favoarea lotului martor (69,3% din componenţii lotului martor practică aceste exerciţii pe când cei cu dislipidemii numai 43,4%). În mediul urban, de asemenea diferenţele constatate între lotul cu dislipidemii şi lotul martor sunt semnificative statistic (p=0,013) în favoarea ultimului lot.

În continuare am cercetat starea de nutriţie a loturilor cercetate, folosind indicatorii antropometrici (IMC şi circumferinţa taliei).

S-a constatat că IMC diferă semnificativ (p<0,001) între lotul întreg cu dislipidemii şi lotul martor, după cum urmează: în lotul cu dislipidemii predomină persoanele supraponderale (45,1%), urmate de obezii de gradul I (24,5%), persoanele normoponderale (20,6%), cele cu obezitate de gradul II (6,8%), gradul III (2,1%) şi subponderale numai 0,9%. În cazul lotului martor, distribuţia este diferită: persoanele supraponderale ocupă de asemenea locul I (47,6%), în continuare ordinea se schimbă în favoarea normoponderalilor (45,7%), într-o proporţie redusă (5%) obezii de gradul I, subponderalii (1,2%), obezii de gradul II (0,5%). Diferenţele semnificative statistic sunt valabile pentru mediul rural şi urban.

Circumferinţa taliei la bărbaţii dislipidemici este diferită semnificativ statistic (p<0,001) de cea a martorilor, de acelaşi sex, frecvenţele fiind relativ echilibrate pentru cele 3 dimensiuni ale taliei (≤94 cm, 102 cm, între 94 cm şi 102 cm). În schimb, pentru lotul martor, rezultatele sunt favorabile celor cu talie ≤94 cm (72,7%). Situaţia este favorabilă şi pentru loturile din mediul urban şi rural.

Prin aplicarea testului Chi pătrat pentru talia sexului feminin s-a constatat de asemenea o diferenţă semnificativă statistic, pentru cele două loturi, cu dislipidemii şi martor (p<0,001). Pentru lotul cu

  

41

dislipidemii, predomină persoanele care au o talie >88 cm (61,9%), urmate de cele cu circumferinţa ≤80 cm (20,3%) şi cele cu talie între 80-88 cm (17,8%). Lotul martor, în schimb, prezintă o frecvenţă crescută a persoanelor cu circumferinţa taliei ≤80 cm (63,1%), urmată de talia 80-88 cm (19,2%) şi în final >88 cm (17,7%). Rezultatele obţinute pentru lotul întreg de femei s-au întâlnit şi în cazul analizei pe medii de rezidenţă.

Pentru o evaluare cât mai corectă a lotului examinat, în continuare s-a cercetat statusul biochimic.

Colesterolul total la lotul cu dislipidemii are următoarea distribuţie: valori peste 200 mg/dl cu risc aterogen crescut s-au găsit la 72,2% din persoane, între 180-200 mg/dl (cu iminenţă de risc) la 22,1% din componenţii lotului şi sub 180 mg/dl la 5,7%. Distribuţia valorilor colesterolului total, după mediul de rezidenţă, are aceeaşi formă.

Trigliceridele serice au următoarea distribuţie la lotul întreg cu dislipidemii: 38,7% depăşesc pragul de 140 mg/dl, ajungând până la 200 mg/dl, 27,2% depăşesc 200 mg/dl, iar 34,1% au valori normale, valorile pe medii de rezidenţă fiind asemănătoare.

HDL-colesterolul în cazul sexului masculin din lotul întreg a înregistat o proporţie ridicată (98,3%) de valori normale, peste 40 mg/dl, cu diferenţe mici pe medii de rezidenţă (97,8% în mediul rural şi 98,6% în mediul urban). În cazul sexului feminin, 81,5% din femei s-au încadrat în norme pentru HDL-col. (peste 50 mg/dl), cu valori mai ridicate în mediul rural (85,5%), faţă de urban (78,8%).

Valorile LDL-colesterolului seric la lotul întreg cu dislipidemici s-au încadrat în diverse clase în modul următor: <130 mg/dl fără risc aterogen, în proporţie de 48,2%, între 131-190 mg/dl cu risc aterogen moderat – 41% şi peste 190 mg/dl, cu risc aterogen crescut – 10,8% din pesoanele lotului. Riscul aterogen s-a dovedit a fi mai mare în mediul urban: valorile LDL-col. peste 131 mg/dl afectând 56% din persoane, în timp ce în rural, 45,5%.

Valorile glicemiei cu risc moderat (101-120 mg/dl) se găsesc la 10,32% din persoanele cu dislipidemii, iar peste 120 mg/dl la 11,79% din acestea, 12,99% neavând rezultatele, valori normale reprezentând

  

42

un procent de 64,9% din lot, cu o structură asemănătoare în mediile urban şi rural.

Procentul dislipidemicilor din lotul întreg cu tensiunea arterială sistolică >14 mm Hg este de 45,4%, în mediul rural procentul acestora este de 50,9%, iar în urban 42,1%. În cadrul lotului martor din rural şi urban, 6% şi 4% din membrii acestor loturi au tensiunea arterială sistolică >14 mm Hg, cu diferenţe semnificative statistic.

Se constată, în cadrul lotului cu dislipidemii, un procentaj ridicat de persoane cu tensiunea arterială diastolică ≤90 mm Hg şi anume 80,8%, în mediul rural procentul acestora este de 79,5%, iar în urban de 81,6%; în lotul martor procentele sunt apropiate, 89% pentru mediul rural şi 81,6% pentru urban.

Bolnavii hipertensivi declaraţi din cadrul dislipidemicilor din mediul urban sunt 47,5%, iar în mediul rural 42,3%. Martorii din cele două medii de rezidenţă au afirmat existenţa HTA în proporţie de 5,1% în mediul rural şi 5,1% în mediul urban, cu diferenţe semnificative statistic (p<0,001).

Urmarea unui tratament adecvat este recunoscută de 39,1% din bolnavii cu HTA din mediul rural, pe când în cazul lotului martor numai 2,9% din bolnavi sunt urmăriţi de un medic (p=0,001).

În mediul urban, 36,8% din hipertensivi urmează tratament, faţă de 2,9% din bolnavii ce aparţin lotului martor (p<0,001).

Asocierea între dislipidemii şi diabetul zaharat în cazul celor două loturi (cu dislipidemii şi martor) a fost confirmată statistic (p<0,001). Procentul persoanelor cu dislipidemii fără diabet zaharat este crescut (85,9%) şi procentul creşte la cei din lotul martor, ceea ce confirmă asocierea între dislipidemii şi diabet zaharat, situaţie care este prezentă şi în mediile de rezidenţă, urban şi rural (p<0,001 şi p<0,01).

Din lotul întreg cu dislipidemii, 21,4% au răspuns pozitiv privind asocierea anginei pectorale (p<0,001), în mediul rural 15,3% au răspuns afirmativ, din lotul martor nici o persoană nu are angină pectorală; în mediul urban, 25,5% din dislipidemici declară existenţa acestei îmbolnăviri.

Cardiopatia ischemică este prezentă la 23,1% din persoanele aparţinând lotului întreg cu dislipidemii, 18,4% din mediul rural şi

  

43

26,4% din mediul urban, stabilindu-se o diferenţă semnificativă statistic (p<0,001), faţă de martor.

Infarctul miocardic este o comorbiditate întâlnită la 3,8% din persoane în cadrul lotului întreg cu dislipidemii, 2,9% din rural şi 4,5% în urban, diferenţele faţă de loturile martor fiind semnificative statistic.

Insuficienţa cardiacă în calitate de comorbiditate la dislipidemici nu a putut fi comparată cu martorul pentru întregul lot şi lotul din mediul rural din cauza frecvenţei minime care a fost <1. În schimb, în mediul urban, situaţia a fost schimbată (p=0,01) faţă de martor, 3,5% dintre dislipidemici au prezentat insuficienţă cardiacă.

Pe baza rezultatelor obţinute, 3,3% din lotul mare cu dislipidemii au prezentat boli cerebrovasculare, iar în mediul urban 4,5% s-au declarat suferinzi de această afecţiune, diferenţele fiind semnificative statistic faţă de loturile martor (p<0,001).

Arterita obliterantă însoţeşte dislipidemiile la un procent de 4,7% în mediul rural şi 5,4% în mediul urban (p<0,001).

Operaţiile de revascularizare se întâlnesc la 1,2% din subiecţii dislipidemici din lotul întreg (p=0,045).

Prezenţa sindromului X metabolic în cadtul dislipidemiilor din lotul întreg, din mediul rural şi urban este de 39,8%, 38,7% şi 50,5% cu diferenţe semnificative faţă de martor.

BIBLIOGRAFIE

1. Alanpovic P., The concepts, clasification systems and

nomenclatures of human plasma lipoproteins, LA Lewis, JJ Opplt. CRC, Handbook of electrophoresis, Volume I, Lipoproteins. Basic Principles and Concepts, Boca Raton, CRC Press Inc, 1980, 27-46

2. Allison D.B., Gallagher D., Heo M., Pi-Sunyer F., Heymsfield S.B., Body mass index and all-cause mortality among people age 70 and over: The Longitudinal Study of Ageing, Int J Obes Relat Metab Disord, 1997, 21: 424-31

3. Camus J.P., Goutte, diabete, hyperlipemie: un trisyndrome metabolique, Rev Rheumat, 1966, 33: 10-14

  

44

4. Dinu V., Truţia E., Popa Hristea E., Popescu A., Biochimie medicală. Mic tratat, Editura Medicală, Bucureşti, 1998, p 458

5. Gherasim L., Pârvu O., Progrese în cardiologie, Editura InfoMedica, Bucureşti, 2002

6. Potter J.F., Beevers D.G., Factors determining the acute pressor response to alcohol, Clin Exp Hypertens, 1991, 13: 13-34

7. Reaven G.M., Role of insulin resistance in human disease, Diabetes, 1988, 37: 1595-1607

8. Scheidt D.M., Daniel E., Composite index for aggregating nutrient density using food labels: ratio of recommendated to restricted food components, J. Nutr. Educ. Behav, 2004, 36:35-9

9. Varret M., Rabes J.P., Saint-Jore B., A third major locus for autosomal dominant hipercholesterolemia maps, Am J Hum Gen, 64: 1378-1387

10. *** National Institutes of Health, National Heart, Lung and Blood Institute, Thrid report of the National Cholesterol Education Program (NCEP) expert panel on detection, evaluation and treatment of high blood cholesterol in adults (Adult Treatment Panel III), Bethesda, Md: National Institutes of Health, 2002, NIH publication, 02-5215

ANEXĂ

Lucrările ştiinţifice referitoare la “Contribuţii proprii”, publicate in extenso

1. Mihaela Gonţea, Adriana Albu, F. Petrariu, Viorica Gavăt:

Studiu comparativ al indicatorilor antropometrici între un lot cu dislipidemii şi un lot martor. Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de medici naturalişti din Iaşi 2009; 3, 864-868

2. Mihaela Gonţea, Viorica Gavăt, Adriana Albu, Didona Ungureanu: Studiu comparativ privind aportul de alimente la un lot de persoane cu dislipidemii faţă de un lot martor din zona Tg. Neamţ. Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de medici naturalişti din Iaşi 2010; 2, 531-535

CURRICULUM VITAE

  

45

ABREVIERI

AGMN Acizi graşi mononesaturaţi AGPN Acizi graşi polinesaturaţi AGS Acizi graşi saturaţi AVC Accidente vasculare cerebrale BPOC Bronhopneumopatie cronică obstructivă CHD Boala coronară a inimii CIC Cardiopatia ischemică coronariană CT Circumferinţa taliei CVD Bolile cardiovasculare DHA Acid docosahexaenoic DZ Diabet zaharat EPA Acid eicosapentaenoic FH Hipercolesterolemie familială HDL c HDL colesterol HL Lipaza hepatică HTA Hipertensiunea arterială IMC Indicele masei corporale LCAT Lecitincolesterolacetiltransferaza LDL c LDL colesterol Lp (a) Lipoproteina (a) LPL Lipoproteinlipaza PCR Proteina C reactivă ROS Specii reactive de oxigen SOD Superoxiddismutaza