contractele administrative

1Contractele Administrative

Capitolul I–Noțiunea și definiția contractului administrativ

Contractul administrativ reprezintă o instituție care indepărtându-se de la principiile călăuzitoare

ale dreptului privat, a contribuit la autonomia dreptului administrativ.

Contractul administrativ reprezintă o creație a jurisprudenței Consiliului de Stat francez și a fost

dezvoltat în doctrină de Gaston Jeze care înțelege prin „contracte administrative” ,contractele încheiate

de administrație pentru a asigura funcționarea unui serviciu public și care este supus, din punct de

vedere al regulilor particulare, altor reguli decât cele care guvernează raporturile dintre particulari.

Atât în doctrina românească, dar și în cea franceză, noțiunea de contract administrativ este legată de

noțiunea de domeniu public și de serviciu public.

Originea contractelor administrative trebuie cautată în necesitățile imperioase de ordin financiar ale

autorităților publice care aveau în administrare bunuri proprietate publică, de a le valorifica în interesul

comunităților locale sau în interes național, în funcție de forma de proprietate asupra acestor bunuri.1

Definiții date în doctrină

„Contractele administrative sunt acea formă juridică de activitate a administrației, care reprezintă

acordul de voință cu caracter bi sau multilateral între o persoană administrativă, un subiect de drept

autorizat de persoana administrativă și un subiect de drept privat, prin care se urmăresc satisfacerea unor

interese de ordin general.”2 „Contractul administrativ este definit ca reprezentând un acord de voință

dintre o autoriatate publică, aflată pe o poziție de superioritate juridică, pe de o parte, și alte subiecte de

drept, pe de altă parte prin care se urmărește satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui

serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui

regim de putere publică.3

1 10/1222 6/197-1935/82

3


„Contractul administrativ este definit, într-o concepție, ca fiind contractul încheiat e o persoană

publică și identificat prin intermeiul unui criteriu alternativ, și anume: prezența clauzelor exorbitante sau

participarea cocontractanților la executarea aceluiași serviciu public.”1

1.1.Deosebiri între contractul administrativ și alte contracte2

Contratul administrativ-Actul unilateral de putere

O primă deosebire constă în aceea că , în timp ce actul administrativ este o manifestare unilaterală de

voință, contractul administrativ îmbracă forma unui acord de voință între serviciul public și o persoană

fizică sau juridică, în consecință, dacă actul administrativ este revocabil, contractul administrativ nu

poate fi revocat pe cale unilaterală.

Spre deosebire de actele de autoritate a căror executare este asigurată de puterea publică, fiind

executorii de drept, garanția executării contractelor administrative o costituie clauza penală și

despăgubirile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare celor convenite, stabilite prin

hotărâre judecătorească.

În timp ce actele de autoritate sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile contenciosului

administrativ , litigiile născute din interpretarea și executarea lor sunt soluționate de instanțele civile de

drept comun.

Contractul administrativ-Contractele civile și comerciale

Se știe că ceea ce este esențial pentru contractele civile și comerciale este faptul că la baza lor stă

principiul egalității părților contractante. Acest principiu nu se poate aplica prin egalitate când este vorba

de un contract administrativ.

Contractul administrativ urmărește o mai bună funcțioare a serviciului public și, de aceea, nu

presupune un echilibru perfect de interese caracteristic contractelor civile și comerciale. Autoritatea

administrativă contractantă urmărește interesul colectivității.

De aceea, administrația publică își exprimă voința ca și cum aceasta ar fi superioară celei a

particularului.

De aici, și necesitatea de a făuri un regim deosebit care să asigure aumite drepturi mai largi autorității

administrative în ceea ce privește controlul executării contractului și chiar în privința modificării

contractului pe cale unilaterală, potrivit cerințelor serviciului public.

1 8/1122 7/75-77


Numai atunci când acordul de voință are o coloratură mai nuanțată, în sensul că „balanța echilibrului

puterii voințelor ce se întâlnesc într-un acord e puțin înclinată în sprijinul administrației, credem că se

poate vorbi de un „contract administrativ.”

La încheierea contractului administrativ sunt stabilite cazurile în care una dintre părți-concedentul-

poate rezilia contractul, respectiv concesionarul poate renunța la concesiune.Acestea sunt puțin

deosebite de cele prevăzute în Codul Civil, de rezilierea contractelor civile.

Contractul administrativ-Actul de gestiune al administrației publice

Actul de gestiune presupune girarea, administrarea patrimoniului de către titularul dreptului subiectiv

propriu. În acest sens, actul de gestiune are o sferă mai largă decât cea a noțiunii de contract

administrativ.

Această gestionare a patrimoniului statului poate îmbracă forma contractelor administrative, dar și a

unor acte și fapte proprii de gestionare, care îmbracă alte forme: contracte civile, contracte de drept al

muncii, fapte juridice materiale și chiar operațiuni tehnice materiale.

Gestionare poate fi înfăptuită atât prin acte de gestionare proprie, cât și din acte de concesionare sau

alte forme de contracte administrative, prin care, temporar și condiționat, se transmite concesionarului

gestionarea domeniului public.

Capitolul II-Evoluția teoriilor contractului administrativ în perioada interbelică1

2.1.Teoria contractelor administrative în sens restrâns

Teza contractelor administrative din țara de origine-Franța,încă din secolul trecut a penetrat în doctrina

și jurisprudența (mai putin legislația) altor țări din Europa, între care și România. La fel ca și Franța, și la

noi doctrina clasică se contureaza după primul razboi mondial, pe fondul aplicării reformelor legislativo-

administrative reclamate de Unirea cea Mare, reforme ce au condus și la adoptarea unei noi

Constituții,cea din 1923.Deși izvorâtă din aceleași premise ca și doctrina din Franța, la noi a dobândit

particularități specifice,determinate, înainte de toate, de inexistența unor instanțe speciale de contencios

administrativ.

Ca o primă abordare, întâlnim și în doctrina română o opinie referitoare la acceptarea acestei

teorii.Profesorul E.D.Tarangul afirma că contractele încheiate cu particulari în scopul de a colabora

1 8/105-109


împreuna în vederea unui serviciu public sau a unui interes general sunt contracte de drept public sau

contracte administrative, regimul juridic aplicabil acestora din urmă, se caracteritează prin forme

speciale necesare pentru încheierea lor (caietele de sarini, licitațiile, aprobările din parea unor autorități

superioare), precum și prin principii speciale cu privire la executarea lor.

2.2.Teza negării noțiunii de contract administrativ

Aceasta teză pleacă de la principiile lui L.Duguit, respectiv teoria divizării actelor administrației

publice în acte de autoritate și acte de gestiune. Argumentele aduse au fost acceptate și susținute și de

profesorul român A.Teodorescu, acestea fiind:

Statul se manifestă în dreptul public nu numai "sub formă de stat suveran, ci și sub aceea de

stat- persoană juridică, în care calitate, stăpânește un patrimoniu ce-i aparține în propriu și

este subiect de drepturi si obligații ca orice particular.

În actul de gestiune, statul nu comandă și nu interzice nimănui nimic, ci face cu privire la

patrimoniul său acte juridice pe care și simplii particulari le-ar putea face (cu scopul de a-l

conserva, mări sau micșora);el face acte patrimoniale.

Spre deosebire de actul de autoritate, care are caracter unilateral, actul de gestiune este un act

bilateral,contractual, căci el constă întotdeauna într-un acord de voințe;"din această cauză

îmbracă totdeauna forma obișnuita a actelor contractuale din dreptul privat".

Prin actul de gestiune,administrația poate să urmărească satisfacerea unui interes public, cu

alte cuvinte, uneori actul de gestiune nu se referă numaidecât la domeniul privat, ci și la

domeniul public, a cărui pază și administrare o are tot administrația, sau chiar interesele

publice.

Numai actele de autoritate erau deferite contenciosului administrativ și judecate după

principiile și procedura reglementată la vreme aceea, de Legea din 23 decembrie 1925, pe

când actele de gestiune erau judecate de tribunale si curți, după procedura și principiile

dreptului comun, în afară de cazul în care erau prevăzute de legile speciale.

2.3.Teoria contractelor administrative în sens larg

Deși această teorie a fost susținută de un număr relativ mic de susținători, a fost acceptată opinia

conform căreia se consideră că sunt contracte administrative toate contractele încheiate de

administrațiile publice, care fără deosebire sunt supuse unui regim de drept administrativ, rezultând din

principii și legi de drept public.


Se aprecia că toate contractele încheiate de administrația publică erau supuse, în primul rând,

principiilor generale ale contractelor din dreptul privat , din care cauză ele ramân contracte, si în al

doilea rând, unor principii și norme de drept administrativ, din care cauză ele ramân administrative. De

aceea, socotim că denumirea de contracte administrative pe care o propunem pentru toate aceste

contracte este potrivită, pentru că este revelatoare și corespunde exact conținutului noțiunii așa cum se

desprinde prin principiile și normele dreptului nostru pozitiv.

Capitolul III-Teoria contractelor administrative în doctrina actuală1

În doctrina actuală se rețin următoarele trăsături specifice ale acestor contracte:

reprezintă un acord de vointță între o autoritate a administrației publice sau alt subiect de drept

autorizat de aceasta și un particular.

are un caracter oneros, presupunând efectuarea de lucrări ori prestarea de servicii de către

particular, în schimbul unei remunerații.

are ca scop funcționarea unui serviciu public a cărui organizare reprezintă o obligație a

autorității administrației publice contractante, sau punerea în valoare a unui bun public.

părțile trebuie să accepte unele clauze de natură reglementară stabilite prin lege, sau de Guvern

în baza legii.

când interesul public o cere, sau când particularul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ori

când obligația apare prea oneroasă pentru particular, autoritatea administrației publice poate

modifica sau rezilia unilateral contractul, fără a recurge la justiție.

contractul este guvernat de principiul echilibrului financiar, conform căruia particularul are

dreptul la despăgubiri în cazul în care modificarea sau rezilierea unilaterală a contractului nu îi

este imputabilă.

autoritatea administrației publice, sau cel autorizat, nu poate ceda interesele, drepturile sau

obligațiile sale decât altei autorități a administrației publice, în condițiile legii, iar particularul

le poate ceda altei persoane numai cu aprobarea administrației publice.

părțile înțeleg să se supună unui regim de drept public, inclusiv privind soluționarea litigiilor,

fie prin clauză expresă, fie prin acceptarea clauzelor prestabilite.

1 2/225-226


În legislația actuală se recunoaște existența categoriei contractelor administrative. Astfel, în articolul 8

alin. 21 se arată că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar

în fazele premergatoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea

și executarea contractului administrativ. Legea nu definește noțiunea de contract administrativ,

mulțumindu-se să arate în articolul 2 alin. 1 litera c, că sunt asimilate actelor administrative și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice.

Capitolul IV-Caracteristici generale ale contractului administrativ

4.1.Trăsăturile contractelor administrative

4.1.1.Părțile în contractele administrative

Una dintre părțile contractante în această categorie de acte juridice are calitatea de persoană

administrativă sau este un subiect de drept autorizat de o persoană administrativă. Persoana

administrativă reprezintă o autoritate publică, instituție publică sau serviciu public. Intervenția în

calitate de parte contractantă, a persoanei administrative este justificată de activitatea de organizare a

executării legii potrivit competenței conferite de normele juridice în vederea unui interes public sau a

utilizării domeniului public.2

Cealaltă parte contractantă este un particular care se situează in afara sistemului autorităților publice

și are calitatea de subiect de drept privat, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică.

Astfel, un element cu valoare de constantă a contractului administrativ îl reprezintă persoana

administrativă.

4.1.2.Alegea părții cu care se va încheia contractul (cocontractantul) 3

Legea nu stabilește întotdeauna modalitatea de alegere a concesionarului, executantului, operatorului

cu care administrația urmează să încheie contractul, însă nu se lasă organului administrației publice

libertate deplină fixându-se anumite limite. Dintre procedeele utilizate amintim:

-Adjudecarea publică- varietatea cea mai des practicată, operațiune prin care administrația lansează

oferte de a încheia un contract având un anumit obiect, prestarea unui serviciu public, efectuarea unei

1 legea contenciosului admn2 6/1983 referat net


lucrări, achiziționarea unor bunuri, dându-se posibilitatea unui număr cât mai mare de particulari să

participe la selecție, fiecare dintre cei interesați având posibilitatea să prezinte oferta sa care se dupune

în scris. Adjudearea poate fi deschisă, când toți cei interesați care îndeplinesc condițiile legale se pot

înscrie și participa la selecția de adjudecare sau restrânsă, când administrația se adresează unui număr

restrâns de persoane.

Adjudecarea poate fi decisă de către administrație unora dintre cei care s-au plasat pe o poziție

profitabilă pentru administrație.

-Chemare sau concurs- În acest caz se recurge la o concurență deschisă sau restrânsă dar atribuirea

contractului, se face de administrație după criterii subiective, luându-se în calcul o serie de elemente

oferite de cel ales.

-Înțelegere directă- când administrația începe tratative de la început cu unul sau mai mulți particulari

consacrați în domeniul în care se încheie contractul.

4.1.3.Obiectul contractelor administrative

Contractele administrative au ca obiect realizarea unei activități de interes public care constă în

următoarele : prestarea unui serviciu, realizarea unei lucrări publice și punerea în valoare a unui bun

public.1

În concret, obiectul cotractelor administrative, poate fi concesioarea unor unități economice, servicii

publice sau terenuri in domeniul public al statului, județului, orașului sau comunei.

Obiect al contractului administrativ poate fi și închirierea spre folosință a unui bun din domeniul

public pentru o perioadă determinată de timp.

Tot obiect al contractului administrativ poate fi si execuția sau proiectarea și execuția de lucrări publie.

4.1.4.Forma contractelor administrative 2

Contractele administrative se încheie întotdeauna în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.

Această cerință rezultă în principal din aplicarea principiului legalității care impune forma scrisă atât din

puncul de vedere al forței probante cât și din punctul de vedere al controlului agajării și derulării acestor

contracte.

4.1.5Modificarea și rezilierea contractelor administrative 3

1 6/1982 idem3 idem


Contractul administrativ poate fi modificat prin acordul comun al părților.

Persoana administrativă sau un subiect de drept autorizat de aceasta, poate să rezilieze unilateral

contractul, atunci când interesul public o cere. Rezilierea unilaterală din partea persoanei adimistrative o

obligă pe aceasta să despăgubească cealaltă parte pentru prejudiciul suferit.

4.1.6.Conținutul contractelor administrative.

Conținutul unui contract administrativ se stabilește pe cale reglementară si pe cale covențională. Partea

reglementară cuprinde clauze cu caracter obligatoriu prevăzute de lege, iar partea convențională, clauze

negociate de părți.1

Clauzele contractuale sunt cuprinse într-un caiet de sarcini în care sunt prevăzute drepturile și

obligațiile părților.

4.1.7.Încheierea contractelor administrative-capacitatea de a contracta

În toate situațiile când administrația încheie un contract administrativ, ea nu face de fapt decât să pună

în valoare o competență a sa, dar, competența administrației este o condiție de a putea încheia contractul,

ceea ce nu dă și dreptul administrației de a „dicta” condițiile contractului.2 Este necesar ca administrația

să se supună pe de o parte propriilor competențe de a contracta și, în același timp dispozițiilor legale ce

stabilesc condițiile de contractare, fiindcă, în toate categoriile de contracte administrația dă viață

realizării unui interes public, iar în multe dintre acestea angajează și fondurile publice. Capacitatea de a

contracta a organelor administrației publice este legată de personalitatea juridică a acestora, pentru că

numai persoanele juridice pot contracta, iar atunci când un serviciu public încheie diferite contracte, se

angajează statul, nu serviciul public.

Legea poate încuviința persoanelor juridice dreptul de a opta asupra naturii juridice a

contractelor ce le încheie de drept comun, sau administrativ, ori, poate să impună ca anumitor categorii

de activități ce revin în sarcina administrației să li se aplice norme de drept administrativ sau de drept

comun. Deasemenea, pot fi determinate și autoritățile ce pot angaja diferite persoane juridice. Astfel,

potrivit Legii Administrației Publice Locale articolul 44 alin 1 litera f3, primarul localității exercită

drepturile și asigură îndeplinirea obligațiilor4 ce revin comunei sau orașului în calitate de persoană

juridică civilă, articolul completând prin litera g,exercitarea funcției de ordonator principal de credite.

1 8/114-1152 net3 adm publica lodcala4 1/319-320


4.1.8.Executarea contractelor administrative.

Executarea obligațiilor ce decurg din contractul administrativ sunt mai riguroase, iar sancțiunile mai

severe.

Litigiile în legătură cu încheierea, executarea și desființarea contractelor administrative care au a

obiect bunuri din domeniul public intră în competența instanțelor de contencios administrativ, iar nu a

celor de drept comun.

4.1.9.Încetarea contractelor administrative

Expirarea termenului pentru care a fost încheiat, iar una dintre părți sau ambele nu mai doresc

continuarea acestuia și nu există clauze de tacită relocațiune.

Rezilierea de către autoritatea administrativă, cu titlu de sancțiune sau, pe motiv că interesul general

cere, ori a intervenit un act normativ cu forță juridică superioară care dispune încetarea unor astfel de

contrate.1

Rezilierea pronuțată de instanța judecătoreacă care poate interveni la cererea administrației sau a

particularului.

4.2.Clasificarea contractelor administrative

Clasificarea cotractelor administrative se poate face după mai multe criterii, dintre care cele mai

importante se referă la subiecte, la obiect si la modalitățile de încheiere.

4.2.1.După subiecte

Referitor la subiecte, se disting două mari categorii de contracte administrative

contracte încheiate între două autorități ale administrației publice (în general între două persoane

juridice de drept public)

contracte încheiate între o persoană de drept public și un particular (persoană fizică sau juridică

de drept privat)

Părțile actului administrativ de gestiune sunt determinate de natura juridică a acestui act juridic. Din

partea serviciilor publice administrative, contractul administrativ se încheie de2:

-Guvern, care, potrivit art.11 litera „m”3 asigură administrarea proprietății publice și private a statului;

1 de exemplu i cartea 1/321-322 cu privire la c a p locale2 6/2003 legea 90/2001


-Consiliile județene a administrației publice locale, care conform art. 104 lit „f”1 administrează

domeniul public și domeniul privat al județului;

-Consiliile comunale care potrivit art. 38 litera „f”2 administrează domeniul public și domeniul privat

al comunei sau orașului.

De cealaltă parte, subiect al contractului administrativ este cel mai adesea un particular, persoană

fizică sau juridică.

4.2.2.După obiect

În ceea ce obiectul contractului administrativ, acesta îl poate forma:

prestarea unui serviciu public

realizarea unei lucrări publice

punerea în valoare a unui bun din domeniul public

alte utilități publice, acestea încadrându-se într-o clasificare gerenală prezentată în doctrină,

conform căreia3 contractele administrative se împart după obiect în doă mari categorii, contractele care

sut încheiate pentru realizarea serviciilor publice destinate punerii în valoare a bunurilor domeniului

public și, respectiv, contractele care sunt încheiate pentru realizarea altor servicii publice (în învățământ,

sănătate, menținerea ordinii publice etc.).

Realizarea obiectului contractului administrativ contribuie la satisfacerea intereselor generale ale

comunității.

4.2.3.După modalitatea de încheiere

Referitor la încheierea contractelor administrative, aceasta se face în diferite moalități, deși cel mai

frecventă este licitația publică. Ca excepție4, este cunoscută ca modalitate e încheiere a contractelor

aministrative și prin simpla învoială. Când legea prevede o asemenea posibilitate, aceasta este limitată la

o anumită sumă. O altă situație se referă la cazul în care și contractul se încheie prin învoială, dar pentru

admisibilitatea sa este nevoie de aprobarea Guvernului sau altei autorități ierarhice.

Capitolul V-Tipuri de contracte administrative5

5.1. Contracte administrative reglementate de legislaţia românească

Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice

Contractul de concesiune

1 legea 215/20012 idem3 8/1164 6/2005 enumerare din silviu cătălin săraru –ch beck contractele administrative bucuresti 2009


Contractul de achiziţie publică

Contracte privind transportul pe căile ferate

Contractul de împrumut public

Contractul de grant

Contractul de parteneriat prin care se înfiinţează un consorţiu universitar

Diverse contracte de asociere între persoane juridice de drept public şi de drept privat

reglementate de legislaţie

Contractul de locaţie a gestiunii

Contractul de atribuire în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică

Contractul de management public

Contractul de finanţare de către Uniunea Europeană prin fondurile de preaderare şi prin

fondurile structurale

Contractul de închiriere a unui bun din domeniul public

Capitolul VI-Regimul juridic al contractelor administrative

În ce privește regimul juridic aplicabil contractelor administrative, acesta împrumută unele

caractere din dreptul privat, cum ar fi condițiile de validitate ale contractului, dar se distinge prin două

elemente esențiale, și anume: se bazează pe inegalitatea juridică a părților, iar autoritatea publică, parte

în contract, nu dispune de o libertate de voință identică cu cea reglementată de dreptul privat.

Competența autorităților publice sau persoanelor juridice de drept public este determiată de lege, este

circumscrisă realizării interesului general și din acest motiv ea este expres determinată prin actul

constitutiv sau actul normativ de organizare și funcționare a autorității respective.1

Fiind un contract cu ajutorul căruia administrația își realizează o parte din sarcinile sale, regimul

juridic aplicabil contractului administrativ este unul exorbitant, de drept public în special, având și

clauze negociate, ceea ce îi conferă un regim mixt de drept public și de drept privat. Prerogativele de

drept public la îndemâna administrației constau în faptul că administrația încheie contractul pentru

realizarea unor sarcini de interes public, aspect care o pune într-o situație privilegiată, cu posibilitatea de

a impune clauze exorbitante în contract, de a controla modul de executare a contractului și, nu în ultimul

rând, de a dispune unilateral rezilierea contractului.2

Contractul administrativ urmărește o mai bună funcționare a serviciului public, la baza căruia se

afla principiul egalității părților contractante, și de aceea nu presupune un echilibru perfect de interese,

1 e popa 2002 p 2952 i corbeanu 2002 p 110


autoritatea administrativă contractantă urmărind interesul colectivității. Astfel, administrația publică își

exprimă voința ca și cum această voință ar fi superioară celei a particularului, mai „respectabilă”.1

În cazul contractelor administrative, elaborarea clauzelor contractuale nu este un proces ce rezultă

din negocierea dintre părțile contractante, deoarece una din părți-administrația-stabilește în mod

unilateral conținutul clauzelor, iar cealaltă le poate doar accepta sau refuza în bloc.2

În realitate, trebuie făcută distincție după cum bunurile aparțin domeniului public sau privat al

statului, județului, orașului sau comunei.

Astfel, în timp ce pentru actele administrative de gestiune care privesc bunuri ale domeniului privat

competența de soluționare a conflictelor ar trebui să revină, într-adevăr, instanțelor de drept comun,

pentru actele administrative de gestiune care privesc bunuri ale domeniului public, competența de

soluționare a conflictelor ar trebui să revină instanțelor de contencios administrativ, pentru simplul

motiv că este vorba despre contracte administrative.

Sub temeiul Legii nr. 29/1990, jurisprudența s-a dezvoltat în sensul că litigiile legate de încheierea,

executarea și încetarea contractelor administrative erau de competența instanțelor de drept comercial, în

timp ce litigiile legate de organizarea licitațiilor și atribuirea contractelor administrative, care erau

socotite acte administrative de autoritate, intrau în competența instanțelor de contencios administrativ.3

Această poziție s-a schimbat, după cum vom arată pe larg în prelegerile consacrate instituției

contenciosului administrativ, prin soluția promovată de Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, care, pe de-o parte, definind actul administrativ, are în vedere sensul larg al acestei noțiuni, ce

include și contractele administrative, aspect deja evocat, iar pe de altă parte, admite în continuare, ca și

vechea reglementare, ca excepție de la controlul în contencios administrativ, actele administrative pentru

modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Din economia Legii nr. 554/2004 rezultă că în cazul contractelor administrative este aplicabil

regimul juridic de drept administrativ atât în ceea ce privește litigiile referitoare la atribuirea acestor

contracte de către autoritățile publice, cât și în ceea ce privește litigiile care vizează încheierea,

executarea și rezilierea contractelor administrative.4

În ce privește restul contractelor încheiate de autoritățile administrației publice, care se supun

regulilor dreptului comun, în situații conflictuale acestea urmează să fie cenzurate în instanțele de drept

comun, intrând în categoria actelor exceptate de la controlul instanțelor de contencios administrativ

datorită existenței posibilității controlului judecătoresc în baza normelor dreptului privat.

1 i iovanas 1997 p 752 e popa 2002 p 2973 e albu---2008 p 694 idem

contractele administrative

Documents