CONTRACTELE IN AFACERILE ECONOMICE INTERNATIONALE

1.DEFINIRE

Contractarea este cea mai importanta functie a managementului afacerilor economice internationale deoarece inseamna luarea unei decizii. Este etapa cea mai importanta pentru ca este pregatita de cercetarea pietei, de promovare, de negociere, iar de buna ei indeplinire depind mai departe derularea (livrarea marfurilor si plata acestora) precum si operatiunile postcontractuale (garantii, service, plata creditelor).

Contractul este un acord de vointa al partilor si reprezinta suportul juridic al oricarei tranzactii.

2.PREAMBULUL CONTRACTULUI EXTERN

Precizeaza:

-partile contractante: denumirea completa si rolul lor: Vanzator si Cumparator

-sediul social complet, elemente de identificare: telefon, fax,e-mail

-numarul si data inmatricularii la Registrul Comertului sau la orice alta autoritate nationala care a autorizat functionarea firmei

-persoanele fizice imputernicite sa reprezinte firmele respective si functia lor

Este recomandabil sa se mai indice:

-legislatia dupa care functioneaza fiecare parte contractanta

-acordul, tratatul sau orice alta intelegere incheiata anterior si care creeaza premisele incheierii respectivului contract.

3.OBIECTUL CONTRACTULUI EXTERN

3.1. Obiectul propriu-zisil constituie exportul/importul de:

-marfuri fungibile sau nefungibile, servicii, lucrari de constructii-montaj

3.2. Denumirea marfii sau a serviciului

Trebuiesa fie clara, adica sa inlature orice posibilitate de confuzie.

Pentrumarfurile fungibilecare au calitati comune putand fi inlocuite unele cu altele (in general acestea sunt marfurile comercializate la bursa) este suficienta indicareadenumirii complete si a tipuluide marfa conform uzantelor comerciale internationale (ex.: laminate din Cu cu puritate 99,9 % Cu).

Pentrumarfurilenefungibilesi serviciieste necesara folosirea unor elemente de individualizare a produsului: tehnologia de fabricatie, caracteristici tehnice reprezentative, referire la catalog/prospect, tipul, marca de fabricatie, norma tehnica, mostra.

3.3. Cantitatea marfii

de regula se folosescunitatile de masurade pe piata clientului.

trebuie indicatlocul de determinarea cantitatii,

trebuie prevazutdocumentulcare atesta cantitatea.

pentru marfurile care se livreaza in vrac (in special marfurile fungibile), cantitatea se poate inscrie in contract cu aproximatie (toleranteadmisibile in unitatea de masura specifica si/sau %);

pentru anumite marfuri trebuie stabilita greutatea totala fizica sigreutateasubstantei utile. Pentru aceasta la cereale, fibre, bumbac, lana, minereuri se ia in calcul procentul de umiditate, iar la ingrasaminte chimice si minereuri se indica concentratia de substanta utila;

la contractele pe termen lung si cu cantitati foarte mari se prevede atat cantitatea totala cat si defalcarea pe anumite intervale de timp (transele).

3.4. Calitatea marfii

Reprezinta un element important al contractului, care poate fi stabilit prin mai multemetode, in functie de particularitatile produsului si de gradul de cunoastere reciproca a partenerilor:

pe baza vizionarii marfiide catre cumparator. Se aplica in doua variante:

-clauza vazut si placut cumparatorul, in urma vizionarii marfii, este de acord cu calitatea acesteia si nu mai este nevoie de o descriere tehnica. In aceasta situatie incheierea contractului nu este conditionata de acceptarea calitatii marfii de catre cumparator.

-clauza dupa incercare se utilizeaza in comertul cu masini, aparate, nave, automobile convenindu-se ca incercarea sa aiba loc in perioada de garantie convenita, perioada in care vanzatorul se obliga sa inlocuiasca piesele defecte pe cheltuiala sa. In aceasta situatie, incheierea contractului este conditionata de acceptarea calitatii de catre cumparator.

3.5. Ambalajul marfii- trebuie sa indeplineasca urmatoarelecerinte:

-sa fie usor pentru a facilita manipularea si pentru a nu incarca excesiv costul transportului;

-sa fie rezistentin scopul de a proteja integritatea marfii

-sa fie esteticpentru a contribui la promovarea vanzarii (cosmetice)

Daca in contract nu este stabilit un anume mod de ambalare a marfii, se folosesteambalajul uzual de export.

Marfurile se pot vinde impreuna cu ambalajul sau acesta poate fireturnatexportatorului stipulandu-se in contract termenul de restituire si in sarcina carei parti revin cheltuielile ocazionate de returnarea ambalajului. Trebuie precizat in contract daca ambalajul trece in proprietatea cumparatorului sau ramane in proprietatea vanzatorului, care doar il imprumuta cumparatorului.

Pretul ambalajuluieste stipulat in contract prin urmatoarele clauze:

-neto costul ambalajului este inclus in pretul marfii;

-neto plus ambalajul costul ambalajului nu este inclus in pretul marfii fiind calculat separat;

-bruto per neto costul ambalajului este calculat la pretul unitar al marfii.

3.6. Marcajulde pe ambalaj indeplineste douafunctiiprincipale:

-operativitatea manipularii

-publicitatea comerciala pentru producator (in cazul revinderii de catre importator)

In contract marcajul este descris amanuntit stabilindu-secontinutul, locul si modul de aplicare pe ambalaj, limba utilizata. De regula marcarea se face in limba tarii vanzatorului cu traducere intr-o limba de circulatie internationala sau numai intr-o limba de circulatie internationala.

Trebuie de asemenea prevazut daca intra in obligatia cumparatorului sa furnizeze sabloane de marcare, etichete, vignete si/sau ambalaje individuale special imprimate.

De obicei marcajulcuprinde: numarul de contract, numarul de colet, numele exportatorului, numele si adresa completa a destinatarului, greutatea, seria marfii, inscriptia made in, marca de fabrica/comert.

4.TERMENUL DE LIVRARE

Este termenul la care urmeaza a fi expediata marfa si poate fi exprimat in doua moduri:

-ca odatacalendaristica fixa

-ca untermenin functie de realizarea altor conditii din contract: x zile de la incheierea contractului dau de la deschiderea acreditivului documentar sau de la plata in avans.

5.CONDITII DE LIVRARE

Conditia de livrare reprezinta una din clauzele esentiale ale contractului comercial international, prin aceasta reglementandu-se in fapt locul si momentul in care are loctransferul cheltuielilor si al riscurilorde la vanzator la cumparator, inclusiv consecintele juridice si economice generate.Conditia de livrare nu se refera lamomentul transferului proprietatii asupra marfii, care in general este determinat de momentul platii.

Camera Internationala de Comert de la Paris a publicat in anul 1936 o serie de reguli cu caracter international sub numeleINCOTERMS International Commercial Terms si le-a revizuit, in functie de cerintele comertului international, in anii 1953, 1967, 1976, 1980, 1990 si 2000.

In acest fel, noile reguli INCOTERMS 2000, prezentate si validate in Publicatia 560 a Camerei Internationale de Comert Paris la 01.01.2000, reusesc sa depaseasca toate frontierele, constituindu-se intr-un limbaj comun al oamenilor de afaceri.

6.PRETUL IN CONTRACTUL EXTERN

Pretulreprezinta unul din elementele principale ale contractului extern, asupra caruia se concentreaza in principal negocierea si care are mare influenta in determinarea competitivitatii produselor si serviciilor.

Selectarea monedei de contract, respectiv valuta in care se va face plata sau incasarea, are si ea o importanta deosebita, avand in vedere riscul de preschimbare a acesteia in perspectiva, ceea ce poate diminua sau potenta castigul previzionat prin contract.

6.1.Fundamentarea preturilor internationale

6.3.Clauze asiguratorii

7.Controlul tehnic de calitate si receptia marfurilor

Controlul tehnic de calitate si receptia marfurilor se pot efectua la incarcarea marfurilor sau la sosirea acestora prin proces verbal de receptie semnat de reprezentantii ambelor parti.

Daca cumparatorul nu efectueaza la timp receptia, vanzatorul este in drept sa rezilieze contractul sau, asa cum se intampla cel mai frecvent in practica, sa procedeze la efectuarea autoreceptiei. Dupa aceea, il avizeaza pe cumparator ca a efectuat autoreceptia in numele lui si stabileste o noua data de receptie. Daca nici la aceasta noua data nu se efectueaza receptia, atunci cele stabilite de vanzator la autoreceptie se considera corespunzatoare si obligatorii pentru cumparator.

Partile pot prevedea si efectuarea unui supracontrol al marfii de catre un organ tert specializat., care emite un certificat de incercare ( pentru masini si utilaje) sau un certificat de calitate (pentru celelalte marfuri).

In contractele externe trebuie specificat clar cine va efectua controlul, in ce consta controlul (conditii tehnice si metode de verificare a calitatii), ce document se elibereaza in urma controlului efectuat si cine suporta cheltuielile ocazionate de controlul respectiv.

8.Remiterea documentelor

Vanzatorul este obligat sa puna la dispozitia cumparatorului documentele referitoare la marfa tranzactionata in locul si momentul prevazute in contractul extern sau in uzantele internationale.

De obicei aceste documente sunt: factura externa, documentul de transport si de asigurare (daca este cazul), certificatul de calitate, certificatul de origine, documentatia tehnica si know-how-ul necesare montarii, punerii in functiune si intretinerii in special a instalatiilor complexe si a obiectivelor industriale. Importatorul nu are dreptul sa instraineze documentatia tehnica, iar in cazul in care masinile sau instalatiile se restituie, se va inapoia si documentatia tehnica.

9.Conditii de plata

Plata reprezinta principala obligatie a cumparatorului.

In contractele externe, conditiile de plata se refera la determinarea locului si termenului de decontare a pretului, la modalitatea de plata, moneda in care se va efectua plata, garantiile oferite de cumparator si documentele necesare a fi prezentate pentru ca plata sa poata fi efectuata.

Practica relatiilor economice internationale se bazeaza pe o serie de instrumente si modalitati de plata, care permit partenerilor sa elimine sau sa atenueze riscul de neplata a marfii.

10.Transferul dreptului de proprietate asupra marfii vandute

Exportatorul isi rezerva acest drept pana la achitarea marfii, chiar daca plata se face in rate.

Legile si uzantele internationale nu definesc riguros modalitatile de transfer al proprietatii dar specifica consecintele unui transfer incert pentru o marfa revendicata de o terta persoana. Cumparatorul poate sa nu accepte marfa respectiva si sa ceara livrarea unei marfi noi, libera de orice pretentie, rezervandu-si dreptul de a pretinde despagubiri.

11.Reclamatii cantitative si calitative (vicii ascunse)

Prin aceasta clauza se stabilesc raspunderile vanzatorului referitoare la cantitatea si calitatea marfii dupa ce proprietatea si riscurile s-au transferat de la acesta asupra cumparatorului.

Reclamatiile se transmit in scris, intr-un anumit termen stabilit in contract,insotite de acte doveditoare, eliberate de organisme neutre sau de cumparator asistat de delegat neutru.

Potrivit uzantelor internationale, reclamatiile privind calitatea se fac intr-un termen mai indelungat decat cele privind cantitatea deoarece se ia in calcul posibilitatea aparitiei viciilor ascunse.

Contractele prevad obligativitatea rezolvarii reclamatiei si modalitatea de rezolvare.

12.Penalitatile

Contraventiile partilor care nu sunt atat de importante incat sa duca la rezilierea contractului se solutioneaza prin plata de penalitati. Acestea pot fi solicitate si in cazul rezilierii contractului pentru recuperarea castigului sperat de partea pagubita.

Penalitatile se stabilesc in functie de timpul de intarziere si de regula acestea nu depasesc 20 % din valoarea totala a contractului. O alta modalitate de rezolvare a penalitatilor o constituie garantiile depuse de vanzator sau cumparator sub forma scrisorilor de garantie bancara, care acopera de obicei 10 % din valoarea contractului.

13.Forta majora

Reprezinta evenimente imprevizibile, de neinlaturat, care impiedica realizarea obligatiilor contractuale (cataclisme, miscari sociale). Grevele nu sunt considerate cazuri de forta majora.

Forta majora trebuie anuntata imediat si certificata de un organ specializat (la noi Camera de Comert si Industrie). Pentru cazurile de forta majora nu se platesc penalitati.Reluarea obligatiilor contractuale, dupa rezolvarea fortei majore, trebuie de asemenea anuntata.

14.Rezilierea contractelor

Intervine atunci cand una din parti nu-si indeplineste o obligatie esentiala, provocand pagube importante celeilalte parti. Prin reziliere cele doua parti sunt eliberate de obligatiile lor. In cazul in care una din parti a executat contractul total sau partial inainte de reziliere, are dreptul sa pretinda restituirea a ceea ce a furnizat.

15.Solutionarea litigiilor patrimoniale

Litigiile, daca nu pot fi preintampinate, trebuie solutionate pe cale amiabila sau prin arbitraj. Drept urmare in contractele externe nu trebuie stipulata numai legislatia aplicabila ci si jurisdictia competenta pentru solutionarea litigiilor. Astfel, se stabileste arbitrul unde se va judeca litigiul, dupa care lege si angajamentul fiecarei parti de a aplica hotararea judecatoreasca data, chiar daca aceasta nu ii este favorabila.

16.Dispozitii finale

Aceasta clauza cuprinde:

-limba de corespondenta intre parti;

-ce documente incheiate inaintea semnarii contractului mai raman valabile;

-conditii de cesionare a contractului;

-obligatia partilor de a comunica orice schimbari intervenite (sediul)

-data intrarii in vigoare (daca nu este mentionata se considera a fi data semnarii contractului);

-numar de exemplare (minim 2 originale)

-semnaturile partilor;

-data semnarii.