contele de monte cristo 3.pdf

8/14/2019 Contele de Monte Cristo 3.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/contele-de-monte-cristo-3pdf 1/293

Alexandre DumasCONTELE DE MONTE-CRISTO

volumul 3

IPROCESUL VERBAL

Noirtier aştepta, îmbrăcat în negru şi instalat în jilţ. Când cele treipersoane la care se aştepta intrară, el privi uşa; valetul o închiseimediat.

— a seama, îi şopti !ille"ort !alentinei, care nu#şi putea ascundebucuria, dacă domnul Noirtier vrea să#ţi comunice lucruri ce ar putea

împiedica proiectul căsătoriei, eu îţi inter$ic să#l înţelegi.!alentine roşi, dar nu răspunse.Villefort se apropie de oirtier!— ată#l pe domnul %ran$ d&'pina(, îi spuse el; l#ai chemat, domnule,

şi el se supune dorinţelor dumitale. %ără îndoială, noi dorim de multă vre#me întrevederea aceasta şi voi "i încântat dacă ea îţi va dovedi cât depuţin întemeiată era împotrivirea dumitale la căsătoria !al entinei!

Noirtier nu răspunse decât printr#o privire care îl în"ioră pe !ille"ort.%ăcu semn !alentinei să se apropie.)ntr#o clipă, graţie mijloacelor de care se slujea în conversaţiile cu

bunicul, "ata găsi cuvântul cheie.Consultă atunci privirea paraliticului, care se "i*ă asupra sertarului

unei mobile mici, plasată între ambele "erestre.+eschise sertarul şi găsi într#adevăr o cheie.+upă ce luă cheia şi după ce bătrânul îi "ăcu semn că într#adevăr pe

aceea o cerea, ochii paraliticului se îndreptară spre un scrin vechi, uitatde ani de $ile, care nu cuprindea, cel puţin aşa se cre$use, decâthârţoage inutile.

— ă deschid scrinul- întreabă !alentine.— +a, "ăcu bătrânul.— ă deschid sertarele-!alentine îl deschise şi scoase un pachet.— sta doreşti, "uni#ule$/a scoase rând pe rând toate celelalte hârtii, până când nu mai

rămase nimic în sertar. % Dar sertarul e &ol a#um' spuse ea!0chii lui Noirtier erau "i*aţi asupra dicţionarului.— +a, bunicule, te înţeleg, glăsui "ata.1i repetă una după alta "iecare literă a al"abetului; la , Noirtier o o#

pri. /a deschise dicţionarul şi căută până la cuvântul secret.— , e un secret- întrebă !alentine.— +a, "ăcu Noirtier.— 1i cine cunoaşte secretul-Noirtier privi uşa prin care ieşise servitorul.

% Barrois$ întrebă ea.— +a, "ăcu Noirtier.

— ă#l chem- % Da!!alentine se duse la uşă şi îl chemă pe 2arrois. )n vremea asta

sudoarea şiroia pe "runtea lui !ille"ort, iar %ran$ stătea buimăcit de(



uimire.2ătrânul servitor apăru.

% Barrois' spuse Valentine' "uni#u l mi#a cerut să iau cheia, să des#chid scrinul şi să trag sertarul; sertarul are un secret pe care dumneatase pare că îl cunoşti; deschide#l.

2arrois se uită la bătrân. % Supune)te' supuse o#*iul inteli&ent al lui oirtier!Barrois se supuse+ un fund du"l u se deschise şi în"ăţişă un teanc de

hârtii, legat cu o panglică neagră.— cestea le doriţi, domnule- întrebă 2arrois.— +a, "ăcu Noirtier.

% Cui tre"uies# predate *,rtiile' domnului de Villefort$ % u!— +omnişoarei !alentine-

% u! % Domnului -ran. d/0pina1$ % Da!%ran$ înaintă uimit.— 3ie, domnule- întrebă el.

% Da!%ran$ primi hârtiile din mâna lui 2arrois şi, aruncându#şi ochii asupra

învelitoarei, citi4

5 ă se depună, după moartea mea, la prietenul meu generalul +u#rand, care, în ca$ul când va muri şi el, va lăsa pachetul "iului său cu în#demnul de a#l păstra, deoarece cuprinde o hârtie de cea mai mare

însemnătate.5

— Ce vreţi, domnule, să "ac cu hârtia aceasta- întrebă %ran$.

— %ără îndoială s#o păstraţi pecetluită aşa cum este, spuse procuro#rul re&al!— Nu, nu, răspunse repede Noirtier.— +oreşti poate ca domnul s#o citească- întrebă !alentine.— +a, răspunse bătrânul.— u$iţi, domnule baron, bunicul vă roagă să citiţi hârtia aceasta,

spuse !alentine.— tunci să ne aşe$ăm, glăsui !ille"ort cu enervare, căci lectura va

dura câtva timp.— şe$aţi#vă, "ăcu ochiul bătrânului.!ille"ort luă loc, dar !alentine rămase în picioare alături de părintele

ei, sprijinită de jilţ, şi %ran$ rămase în "aţa lui. 6inea în mână misterioasa hârtie.— Citeşte#o, spuseră ochii bătrânului.%ran$ des"ăcu plicul şi o linişte mare se aşternu în cameră. Citi în

mijlocul liniştii4

"Extras din procesele-verbale ale unei şedinţe a clubului bonapartistdin strada Saint-Jaques, ţinută la 5 februarie 1815"

-ran. se opri!

% 7 "ebruarie 8987- / $iua când părintele meu a "ost asasinat:!alentine şi !ille"ort tăcură; numai ochiul bătrânului spuse limpede4Continuă:

— atăl meu a dispărut ieşind de la clubul acesta, continuă %ran$.2



<rivirea lui Noirtier urmă să spună4 Citeşte:- ran$ reluă4

5 ubsemnaţii =ouis#>a?ues 2eaurepaire, locotenent#colonel de artile#rie, /tienne +uchamp(, general de brigadă, şi Claude =echarpal, directoral apelor şi pădurilor.

+eclară că la @ "ebruarie 8987 a sosit din insula /lba o scrisoarecare recomanda bunăvoinţei şi încrederii membrilor clubului bonapartistpe generalul %lavien de Auesnel care, servind pe împărat între 89B@ şi8987, era, desigur, devotat cu totul dinastiei napoleoniene, în ciudatitlului de baron pe care =udovic al ! #lea îl ataşase domeniului său'pina(.

)n consecinţă a "ost trimisă o scrisoare generalului de Auesnel princare era rugat să asiste la şedinţa de a doua $i, 7 "ebruarie. crisoareanu indica nici strada, nici numărul casei unde urma să se ţină întrunirea;nu purta nici o semnătură, dar îl anunţa pe general că, dacă vrea să "iegata, îl va lua cineva la D seara.

1edinţele aveau loc de la orele nouă seara până la mie$ul nopţii.=a orele D, preşedintele clubului se pre$entă la general. Eeneralul

era gata; preşedintele îi spuse că una din condiţiile introducerii lui era căva ignora pe vecie locul întrunirii şi că va lăsa să i se lege ochii, jurândcă nu va încerca să scoată legătura.

Eeneralul de Auesnel acceptă condiţia şi "ăgădui pe cuvânt deonoare că nu va căuta să vadă unde#i dus.

Eeneralul îşi pregătise trăsura, preşedintele îi spuse însă că nu se pot servi de ea, dat "iind că n#avea nici un rost legarea ochilor stăpânuluidacă vi$itiul rămânea cu ochii liberi şi recunoştea stră$ile prin c are vortre#e!

— Cum să "acem atunci- întrebă generalul.

— m trăsura mea, spuse preşedintele.— unteţi aşa de sigur de vi$itiul dumneavoastră încât îi încredinţaţiun secret pe care socotiţi imprudent să#l spuneţi vi$itiului meu-

% Vi.itiul nostru e un m embru al clubului, glăsui preşedintele; vom"i conduşi de un consilier de stat.

— )n ca$ul acesta, spuse generalul râ$ând, ne pândeşte alt risc4acela de a ne răsturna.

Consemnăm gluma aceasta ca dovadă că generalul nu a "ost câtuşide puţin silit să ia parte la şedinţă şi că a venit de bună voie.

+upă ce s#au urcat în trăsură, preşedintele i#a reamintit generalului"ăgăduiala că va lăsa să i se lege ochii. Eeneralul nu se opusese deloc"ormalităţii4 un "ular pregătit în acest scop în trăsură desăvârşi luc rul!

<e drum, preşedintelui i se păru că generalul încerca să priveascăpe sub legătură4 îi reaminti jurământul.

— , da, adevărat: spuse generalul. răsura se opri în dreptul unei alei din strada aint#>ac?ues. Eenera#

lul coborî sprijinindu#se de braţul preşedintelui, a cărui demnitate nu ocunoştea şi pe care îl credea un simplu membru al clubului; străbătură a#leea, urcară un etaj şi intrară în camera de deliberări.

1edinţa începuse. )nştiinţaţi de pre$entarea ce urma să aibă loc înseara aceea, membrii clubului se găseau în completul lor. Când ajunse în

mijlocul sălii, generalul "u invitat să#şi scoată legătura. e e*ecutănumaidecât şi păru "oarte uimit găsind atât de multe "iguri cunoscute într#o societate a cărei e*istenţă nu o bănuise până atunci.

%u cercetat asupra sentimentelor sale, dar el mărgini să răspundă3

http://nu.se/

http://nu.se/



că scrisorile din insula /lba au vorbit, desigur, despre ele...5

-ran. se ntrerupse!— atăl meu era regalist, glăsui el; n#aveau nevoie să#l întrebe

asupra sentimentelor sale, căci ele e rau #unos#ute!— şa se e*plică legătura mea cu părintele dumitale, dragă

domnule %ran$, spuse !ille"ort; oamenii se împrietenesc uşor când împărtăşesc aceleaşi păreri.

— Citeşte, continuă să spună ochiul bătrânului.%ran$ continuă4

5<reşedintele luă atunci cuvântul, îndemnându#l pe general să see*plice mai lămurit; dar domnul de Auesnel răspunse că dorea mai întâisă ştie ce vroiau de la el.

e comunică atunci generalului scrisoarea din insula /lba care îl re#comanda clubului ca pe un om pe al cărui concurs se putea conta. Fnparagra" întreg e*punea întoarcerea probabilă din insula /lba şi "ăgăduiao nouă scrisoare cu mai ample detalii la sosirea Faraonului, vasaparţinând armatorului 3orrel din 3arsilia, al cărui căpitan era trup şisu"let devotat împăratului. Câtă vreme ţinu lectura, generalul, pe caresocotisem că se poate conta ca pe un "rate, dădu dimpotrivă văditesemne de nemulţumire şi de de$gust.

+upă terminarea lecturii el rămase tăcut, cu sprâncenele încruntate.— Ce aveţi de spus despre scrisoare, domnule general- întrebă

preşedintele.— pun că e prea puţină vreme de când am jurat credinţă regelui

=udovic al ! #lea, ca să încalc jurământul în "avoarea "ostului împărat,răspunse el.

+e data aceasta răspunsul era prea limpede pentru a ne mai putea

înşela asupra sentimentelor lui.— Eenerale, glăsui preşedintele, pentru noi nu e*istă nici regele =u#dovic al ! #lea, nici "ostul împărat. Nu e*istă decât 3ajestatea sa)mpăratul, îndepărtat de $ece luni din %ranţa, statul său, prin violenţă şitrădare.

— ertaţi#mă, domnilor, spuse generalul; se poate ca pentrudumneavoastră să nu e*iste un rege =udovic al ! #lea, dar pentrumine e, deoarece m#a "ăcut baron şi mareşal; nu voi uita niciodată cădatore$ aceste două titluri "ericitei sale reîntoarceri în %ranţa.

— +omnule, spuse preşedintele cu ton cât se poate de serios şi scu#lându#se, luaţi seama la ce spuneţi; cuvintele ce rostiţi ne demonstrea$ălimpede că cei din insula /lba s#au înşelat asupra dumneavoastră şi căne#au înşelat pe noi. Comunicarea care vi s#a "ăcut se e*plică prin încre#derea ce avem în dumneavoastră şi, în consecinţă, printr#un sentimentcare vă onorea$ă. Ne înşelăm noi4 un titlu şi un grad v#au raliat nouluiregim pe care vrem să#l răsturnăm. Nu vă vom constrânge să ne daţiconcursul dumneavoastră; nu vom înrola pe nimeni împotriva conştiinţeişi voinţei sale; dar vă vom constrânge să vă purtaţi ca un cavaler, chiardacă nu aţi "i dispus.

— Numiţi cavalerism cunoaşterea conspiraţiei dumneavoastră şi ne#de$văluirea ei- /u numesc aceasta complicitate. <recum vedeţi, suntmai sincer decât dumneavoastră...5

— 0, tată: glăsui %ran$ îndepărtându#se, înţeleg acum de ce te#au a#sasinat.

4



— Eenerale, spuse cu nobleţe şe"ul adunării, un om singur are întot#deauna dreptul să insulte cinci$eci4 este privilegiul slăbiciunii. %ace însărău că u$ea$ă de acest drept. Crede#mă, generale, jură şi nu ne insulta.

)ncă o dată îmblân$it de superioritatea şe"ului adunării, generalulşovăi un moment; dar apoi, înaintând până la biroul preşedintelui,

întrebă4 % Care e formula$ % Iat)o7

5>ur pe onoare că nu voi trăda nimănui cele ce am vă$ut şi au$it la 7"ebruarie 8987, între orele nouă şi $ece seara, şi declar că merit moarteadacă încalc jurământul.5

Eeneralul păru stăpânit de o în"iorare nervoasă, care îl împiedicătimp de câteva secunde să răspundă; în s"ârşit, în"rânându#şi un de$gustvădit, rosti jurământul, dar cu un glas aşa de scă$ut încât abia se au$i;de aceea câţiva membri cerură să#l repete cu glas mai tare şi mailămurit, ceea ce el "ăcu.

— cum doresc să mă retrag, glăsui generalul; sunt, în s"ârşit, liber-<reşedintele se ridică, desemnă trei membri ai adunării pentru a#l

însoţi şi se urcă în trăsură cu generalul, după ce îi legă ochii. <rintre ceitrei membri era vi$itiul care îl adusese.

Ceilalţi membri ai clubului se despărţiră în tăcere.— Fnde vreţi să vă ducem- întrebă preşedintele.— 0riunde voi putea să scap de pre$enţa dumneavoastră: răspunse

domnul d&'pina(.— +omnule, declară atunci preşedintele, luaţi seama, nu vă mai

găsiţi în adunare, nu mai aveţi a "ace decât cu oameni i$olaţi; nu#iinsultaţi, dacă nu vreţi să "iţi tras la răspundere pentru insultă.

+ar, în loc să priceapă limbajul acesta, domnul d&'pina( răspunse4— unteţi tot aşa de brav în trăsură ca şi la clubul dumneavoastră,

pentru motivul, domnule, că patru oameni sunt întotdeauna mai taride#,t unul sin&ur!<reşedintele dădu ordin să se oprească trăsura.Se aflau n dreptul #*eiului des Ormes' unde e s#ara #are du#e la r,u!— +e ce opriţi aici- întrebă domnul d&'pina(.— <entru că, domnule, spuse preşedintele, aţi insultat un om, iar o#

mul acesta nu vrea să mai "acă un pas "ără a vă cere în chip lealsatis"acţie.

— Fn mod de asasinare, spuse generalul înălţând din umeri.— %ără $gomot, domnule, răspunse preşedintele, dacă nu vreţi să vă

privesc ca pe unul din oamenii pe care îi arătaţi adineauri, cu altecuvinte ca pe un laş care "ace din slăbiciunea sa scut. unteţi singur;unul vă va răspunde; aveţi o spadă, am şi eu una în bastonul acesta; nuaveţi martori; unul din domni va "i martorul dumneavoastră. cum, dacăvreţi, puteţi să scoateţi legătura.

Eeneralul îşi smulse îndată batista de la ochi.— )n s"ârşit, spuse el, voi şti cu cine am a "ace.+eschiseră uşa trăsurii4 cei patru bărbaţi coborâră...5

%ran$ se întrerupse încă o dată. )şi şterse sudoarea rece care îicurgea pe "runte; era un spectacol în"ricoşător să#l ve$i pe "iu, tremurândşi palid, citind cu glas tare amănuntele necunoscute până atunci alemorţii părintelui său.

!alentine îşi împreună mâinile, ca şi cum s#ar "i rugat.Noirtier se uită la !ille"ort cu o e*presie aproape de dispreţ şi

9



orgoliu.%ran$ continuă4

5/ra, precum am spus, la 7 "ebruarie. +e trei $ile îngheţul era întrecinci şi şase grade; scara luneca din cau$a sloiurilor; generalul era grasşi înalt, ast"el că preşedintele îi o"eri partea dinspre rampă ca să co "oare!

Cei doi martori veneau în urmă.Noaptea era întunecoasă, treptele scării umede de $ăpadă şi

chiciură, apa se vedea curgând neagră, adâncă, purtând câteva sloiuripe ea.Fnul din martori se duse să caute o lanternă într#o corabie de căr#

buni; la lumina lanternei, e*aminară armele.pada preşedintelui care era, precum s#a spus, o simplă spadă pur#

tată într#un baston, era mai scurtă decât a adversarului şi n#avea gardă.Eeneralul d&'pina( propuse ca ambele săbii să "ie trase la sorţi4 pre#

şedintele răspunse însă că el a provocat şi că, provocând, a pretins ca"iecare să se servească de arma sa.

3artorii încercară să stăruie; preşedintele îi sili să tacă.<useră lanterna jos, adversarii se aşe$ară de o parte şi de alta lupta

începu.=umina "ăcea din cele două spade două "ulgere. 0amenii abia

puteau "i $ăriţi, într#atât de dens era întunericul.+omnul general trecea drept unul dintre cei mai buni mânuitori de

spadă. /l "u însă luat aşa de repede încât dădu înapoi şi că$u.3artorii îl cre$ură ucis; dar adversarul său, care ştia că nu l#a atins,

îi o"eri mâna pentru a#l ajuta să se ridice. )n loc să#l calme$e, împrejurarea aceasta îl scoase din sărite pe general, care se năpusti larându#i asupra adversarului.

+ar adversarul nu dădu înapoi deloc. +e trei ori generalul se trase în

urmă şi reveni la atac. treia oară că$u din nou.Ceilalţi îşi închipuiră că a alunecat, aşa cum lunecase prima dată;

vă$ând însă că nu se ridică, martorii se apropiară de el şi încercară să#lscoale; dar cel care îl luase în braţe simţi sub mână o căldură jilavă. /rasânge.

Eeneralul, care era aproape leşinat, îşi reveni. % :i s)a trimis un spadasin' un maestru de arme6 spuse el!%ără să răspundă, preşedintele se apropie de martorul care ţinea

lanterna şi, ridicându#şi mâneca, îşi arătă braţul străpuns de douălovituri de spadă; apoi, des"ăcându#şi haina şi vesta, arătă şoldulvătămat de#a treia lovitură.Cu toate astea nu scoase măcar un o"tat.

Eeneralul d&'pina( intră în agonie şi îşi dădu su"letul după cinci mi#nute...5

-ran. # iti ultimele cuvinte cu o voce aşa de gâtuită încât abia seau$iră, iar după ce le citi se opri trecându#şi mâna peste ochi ca pentru aalunga un nor.

+upă o clipă de tăcere, continuă4

5<reşedintele urcă scara după ce îşi băgă sabia în baston; o dâră desânge însemna drumul său pe $ăpadă. Nu ajunse încă sus când au$i unclipocit înăbuşit în apă4 era corpul generalului, pe care martorii îlaruncară în râu după ce constatară moartea.

;



Eeneralul a sucombat, deci, într#un duel loial, iar nu într#o capcană,cum s)ar putea spune!

+rept care am semnat pre$entul proces#verbal pentru a stabiliadevărul "aptelor, ca nu cumva vreunul dintre actorii acestei scenecumplite să "ie acu$at într#o $i de crimă cu premeditare, sau de trădare alegilor onoarei.

Semnat: Beau re!ard, uc#a$p% şi &ec#arpal"

+upă ce %ran$ s"ârşi lectura aceasta aşa de cumplită pentru un "iu,după ce !alentine, palidă de emoţie, îşi şterse o lacrimă, după ce!ille"ort, tremurând ghemuit într#un colţ, încercase să înlăture "urtunaadresând neînduplecatului bătrân priviri imploratoare4

— +omnule, îi spuse d&'pina( lui Noirtier, deoarece dumneavoastrăcunoaşteţi istoria aceasta gro$avă în toate amănuntele ei, deoarece aţi

întărit#o prin semnături onorabile, deoarece, în s"ârşit, îmi "aceţi impresiacă vă interesaţi de mine, deşi interesul dumneavoastră nu s#a mani"estat

încă decât prin durere, vă rog să nu#mi re"u$aţi ultima satis"acţie4spuneţi#mi numele preşedintelui clubului pentru a cunoaşte, în s"ârşit, pecel ce l#a ucis pe bietul meu părinte.

!ille"ort căută, buimăcit parcă, butonul uşii. !alentine, care înţelesecea dintâi răspunsul bătrânului şi care observase de multe ori peantebraţul lui două urme de sabie, "ăcu un pas înapoi.

— <entru numele lui +umne$eu, domnişoară, spuse %ran$ adresân#du#se logodnicei sale, veniţi în sprijinul meu ca să a"lu numele omuluicare m#a "ăcut or"an la doi ani.

!alentine rămase nemişcată şi mută.— Crede#mă, domnule, spuse !ille"ort, nu mai prelungi scena

aceasta oribilă, de altminteri numele au "ost într#adins tăinuite. Nicipărintele meu nu#l cunoaşte pe preşedinte, iar dacă îl cunoaşte, nu va

putea să#l spună4 numele proprii nu se găsesc în dicţionar.— Ce nenorocire: e*clamă %ran$. ingura speranţă care m#a susţinutde#a lungul lecturii şi care mi#a dat puterea să merg până la capăt era căvoi cunoaşte cel puţin numele celui ce l#a ucis pe părintele meu.+omnule, domnule, e*clamă el întorcându#se spre Noirtier, pentrunumele lui +umne$eu, "aceţi ce veţi putea... vă implor... pentru a#miindica, pentru a mă "ace să înţeleg...

— +a, răspunse Noirtier.— +omnişoară, domnişoară, strigă %ran$, bunicul dumneavoastră a

"ăcut semn că poate să mi#l arate... pe omul acela... jutaţi#mă...dumneavoastră îl înţelegeţi... daţi#mi concursul.

Noirtier privi dicţionarul.%ran$ îl luă cu un tremur nervos şi pronunţă pe rând litereleal"abetului până la /.

=a litera aceasta bătrânul "ăcu semn că da.— /, repetă %ran$.+egetul tânărului lunecă pe cuvinte; dar la toate cuvintele, Noirtier

răspundea printr#un semn negativ.Valentine îşi ascundea capul în mâini.)n s"ârşit, %ran$ ajunse la cuvântul /u.— +a, "ăcu bătrânul.— +umneavoastră- e*clamă %ran$ şi părul i se $bârli pe cap; dum#

neavoastră, domnule Noirtier, l#aţi ucis pe părintele meu-— +a, răspunse Noirtier "i*ând asupra tânărului o privire impunătoa#

re.<



iar Cavalcanti se a"la în picioare.)mbrăcat în negru ca un erou al lui Eoethe, cu panto"i de lac şi cu

ciorapi albi de mătase, Cavalcanti îşi trecea o mână îndeajuns de albă şide îngrijită prin părul blond în care scânteia un diamant; în ciudas"aturilor lui 3onte#Cristo, vanitosul tânăr nu putuse re$ista voinţei de aşi#l pune în degetul mic.

3işcarea era însoţită de priviri asasine $vârlite domnişoarei+anglars şi de suspine trimise la aceeaşi adresă.

+omnişoara +anglars era neschimbată, adică "rumoasă, rece şiironică. Nu#i scăpa nici o privire, nici un suspin al lui ndrea; ai "i $is căele lunecau pe platoşa de 3inervă, platoşă despre care unii "ilo$o"ipretind că acoperea câteodată pieptul lui apho.

Eu& n ie îl salută pe conte cu răceală şi pro"ită de începutul conver#saţiei pentru a se retrage în salonul de studii, de unde două glasuri$globii şi $gomotoase, amestecate cu primele acorduri ale unui pian,arătară lui 3onte#Cristo că domnişoara +anglars pre"erase societăţii saleşi a domnului Cavalcanti tovărăşia domnişoarei =ouise d& rmill(,pro"esoara ei de canto.

bia atunci, în timp ce vorbea cu doamna +anglars şi păreacu"undat în vraja conversaţiei, contele remarcă solicitudinea domnuluindrea Cavalcanti, modul lui de a se duce să asculte mu$ica la uşa princare nu cute$a să treacă şi de a#şi mani"esta admiraţia.

2ancherul reveni curând. <rima lui privire se adresă, e drept, lui3onte#Cristo, dar a doua se adresă lui ndrea.

<e soţie o salută aşa cum unii soţi îşi salută "emeia; celibatarii nuvor putea să#şi "acă o idee despre acest mod de a saluta decât când seva publica un cod "oarte întins al vieţii conjugale.

— +omnişoarele nu te#au invitat să "aci mu$ică cu ele- îl întrebă+anglars pe ndrea.

— 0, nu, domnule: răspunse ndrea cu un o"tat mai remarcabilchiar decât celelalte.+anglars înaintă numaidecât spre uşa de comunicaţie şi o deschise.%etele "ură vă$ute atunci stând pe acelaşi scaun, în "aţa aceluiaşi pi#

an. companiau "iecare cu o mână e*erciţiul cu care se deprinseseră din"ante$ie şi în care deveniseră de o măiestrie deosebită.

+omnişoara d& rmill(, care se $ărea acum, "ormând cu /ugGnie,graţie cadrului uşii, unul din acele tablouri vivante care se "ac deseori înEermania, era în$estrată cu o "rumuseţe remarcabilă sau, mai bine $is,cu o drăgălăşenie gingaşă. /ra o "emeiuşcă subţirică şi blondă ca o $ână,cu păr buclat că$ând pe gâtul ei cam prea lung, aşa cum <erugino "aceuneori gâtul "ecioarelor sale, şi cu ochi voalaţi de oboseală. e spunea căe şubredă de piept şi că, asemeni ntoniei din Vioara din Cremona, vamuri ntr)o .i #,nt,nd!

3onte#Cristo aruncă o privire repede, curioasă; o vedea pentruprima oară pe domnişoara d& rmill( despre care au$ise aşa de desvorbindu#se în casă.

— /i, ce e, noi suntem e*cluşi- o întrebă bancherul pe "iică.)l duse atunci pe tânăr în salonaş şi, "ie din întâmplare, "ie într#adins,

uşa "u închisă în aşa "el ca, din locul unde stăteau, 3onte#Cristo şi baroa#na să nu mai poată vedea nimic; deoarece însă bancherul îl urmase pendrea, doamna +anglars păru că nu remarcă "aptul.

Curând după aceea contele au$i glasul lui ndrea răsunând în acor#durile pianului şi acompaniind un cântec corsican.

?n timp #e #ontele as#ulta' #u un .,m"et' #,nte#ul #are l "ăcea să(



uite de ndrea şi să#şi reamintească de 2enedetto, doamna +anglarslăuda "aţă de 3onte#Cristo tăria su"letească a soţului ei care, în chiardimineaţa aceea, pierduse într#un "aliment milane$ trei sau patru sute demii "ranci.

1i într#adevăr, elogiul era meritat; căci dacă 3onte#Cristo n#ar "iştiut lucrul de la baroană, sau poate printr#unul din mijloacele pe care leavea de a a"la totul, "igura contelui nu i#ar "i trădat nimic.

52un: gândi 3onte#Cristo. ajuns în situaţia de a ascunde ce

pierde; acum o lună se lăuda.5Apoi' #u &las tare7— 0, doamnă, spuse contele, domnul +anglars cunoaşte aşa de

bine 2ursa încât va câştiga totdeauna acolo ceea ce ar putea să piardă într#altă parte.

— !ăd că împărtăşiţi eroarea comună, spuse doamna +anglars. % C e eroare- întrebă 3onte#Cristo.— ceea că domnul +anglars joacă, în timp ce, dimpotrivă, nu joacă

niciodată.— , da, este adevărat, doamnă; mi#aduc aminte că domnul +ebra(

mi#a spus... +ar ce e cu domnul +ebra(- Nu l#am $ărit de trei sau patru$ile.

% i ci eu, glăsui doamna +anglars cu o pre$enţă de spiritmiraculoasă. ţi început însă o "ra$ă care a rămas neterminată.

% Anume$— Că domnul +ebra( v#a spus...— , da; domnul +ebra( mi#a spus că dumneavoastră eraţi aceea

care aduceaţi jert"e demonului joc ului!— m avut, mărturisesc, pasiunea aceasta câtva timp, însă nu o

mai am, glăsui doamna +anglars.— 1i "aceţi rău, doamnă. /h, şansele norocului sunt precare şi, dacă

aş "i "emeie, iar ha$ardul ar "i "ăcut din "emeia aceasta soţia unuibancher, oricâtă încredere aş avea în norocul soţului meu — căci îna"aceri, ştiţi, totul e noroc şi nenoroc; ei bine, oricâtă încredere aş avea

în norocul soţului meu, aş căuta totdeauna să#mi asigur o avereindependentă, chiar de ar trebui să obţin averea încredinţând intereselemele n m,ini ne#unos#ute!

+oamna +anglars se roşi "ără voie.— Fite, spuse 3onte#Cristo ca şi cum nu vă$use nimic, se vorbeşte

de o lovitură "rumoasă care a "ost dată ieri cu bonurile Neapolelui.— /u nu le am şi nu le#am avut niciodată, glăsui repede baroana;

dar să nu mai vorbim de 2ursă, domnule conte, căci avem aerul unoragenţi de schimb; să vorbim mai bine despre bieţii !ille"ort pe care"atalitatea îi chinuieşte aşa de mult în momentul acesta.

— +ar ce li s#a întâmplat- întrebă 3onte#Cristo cu per"ectănaivitate.

— 1tiţi şi dumneavoastră; după ce l#au pierdut pe domnul de aint#3Gran, la trei sau patru $ile după plecarea lui, au pierdut#o pe marchi$ăla trei sau patru $ile după sosirea ei.

— , da, glăsui 3onte#Cristo, am a"lat; dar, precum îi spune Clodiuslui Hamlet, e o lege a naturii4 părinţii lor muriseră înainte, şi ei îiplânseră; ei vor muri înaintea "iilor lor şi "iii îi vor plânge.

% Dar asta nu e totul! % Cum' nu e totul$— Nu; ştiaţi că erau pe cale să#şi căsătorească "iica...— Cu domnul %ran$ d&'pina(... Căsătoria a că$ut-

((



— eri dimineaţă, după câte se pare, %ran$ şi#a retras cuvântul.— erios- 1i se cunosc cau$ele rupturii-

% u!— /*traordinar, doamnă... +ar cum primeşte domnul de !ille"ort

toate aceste nenorociri- % Ca ntotdeauna7 filo.ofi#!?n momentul a#ela Dan&lars se napoie sin&ur!— /i, îl laşi pe domnul Cavalcanti cu "iica dumitale- spuse baroana.— +ar pe domnişoara d& rmill( drept cine#o iei- întrebă bancherul.Apoi' ntor#,ndu)se spre :onte)Cristo7— )ncântător tânăr Cavalcanti, nu#i aşa domnule conte- +ar e cu a#

devărat prinţ-— /u nu garante$, glăsui 3onte#Cristo. <ărintele său mi#a "ost pre#

$entat ca marchi$, aşa că tânărul este probabil conte; mi se pare că nuţine prea mult la titlul acesta.

% De #e$ ntr ebă bancherul. +acă e prinţ, "ace rău că nu semândreşte. %iecare cu dreptul său. 3ie nu#mi place să#şi renege cinevaoriginea.

— 0, dumneavoastră sunteţi un democrat pur: glăsui 3onte#Cristo$âmbind.

— !e$i însă la ce te e*pui, spuse baroana; dacă domnul de 3orcer"ar veni din întâmplare şi l#ar găsi pe domnul Cavalcanti într#o camerăunde el, logodnicul /ug niei, n#a avut niciodată îngăduinţa să intre...

— %aci bine că spui din întâmplare, declară bancherul, căci îl vedematât de rar încât s#ar putea spune că numai întâmplarea ni#l aduce.

— )n s"ârşit, dacă ar veni şi l#ar găsi pe tânăr lângă "iica dumitale, arputea să "ie nemulţumit.

— /l- 0, te înşeli, domnul lbert nu ne "ace onoarea de a "i gelos pelogodnica sa, nu o iubeşte îndeajuns pentru asta. +e altminteri, ce#mi

pasă dacă e nemulţumit sau nu-— Cu toate acestea, în stadiul în care ne a"lăm...— +a, în stadiul în care ne a"lăm4 vrei să ştii în ce stadiu ne a"lăm-

=a balul mamei sale a dansat o singură dată cu "iica mea, în timp cedomnul Cavalcanti a dansat de trei ori, şi lbert nici n#a băgat de seamă.

— +omnul viconte lbert de 3orcer": anunţă valetul.2aroana se ridică repede.!roia să treacă în salonul de studii pentru a#şi înştiinţa "iica, dar

+anglars o apucă de braţ. % Las)o6 .ise el!Ea îl privi uimită.3onte#Cristo se pre"ăcu a nu "i vă$ut jocul de scenă.lbert intră; era "oarte "rumos şi "oarte vesel. alută pe baroană cu

de$involtură, pe +anglars cu "amiliaritate, pe 3onte#Cristo cu a"ecţiune;apoi, întorcându#se spre baroană4

% ?mi daţi voie, doamnă, îi spuse el, să vă întreb cum se simtedomnişoara +anglars-

— Cât se poate de bine, domnule, răspunse +anglars repede; "ace în momentul acesta mu$ică în salonaşul ei cu domnul Cavalcanti.

lbert îşi păstră aerul calm şi indi"erent; încerca poate oarecareciudă lăuntrică, dar simţea "i*ată asupra lui privirea lui 3onte#Cristo.

— +omnul Cavalcanti are o "oarte "rumoasă voce de tenor, spuse el,şi domnişoara /ugGnie e o magni"ică soprană, "ără a mai pune lasocoteală că, la pian, cântă ca halberg. /, desigur, un concert"ermecător.

(2



— %apt este că se acordă de minune, spuse +anglars.lbert nu arată că a remarcat echivocul, aşa de grosolan totuşi, în

timp ce doamna +anglars roşi.— 1i eu sunt mu$ician, cel puţin după câte spun pro"esorii mei, con#

tinuă tânărul; ei bine, lucru ciudat, n#am putut încă să#mi acord vocea cualtă voce, iar cu vocile de soprană mai puţin decât cu altele.

+anglars schiţă un $âmbet care însemna4 hai, supără#te.— +e aceea, spuse el nădăjduind "ără îndoială că va ajunge la

scopul pe care îl dorea, prinţul şi "iica mea au stârnit ieri admiraţiagenerală. N#aţi "ost ieri, domnule de 3orcer"-— Care prinţ- întrebă lbert.— <rinţul Cavalcanti, reluă +anglars, încăpăţânându#se să dea tână#

rului titlul acesta.— , iertaţi#mă, spuse lbert, nu ştiam că e prinţ. şadar, prinţul

Cavalcanti a cântat ieri cu domnişoara /ugGnie- +e bună seamă că a"ost ceva încântător şi îmi pare "oarte rău că nu am au$it. N#am putut

însă răspunde invitaţiei dumneavoastră, căci am "ost nevoit s)o #ondu#pe doamna :or#erf la "aroana de C*,teau)Renaud)mama' unde #,ntau&ermanii!

poi, după o pau$ă, şi ca şi cum n#ar "i "ost vorba de nimic4— 3i se va îngădui, repetă 3orcer", să pre$int omagiile mele domni#

şoarei +anglars-— 0, aşteptaţi, aşteptaţi, vă rog, spuse bancherul oprindu#l pe

tânăr; ia au$iţi delicioasa cavatină4 ta#ta#ta#ti#ta#ti#ta#ta... / încântătoare... 0 singură secundă4 per"ect: bravo: bravi: brava:

1i bancherul începu să aplaude cu "rene$ie.— )ntr#adevăr, spuse lbert, e ceva e*cepţional şi e cu neputinţă să

înţeleagă cineva mai bine mu$ica ţării sale decât o înţelege prinţulCavalcanti. ţi spus prinţ, — va "i "ăcut; în talia este lucru uşor. +ar, ca

să revenim la adorabilii noştri cântăreţi, ar trebui să ne "aceţi o plăcere,domnul +anglars4 "ără s#o înştiinţaţi că#i aci un străin, ar trebui să rugaţipe domnişoara +anglars şi pe domnul Cavalcanti să înceapă altă bucată./ aşa delicios să te bucuri de mu$ică mai departe, într#o penumbră, "ărăsă "ii vă$ut, "ără să ve$i şi, în consecinţă, "ără să#l stânjeneşti pemu$ician, care se poate ast"el lăsa cu totul în voia geniului, sau aelanului inimii sale.

+e data aceasta +anglars "u de$armat de calmul tânărului.)l luă pe 3onte#Cristo la o parte.— /i, ce spuneţi de îndrăgostitul nostru- îl întrebă el.— Hm, de netăgăduit, îmi "ace impresia că e rece; dar ce vreţi-

sunteţi angajat.— %ără îndoială, sunt angajat, dar obligaţia mea e să o dau pe "iicamea unui om care o iubeşte, nu unuia care nu o iubeşte. )l vedeţi pe el,rece ca o marmură şi orgolios ca părintele său; dacă măcar ar "i bogat,dacă ar avea averea Cavalcanţilor, treacă#meargă. =a drept vorbind nuam consultat#o pe "iica mea, însă dacă ea ar avea gust...

— 0, nu ştiu dacă prietenia mea pentru el mă orbeşte, glăsui 3onte#Cristo, dar vă asigur că domnul de 3orcer" e un tânăr "ermecător care ova "ace "ericită pe "iica dumneavoastră şi care, mai curând sau maitâr$iu, va ajunge la ceva în viaţă; căci, la urma urmei, situaţia părinteluisău este e*celentă.

— Hm: "ăcu +ang lars!— +e ce vă îndoiţi-

% E*' e tre#utul!!! tre#utul a#ela o"s#ur!

(3



— +ar trecutul părintelui nu#l priveşte pe "iu. % Ba da' "a da!— Nu vă aprindeţi; acum o lună proiectul căsătoriei vi se părea

e*celent. )nţelegeţi, sunt de$nădăjduit; pe tânărul Cavalcanti, pe carenu#l cunosc, vă repet, l#aţi vă$ut la mine.

— /u îl cunosc, şi asta ajunge, spuse +anglars.— )l cunoaşteţi- ţi cules in"ormaţii asupra lui- întrebă 3onte#Cristo.— / nevoie oare de aşa ceva- Nu se vede de la început cu cine ai a

"ace- )n p rimul r,nd e "o&at! % u &arante.!— Cu toate acestea garantaţi pentru el.— <entru cinci$eci de mii de lire, nimica toată.— re o educaţie distinsă.— Hm: "ăcu la rându#i 3onte#Cristo.

% E mu.i#ian!— oţi italienii sunt.— Conte, nu sunteţi drept cu tânărul acesta.— /i da, mărturisesc, văd cu mâhnire că, deşi cunoaşte obligaţiile

dumneavoastră "aţă de 3orcer", el se pune de#a curme$işul şi abu$ea$ăde averea lui.

+anglars începu să râdă.— 0, ce puritan sunteţi: spuse el, dar lucrul ăsta se întâmplă în lume

n fie#are .i!— Nu puteţi totuşi să rupeţi ast"el, scumpe domnule +anglars4 3or#

cer"ii contea$ă pe căsătoria aceasta.— Contea$ă-

% Cate&ori#!— tunci să se e*plice. +ragă conte, dumneavoastră, care sunteţi

aşa de bine vă$ut acolo, ar trebui să strecuraţi două cuvinte părintelui.

— /u- dar de unde naiba aţi vă$ut că sunt primit aşa bine-— /h, la balul lor: Contesa, mândră 3ercGdIs, tru"aşa catalană careabia catadicseşte să deschidă gura "aţă de cele mai vechi cunoştinţe aleei, v#a luat de braţ, a ieşit cu dumneavoastră în grădină, a pornit pealeile discrete şi n#a reapărut decât după o jumătate de ceas.

— 0, baroane, baroane, spuse lbert, ne împiedicaţi să ascultăm;pentru un meloman ca dumneavoastră, ce barbarie:

% Bine' "ine' domnule ironi#6 spuse Dan&lars!Apoi' ntor#,ndu)se spre :onte)Cristo7— !ă însărcinaţi să#i spuneţi părintelui-— Cu plăcere, dacă doriţi.— +ar de data aceasta lucrul să se "acă în mod e*plicit şi de"initiv,

în special să#mi ceară "iica, să "i*e$e un timp, să#şi preci$e$e condiţiilebăneşti, în s"ârşit, să ajungem la o înţelegere sau o ruptură; dar,

înţelegeţi, "ără amânări.— 2ine, demersul va "i "ăcut.— Nu vă voi spune că#l aştept cu plăcere, dar îl aştept4 un bancher

trebuie să "ie sclavul cuvântului său.1i +anglars scoase unul din acele suspine pe care, cu o jumătate de

ceas mai înainte, le scotea Cavalcanti#"iul.— 2ravi: bravo: brava: strigă 3orcer" parodiindu#l pe bancher şi

aplaudând s"ârşitul bucăţii.+anglars începea să se uite la lbert pie$iş, când servitorul intră şi îişopti două vorbe.

— 3ă înapoie$, spuse bancherul lui 3onte#Cristo, aşteptaţi#mă;(4



poate că voi avea ceva să vă comunic.1i ieşi.2aroana pro"ită de absenţa soţului pentru a deschide uşa salonului

de studii al "iicei sale, şi atunci domnul ndrea, care stătea la pian cudomnişoara /ugGnie, "u vă$ut $vâcnind ca un resort.

lbert o salută $âmbind pe domnişoara +anglars care, "ără să pară,câtuşi de puţin tulburată, îi răspunse cu un salut rece, ca de obicei.

Cavalcanti păru vădit încurcat, îl salută pe 3orcer", care răspunse cu

aerul cel mai impertinent.tunci lbert începu să se piardă în elogii cu privire la glasul domni#şoarei +anglars şi la regretul pe care îl simţea, după ce#l au$ise, că n#a a#sistat la serata din ajun...

Cavalcanti, lăsat în voia lui, îl luă pe 3onte#Cristo de o parte.— Haide, spuse doamna +anglars, ajunge cu mu$ica şi cu compli#

mentele; veniţi la ceai.— !ino, =ouise, glăsui domnişoara +anglars adresându#se prietenei

sale. recură în salonul alăturat unde, într#adevăr, ceaiul era pregătit.)n momentul când lăsau, după maniera engle$ească, linguriţele în

ceşti, uşa se redeschise şi +anglars reapăru vi$ibil agitat.3onte#Cristo remarcă şi#l întrebă pe bancher din ochi.— m primit corespondenţa din Erecia, spuse +anglars.— ha, e*clamă contele, de aceea v#au chemat-

% Da!— Cum se simte regele 0thon- întrebă lbert cu tonul cel mai nă$#

drăvan.+anglars îl privi pie$iş, "ără să#i răspundă, iar 3onte#Cristo întoarse

capul pentru a#şi ascunde e*presia de milă care se ivise pe chipul său şicare se şterse aproape numaidecât.

— !om merge împreună, nu#i aşa- îl întrebă lbert pe conte.— +a, dacă vrei, răspunse acesta.lbert nu putea să priceapă nimic din privirea bancherului; de

aceea, întorcându#se spre 3onte#Cristo care înţel esese perfe#t' i spuse7— ţi vă$ut cum s#a uitat la mine-— +a, răspunse contele; dar găsiţi ceva deosebit în privirea lui-— 2ineînţeles. +ar ce vrea să spună cu veştile din Erecia-— +e unde vrei să ştiu eu-— <entru că, după câte îmi închipui, aveţi legături în ţara aceasta.3onte#Cristo $âmbi, aşa cum $âmbea totdeauna când nu voia să

răspundă.— Fite#l că se apropie de dumneavoastră, glăsui lbert; eu mă ducsă o complimente$ pe domnişoara +anglars pentru camera ei, în vremea

asta părintele va avea timp să vă vorbească.— +acă e să#i "aci complimente, "ă#i cel puţin complimente pentru

vocea ei, spuse 3onte#Cristo.— Nu, asta ar "ace#o toată lumea.— +ragă viconte, glăsui 3onte#Cristo, ai îngâm"area impertinenţei.lbert înaintă spre /ugGnie, cu $âmbe tul pe "u.e!)ntre timp +anglars se aplecă la urechea contelui.— 3i#aţi dat un s"at e*celent, spuse el, şi este o poveste oribilă în a#

ceste cuvinte4 %ernand şi anina.— Hm: "ăcu 3onte#Cristo.— +a, vă voi povesti. +ar luaţi#l pe tânăr; mi#ar veni "oarte greu să

rămân cu el, acum.(8



— Ceea ce şi "ac, deoarece mă însoţeşte; mai e nevoie să vi#l trimitpe părinte-

% :ai mult de#,t ori#,nd! % Bine!Contele "ăcu un semn lui lbert.mândoi le salutară pe doamne şi ieşiră4 lbert cu un aer per"ect

indi"erent "aţă de dispreţul domnişoarei +anglars, 3onte#Cristo repetânddoamnei +anglars s"aturile cu privire la prudenţa pe care trebuie s#o

aibă o nevastă de bancher când e vorba de viitorul ei.+omnul Cavalcanti rămase stăpân pe câmpul de bătaie.

IIIA D0E

A"ia cotiseră caii contelui bulevardul, şi lbert se întoarse spreconte i$bucnind într#un râs prea $gomotos ca să nu "ie întrucâtva "orjat.

— !ă voi întreba, spuse el, aşa cum regele Charles al #lea o întreba pe Catherina de 3edicis după "ântul 2artholomeu4 cum găsiţi căam jucat micul meu rol-

— )n legătură cu ce- întrebă 3onte#Cristo.— )n legătură cu instalarea rivalului meu la domnul +anglars...

% Care rival$— /h, la naiba, care rival- protejatul dumneavoastră, domnul

ndrea Cavalcanti.— 0, "ără glume proaste, viconte; eu nu#l ocrotesc câtuşi de puţin

pe domnul ndrea, cel puţin "aţă de domnul +anglars.— ocmai reproşul acesta vi l#aş "ace dacă tânărul ar avea nevoie de

protecţie. +in "ericire însă pentru mine, el se poate lipsi.

— Cum, cre$i că "ace #urte$— !ă garante$4 rostogoleşte ochi de îndrăgostit şi modulea$ăsunete amoroase; aspiră la mâna mândrei /ugGnie. Fite, încep să "acpoe$ie. <e cuvântul meu, nu este vina mea. N#are a "ace, repet4 aspiră lamâna mândrei /ugGnie.

— Ce importanţă are dacă ei nu se gândesc decât la dumneata-— ă nu mai spuneţi asta, dragă conte, sunt maltratat din ambele

părţi.— Cum din ambele părţi-— %ără îndoială4 domnişoara /ugGnie abia mi#a răspuns, iar domni#

şoara d& rmill(, con"identa ei, nu mi#a răspuns deloc. % +a, dar părintele te adoră, spuse 3onte#Cristo.— /l- +impotrivă, mi#a în"ipt o mie de pumnale în inimă, pumnale

care, e drept, reintră în teacă, pumnale de teatru, dar pe care el le credeadevărate.

— Eelo$ia indică a"ecţiune. % Da' dar eu nu)s &elos! % E el! % Pe #ine$ Pe De"ra1$ % u' pe dumneata!— <e mine- 3ă prind că, până în opt $ile, o să#mi închidă uşa în nas.

— e înşeli, dragă viconte. % Dovada! % O vrei$ % Da!

(9



— unt însărcinat să#l rog pe domnul conte de 3orcer" să "acă undemers de"initiv pe lângă baron.

% De #ine$ % C*iar de "aron!— 0, nu veţi "ace asta, nu#i aşa, dragă conte- spuse lbert cu tot

alintul de care era în stare.— e înşeli, lbert, mă voi e*ecuta, deoarece am "ăgăduit.— #ar părea că ţineţi cu ori ce preţ să mă însor, glăsui Al"ert

oft,nd!— 6in să "iu bine cu toată lumea; dar, în legătură cu +ebra(, nu#lmai văd la baroană.

% E #ertat! % Cu doamna$ % u' #u domnul! % A o"servat #eva$— Nu, nu, gluma e bună:— Cre$i că bănuia- întrebă 3onte#Cristo cu o naivitate

"ermecătoare.— Hei, dar de unde veniţi dumneavoastră, dragă conte-— +in Congo, dacă vrei.— Nu e aşa departe.— Ce, eu îi cunosc pe soţii voştri pari$ieni-— +ragă conte, soţii sunt la "el pretutindeni. +in moment ce aţi

studiat individul într#o ţară, cunoaşteţi rasa !— +ar atunci ce motiv a putut să#i "acă pe +anglars şi +ebra( să se

certe- <ăreau că se înţeleg "oarte bine, spuse 3onte#Cristo cu aceeaşinaivitate.

— 0, aici intrăm în misterele lui sis şi eu nu sunt iniţiat. Când dom#nul Cavalcanti#"iul va intra în "amilie, îl veţi întreba pe el.

răsura se opri.— ată#ne ajunşi, spuse 3onte#Cristo, nu e decât $ece şi jumătate,vino.

— Cu plăcere.— e va conduce trăsura mea.— Nu, mulţumesc, cupeul meu ne#a urmat, desigur.ntrară amândoi în casă; salonul era luminat; intrară în salon.— ă ne "aci ceai, 2aptistin: porunci 3onte#Cristo.2aptistin ieşi "ără să scoată un cuvânt. <este două secunde reapăru

cu o tavă gata pregătită, care, ca şi gustările din piesele "eerice, ieşiseparcă din pământ.

— )ntr#adevăr, spuse 3orcer", ceea ce admir la dumneavoastră,dragă conte, nu e bogăţia, căci poate sunt oameni şi mai bogaţi; nu espiritul, căci 2eaumarchais n#avea mai mult, dar avea tot atât; cimaniera de a "i servit "ără să vi se răspundă un cuvânt, la minut, lasecundă, ca şi cum s#ar ghici, din "elul cum sunaţi, ce doriţi să aveţi şi caşi cum ceea ce doriţi ar "i totdeauna gata.

— Cuvintele dumitale sunt întrucâtva adevărate. e cunoscobiceiurile mele. Fite, vei vedea4 nu doreşti ceva în timp ce bei ceaiul-

% Ba da , să "ume$.3onte#Cristo se apropie de placa de metal şi bătu o dată. <este o

clipă se deschise o uşă specială şi li apăru cu două ciubucuri. % :inunat6 spuse :or#erf!— 2a nu, e "oarte simplu, glăsui 3onte#Cristo; li ştie că, atunci

când iau ceaiul sau ca"eaua, "ume$ de obicei; ştie că am cerut ceaiul,(;



ştie că am venit cu dumneata, aude că îl chem, bănuieşte cau$a şi,deoarece se trage dintr#o ţară unde ospitalitatea începe cu pipa — înlocul unui ciubuc aduce două.

— +esigur, e o e*plicaţie ca oricare alta; nu e însă mai puţinadevărat că numai la dumneavoastră... 0, dar ce aud-

1i 3orcer" se înclină spre uşa prin care pătrundeau într#adevăr sune#te asemănătoare cu acelea ale unei chitare.

— +ragă viconte, eşti sortit mu$icii astă#seară; nu scapi de pianul

domnişoarei +anglars şi nimereşti peste gu$la Ha(dGei.— Ha(dGe: adorabil nume: şadar, e*istă "emei care se numesc în#tr#adevăr Ha(dGe şi în altă parte decât în poemele lordului 2(ron-

— +esigur; Ha(dGe e un nume "oarte rar în %ranţa, dar destul de co#mun în lbania şi /pir; e ca şi cum ai spune, de e*emplu, Castitate, <u#doare, nocenţă. Fn "el de nume de bote$, cum spun pari$ienii dumitale.

— Ce încântător: spuse lbert. Cum aş vrea să le văd pe "ranţu$oai#cele noastre numindu#se domnişoara 2unătate, domnişoara ăcere,domnişoara Caritate creştină: a gândiţi#vă ce e"ect ar stârni, într#opublicaţie de stare civilă, dacă domnişoarei +anglars, în loc deClaire#3arie#/ugGnie, cum se numeşte, i s#ar spune domnişoaraCastitate#<udoare# nocenţă.

% e"unu le, nu glumi aşa tare, spuse contele; ar putea să te audăHa(dGe.

— 1i s#ar supăra-— Nu, spuse contele cu aerul său mândru.— / o "iinţă bună- întrebă lbert.— =a ea nu e bunătate, e datorie4 o sclavă nu se supără în contra

stăpânului. % aida)de' nu &l umiţi nici dumneavoastră: 3ai e*istă sclave-— %ără îndoială, de vreme ce Ha(dGe e sclava mea.

— )ntr#adevăr, dumneavoastră nu "aceţi nimic şi n#aveţi nimicasemănător altcuiva. clava domnului conte de 3onte#Cristo — e osituaţie în %ranţa. +upă "elul cum vânturaţi aurul, locul valorea$ă desiguro sută de mii de taleri pe an.

— 0 sută de mii de taleri- 2iata copilă a posedat mai mult; ea avenit în lume culcată pe comori pe lângă care cele din ' $ie şi una denopţi înseamnă prea puţin.

— / într#adevăr principesă-— /*act, şi chiar una dintre cele mai mari din ţara sa.— 2ănuisem eu. +ar cum de a devenit sclavă o mare principesă-— Cum a devenit +en(s iranul dascăl de şcoală- +ragă viconte,

ha$ardul ră$boiului, capriciul norocului.— 1i numele ei e un se #ret$— <entru toată lumea, da; nu însă pentru dumneata, dragă viconte,

care îmi eşti prieten şi care vei şti să taci — nu#i aşa- — dacă îmi "ăgădu#ieşti că ai să taci.

% O' pe onoarea mea6— Cunoşti istoria paşei din anina-

% A lui Ali)>e"elin$ i#i vor" ă, deoarece în serviciul lui şi#a "ăcut ta#tăl meu situaţie.

— devărat, uitasem.

— /i bine, ce legătură este între Ha(dGe şi li#ebelin- % -oarte simplu' e fii#a lui!— Cum- %iica lui li <aşa-— 1i a "rumoasei !asiliJi.

(<



— 1i ea e sclava dumneavoastră- % O' da6 % Cum se fa#e$— )ntr#o $i, pe când treceam prin târgul din Constantinopol, am

cumpărat#o.— plendid lucru: cu dumneavoastră, scumpe conte, omul nu

trăieşte — visea$ă. scultaţi, ceea ce vă întreb acum e indiscret. % Spune!

— +e vreme ce ieşiţi cu ea, de vreme ce o conduceţi la 0peră...— Continuă.— <ot să mă încumet să vă cer ceva-— <oţi să#ţi iei inima în dinţi şi să#mi ceri orice.— /i bine, dragă conte, pre$entaţi#mă principesei dumneavoastră.— Cu plăcere, dar cu două condiţii.

% Le a##ept dinainte!— <rima, să nu destăinuieşti nimănui vreodată pre$entarea aceasta.

% -oarte "ine :or#erf ntinse m,naF! Gur!— doua, să nu#i spui că părintele dumitale l#a servit pe al ei.

% Gur6— 2ravo viconte, n#ai să uiţi aceste jurăminte, nu#i aşa-

% O6 "ăcu lbert.— %oarte bine. e ştiu om de onoare.Contele bătu din nou în placa de aramă. li reapăru.— )nştiinţea$#o pe Ha(dGe, îi spuse el, că voi veni să iau ca"eaua la

ea şi dă#i să înţeleagă că cer permisiunea de a#i pre$enta pe un prietenal meu.

Ali se înclină şi ieşi.— !asă$ică, ne#am înţeles; nici o întrebare directă, dragă viconte.

+acă doreşti să ştii ceva, întreabă#mă pe mine şi eu am s#o întreb pe ea.

— Ne#am înţeles.li reapăru pentru a treia oară şi ţinu perdeaua ridicată, arătând stă#pânului şi lui lbert că pot trece.

— ă intrăm, glăsui 3onte#Cristo.lbert îşi trecu o mână prin păr şi îşi răsuci mustaţa; contele îşi luă

pălăria, îşi puse mănuşile şi îl precedă pe lbert în apartamentul pe careli îl pă$ea ca o santinelă şi pe care îl apărau, ca o redută, cele treicameriste "rance$e comandate de 3(rthe.

Ha(dGe aştepta în prima încăpere care era salonul, cu ochi mari,dilataţi de surpri$ă; pentru întâia oară un alt bărbat în a"ară de3onte#Cristo pătrundea până la ea; stătea pe o so"a, într#un colţ, cupicioarele încrucişate sub dânsa, şi îşi "ăcuse, pentru a spune ast"el, uncuib în sto"ele de mătase, vărgate şi brodate, cele mai bogate din 0rient.=ângă ea era instrumentul ale cărui sunete o trădaseră; era încântătoareast"el.

Kărindu#l pe 3onte#Cristo, se sculă cu $âmbetul de copilă şi amantăcare nu#i aparţinea decât ei4 3onte#Cristo veni spre ea şi întinse mâna pecare, ca de obicei, "ata o sărută.

lbert rămase lângă uşă, sub vraja "rumuseţii ciudate pe care ovedea pentru întâia oară, şi pe care nu şi#o putea imagina în %ranţa.

— <e cine îmi aduci- întrebă în greaca modernă "ata, pe

3onte#Cristo; un "rate, un prieten, o simplă cunoştinţă, sau un duşman-— Fn prieten, glăsui 3onte#Cristo în aceeaşi limbă.— Cum îl cheamă-

% Cont ele lbert; e cel pe care l#am scăpat din mâinile bandiţilor la(@



Loma.— )n ce limbă vrei să#i vorbesc-:onte)Cristo se ntoarse spre Al"ert7— Cunoşti greaca modernă- îl întrebă el pe tânăr.— +in păcate nici greaca veche, dragă conte, spuse lbert;

niciodată Homer şi <laton n#au avut un mai nepriceput şi, aş îndră$ni săspun, un mai dispreţuitor şcolar.

— tunci, glăsui Ha(dGe dovedind că înţelesese întrebarea lui

3onte# Cristo şi răspunsul lui lbert, voi vorbi în "ranţu$eşte sau înitalieneşte, dacă stăpânul meu vrea să vorbesc.3onte#Cristo medită o clipă4— !ei vorbi în italieneşte, spuse el.Apoi' ntor#,ndu)se spre Al"ert7— <ăcat că nu înţelegi greaca modernă sau greaca veche, pe care

Ha(dGe le vorbeşte admirabil; biata copilă va "i silită să#ţi vorbească înlimba italiană, ceea ce îţi va da poate o idee greşită despre ea.

%ăcu un semn Ha(dGei.— %ie bine venit prietenul care vine cu seniorul şi cu stăpânul meu,

glăsui "ata într#o admirabilă toscană, cu acel dulce accent roman care"ace limba lui +ante la "el de sonoră ca limba lui Homer. li, ca"ea şipipe:

1i Ha(dGe "ăcu un semn cu mâna lui lbert să se apropie, în timp celi se retrăgea pentru a îndeplini ordinele tinerei sale stăpâne.

3onte#Cristo arătă lui lbert două scaune pliante şi "iecare se îndreptă spre al său, apropiindu#se de o măsuţă în al cărei centru se a"lao narghilea şi pe care o acopereau "lori naturale, desene, albume demu$ică.

li reintră, aducând ca"eaua şi ciubucurile; lui 2aptistin îi era inter#$isă partea aceasta a apartam entului!

lbert respinsese pipa pre$entată de nubian.— 0, ia#o: spuse 3onte#Cristo; Ha(dGe e aproape tot aşa decivili$ată ca şi o pari$iană. Havana îi e de$agreabilă deoarece nu#i placmirosurile urâte, dar tutunul oriental e un par"um.

li ieşi.Ceştile de ca"ea erau pregătite; pentru lbert "usese adăugată o $a#

harniţă. 3onte#Cristo şi Ha(dGe gustau licoarea arabă în "elul arabilor,adică "ără $ahăr.

Ha(dGe întinse mâna şi luă cu vâr"ul degetelor ei mici, tranda"irii şisubţiri, ceaşca de porţelan japone$ pe care o duse la bu$e cu plăcereanaivă a unui copil care bea sau mănâncă ceva dorit.

)n acelaşi timp intrară două "emei cu alte două tăvi, încărcate cu în#gheţată şi cu şerbeturi, pe care le depuseră pe două mescioare.— cumpul meu am"itrion şi dumneavoastră signora, spuse lbert în

italieneşte, scu$aţi#mi stupe"acţia. unt cu totul buimăcit, şi e "oarte "i#resc; regăsesc 0rientul, 0rientul adevărat, din păcate nu aşa cum l#amvă$ut, ci cum l#am visat în sânul <arisului; adineauri au$eam huruitulomnibu$elor şi clopoţeii negustorilor de limonadă. 0, signora, de ce nuştiu greceşte- Conversaţia dumneavoastră, adăugată anturajului "eeric,mi#ar o"eri o seară pe care n#aş uita#o niciodată.

— !orbesc destul de bine italiana ca să discut cu dumneavoastră,domnule, spuse Ha(dGe liniştită, şi îmi voi da toată silinţa, dacă vă place0rientul, să vă ajut să#l regăsiţi aci.

— +espre ce pot vorbi- îl întrebă lbert în şoaptă pe 3onte#Cristo.— +espre tot ce vei vrea4 despre ţara, tinereţea, amintirile ei, apoi,

2



dacă pre"eri, despre Loma, Neapole, %lorenţa.— / păcat să aibă cineva o grecoaică în "aţă, spuse lbert, lăsaţi#mă

să#i vorbesc despre 0rient.— !orbeşte, dragă lbert. /, pentru ea, conversaţia cea mai plăcută.Al"ert se ntoarse spre a1d e!

% La #e vârstă a părăsit signora Erecia- întrebă el.— =a cinci ani, răspunse Ha(dGe.— 1i vă amintiţi de patria dumneavoastră- întrebă lbert.— Când închid ochii revăd tot ce#am vă$ut. unt două priviri4privirea corpului şi privirea su"letului. <rivirea corpului poate să uite

uneori, dar aceea a su"letului îşi aminteşte întotdeauna.— 1i care e timpul cel mai îndepărtat de care vă puteţi aminti-— bia mergeam; mama mea care se numeşte !asiliJi M!asiliJi în#

seamnă regală, adăugă "ata înălţând capul , mama mă lua de mână şi,acoperite amândouă cu un voal, după ce pusesem în pungă tot aurul pecare#l posedam, ne duceam să cerem pomană pentru pri$onieri,spunând4

5Cine dă săracilor, împrumută pe +umne$eu5.poi, după ce punga noastră era plină, ne înapoiam la palat, şi "ără

a spune nimic părintelui meu, trimiteam toţi banii pe care îi căpătasem— "iind socotite nişte "emei sărace — egumenului mănăstirii, care îi

împărţea între pri$onieri.— 1i ce vârstă aveaţi pe atunci-

% >rei ani' spuse a1d e! % ?n #a.ul a#esta vă amintiţi despre tot ce s#a petrecut în jurul dum#

neavoastră de la vârstă de trei ani- % Despre tot!— Conte, şopti 3orcer" lui 3onte#Cristo, ar trebui să permiteţi signo#

rei să ne povestească ceva din viaţa ei, 3i#aţi inter$is să#i vorbesc

despre părintele meu, dar poate îmi va vorbi ea, şi vă închipuiţi cât de"ericit aş "i să aud numele lui ieşind dintr#o gură aşa de "rumoasă:3onte#Cristo se întoarse spre Ha(dGe şi, printr#un semn din

sprâncene care îi recomanda să dea cea mai mare atenţie cuvintelor pecare le va spune, îi vorbi în greceşte4

— <ovesteşte#ne despre soarta părintelui tău, dar "ără numeletrădătorului şi "ără trădare.

Ha(dGe scoase un lung o"tat şi un nor posomorât trecu peste"runtea ei aşa de pură.

— Ce#i spuneţi- întrebă 3orcer" în şoaptă.— )i repet că eşti prieten şi că n#are motive să se ascundă "aţă de

dumneata.— şadar, întrebă lbert, pelerinajul de demult pentru pri$onieri eprima amintire a dumneavoastră; care este alta-

— lta- 3ă văd la umbra sicomorilor, lângă un lac a cărui oglindă,tremurătoare parcă, o $ăresc şi acum prin "run$iş. atăl meu stătea re$e#mat pe perne, lângă cel mai bătrân şi mai stu"os copac, iar eu, o copiliţăplăpândă, în timp ce mama era culcată la picioarele lui, mă jucam cubarba#i albă care cobora până pe piept şi cu hangerul al cărui mâner eracu diamante. +in când în când, venea la el un albane$ care îi spuneacâteva cuvinte, cărora nu le dam atenţie şi la care el răspundea cuacelaşi ton 5Fcideţi:5, sau 5 ertaţi:5

% Ciudat6 spuse Al"ert au.ind cuvintele acestea ieşind din gura unei"ete şi în altă parte decât la teatru. Nu e "icţiune. Cum vi se pare însă, cuori$ontul acesta aşa de poetic, cu trecutul acesta minunat, — %ranţa- în#

2(



trebă lbert.— Cred că e o ţară "rumoasă, glăsui Ha(dGe, dar eu văd %ranţa aşa

cum este, căci o văd cu ochi de "emeie, în timp ce, dimpotrivă, amimpresia că ţara mea, pe care n#am vă$ut#o decât cu ochi de copil, etotdeauna învăluită într#o atmos"eră luminoasă sau mohorâtă, după cumochii mei "ac din ea o patrie gingaşă, sau un loc de su"erinţi amare.

— ignora, cum aţi putut să su"eriţi, dumneavoastră, aşa de tânără- întrebă lbert, cedând "ără să vrea banalităţii.

Ha(dGe întoarse ochii spre 3onte#Cristo, care murmură cu un semnimperceptibil4— <ovesteşte.

% imi# nu alcătuieşte "ondul su"letului mai mult decât primele a#mintiri şi, în a"ară de cele două pe care vi le#am povestit, toate amintiriletinereţii mele sunt triste.

— !orbiţi, vorbiţi, signora, spuse lbert, jur că vă ascult cu o bucuriede negrăit.

a1d e . âmbi cu tristeţe.— !reţi să trec la celelalte amintiri ale mele- întrebă ea.— !ă implor, spuse lbert.— /i bine, aveam patru ani când, într#o seară, am "ost tre$ită de

mama mea. Ne a"lam în palatul de la anina; m#a luat de pe perneleunde dormeam şi, când am deschis ochii, am vă$ut ochii ei plini delacrimi grele.

3#a luat cu ea "ără să spună nimic.!ă$ând#o plângând, îmi venea şi mie să plâng.— ăcere, copila mea: spuse ea.+e multe ori, în ciuda mângâierilor sau a ameninţărilor materne, ca#

pricioasă ca toţi copiii, continuam să plâng. +e data aceasta, însă, era înglasul bietei mele mame o atare intonaţie de groa$ă încât am tăcut

numaidecât.3ă ducea repede.!ă$ui atunci că scoboram pe o scară largă, în "aţa noastră toate

"emeile mamei mele coborau sau, mai bine $is, se îmbul$eau pe aceeaşiscară, ducând cu"ere, saci mici, obiecte de găteală, bijuterii, pungi cuaur.

+inapoia "emeilor venea o gardă de două$eci de bărbaţi, înarmaţicu puşti lungi şi cu pistoale şi îmbrăcaţi cu costumul acela pe care îlcunoaşteţi în %ranţa de când Erecia a devenit iarăşi o naţiune.

/ra ceva sinistru, credeţi#mă, adăugă Ha(dGe clătinând din cap şipălind la simpla aducere#aminte, era ceva sinistru în lungul şir de sclavişi de "emei pe jumătate amorţite de somn, sau cel puţin aşa îmi închipuiam eu care, buimăcită încă, îi credeam pe toţi ceilalţi adormiţi.

<e scară goneau umbre gigantice pe care torţele de brad le "ăceausă tremure sub bolţi.

— Erăbiţi#vă, spuse o voce în "undul galeriei.=a au$ul glasului toată lumea se încovoie, aşa cum vântul, trecând

peste câmpie, "rânge un lan de spice.m tresărit şi eu.Elasul acela era al părintelui meu./l venea cel din urmă, îmbrăcat în veşmintele#i splendide, ţinând în

mână carabina pe care i#o dăduse împăratul dumneavoastră; şi, sprijinitde "avoritul său elim, ne îmboldea aşa cum un păstor îmboldeşte oturmă buimăcită.

atăl meu, spuse Ha(dGe ridicând capul, era un om ilustru, pe care22



/uropa l#a cunoscut sub numele de li#ebelin, paşa din anina, şi în "aţacăruia urcia se #utremura!

%ără să ştie de ce, lbert se în"ioră au$ind cuvintele acestea rostitecu un accent de mândrie şi demnitate. se păru că în ochii "eteistrălucea o lumină mohorâtă şi în"ricoşătoare când, asemeni uneighicitoare ce evocă un spectru, ea tre$i amintirea sângeroasei "iguri acărei moarte cumplită o arăta gigantică în ochii /uropei contemporane.

— Curând, continuă Ha(dGe, şirul se opri, ne a"lam jos, la scară, pe

malul unui lac. 3ama mă strângea la pieptul ei care $vâcnea, şi#l vă$uipe tatăl meu la doi paşi în urmă aruncând, pretutindeni, priviri neliniştite.)n "aţa noastră se întindeau patru trepte de marmură, iar lângă ulti#

ma treaptă se legăna o barcă.+in locul unde ne a"lam se vedea înălţându#se în mijlocul unui lac o

"ormă neagră4 era chioşcul spre care ne îndreptam.Chioşcul mi se părea la o distanţă mare, poate din cau$a întunericu#

lui.Coborârăm în barcă. 3i#aduc aminte că lopeţile nu "ăceau nici un

$gomot atingând apa, mă plecai să privesc4 erau în"ăşurate în brâielepalicarilor noşt ri!

)n a"ară de vâslaşi nu se a"lau în barcă decât "emei, părintele meu,mama, elim şi eu.

<alicarii rămăseseră pe marginea lacului, îngenuncheaţi pe ultimatreaptă, "ăcându#şi, în ca$ul când ar "i "ost urmăriţi, un metere$ din cele#lalte trei.

Bar#a noas tră mergea ca vântul.— +e ce merge aşa de iute barca- o întrebai pe mama.— st, copila mea: spuse ea, pentru că "ugim.Nu pricepui. +e ce "ugea părintele meu, el, atotputernicul, el, în "aţa

căruia "ugeau de obicei alţii, el, care îşi luase ca devi$ă4 Su nt duş$ănit(

aşadar le e tea$ă de $ine)ntr#adevăr, tatăl meu "ugea. 3i s#a spus mai târ$iu că garni$oanacastelului din anina, obosită de#un lung serviciu...

A#i a1d e îşi "i*ă privirea e*presivă asupra lui 3onte#Cristo ai căruiochi nu o mai părăsiră. %ata continuă, deci, pe îndelete, ca şi când ar "inăscocit sau ar "i suprimat ceva.

— puneaţi, signora, reluă lbert care dădea cea mai mare atenţiepovestirii, că garni$oana din anina, obosită de un lung serviciu...

— ratase cu serasJierul Ourşid, trimis de sultan să pună mâna pepărintele meu; atunci tata a luat hotărârea de a se retrage; după ce a tri#mis sultanului un o"iţer "rance$ în care avea toată încrederea, luă hotărâ#rea de a se retrage în adăpostul pe care şi#l pregătise de multă vreme şicăruia îi spunea catafigion, adică re"ugiu.

— !ă reamintiţi numele acestui o"iţer, signora- întrebă lbert.3onte#Cristo schimbă cu "ata o privire iute ca un "ulger şi pe care

3orcer" n#o observă.— Nu, spuse ea, nu mi#l reamintesc, poate însă că, mai târ$iu, am

să#mi aduc aminte şi am să#l spun.lbert se pregătea să rostească numele părintelui său, când

3onte#Cristo ridică încetişor degetul în semn de tăcere; tânărul îşi aminti jurământul şi tăcu.

— <luteam înspre chioşcul acela.Un parter mpodo"it #u a rabescuri, scăldându#şi terasele în apă, şiun etaj care dădea spre lac — atâta o"erea palatul, vi$ibil ochilor.

+ar sub parter, prelungindu#se în insulă, era o subterană, o peşteră23



întinsă, unde am "ost duse mama, eu şi "emeile noastre, şi unde $ăceau,"ormând un singur morman, şai$eci de mii de pungi şi două sute debutoaie, în pungi erau două$eci şi cinci de milioane în aur, şi în butoaietrei$eci de livre de pulbere.

)n apropierea butoaielor stătea elim, "avoritul părintelui meu,despre care v#am vorbit. /l veghea $i şi noapte, cu o suliţă la capătulcăreia ardea o "eştilă. vea ordin să arunce totul în aer, chioşcul, pesoldaţi, pe paşă, pe "emei, şi aurul, la primul semn al părintelui meu.

3i#aduc aminte că sclavele noastre, cunoscând primejdioasa vecină#tate, îşi petreceau $ilele şi nopţile rugându#se, plângând, tânguindu#se.)l văd parcă şi acum pe tânărul soldat, cu obra$ul palid şi cu ochi ne#

gri. Când îngerul morţii va coborî spre mine sunt sigură că am să#l recu#nosc pe elim.

N#aş putea spune câtă vreme am rămas ast"el; pe atunci nu ştiam încă ce este timpul. Câteodată, dar rar, tata ne chema, pe mama şi pemine, pe terasa palatului; erau ceasuri de plăcere pentru mine care nuvedeam în subterană decât umbre tânguitoare şi suliţa învăpăiată a luielim. tând în "aţa unei mari deschi$ături, tata "i*a o privireposomorâtă în largul ori$ontului, cercetând "iecare punct negru ce searăta pe lac, în timp ce mama, pe jumătate culcată lângă el, îşi re$emacapul de umărul lui, iar eu mă jucam la picioarele lor admirând — cuuimirile copilăriei care sporeşte totul — râpele <indului ce se înălţa în$are, castelele aninei, răsărind albe şi colţuroase din apele albastre alelacului, tu"ele imense de verdeaţă agăţate ca nişte licheni de stâncilemuntelui care, de departe, păreau muşchiuri şi care, de aproape, suntbra$i gigantici şi mirţi imenşi.

)ntr#o dimineaţă, tata trimise după noi; îl găsirăm liniştit, dar maipalid decât de obicei.

— i răbdare, !asiliJi, a$i se va s"ârşi totul, soseşte a$i "irmanul stă#

pânului şi soarta mea se va hotărî. +acă iertarea este întreagă, ne vom întoarce trium"ători la anina, dacă vestea e rea, vom "ugi în noapteaasta.

— +ar dacă nu ne lasă să "ugim- întrebă mama.— 0, "ii pe pace, răspunse li $âmbind. elim şi suliţa lui aprinsă mă

apără de ei. /i ar vrea să "iu mort, dar nu cu condiţia să moarădimpreună cu mine.

3ama nu răspunse decât prin suspine la aceste consolări care nuporneau din inima tatălui meu.

/a îi pregăti apă rece pe care el o sorbea în "iecare clipă căci, decând se retrăsese în chioşc, era mistuit de o "ebră ar$ândă, îi par"umăbarba albă şi aprinse ciubucul al cărui "um el îl urmărea, uneori, ceasuri întregi, destrămându#se în aer.

+eodată "ăcu o mişcare aşa de bruscă încât mă speriai.poi, "ără să#şi abată ochii de la punctul care îi "i*a atenţia, ceru o#

cheanul.3ama i#l dădu, mai albă decât $idul de care se sprijinea.!ă$ui cum mina părintelui meu tremura.— 0 barcă... două... trei, murmură tata; patru:e ridică, punând mâna pe arme şi turnând — îmi aduc aminte —

pulbere în butoiaşul pistoalelor sale.— !asiliJi, spuse el mamei mele cu o tresărire vădită, iată momentul

hotărâtor pentru noi, vom cunoaşte peste o jumătate de ceas răspunsulsublimului împărat, retrage#te în subterană cu Ha(dGe.

— Nu vreau să te părăsesc, spuse !asiliJi, stăpâne, dacă mori,24

http://mca.se/

http://mca.se/



vreau să mor cu tine.— +u#te lângă elim: strigă tata.— dio, stăpâne: murmură mama supusă şi încovoiată ca de

apropierea morţii.— =uaţi#o pe !asiliJi: spuse tata palicarilor săi.+ar eu "usesem trecută cu vederea aşa că alergai şi întinsei mâinile

spre el, el mă vă$u şi, aplecându#se spre mine, mă sărută pe "runte.0, sărutarea aceasta a "ost cea din urmă şi o simt încă pe "runte.

Kăream, coborând, printre împletiturile terasei, bărcile care creşteaupe lac şi care, asemănătoare mai înainte cu nişte puncte negre, păreauacum păsări plutind pe supra"aţa undelor.

)n vremea asta, în chioşc, două$eci de palicari aşe$aţi la picioarelepărintelui meu, şi tăinuiţi de $idărie, spionau cu ochii însângeraţi sosireabărcilor, ţinând pregătite puştile lor lungi cu încrustături de side" şiargint. Numeroase cartuşe erau presărate pe podea, iar tata se uita laceas şi se plimba neliniştit.

m reţinut amănuntul acesta când m#am despărţit de părintele meudupă ultima sărutare primită de la el.

trăbăturăm subterana, mama şi eu. elim se a"la la postul său, ne$âmbi cu tristeţe. Ne duserăm să căutăm nişte perne în partea cealaltă apeşterei şi ne aşe$arăm apoi lângă elim. )n momentele de pericol mare,inimile devotate se caută şi, deşi copilă, simţeam instinctiv că deasupracapetelor noastre plutea o mare nenorocire.

lbert au$ise deseori povestindu#se, nu de către părintele său carenu le pomenea niciodată, ci de către străini, ultimele momente alevi$irului din anina, citise di"erite istorisiri cu privire la moartea lui, darpovestea de acum, devenită vie în persoana şi prin glasul "etei, accentul

însu"leţit şi jalnica elegie îl pătrundeau totodată cu un "armec şi o groa$ăde negră it!

)n voia cumplitelor amintiri, Ha(dGe tăcuse un moment. %runtea ei,ca o "loare ce se pleacă într#o $i cu "urtună, se înclinase pe mână, iarochii ei pierduţi vag păreau că văd, în $are, <indul în"lorit şi apelealbastre ale lacului anina — oglindă magică ce răs"rângea mohorâtultablou pe care îl schiţa.

3onte#Cristo o privea cu o indiscriptibilă e*presie de interes şi milă.— Continuă, copila mea, spuse contele în greaca modernă.Ha(dGe îşi înălţă "runtea ca şi cum sonoritatea cuvintelor rostite de

3onte#Cristo, ar "i smuls#o dintr#un vis şi reluă4— /rau ceasurile patru după#amia$ă; dar, cu toate că $iua era

limpede şi strălucitoare a"ară, noi stăteam în umbra subteranei.0 singură licărire sclipea în peşteră ca o stea tremurândă pe un cernegru4 "eştila lui elim. 3ama era creştină şi se ruga. elim repeta din

când în când cuvintele acestea sacre4 % Dumne.eu este mare63ama mai nutrea o speranţă. Când a coborât i s#a părut că îl

cunoaşte pe "rance$ul trimis la Constantinopol şi în care avea toată încrederea, căci ştia că soldaţii sultanului "rance$ sunt de obicei nobili şigeneroşi. )naintă câţiva paşi spre scară şi ascultă.

— e apropie, spuse ea, numai de ar aduce pacea şi viaţa.— +e ce te temi, !asiliJi- răspunse elim cu glasul lui aşa de suav şi

totodată aşa de mândru; dacă nu aduc pacea, le vom da moartea.1i el înviora "lacăra suliţei cu un gest care îl "ăcea să semene cu +io#

n(sos din Creta antică.3ie însă, care eram aşa de copilă şi de naivă, mi#era "rică de curajul

28



— +a, glăsui trimisul, ţi#aduc inelul lui.)nălţă în acelaşi timp mâna deasupra capului, dar stătea prea

departe şi nu era destulă lumină pentru ca, din locul unde ne a"lam,elim să poată distinge şi recunoaşte obiectul ce i se în"ăţişa.

— Nu văd ce ţii în mână, spuse elim.— propie#te, glăsui mesagerul, sau mă apropii eu.— Nici unul, nici altul, răspunse tânărul soldat4 depune în locul unde

eşti, sub ra$a asta de lumină, obiectul pe care mi#l arăţi, şi retrage#te

până îl voi vedea. % Bine' spuse mesa&erul!1i se retrase după ce depuse semnalul de recunoaştere la locul indi#

cat.nima noastră bătea, căci obiectul ni se părea cu adevărat inel. /ra

însă inelul părintelui meu-Cu mâna întruna pe "eştila aprinsă, elim veni la deschi$ătură, se

înclină "ericit sub ra$a de lumină, şi ridică semnul.— nelul stăpânului: spuse el sărutându#l, e bine. 1i, trântind "eştila

la pământ, călcă pe ea şi o stinse. 3esagerul scoase un strigăt debucurie şi bătu din palme. =a semnalul acesta patru soldaţi aiserasJierului Ourşid alergară şi elim că$u străpuns de cinci lovituri depumnal. %iecare îi dăduse câte una.

2eţi de crima lor, deşi încă pali$i de "rică, se repe$iră în subterană,căutând peste tot dacă este "oc, şi năpustindu#se asupra sacilor cu aur.

)n vremea asta mama mă luă în braţe şi, sprintenă, "ugind prin întortocheri cunoscute numai de noi două, ajunse până la o scarătăinuită a chioşcului în care era o hărmălaie îngro$itoare.

ălile scunde "useseră năpădite de ciohodarii lui Ourşid, adică deduşmanii noştri.

)n momentul când mama se pregătea să deschidă uşa cea mică,

au$irăm răsunând cumplit şi ameninţător glasul paşei.3ama îşi lipi ochiul de crăpăturile scândurilor; o deschi$ătură se a"ladin întâmplare în "aţa mea, şi privii.

— Ce vreţi- spunea tata unor oameni care ţineau în mână o hârtiecu litere de aur.

— !rem să#ţi comunicăm voinţa înălţimii sale, răspunse unul. !e$i"irmanul acesta-

% ?l văd, spuse tata.— /i bine, citeşte, cere capul tău.

ata scoase un hohot de râs mai în"ricoşător decât o ameninţare; nutăcuse încă, şi două "ocuri de pistol porniseră din mâinile sale, omorânddoi oameni.<alicarii care erau culcaţi în jurul părintelui meu se ridicară atunci şitraseră; camera se umplu de $gomot, de "lăcări şi de "um.

)n clipa aceea "ocul începu din partea cealaltă, iar gloanţele găurirăscândurile în preajma noastră.

0, ce "rumos, ce măreţ era vi$irul li# ebelin, tatăl meu, în mijloculgloanţelor, cu iataganul în mână; cu chipul negru de pulbere: Cum"ugeau duşmanii lui:

— elim: elim: striga el; pa$nic al "ocului, "ă#ţi datoria:— elim e mort, răspunse un glas care ieşea parcă din adâncimile

chioşcului, iar tu, stăpânul meu li, eşti pierdut6)n momentul acela o detunătură înăbuşită se au$i, şi podeaua $bură

în ţăndări în jurul părintelui meu.Ciohodarii trăgeau prin podea. rei sau patru palicari că$ură i$biţi de

2;



îndreptă ochii în direcţia privirilor lor, scoase un strigăt şi că$uarătându#mi un cap deasupra porţii.

Dedesu"tul #apului erau s#rise #uvintele75 cesta e capul lui li# ebelin, paşa din anina.5?n#er#ai' pl,n&,nd' s)o s#ol pe mama7 murise!m "ost dusă la ba$ar, un armean bogat m#a cumpărat, m#a instruit,

mi#a dat pr ofesori' iar #,nd am mplinit treispre.e#e ani m)a v,ndut sulta)nului :a*mud!

— +e la care am răscumpărat#o eu, precum ţi#am spus, lbert —glăsui 3onte#Cristo — pentru un smaragd la "el cu acela în care îmi punpastilele de haşiş.

— 0, tu eşti bun, eşti mare, stăpâne, şi sunt "ericită că îţi aparţinţie: declară Ha(dGe sărutând mâna lui 3onte#Cristo.

lbert rămăsese ameţit de cele ce au$ise.— Haide, isprăveşte#ţi ceaşca de ca"ea, îi spuse contele, istorisirea

s#a s"ârşit.

IVI SE SCRIE DI IA I A

-r an$ ieşise din camera lui Noirtier aşa de buimăcit şi clătinându#seaşa de tare încât !alentinei i se "ăcuse milă de el.

!ille"ort, care nu articulase decât câteva cuvinte "ără şir, şi care sere"ugiase în cabinetul său, primi peste două ceasuri următoare as#risoare7

5+upă cele ce a destăinuit a$i#dimineaţă domnul Noirtier de!ille"ort, nu se poate concepe că este cu putinţă o alianţă între "amilia saşi aceea a domnului %ran$ d&'pina(. +omnul %ran$ d&'pina( se îngro$eşte

la gândul că domnul de !ille"ort, care părea să cunoască evenimentelepovestite a$i# dimineaţă, nu l#a înştiinţat din timp5.0ricine l#ar "i vă$ut în momentul acesta pe magistrat, încovoiat sub

lovitură, nu şi#ar "i închipuit că el o prevedea; într#adevăr nu se gândiseniciodată că părintele său va împinge sinceritatea sau, mai bine $ise, as#primea până la a povesti o ast"el de întâmplare. / drept că niciodatădomnul Noirtier, dispreţuind îndeobşte opinia "iului său, nu se sinchisisesă lămurească "aptul în ochii lui !ille"ort, încât acesta socotise totdeaunacă generalul Auesnel sau baronul d&'pina( — numiţi#l cum veţi vrea, cunumele pe care şi#l "ăcuse sau cu numele care i se dăduse — a muritasasinat, iar nu ucis loial într#un duel.

crisoarea, aşa de severă a unui tânăr atât de respectuos până a#tunci, era ucigătoare pentru orgoliul unui om ca !ille"ort.

bia venise în cabinet şi nevastă#sa intră.eşirea lui %ran$, chemat de domnul Noirtier, îi uimise într#atât pe

toţi, încât situaţia doamnei de !ille"ort, rămasă cu notarul şi cu martorii,deveni dintr#un moment într#altul tot mai stânjenitoare. tunci doamnade !ille"ort şi#a luat inima în dinţi şi a ieşit, anunţând că se duce să a"lenoutăţi.

+omnul de !ille"ort se mărgini să#i spună că, în urma unei e*plicaţii între el, domnul Noirtier şi domnul d&'pina(, căsătoria !alentinei cu %ran$

este ruptă./ra greu să se comunice aceasta persoanelor care aşteptau, deaceea doamna de !ille"ort, revenind, spuse doar că, întrucât domnulNoirtier a avut la începutul discuţiei un atac de apople*ie, semnarea

2@



contractului era în mod "iresc amânată pentru câteva $ile.!estea sosea în chip aşa de ciudat, după alte două nenorociri de

acelaşi "el, încât ascultătorii se priviră miraţi şi se retraseră "ără a spuneun cuvânt.

)n vremea asta, "ericită şi totodată înspăimântată, după ce#l îmbrăţi#şase pe "iravul bătrân, care s"ărâmase ast"el cu o singură lovitură unlanţ, !alentine a cerut voie să se retragă la ea pentru a#şi veni în "ire, iarNoirtier i#a acceptat dorinţa.

+ar, în loc să se retragă la ea, !alentine porni pe coridor şi, ieşindprin uşa cea mică, se năpusti în grădină. )n mijlocul întâmplărilor care segrămădiseră unele peste altele, o spaimă înăbuşită îi încleştase inima.

e aştepta dintr#un moment într#altul să#l vadă pe 3orrel arătân#du#se, palid şi ameninţător ca LavensPood la nunta =uciei de =ammer#moor.

)ntr#adevăr, era timpul ca ea să vină la grilaj. 3a*imilien, care bănu#ise cele ce se vor întâmpla când l#a vă$ut pe %ran$ plecând din cimitir cudomnul de !ille"ort, l#a urmărit; apoi, după ce#l vă$use intrând, l#a vă$utieşind şi înapoindu#se cu lbert şi cu Château#Lenaud. <entru el nu mai

încăpea îndoială. e re"ugiase atunci în curtea sa, pregătit pentru oriceeveniment şi având certitudinea că, la primul moment de libertate pecare va putea să#l prindă, !alentine va alerga la el.

Nu se înşelase, ochii lui lipiţi de scânduri o vă$ură într#adevăr pe"ata care, "ără să mai ia vreuna din precauţiunile de rigoare, alerga lapoartă. +e la prima ochire 3a*imilien se linişti, de la primul cuv ,nt rostitde ea .v,#ni plin de "u#urie!

— untem salvaţi: spuse !alentine.— alvaţi- repetă 3orrel neputându#şi închipui o "ericire aşa de

mare, dar de cine suntem salvaţi-— +e bunicul meu. 0, să#l iubeşti din toată inima, 3orrel:

3orrel jură că îl va iubi pe bătrân din tot su"letul, şi nu#i venea greusă "acă jurământul, căci în momentul acesta nu se mulţumea să#l iubeas#că aşa cum ai iubi un prieten sau un părinte, ci îl adora ca pe un $eu.

— +ar cum s#a întâmplat, întrebă 3orrel, ce mijloc ciudat a "o losit$!alentine deschise gura să povestească totul, dar se gândi că la

mijloc era un secret cumplit, care nu aparţinea numai bunicului.— 3ai târ$iu îţi voi povesti totul, spuse ea.

% Dar #,nd$— Când voi "i soţia ta...Conversaţia era, ast"el, amânată pentru un moment, până când

3orrel va putea să înţeleagă totul4 de aceea el gândi că se cuvenea săse mulţumească cu ceea ce ştia şi că atâta ajungea pentru o $i. Nuconsimţi totuşi să se retragă decât cu "ăgăduiala că va putea s#o vadă pe!alentine în seara următoare.

!alentine "ăgădui. otul se schimbase în ochii ei şi, desigur, îi eramai puţin greu să creadă acum că se va mărita cu 3a*imilien decâtcre$use cu un ceas înainte că nu se va mărita cu %ran$.

?n vremea asta doamna de Villefort ur#ase la oirtier!Noirtier o privi cu ochii aceia posomorâţi, severi, cu care o primea

de obicei.— +omnule, îi spuse ea, n#am nevoie să vă comunic că e ruptă

căsătoria !alentinei deoarece ruptura a avut loc aci.Noirtier rămase neclintit.— +ar, continuă doamna de !ille"ort, ceea ce nu ştiţi, domnule, e că

eu m#am împotrivit totdeauna acestei căsătorii, care se "ăcea "ără de3



voia mea.Noirtier o privi pe nora sa cu ochi care aşteaptă o e*plicaţie.— ar acum, când căsătoria pe care nu o puteaţi su"eri este $ădărni#

cită, vin să "ac pe lângă dumneavoastră o intervenţie pe care nicidomnul de !ille"ort, nici !alentine nu o pot "ace.

0chii lui Noirtier întrebară despre ce anume intervenţie era vorba.— !in să vă rog, domnule, continua doamna de !ille"ort, ca singura

care am dreptul, căci sunt singura căreia nu îi va reveni nimic; vin să vă

rog să daţi, nu iubirea dumneavoastră — a avut#o întotdeauna — ciaverea dumneavoastră nepoatei.0chii lui Noirtier rămaseră o clipă nesiguri4 căuta, evident, motivele

intervenţiei şi nu le putea găsi.— <ot nădăjdui, domnule, spuse doamna de !ille"ort că intenţiile

dumneavoastră erau de acord cu rugămintea pe care am venit să v#o"ac-

— +a, "ăcu Noirtier.— )n ca$ul acesta, domnule, glăsui doamna de !ille"ort mă retrag

totodată recunoscătoare şi "ericită.1i, salutând pe domnul Noirtier, se retrase.)ntr#adevăr, chiar a doua $i Noirtier ceru să "ie chemat notarul.

<rimul testament "u rupt şi "u "ăcut unul nou prin care lăsa !alentineitoată averea, cu condiţia ca ea să nu "ie despărţită de el!

Câteva persoane din societate calculară atunci că domnişoara de!ille"ort, moştenitoarea marchi$ului şi a marchi$ei de aint#3Gran,reintrată în graţia bunicului, va avea într#o $i un venit de aproape treisute de mii de lire.

?n timp #e n famil ia !ille"ort căsătoria se $ădărnicea, domnul contede 3orcer" primise vi$ita lui 3onte#Cristo, iar ca să#şi arate consideraţiapentru +anglars îşi pusese uni"orma de locotenent#general pe care o îm#

podobise cu toate crucile şi dădu ordin să "ie înhămaţi cei mai buni cai.Eătit ast"el, se duse în strada ChaussGe#d& ntin şi se anunţă lui +anglars,care îşi încheia socotelile de s"ârşit de lună.

!ă$ând în"ăţişarea vechiului său prieten, +anglars luă un aer măreţşi se în"ipse în jilţ.

At,t de solemn de o"i#ei' 3orcer" împrumutase, dimpotrivă, un aer$âmbitor şi amabil; în consecinţă, aproape sigur că introducerea sa se vabucura de o bună primire, nu "ăcu nici o diplomaţie, ci spuse mergând di#rect la ţintă4

— 2aroane, iată#mă. +e multă vreme tot dăm târcoale în jurul cuvin#telor noastre de altădată...

3orcer" se aştepta, rostind cuvintele acestea, să vadă "igurabancherului luminându#se, căci punea posomorârea lui pe seama tăcerii;dar, dimpotrivă, lucru aproape de necre$ut, "igura lui +anglars devenimai indi"erentă şi mai rece.

+e aceea 3orcer" se oprise la jumătatea "ra$ei.— Ce cuvinte, domnule conte- întrebă bancherul ca şi cum căuta

$adarnic, în minte, e*plicaţia vorbelor generalului.— 0, spuse contele, eşti "ormalist, scumpe domn, şi îmi reaminteşti

că ceremonialul trebuie să se "acă după toate ritualurile. %oarte bine. ar#tă#mă; deoarece nu am decât un "iu şi deoarece mă gândesc pentruprima oară să#l însor, sunt încă stângaci4 prin urmare mă e*ecut.

1i, cu un $âmbet "orţat, 3orcer" se ridică, "ăcu o plecăciune adâncă în "aţa lui +anglars şi îi spuse4

— +omnule baron, am onoarea să cer mâna domnişoarei +anglars,3(



"iica dumneavoastră, pentru "iul meu, vicontele lbert de 3orcer".+ar, în loc să primească aceste cuvinte cu aprobarea la care 3orcer"

era îndreptăţit să nădăjduiască, +anglars îşi încruntă sprâncenele şi, "ărăsă#l po"tească pe conte, care rămăsese în picioare, să ia loc, îi spuse4

— +omnule conte, înainte de a vă răspunde aş avea nevoie săre"lecte$.

— ă re"lectaţi- întrebă 3orcer" tot mai uimit, n#aţi avut vreme săre"lectaţi de aproape opt ani de când vorbim despre căsătoria aceasta-

— +omnule conte, spuse +anglars, se întâmplă în "iecare $i lucruricare ne silesc să revenim asupra re"lecţiilor noastre.— Cum adică- întrebă 3orcer", nu te mai înţeleg, baroane.— !reau să spun domnule că, în ultimele cincispre$ece $ile, împreju#

rări noi...— +ă#mi voie, glăsui 3orcer", jucăm o comedie, sau nu-

% Ce)i aia #omedie$— +a, să ne e*plicăm categoric.

% i#i eu nu vreau alt#eva!— =#ai vă$ut pe domnul de :onte)Cristo$— =#am vă$ut "oarte des, glăsui +anglars, e unul dintre prietenii

mei.— /i bine, când l#ai vă$ut în ultimul timp, i#ai spus că eu păream ui#

tuc, nehotărât în legătură cu căsătoria.— devărat.— /i bine, iată#mă. <recum ve$i, nu sunt nici uituc, nici nehotărât,

deoarece vin să te oblig să#ţi ţii "ăgăduiala.+anglars nu răspunse.— 6i#ai schimbat aşa de repede părerea, adăugă 3orcer", ori ai

provocat cererea mea doar pentru plăcerea de a mă umili-+anglars înţelese că dacă discuţia va continua pe tonul de până a#

tunci, lucrurile s#ar putea schimba în rău pentru el.— +omnule conte, sunteţi de bună seamă, cu drept cuvânt, surprinsde re$erva mea, înţeleg, de aceea vă rog să credeţi că eu, cel dintâi,sunt mâhnit, credeţi#mă, că ea îmi este impusă de împrejurări grave.

— stea#s vorbe în vânt, scumpe domn, şi cu care s#ar puteamulţumi primul venit, spuse contele, dar contele de 3orcer" nu e primulvenit şi când un om ca el vine la alt om să#i aducă aminte de cuvântuldat, iar omul acesta nu îşi ţine cuvântul, are dreptul să pretindă a i se damăcar o justi"icare întemeiată.

+anglars era laş, dar nu vroia să pară4 "u jignit de tonul lui 3orcer".— +e aceea justi"icarea întemeiată nu îmi lipseşte, replică el.— Ce vreţi să spuneţi-— Că am justi"icarea aceasta, dar că îmi vine greu s#o arăt.— )nţelegeţi totuşi, spuse 3orcer", că nu mă mulţumesc cu

reticenţele dumneavoastră. )n orice ca$, un lucru îmi pare limpede4 acelacă re"u$aţi rudenia cu mine.

— Nu, domnule, glăsui +anglars, amân doar hotărârea.— Nu aveţi totuşi pretenţia, presupun, de a crede că accept

capriciile d#voastră până la a aştepta în linişte şi cu umilinţă revenireabunei dispo$iţii.

— )n ca$ul acesta, domnule conte, dacă nu puteţi aştepta, epre"erabil să considerăm pro

ie#tele noastre #a neavenite!Contele îşi muşcă bu$ele până la sânge. Ca să nu i$bucnească, aşacum superbul şi iritabilul său caracter îl îndemna, înţelegând că în împre#

jurarea de "aţă s#ar pune într#o situaţie ridicolă, pornise spre uşa salonu#32



%ernand care, după toate probabilităţile, mă va scuti să dau domnuluiconte de 3orcer" e*plicaţii.

)n momentul acela, adică la nouă dimineaţa, lbert de 3orcer", îm#brăcat în negru, încheiat cu grijă, cu mersul agitat şi cu vorba răspicată,se în"ăţişa la casa din Champs#/l(sGes.

— +omnul conte a ieşit acum vreo jumătate de ceas, spuseportarul!

— =#a luat şi pe 2aptistin- întrebă 3orcer". % u' domnule vi#onte!— Cheamă#l pe 2aptistin, vreau să#i vorbesc.<ortarul se duse după valet, şi, în clipa următoare, veni cu el.— <rietene, îţi cer iertare pentru indiscreţia mea, spuse lbert, dar

am vrut să te întreb dacă într#adevăr stăpânul dumitale a ieşit. % Da' domnule' spuse Baptistin! % C*iar pentru mine$— 1tiu cât de bucuros este stăpânul meu să primească pe domnul,

şi m#aş pă$i să#l con"und pe domnul cu ceilalţi.— i dreptate, căci trebuie să#i vorbesc într#o chestiune serioasă.

Cre$i că se va înapoia târ$iu-— Nu, căci a comandat dejunul pentru orele $ece.— 2ine, voi "ace o plimbare pe Champs#/l(sGes şi la $ece voi "i aici.

+acă domnul conte soseşte înaintea mea, spune#i că îl rog să aştepte.— +omnul poate "i sigur că n#am să uit.lbert lăsă la poarta contelui trăsurica de piaţă pe care o luase şi

plecă la plimbare pe jos. recând prin dreptul leei !ăduvelor, i se păru că recunoaşte caii

contelui staţionând la poarta tirului lui Eosset; se apropie şi, după ce re#cunoscu caii, îl recunoscu şi pe vi$itiu.

— +omnul conte este la tir- îl întrebă 3orcer".

— +a, domnule, răspunse vi$itiul.)ntr#adevăr, răsunară câteva împuşcături în timpul cât 3orcer" sea"la în împrejurimile tirului.

Intră.)n grădiniţă stătea servitorul.— ertaţi#mă, spuse acesta, dar domnul viconte e rugat să aştepte o

clipă.— +e ce, <hilippe- întrebă lbert care, "iind un client al tirului, se

mira de obstacolul acesta neînţeles.— <entru că persoana care se e*ersea$ă în momentul de "aţă

închiria$ă tirul numai pentru ea, şi nu trage niciodată "aţă de alţii.— Nici "aţă de dumneata, <hilippe-— <recum vedeţi, domnule, stau la uşa gheretei mele.— 1i cine îi încarcă pistoalele-

% Servitorul lui! % Un nu"ian$ % Un ne&ru! % El e!— )l cunoaşteţi pe senior-

% Pentru el am venit' mi)e prieten!— tunci se schimbă lucrul. 3ă duc să#i dau de veste.

1i împins de propria#i curio$itate, <hilippe intră în şopronul de scân#duri. )n clipa următoare, 3onte#Cristo apăru în prag. % ertaţi#mă că vă urmăresc până aici, dragă conte, spuse lbert,

vă spun însă din capul locului că nu oamenii dumneavoastră sunt de vină34



şi că singurul indiscret sunt eu însumi. 3#am în"ăţişat la dumneavoastră;mi s#a spus că aţi plecat la plimbare, dar că vă veţi înapoia la $ecepentru dejun. 3#am plimbat şi eu, aşteptând să se "acă orele $ece, şiplimbându#mă, am $ărit caii şi trăsura dumneavoastră.

— Cuvintele dumitale îmi dau speranţa că vii să dejune$i cu mine.— Nu, mulţumesc, nu e vorba de dejun la ora aceasta; poate că

vom dejuna mai târ$iu, dar într#o societate neplăcută. % Ce nai"a tot mi spui$

— +ragul meu, mă bat astă$i.— +umneata- şi de ce-— şa, ca să mă bat.— +a, înţeleg, dar din ce cau$ă- 0amenii se bat pentru tot soiul de

lucruri. % Pentru onoare! % A' este serios6— şa de serios încât vin să vă rog să#mi "aceţi un serviciu.

% Ce servi#iu$ % A#ela de a fi martorul meu!— )n ca$ul acesta lucrul devine grav, să nu mai vorbim nimic aci şi

să ne întoarcem la mine. li, dă#mi apă.Contele îşi sumese mânecile şi trecu în micul vestibul ce precedă

tragerile şi unde trăgătorii se spală de obicei pe mâini.— <o"tiţi, domnule viconte, şopti <hilippe, veţi vedea ceva nostim.3orcer" intră. )n loc de semne erau lipite cărţi de joc pe placă.Lui :or# er" i se păru de departe că jocul era complet, adică de la as

până la $ece.— h, jucaţi pichet- întrebă lbert.— Nu, spuse contele, mă pregăteam să compun un joc de cărţi.— Cum adică-

— +a, ceea ce ve$i dumneata sunt cărţi de aşi şi doi; gloanţele meleau "ăcut însă dintr#însele cărţi de trei, cinci, şapte, opt, nouă şi $ece.Al"ert se apropie!)ntr#adevăr, gloanţele înlocuiseră, cu linii per"ect e*acte şi cu

distanţe per"ect egale, semnele absente, găurind cartonul acolo unde elar "i trebuit să "ie colorat. )ndreptându#se spre placă, 3orcer" culese şidouă sau trei rândunele care "ăcuseră imprudenţa de a trece în bătaiapistolului şi pe care contele le doborâse.

— +race: e*clamă 3orcer".— Ce vrei, dragă viconte- glăsui 3onte#Cristo ştergându#şi mâinile

cu prosopul adus de li, e nevoie să#mi umplu clipele de trândăvie; darvino, te aştept.Frcară amândoi în cupeul lui 3onte#Cristo şi peste câteva clipeajunseră la poarta cu No.QB.

3onte#Cristo îl conduse pe 3orcer" în cabinet şi îi arătă un scaun. eaşe$ară.

— cum să vorbim în linişte, spuse contele.— <recum vedeţi, sunt per"ect liniştit.— Cu cine vrei să te baţi-

% Cu Beau#*amp! % Cu un prieten$

% >otdeauna #u prietenii ne "atem! % Dar e nevoie de un motiv! % Am unul!— Ce ţi#a "ăcut-

38



% :otivul exi stă într#un $iar de aseară... )nsă, po"tim, citiţi.lbert întinse lui 3onte#Cristo o ga$etă unde acesta citi

următoarele4

H i se s#rie din Ianina7Fn "apt necunoscut până acum sau, cel puţin, inedit, ni se aduce la

cunoştinţă4 castelele care apărau oraşul au "ost predate turcilor de uno"iţer "rance$ în care vi$irul li#ebelin îşi pusese toată încrederea, şi pecare îl chema %ernand5.

— /i, ce ve$i în asta ceva care să te supere- întrebă 3onte#Cristo.— Cum ce văd-— +a. Ce#ţi pasă dumitale că un o"iţe r #u numele -ernand a predat

#astelele din Ianina$— )mi pasă, deoarece tatăl meu, contele de 3orcer", se numeşte

%ernand.— 1i tatăl dumitale îl servea pe li#<aşa.— =upta adică pentru independenţa grecilor, aci e calomnia.— 0, dragă viconte, să vorbim cu judecată:

% i#i eu nu vreau mai mult!— pune#mi, te rog4 cine dracu ştie în %ranţa că o"iţerul %ernand e u#

na şi aceeaşi persoană cu contele de 3orcer" şi cine se ocupă acum deanina, care a "ost cucerită, îmi pare, la 89RR sau 89RQ-

% >o#mai a#i e per"idia4 timpul a "ost lăsat să treacă, şi apoi serevine astă$i asupra unor evenimente uitate, pentru a stârni un scandalcare poate să întunece o situaţie înaltă. /i bine, eu, moştenitorul numeluipărintelui meu, nu vreau ca asupra acestui nume să plutească umbraunei îndoieli. )i voi trimite lui 2eauchamp, al cărui $iar a publicat nota,doi martori, şi el va retracta.

% Beau#*amp nu va retra#ta nimi#! % Atun#i ne vom "ate!— Nu, nu vă veţi bate căci îţi va răspunde că erau, poate, în armata

greacă, cinci$eci de o"iţeri cu numele de %ernand.— Ne vom bate în ciuda acestui răspuns. !reau să dispară orice bă#

nuială... atăl meu, un soldat aşa de nobil, cu o carieră aşa de ilustră...— au el va publica4 5 untem îndreptăţiţi să credem că acest

%ernand nu are nimic comun cu domnul conte de 3orcer" al cărui numede bote$ e tot %ernand5.

— m nevoie de o retractare completă, nu mă voi mulţumi cuaceasta.

— 1i îi vei trimite martori- % Da!— %aci rău.— ceasta înseamnă că#mi re"u$aţi serviciul pe care veneam să vi#l

cer.— 0, dumneata cunoşti teoria mea în privinţa duelului, ţi#am "ăcut

pro"esia mea de credinţă la Loma, îţi aminteşti-— Cu toate acestea, dragă conte, v#am găsit adineauri în e*erciţiul

unei îndeletniciri care nu se prea armoni$ea$ă cu teoria. % <entru că, scumpe prieten, înţelegi, omul nu trebuie să "ie

e*clusivist. Când trăim printre nebuni e nevoie să învăţăm a "i nebuni.+intr#un moment într#altul vreun trăsnit, care nu va avea motive mai îndreptăţite să#mi caute gâlceavă decât ai dumneata să cauţi gâlceavălui 2eauchamp, va veni la mine pentru cine ştie ce nero$ie, sau îmi va

39



trimite martori, sau mă va insulta într#un loc public4 ei bine, pe smintitulacesta va trebui să#l ucid.

— dmiteţi deci că vă veţi bate-— 2ineînţeles:

% Atun#i de #e vreţi ca eu să nu mă bat-— Nu spun că nu trebuie să te baţi, spun numai că un duel este un

lucru grav, asupra căruia trebuie să medite$i.— /l a meditat insultându#mi părintele-

— +acă n#a meditat, şi îţi mărturiseşte aceasta, nu trebuie să#i porţipică.— 0, dragă conte, sunteţi prea indulgent:— 1i dumneata prea riguros. Fite, presupun... scultă bine, presu#

pun... n#ai să te superi de cele ce#ţi voi spune- % As#ult!— <resupun că "aptul relatat este adevărat...— Fn "iu nu trebuie să admită o atare supo$iţie cu privire la onoarea

părintelui său.— /i, +oamne, trăim într#o vreme când se admit atâtea...

% A#esta este vi#iul epo#ii!— i pretenţia s#o re"orme$i-— +a, întrucât mă priveşte.— 0, ce categoric eşti, dragul meu:— şa sunt eu.— /şti inaccesibi l sfaturilor "une$

% u' #,nd ele vin de la un prieten!— 3ă consideri prietenul dumitale-

% Da!— /i bine, înainte de a trimite martori lui 2eauchamp,

in"ormea$ă#te.

% La #ine$ % Uite' la a1d e' de exemplu!— ă amestec o "emeie în chestia aceasta- Ce poate ea să "acă-— ă#ţi declare că părintele dumitale n#are nicio vină în în"rângerea

sau în moartea părintelui ei, de e*emplu, sau să te lămurească înprivinţa aceasta dacă, întâmplător, părintele ar "i avut nenorocirea...

— !#am mai spus, dragă conte, că n#aş putea admite o ataresupo$iţie.

% Refu.i de#i mi5lo#ul a#esta$ % ?l refu.! % A"solut$ % A"solut!— )n ca$ul acesta, încă un s"at.

% -ie' dar ultimul! % u)l vrei$— +impotrivă, îl cer.

% u trimite martori lui Beau#*amp! % Cum$ % Du)te dumneata sin&ur! % E #ontrar tuturor re&ulilor!— Ca$ul dumitale e în a"ara ca$urilor obişnuite.

— +ar de ce să mă duc eu-— <entru că, ast"el, chestiunea rămâne între dumneata şi 2eau#champ.

— /*plicaţi#mi.3;



— 2ineînţeles. +acă 2eauchamp e dispus să retracte$e, trebuie să#ilaşi meritul bunăvoinţei4 retractarea va "i "ăcută. +acă, dimpotrivă,re"u$ă, vei avea timp să amesteci doi străini în taina dumitale.

— Nu vor "i doi străini, vor "i doi prieteni.— <rietenii de astă$i sunt duşmanii de mâine.

% Ei nu!!!— +ovadă 2ea u#*amp!

% Prin urmare!!!

— <rin urmare, îţi recomand prudenţă.— şadar, credeţi că e bine să mă duc eu însumi la 2eauchamp- % Da! % Sin&ur$— ingur. Când vrei să obţii ceva de la amorul propriu al unui om,

trebuie să#i cruţi amorului propriu al acestui om până şi aparenţa su"erin#ţei.

— )mi pare că aveţi dreptate.— )n s"ârşit:— 3ă voi duce singur.— +u#te, dar ai "ace mai bine dacă nu te#ai duce deloc.— Cu neputinţă.— 2ine, du#te, va "i în orice ca$ mai bine decât ce vroiai să "aci.

% Dar' n #a.ul #, nd, în ciuda tuturor precauţiunilor mele şi a tutu#ror procedeelor, am un duel, îmi veţi servi de martor-

— +ragă viconte, spuse 3onte#Cristo cu o gravitate supremă, ţi#aidat seama desigur că, atunci când era nevoie, am "ost cu totul aldumitale, dar serviciul ce#mi ceri iese din cercul acelora pe care ţi le pot"ace.

% De #e$— <oate că vei ştii într#o $i.

— +ar până atunci-— )ţi cer indulgenţă pentru secretul meu.— 2ine. !oi lua pe %ran$ şi pe Château#Lenaud.— dmirabil, ia pe %ran$ şi pe Château#Lena ud!— +ar, în s"ârşit, dacă mă bat, îmi veţi da o mică lecţie de spadă

sau pistol- % u' e un lu#ru de asemeni imposi"il!— Ciudat om sunteţi: şadar, nu vreţi să aveţi nici un amestec-

% A"solut ni#i unul!— tunci să nu mai vorbim. Cu bine, conte.

% Cu "ine' vi#onte!3orcer" îşi luă pălăria şi ieşi.)şi regăsi la poartă cabrioleta şi, în"rânându#şi cât putu mânia, se

duse la 2eauchamp. 2eauchamp era la ga$etă, se a"la într#un cabinetsumbru şi pră"uit, aşa cum sunt birourile $iarelor.

)i "u anunţat lbert de 3orcer". Ceru să i se repete de două ori anun#ţarea, apoi, neconvins încă, strigă4

— ntră.lbert se arătă. 2eauchamp scoase o e*clamaţie vă$ându#l pe

prietenul său cum calcă stângaci peste teancurile de hârtie şi peste$iarele de toate mărimile care acopereau nu parchetul, ci podeaua roşie

a biroului său.— <e aci, pe aci, dragă lbert, spuse el întin$ând mâna tânărului; cedracu te aduce- e#ai rătăcit cumva- 0ri vii pur şi simplu să mă chemi ladejun- Caută de găseşte un scaun; uite colo, lângă planta aceea, doar ea

3<



îmi aminteşte că e*istă pe lume "oi ce nu sunt "oi de hârtie.— 2eauchamp, spuse lbert, vin să#ţi vorbesc despre $iarul tău.— u 3orcer"- ce doreşti-

% O re#tifi#are!— u, o recti"icare- în legătură cu ce, lbert- +ar ia loc.— 3ulţumesc, răspunse lbert pentru a doua oară, cu un semn uşor

din cap.— /*plică#mi.

% O re#tifi#are #u privire la un fapt #are atin&e onoarea unui mem"rual familiei mele!— Hei, dar ce "apt- întrebă 2eauchamp uimit. Nu se poate.

% -aptul #are v)a fost s#ris din Ianina! % Din Ianina$— +a, din anina. Nu $ău, ai aerul că nu ştii ce mă aduce la tine-— <e onoarea mea... 2aptist, un $iar de ieri: strigă 2eauchamp.— Nu#i nevoie, ţi#l dau pe#al meu.Beau#*amp #iti "ol"orosind7H i se s#rie din IaninaH et#' et#!— )nţelegi că "aptul este grav, spuse 3orcer" după ce 2eauchamp

termină.— şadar, o"iţerul acesta este rudă cu tine- întrebă $iaristul.— +a, glăsui lbert roşind.— 1i ce vrei să "ac pentru a#ţi "i agreabil- întrebă 2eauchamp cu

blândeţe.— ş vrea, dragă 2eauchamp, să retracte$i "aptul.2eauchamp îl privi pe lbert cu o luare#aminte care anunţa, desigur,

multă bunăvoinţă.— Chestia o să ne atragă într#o lungă discuţie, spuse el, căci întot#

deauna o retractare este un lucru grav. a loc, să recitesc rân durile

a#estea!lbert se aşe$ă şi 2eauchamp reciti cu mai multă atenţie decâtprima dată rândurile incriminate de prietenul său.

— /i ve$i- spuse lbert, cu ton răspicat, aspru chiar, a "ost insultat în $iarul tău cineva din "amilia mea şi vreau o retract are!

% Vrei!!! % Da vreau!— +ă#mi voie să#ţi spun că nu eşti deloc parlamentar, dragă

viconte.— Nu vreau să "iu, răspunse tânărul ridicându#se; pretind

retractarea unui "apt pe care l#ai enunţat ieri, şi o voi obţine. 3i#eştide#ajuns de prieten, continuă lbert cu bu$ele strânse, vă$ând că, larându#i, 2eauchamp începea să#şi înalţe capul tru"aş; mi#eşti îndeajunsprieten şi ca atare mă cunoşti; nădăjduiesc că, îndeajuns, pentru a

înţelege stăruinţa mea în împrejurarea aceasta. % :or#erf' #u #uvinte #a acelea pe care le#ai rostii adineauri mă vei

"ace să uit că#ţi sunt prieten... +ar să nu ne supărăm, sau, cel puţin, nu încă... /şti neliniştit, iritat, jignit... pune#mi, care rudă se numeşte %er#nand-

— <ur şi simplu tatăl meu, glăsui lbert, domnul %ernand 3ondego,conte de 3orcer", un militar bătrân care a vă$ut două$eci de câmpuri de

bătaie şi ale cărui nobile cicatrice ar vrea unii să le acopere cu noroiulmurdar din şanţuri.— atăl tău- întrebă 2eauchamp, atunci se schimbă lucrul. )ţi înţeleg

indignarea, dragă lbert... ă mai citim o dată...3@



1i reciti nota, apăsând de data asta asupra "iecărui cuvânt.— +ar unde ve$i că %ernand din ga$etă e părintele tău- întrebă

2eauchamp.— Nicăieri, ştiu bine, însă vor vedea alţii. +e aceea vreau ca "aptul

să "ie de$minţit.La au.ul #uv,ntului vreau, 2eauchamp îşi ridică ochii asupra lui 3or#

cer" şi, coborându#i aproape numaidecât, rămase o clipă îngândurat.— 2eauchamp, nu#i aşa că vei de$minţi "aptul- repetă 3orcer" cu "u#

rie crescândă, deşi tot reţinută. % Da' spuse Beau#*amp!— 2ravo: e*clamă lbert.— +ar după ce mă voi încredinţa că "aptul este "als.

% Cum$— +a, chestia merită să "ie lămurită, şi am s#o lămuresc.— +ar ce ve$i dumneata nelămurit în toate acestea, domnule-

întrebă lbert scos din "ire. +acă nu cre$i că e vorba de părintele meu,spune#mi numaidecât; dacă cre$i că e el, arată#mi temeiul acestei păreri.

2eauchamp îl privi pe lbert cu $âmbetu#i caracteristic, care ştia săcapete nuanţa tuturor pasiunilor.

— +omnule, glăsui el, pentru că acum vorbesc cu un domn, dacă aţivenit să#mi cereţi e*plicaţii, trebuia să#mi spuneţi de la început, iar nusă#mi vorbiţi despre prietenie şi despre alte lucruri de natura acelora pecare am răbdarea să le ascult de o jumătate de ceas. !om merge prin ur#mare de a#um n#olo pe terenul a#esta6

— +a, dacă nu retractaţi calomnia in"amă:— Fn moment: %ără ameninţări, vă rog, domn 3ondego, viconte de

3orcer", nu le su"ăr de la nimeni, şi cu atât mai puţin de la prieteni. !reţideci să de$mint ştirea cu privire la colonelul %ernand, ştire cu privire lacare, pe onoarea mea, nu am nici un amestec-

— +a, vreau: spuse lbert a cărui minte începea să se tulbure.— ltminteri, ne vom bate- continuă 2eauchamp cu acelaşi calm.— +a: declară lbert ridicând glasul.— 2ine: iată răspunsul meu, scumpe domn4 ştirea nu a "ost

publicată de mine, n#o cunoşteam, dar, prin intervenţia dumneavoastră,mi#aţi atras atenţia asupra ei şi nu mai pot s#o uit, ea va rămâne decipână când va "i de$minţită sau con"irmată de cei în drept.

% Domnul e, spuse lbert ridicându#se, voi avea deci onoarea să vătrimit martorii mei, veţi discuta cu ei locul şi armele.

% Perfe#t' s#umpe domn!— ar diseară, dacă vroiţi, sau cel mai târ$iu mâine ne vom întâlni.— , nu: !oi "i pe teren când va trebui şi, după părerea mea Mamdreptul să o "ormule$ deoarece eu primesc provocarea şi, după părerea

mea $ic, ora nu e încă venită. 1tiu că mânuiţi "oarte bine spada; întrucâtva o mânuiesc şi eu; ştiu că nimeriţi trei semne din şase; cam la"el nimeresc şi eu; ştiu că un duel între noi va "i un duel serios, deoarecedumneavoastră aveţi curaj şi deoarece... am şi eu... Nu vreau deci să măe*pun a vă ucide sau a "i ucis "ără motiv. =a rându#mi voi pune euchestiunea şi o voi pune ca#te#go#ric.

6ineţi aşa de mult la o retractare încât sunteţi gata să mă ucideţidacă n#o "ac, deşi v#am spus, deşi vă repet, deşi vă a"irm pe cuvânt de

onoare că nu cunoşteam "aptul, deşi vă declar, în s"ârşit, că e cuneputinţă ca altcineva a"ară de dumneavoastră să#l bănuiască pedomnul con te de :or#erf su" numele de -ernand$

— 6in absolut.4



— /i bine, scumpe domn, consimt să mă bat cu dumneavoastră, darvreau un răga$ de trei săptămâni; peste trei săptămâni vă voi spune4 da,ştirea este "alsă, o recti"ic; sau4 da, ştirea este adevărată şi scot săbiiledin teacă sau pistoalele din toc, după cum vreţi.

— rei săptămâni- e*clamă lbert. +ar trei săptămâni sunt trei vea#curi, în răstimpul cărora mă simt de$onorat.

— +acă mi#aţi "i prieten, v#aş "i spus4 răbdare, prietene; aţi devenitduşmanul meu, şi vă spun4 ce#mi pasă mie, domnule-

— 2ine, "ie peste trei săptămâni: spuse 3orcer". Eândiţi#vă însă că,peste trei săptămâni, nu va mai e*ista nici o amânare, nici unsubter"ugiu care să vă poată scuti...

% Domnule Al"ert de :or#erf' spuse Beau#*amp ri dicându#se la rân#du#i, nu vă pot arunca pe "ereastră decât peste trei săptămâni, adicăpeste două$eci şi patru de $ile, şi nu aveţi dreptul să mă spintecaţi decâtatunci. Ne a"lăm în RD august; deci, la R8 ale lunii septembrie. <ânăatunci este bine — şi vă dau un s"at de gentilom — să cruţăm lătrăturiledintre doi dulăi înlănţuiţi la distanţă.

1i salutându#l cu gravitate pe tânăr, 2eauchamp îi întoarse spateleşi trecu în tipogra"ie.

lbert se ră$bună pe un teanc de $iare pe care le împrăştieş"ichiuindu#le cu cravaşa; plecă pe urmă, nu "ără a întoarce capul dedouă sau trei ori spre uşa tipogra"iei.

)n timp ce lbert dădea bice calului, după ce biciuise nevinovatelehârtii înnegrite, îl $ări străbătând bulevardul pe 3orrel care, cu nasul învânt, cu ochii şi cu braţele degajate, trecea pe dinaintea băilor Chinoisvenind dinspre <orte aint#3artin şi îndreptându#se spre 3adeleine.

— ată un om "ericit: spuse el o"tând.+in întâmplare, lbert nu se înşela.

VLI:O ADA

)ntr#adevăr, 3orrel era "ericit.Domnul Noirtier îl chemase şi se grăbea aşa de mult să a"le pentru

ce, încât nu luase nici trăsură, încre$ându#se mult mai mult în picioarelesale decât în picioarele unui cal de piaţă; plecase deci în goană, dinstrada 3esla(, şi se ducea în "oburgul aint#HonorG. 3orrel mergea cupas de sportiv, iar bietul 2arrois se străduia să#l însoţească. 3orrel aveatrei$eci şi unu de ani, 2arrois şai$eci. 3orrel era beat de dragoste,2arrois era însetat din cau$a căldurii. +espărţiţi ast"el prin interese şivârstă, ambii bărbaţi semănau cu cele două linii ale unui triunghi4

îndepărtate la ba$ă, ele se împreună la vâr".!âr"ul era Noirtier, care trimisese după 3orrel, recomandându#i să

vină grabnic, recomandaţie pe care 3orrel o respecta întocmai, spremarea de$nădejde a lui Barrois!

Când sosi, 3orrel nu gâ"âia măcar; dragostea dă aripi, dar 2arrois,care de mult nu mai era îndrăgostit, se simţea lac de năduşeală.

2ătrânul servitor îl introduse pe 3orrel prin uşa particulară, închiseuşa cabinetului şi, curând, un "oşnet de rochie pe parchet anunţă vi$ita

!alentinei.!alentine era încântătoare în veşmintele ei de doliu.!isul devenea aşa de plăcut, încât 3orrel aproape că s#ar "i lipsit să

mai stea de vorbă cu Noirtier; dar jilţul bătrânului hurui în curând pe par#4(



chet, ast"el că intră.Noirtier primi cu o privire binevoitoare mulţumirile lui 3orrel pentru

minunata intervenţie care îi salvase, pe !alentine şi pe el, din ghearelede$nădejdii. poi privirea lui 3orrel o provocă pe "ată, care, s"ioasă,stând de o parte, aştepta să "ie silită să vorbească.

oirtier o privi la r,ndu)i!— ă spun cele ce m#ai obligat- întrebă ea.— +a, "ăcu Noirtier.

— +omnule 3orrel, spuse atunci !alentine adresându#se tânăruluicare o mistuia din ochi, bunul meu bunic Noirtier avea o mulţime de lu#cruri să vă spună şi pe care mi le#a spus mie în ultimele trei $ile. stă$i atrimis după dumneavoastră să vi le repet; vi le voi repeta deci, deoarecem#a ales ca interpretă, "ără să schimb un cuvânt.

— 0, ascult cu multă nerăbdare: răspunse tânărul; vorbiţi,domnişoară, vorbiţi.

!alentine îşi coborî ochii4 s"ială care îl încântă pe 3orrel. !alentinenu era slabă decât în momente de "ericire.

— 2unicul vrea să plece din casa aceasta, spuse ea. 2arrois îi cautăacum un apartament convenabil.

% Dar dum neata, domnişoară, glăsui 3orrel, dumneata care eştiaşa de dragă şi de necesară domnului Noirtier-

— /u nu#l voi părăsi pe bunicul meu, declară "ata, e lucru stabilit în#tre el şi mine. partamentul meu va "i lângă al său. 0ri voi aveaconsimţământul domnului de !ille"ort ca să stau cu bunicul Noirtier, orimi#l va re"u$a4 în primul ca$, plec de pe acum; în al doilea, aşteptmajoratul meu care se va împlini peste $ece luni. tunci am să "iu liberă,voi avea o situaţie independentă, şi...

— 1i- întrebă 3 orrel!— 1i cu autori$aţia bunului meu bunic îmi voi respecta "ăgăduiala pe

care v#am "ăcut#o.!alentine rosti aşa de încet ultimele cuvinte, încât 3orrel nu le#ar "iputut au$i dacă n#o asculta cu încordare.

— Nu#i aşa că am e*primat gândurile dumitale, bunicule- adăugă!alentine adresându#se lui Noirtier.

— +a, "ăcu bătrânul.— Când voi "i la bunicul meu, adaugă !alentine, domnul 3orrel va

putea să mă vadă în pre$enţa bunicului şi vrednicului meu protector.+acă legătura pe care inimile noastre, neştiutoare poate, saucapricioase, începuseră s#o "orme$e, pare convenabilă şi o"eră garanţiide viitoare "ericire e*istenţei noastre Mse $ice că inimile în"lăcărate deobstacole se răcesc atunci când capătă siguranţă atunci domnul 3orrelva putea să mă ceară, îl voi aştepta.

— 0, e*clamă 3orrel ispitit să îngenunche$e în "aţa bătrânului ca în"aţa lui +umne$eu, în "aţa !alentinei ca în "aţa unui înger, — o, ce#am "ă#cut în viaţă pentru a merita atâta "ericire-:

— <ână atunci, continuă "ata cu glasul ei inocent şi sever, vomrespecta convenienţele, voinţa părinţilor noştri, cu condiţia ca aceastăvoinţă să nu tindă a ne despărţi pentru totdeauna; într#un cuvânt, şirepet cuvântul nostru pentru că spune totul4 vom aştepta.

— ar eu vă jur, domnule, glăsui 3orrel, că voi îndeplini jert"eleimpuse de acest cuvânt, nu cu resemnare, ci cu "ericire.

— şadar, continuă !alentine cu o privire care "u un balsam pentruinima lui 3a*imilien, să nu mai "aci imprudenţe, prietene, să n#o compro#miţi pe aceea care, cu începere de astă$i, se consideră sortită să poarte

42



timp ce restul trupului înţepenea.!alentine scoase un strigăt înspăimântat, 3orrel o luă în braţe vrând

parcă s#o apere de un pericol necunoscut.— +omnule d& vrign(: domnule d& vrign(: ajutor: strigă !alentine

cu glas înăbuşit.Barrois se n turnă, "ăcu trei paşi de#a#ndăratelea, se împletici şi că$u

la picioarele lui Noirtier, punând mâna pe genunchiul acestuia şistrigând4

— tăpânul meu: bunul meu stăpân:)n momentul acela, atras de strigăte, domnul de !ille"ort se arătă înprag.

:orrel o l ăsă pe !alentine aproape leşinată şi, "ugind înapoi, se as#cunse în ungherul camerei, unde dispăru dinapoia unei perdele.

<alid, ca şi când ar "i vă$ut un şarpe în "aţa sa, privea cu ochi înghe#ţaţi spre ne"ericitul în agonie.

oirtier #lo#otea de neast,m păr şi de groa$ă, su"letul său $bura în a# jutorul bietului bătrân care îi era mai mult prieten decât servitor. !edeailupta cumplită dintre viaţă şi moarte pe "runtea lui, prin um"larea vinelorşi prin contractarea câtorva muşchi rămaşi vii în preajma ochi lor!

Cu "aţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu capul pe spate, 2ar#rois $ăcea bătând parchetul cu mâinile, în timp ce, dimpotrivă,picioarele#i ţepene păreau că mai degrabă se vor "rânge decât se vor

îndoi.0 spumă uşoară răsărea pe bu$e, gâ"âia du reros!!ille"ort rămase o clipă buimăcit, cu ochii "i*aţi asupra tabloului care

îi atrase privirile din momentul intrării sale în cameră.<e 3orrel nu#l vă$use.+upă o clipă de contemplare mută, în răstimpul căreia "igura i se în#

gălbeni şi părul i se $bâr li pe #ap7

— +octore: doctore: strigă el năpustindu#se spre uşă; vino: vino:— +oamnă: doamnă: strigă !alentine chemându#şi mama vitregă şii$bindu#se de pereţii scării; vino, vino repede şi adu "laconul cu săruri:

— +ar ce e- întrebă vocea metalică şi reţinută a doamnei de!ille"ort.

% O*' vino6 vino6— Fnde e doctorul- strigă !ille"ort. Fnde e-+oamna de !ille"ort coborî încet; podeaua scârţâia sub paşii ei.

6inea într#o mână batista cu care îşi ştergea "aţa, iar în cealaltă un "laconcu săruri engle$eşt i!

Cea dintâi privire a ei, ajungând la uşă, "u pentru Noirtier al căruichip, e*ceptând emoţia care era "irească într#o asemenea împrejurare,trăda o sănătate neschimbată; privirea ei se întâlni cu a muribundului.

e îngălbeni şi ochii îi alergară, putem spune, de la servitor lastăpân.

— <entru numele lui +umne$eu, doamnă, unde e doctorul- intratla dumneavoastră. !edeţi bine, este o apople*ie; dacă i se ia sânge, esalvat.

— mâncat ceva adineauri- întrebă doamna de !ille"ort ocolind în#trebarea.

% D oamnă, spuse !alentine, nu a mâncat, dar a alergat mult în tim#

pul dimineţii pentru a "ace un comision cu care îl însărcinase bunicul.Când s#a înapoiat, a băut numai un pahar cu limonadă.— ha; glăsui doamna de !ille"ort; dar de ce n#a băut vin- =imonada

e foarte rea!44



— 0 avea la îndemână în cara"a bunicului; bietului 2arrois îi erasete, ast"el că a băut ce#a găsit.

+oamna de !ille"ort tresări. Noirtier o învălui în privirea lui pro"undă.— +oamnă, vă întreb unde e domnul d& vrign(- glăsui !ille"ort. <en#

tru numele lui +umne$eu, răspundeţi:— e găseşte în camera lui /douard care#i cam su"erind, spuse

doamna de !ille"ort neputând să ocolească la in"init răspunsul.!ille"ort se repe$i pe scară în căutarea lui.

— %ără îndoială că i se va lua sânge, spuse tânăra "emeie dând !a#lentinei "laconul. 3ă duc la mine, căci nu pot suporta vederea sângelui.1i îşi urmă bărbatul.3orrel ieşi din ungherul întunecos unde se retrăsese şi unde nu

"usese vă$ut de nimeni, într#atât de preocupaţi erau toţi.— <leacă repede, 3a*imilien, îi spuse !alentine şi aşteaptă să te

chem. +u#te.3orrel îl consultă pe Noirtier printr#un gest. Noirtier, care îşi

păstrase tot calmul, îi "ăcu semn că da.păsă mâna !alentinei pe inimă şi ieşi prin coridorul secret.!ille"ort şi doctorul intrau în momentul acela prin uşa opusă.2arrois începea să#şi vină în "ire4 cri$a trecuse, cuvintele reveneau

tânguitoare, se ridică într#un genunchi.+& vrign( şi !ille"ort îl aşe$ară pe 2arrois într#un jilţ.— Ce porunceşti, doctore- întrebă !ille"ort.

% ă mi se aducă apă şi eter. veţi eter în casă- % Da!— ă mi se caute repede ulei de terebentină şi emetic.

% Imediat' spuse Villefort!— ar acum toată lumea să se retragă:— 1i eu- întrebă !alentine cu s"ială.

— +a, în special dumneata, domnişoară, glăs ui do#torul #u asprime!!alentine îl privi mirată pe domnul d& vrign(, îl sărută pe domnulNoirtier pe "runte, şi ieşi.

)n urma ei doctorul închise, posomorât, uşa.— +octore, uite, îşi revine, n#a "ost decât un atac lipsit de

importanţă.Domnul d/Avri&n1 .,m"i #u un aer posomor,t!— Cum te simţi, 2arrois- întrebă doctorul.

% Ceva mai "ine' domnule!— <oţi să bei paharul acesta de apă cu eter-— m să încerc, dar nu mă atingeţi.

% De #e$— <entru că mi se pare că, dacă m#aţi atinge măcar cu vâr"ul

degetulu i' mi)ar reveni a##esul! % Bea62arrois luă paharul, îl apropie de bu$ele învineţite şi#l goli aproape

pe jumătate.— Fnde te doare- întrebă doctorul.— <este tot; simt parcă nişte crampe groa$nice.— i ameţeli-

% Da!

% V,5,ituri n ure#*e$ % =roa.ni#e! % C,nd te)a apu#at$ % Adineauri!

48



% Repede$ % Ca ful&erul!— eri, alaltăieri, n#ai avut nimic-

% imi#!— omnolenţă- greutate-

% u!— Ce#ai mâncat astă$i-— Nu am mâncat nimic4 am băut numai un pahar din limonada

domnului, atâta tot.1i 2arrois "ăcu din cap un semn pentru a#l arăta pe Noirtier care, ne#mişcat în jilţu#i, privea năpra$nica scenă "ără să piardă o mişcare, "ărăsă#i scape un cuvânt.

— Fnde e limonada- întreabă repede doctorul.— )n cara"ă, jos.

% Unde 5os$— )n bucătărie.

% Vrei s)o adu# eu' doctore- întrebă !ille"ort.— Nu, rămâi aici şi încearcă de#i dă bolnavului restul paharului cu

apă. % Dar limonada$— 3ă duc eu.+& vrign( "ăcu un salt, deschise uşa, se năpusti pe scara de serviciu

şi "u cât pe aci s#o trântească pe doamna de !ille"ort care cobora de ase#meni la bucătărie.

/a scoase un strigăt.+& vrign( nu#i dădu atenţie; purtat de puterea unei singure idei, sări

ultimele trei sau patru trepte, se repe$i în bucătărie şi $ări cara"a goalăpe trei s"erturi, pe#o tavă.

e năpusti asupra ei ca un vultur asupra pră$ii sale.

Frcă gâ"âind la parter şi reintră în cameră.+oamna de !ille"ort urca şi ea încet pe scara care ducea la aparta#mentul ei.

— Cara"a asta a "ost aici- întrebă d& vrign(. % Da' domnule' do#tor! % Asta e limonada din #are a i băut-— Cred că da.— Cum ţi s#a părut la gust-

% Un &ust amar!+octorul turnă câteva picături de limonadă în podul palmei, le

aspiră cu bu$ele şi, după ce#şi clăti gura aşa cum "aci cu vinul pe carevrei să#l guşti, scuipă lichidul în cămin.

% E ntr)ad evăr acelaşi, glăsui el. ţi băut şi dumneavoastră,domnule Noirtier-

— +a, "ăcu bătrânul.— 1i gustul vi s#a părut la "el de amar-

% Da!— 0, domnule doctor, m#apucă iar: strigă 2arrois. +oamne, +umne#

$eule, "ie#ţi milă de mine:+octorul alergă la boln av!— !ille"ort, ve$i dacă vine emeticul-

!ille"ort dădu bu$na, strigând4 % Emeti#ul' emeti#ul a fost adus$Nu răspunse nimeni. 0 în"ricoşare pro"undă cuprinsese casa.— +acă aş avea un mijloc să#i insu"lu aer în plămâni, spuse

49



d& vrign( privind în juru#i, poate că ar "i chip să previn as"i*ia. +ar nu amnimic.

— 0, domnule, strică 2arrois, mă lăsaţi să mor aşa, "ără ajutor-+oamne, +oamne, îmi dau su"letul.

— 0 pană: o pană: ceru doctorul.Kări una pe masă.)ncercă să introducă pana în gura bolnavului care, cuprins de

convulsiuni, "ăcea s"orţări $adarnice să vomite; "ălcile erau însă aşa de

încleştate încât pana nu putu să treacă.2arrois era lovit de un atac nervos mai intens decât primul.=unecase din jilţ şi înţepenise pe parchet.

+octorul îl lăsă în prada accesului, neputând să#i aducă vreouşurare, şi se apropie de Noirtier.

— Cum vă simţiţi- îl întrebă el repede, cu glas şoptit; bine- % Da!— Cu stomacul uşor sau greu- uşor-

% Da!— Ca atunci când luaţi pilula pe care v#o dau în "iecare duminică-

% Da! % Barrois v)a preparat limonada$ % Da!— +umneavoastră l#aţi îndemnat să bea-

% u! % Domnul de Villefort$ % u! % Doamna$ % u! % Atun#i Valentine$ % Da!

Fn suspin al lui 2arrois, un căscat care "ăcea să#i trosnească oasele"ălcilor, atraseră atenţia lui d& vrign(4 îl lăsă pe domnul Noirtier şi alergăla bolnav.

— 2arrois, poţi să vorbeşti- întrebă doctorul.2arrois îngăimă câteva cuvinte "ără înţeles.— %ă o s"orţare, prietene.2arrois redeschise ochii însângeraţi.— Cine a "ăcut limonada-

% Eu! % Ai ad us#o stăpânului dumitale de îndată ce ai "ăcut#o- % u!— i lăsat#o undeva-— =a bucătărie; eram chemat.

% Cine a adus)o ai#i$— +omnişoara !alentine.D/Avri&n1 se lovi peste frunte!— +oamne: +oamne: strigă 2arrois simţind apropierea celui de al

treilea a##es!— Nu se mai aduce o dată emeticul acela- strigă doctorul.

% Poftim un pa*ar preparat &ata' spuse Villefort intr,nd! % Preparat de #ine$

% De farma#istul #are a venit #u mine! % Bea6— Cu neputinţă, domnule doctor, e prea târ$iu4 gâtlejul mi se

strânge; mă înăbuş. 0, inima mea: o capul meu... Ce iad... 3ai su"ăr mult4;



smarald.Când ajunse la ultima culoare, se "i*ă aici, ca să spunem aşa; e*pe#

rienţa nu îngăduia nici o îndoială.— Nenorocitul 2arrois a "ost otrăvit cu "alsă angustură şi cu nuca

s"ântului gnaţiu, declară d& vrign(; aş garanta acum în "aţa oamenilor şi în "aţa lui +umne$eu.

!ille"ort nu spuse nimic, dar îşi înălţă braţele la cer, deschise nişteochi buimaci şi că$u "ulgerat într#un jilţ.

VIACU AREA

+omnul d& vrign( "u nevoit să#l tre$ească pe magistrat, care păreaun al doilea cadavru în camera "unebră.

— 0h, în casa mea este moartea: strigă !ille"ort.— pune mai bine crimă: răspunse doctorul.

% Dom nule d& vrign(, e*clamă !ille"ort, nu pot să#ţi e*prim tot cese petrece în mine în momentul acesta; spaimă, durere, nebunie.

— +a, glăsui domnul d& vrign( cu calm impunător4 cred însă că etimpul să intrăm în acţiune; cred că e timpul să opunem o stavilă toren#tului de mortalitate. )ntrucât mă priveşte, nu mă mai simt în stare săpăstre$ atari secrete "ără speranţa de a prilejui în curând ră$bunarea,pentru societate şi pentru victime.

!ille"ort aruncă în juru#i o privire posacă.— )n casa mea- murmură el + n #asa mea$— Haide, magistratule, "ii bărbat: spuse d& vrign(; interpret al legii,

onorea$ă#te printr#o jert"ire completă.— +octore, mă în"iori; o jert"ire-

% Am spus!— 2ănuieşti pe cineva-— Nu bănuiesc pe nimeni; moartea bate la uşa dumitale, intră, plea#

că, dar nu ca o oarbă, ci inteligentă, din cameră în cameră. unt pe urmaei, îi recunosc drumul; adopt înţelepciunea celor vechi4 dibuiesc; căciprietenia mea pentru "amilia dumitale, căci respectul meu pentrudumneata sunt două legături puse pe o #*ii mei+ ei "ine!!!

— 0, vorbeşte, vorbeşte, doctore; voi avea curaj:— +omnule, ai la dumneata, în casa dumitale, în "amilia dumitale

poate, unul din acele groa$nice "enomene care se produc o dată la unsecol. =ocusta şi grippina, trăind în acelaşi timp, sunt o e*cepţie cedovedeşte "uria <rovidenţei în a prăbuşi imperiul roman pângărit deatâtea crime. 2runchaut şi %rGdGgonde sunt re$ultatele muncii penibile aunei civili$aţii la gene$a sa, când omul învăţa să domine spiritul chiarprin trimisul be$nelor. /i bine, toate aceste "emei "useseră, sau erau

încă, tinere şi "rumoase. )n"lorise pe "runtea lor, sau încă în"lorea,aceeaşi "loare a nevinovăţiei ce se găseşte şi pe "runtea vinovatei dincasa dumitale.

!ille"ort scoase un strigăt, îşi împreună mâinile şi#l privi pe doctor cuun gest implorator.

+ar acesta continuă "ără milă4

— Caută cui "oloseşte crima, spune o a*iomă de jurisprudenţă.— +octore, e*clamă !ille"ort, doctore, de câte ori nu s#a înşelat justiţia omenească cu cuvintele acestea "uneste. Nu ştiu, dar cred căcrima...

4@



— !asă$ică, mărturiseşti, în s"ârşit, că crima e*istă-— +a, recunosc. Ce vrei- e impune4 dar lasă#mă să continui. Cred,

spun, că această crimă cade numai asupra mea, şi nu asupra victimelor.2ănuiesc un de$astru pentru mine su" toate a#este #iudate de.astre!

— 0, omul: murmură d& vrign(; cel mai egoist dintre toateanimalele, cea mai egocentrică dintre toate "ăpturile, care credetotdeauna că pământul se învârteşte, că soarele străluceşte, că moarteacoseşte doar pentru el; "urnică ce adresea$ă blesteme lui +umne$eu, de

pe un "ir de iarbă. +ar cei care şi#au pierdut viaţa nu au pierdut nimic-+omnul de aint#3Gran, doamna de aint#3Gran, domnul Noirtier... % Cum$ Domnul oirtier$— /i, da: Cre$i oare că i se purta pică servitorului ăsta nenorocit-

Nu, nu4 ca şi <olonius al lui haJespeare, a murit pentru altul. =imonadaurma să "ie băută de Noirtier; potrivit ordinii logice a lucrurilor, Noirtier abăut#o4 n#a băut#o altcineva decât din întâmplare; şi, cu toate că 2arroisa murit, trebuia să moară Noirtier.

— )n ca$ul acesta cum de nu a sucombat tatăl meu-— 6i#am mai spus într#o seară, în grădină, după moartea doamnei

de aint#3Gran; pentru că trupul său e învăţat cu otrava aceasta; pentrucă do$a, neînsemnată pentru el, era ucigătoare pentru altcineva; pentrucă, în s"ârşit, nu ştie nimeni, nici măcar asasinul, că de un an de $ile eutrate$ cu brucină parali$ia domnului Noirtier, în timp ce asasinul ştie şis#a convins prin e*perienţă că brucina este o otravă violentă.

— +oamne: +oamne: murmură !ille"ort "rământându#şi mâinile.— Frmea$ă drumul criminalului4 îl ucide pe domnul de aint#3Gran.

% O' Doamne6— ş jura; simptomele care mi#au "ost descrise se potrivesc cât se

poate de bine cu cele ce am vă$ut personal.Ville"ort nu se mai împotrivi, ci scoase un geamăt.

— )l ucide pe domnul de aint#3Gran, repetă doctorul, o ucide pedoamna de aint#3Gran4 o dublă moştenire.!ille"ort îşi şterse sudoarea de pe "runte.— scultă bine.— Nu#mi scapă un cuvânt, unul singur, îngăimă !ille"ort.— +omnul Noirtier, reluă domnul d& vrign( cu glas neînduplecat,

domnul Noirtier "ăcuse altădată un testament împotriva dumitale, împotriva "amiliei dumitale, în s"ârşit, în "avoarea săracilor; domnulNoirtier e cruţat, nu se mai aşteaptă nimic de la el. +ar abia şi#a distrusprimul testament, abia a "ăcut un al doilea şi de teamă să nu "acă,probabil, un al treilea, e lovit. estamentul datea$ă de alaltăieri, mi separe; precum ve$i nu e timp de pierdut.— 0, "ie#ţi milă, domnule d& vrign 16

— Nici o milă, domnule; medicul are o misiune s"ântă pe pământ; deaceea, ca să şi#o îndeplinească, el a mers până la i$voarele vieţii şi acoborât în tenebrele misterioase ale morţii. Când crima a "ost săvârşităşi când +umne$eu, înspăimântat desigur, îşi abate privirea de lacriminal, medicul are datoria să spună; uite#l:

— %ie#ţi milă de "iica mea, domnule: murmură !ille"ort.— !e$i bine că ai numit#o chiar dumneata, părintele ei:— )ndură#te de !alentine: scultă, este cu neputinţă; aş pre"era de

o mie de ori să mă acu$i pe mine. !alentine, o inimă de aur, un crin alinocenţei...

— Nici o îndurare, domnule procuror regal; crima este "lagrantă4domnişoara de !ille"ort a împachetat singură medicamentele care au

8



"ost trimise domnului de aint#3Gran, şi domnul aint#3Gran a murit.+omnişoara de !ille"ort a preparat ceaiurile doamnei de

aint#3Gran, şi doamna de aint#3Gran a murit.+omnişoara de !ille"ort a luat din mâinile lui 2arrois, trimis a"ară,

cara"a cu limonadă pe care bătrânul o bea de obicei dimineaţa, şibătrânul n#a scăpat decât ca prin minune.

+omnişoara de !ille"ort e vinovată, e otrăvitoare. +omnule procurorregal, v#o denunţ pe domnişoara de !ille"ort; "aceţi#vă datoria:

— +octore, nu mai re$ist, nu mă mai împotrivesc, te cred; dar "ie#ţimilă, cruţă#mi viaţa, onoarea:— +omnule de !ille"ort, declară doctorul cu putere crescândă, sunt

împrejurări când trec peste toate limitele neroadei circumspecţii umane.+acă "iica dumneavoastră ar "i săvârşit numai prima crimă şi aş "ivă$ut#o plănuind#o pe a doua, v#aş "i spus4 verti$aţi#o, pedepsiţi#o, să#şipetreacă restul vieţii în vreo mănăstire, plângând, rugându#se: +acă ar "isăvârşit a doua crimă, v#aş "i spus4 5+omnule de !ille"ort, iată aici ootravă care n#are antidot cunoscut, promptă ca gândul, repede ca"ulgerul, ucigătoare ca trăsnetul; daţi#i otrava asta, recomandându#isu"letul în seama lui +umne$eu, şi salvaţi#vă ast"el onoarea şi $ilele, căcişi pe dumneavoastră vă urmăreşte. 1i o văd apropiindu#se de căpătâiuldumneavoastră cu $âmbete "ăţarnice, cu vorbele#i dulci: Nenorociredumneavoastră, domnule de !ille"ort, dacă nu vă grăbiţi să loviţi celdintâi:5 ată ce v#aş spune dacă ea n#ar "i ucis decât două persoane; dara vă$ut trei agonii, a contemplat trei muribun$i, a îngenuncheat lângătrei cadavre; otrăvitoarea să "ie predată călăului: călăului: !orbiţi despreonoare; "aceţi ce vă spun, şi nemurirea vă aşteaptă:

!ille"ort că$u în genunchi.— scultaţi, spuse el; n#am puterea pe care o aveţi dumneavoastră

sau, mai bine $is, pe care n#aţi avea#o dacă în loc de "iica mea !alentine,

ar "i vorba de "iica dumneavoastră, 3adeleine.+octorul se îngălbeni.— +octore, orice om e născut pentru su"erinţă şi moarte; doctore,

voi su"eri şi voi aştepta moartea.— =uaţi seama, spuse domnul d& vrign(, moartea aceasta va "i

lentă; o veţi vedea apropiindu#se după ce a lovit pe părinte, pe "emeia,pe "iul dumneavoastră, poate.

!ille"ort strânse, înăbuşindu#se, braţul doctorului.— scultaţi#mă: strigă el; deplângeţi#mă, ajutaţi#mă... Nu, "iica mea

nu e vinovată... ârâţi#mă în "aţa unui tribunal, voi repeta; nu, "iica meanu e vinovată... nu e nici o crimă în casa mea... Nu vreau — au$iţi- — să"ie vreo crimă în casa mea; căci când crima intră pe undeva, ca este caşi moartea, nu vine singură:... )mi sunteţi prieten- sunteţi un om- aveţi oinimă- Nu; sunteţi medic: /i bine, vă spun4 "iica mea nu va "i târâtă demine în mâinile călăului... 3ă mistuie însă o idee, mă îndeamnă să#mis"âşii pieptul ca un nebun, cu unghiile... +ar dacă te înşeli, doctore-+acă altcineva e de vină- +acă, într#o $i, aş veni, palid ca un spectru,să#ţi spun4 5 sasinule, tu ai ucis#o pe "iica mea-5 +omnule d& vrign(,sunt creştin, dar dacă s#ar întâmpla asta, m#aş omorî.

— 2ine, glăsui doctorul după o clipă de tăcere. !oi aştepta !!ille"ort îl privi ca şi cum s#ar "i îndoit încă de cuvintele lui.— +ar, continuă d& vrign( cu glas tărăgănat şi solemn, dacă cineva

din casa dumitale se îmbolnăveşte, dacă dumneata însuţi te simţi lovit,să nu mă chemi, căci nu voi mai veni. !reau să împărtăşesc cudumneata secretul cumplit, dar nu vreau ca ruşinea şi remuşcarea să

8(



sporească în conştiinţa mea, aşa cum crima şi nenorocirea vor spori încasa dumitale.

— şadar, mă părăseşti, doctore-— +a, căci nu pot să te urme$ mai departe, şi nu mă opresc decât la

piciorul eşa"odului. 0 altă revelaţie va veni, aducând după sine s"ârşitulgro$avei tragedii. dio:

% Do#tore' te implor6— oate ororile care îmi pângăresc cugetul "ac să#mi pară casa

dumitale odioasă şi "atală. dio, domnule: % Un #uv,nt' numai un cuvânt, doctore: <leci lăsându#mi toată gro#$ăvia situaţiei, gro$ăvie pe care ai sporit#o prin cele ce mi#ai destăinuit.Ce să spun însă despre moartea instantanee, subită, a bietului servitorbătrân-

— devărat, glăsui domnul d& vrign(; însoţiţi#mă.+octorul ieşi cel dintâi, domnul de !ille"ort îl urmă; servitorii

stăteau, neliniştiţi, pe coridoare şi pe scările pe unde urma să treacămedicul.

— +omnule, spuse d& vrign( lui !ille"ort vorbind cu glas tare pentruca toată lumea să#l audă, bietul 2arrois era prea sedentar în ultimii ani;el, căruia îi plăcea atâta, ca şi stăpânului său, să alerge călare sau cutrăsura, prin cele patru colţuri ale /uropei, a murit din cau$a serviciuluimonoton, îndeplinit în jurul unui jilţ. ângele a devenit greoi. /ra preagras, avea gâtul gros şi scurt, a "ost lovit de o apople*ie "ulgerătoare şimi s#a dat de veste prea târ$iu.

5 i grijă să arunci ceaşca cu violete în cenuşă5, adăugă el în şoaptă.1i, "ără să atingă mâna lui !ille"ort, "ără să revină o singură clipă

asupra spuselor sale, doctorul ieşi escortat de lacrimile şi de tânguirileoamenilor casei.

)n seara aceea toţi servitorii lui !ille"ort, care se adunaseră în

bucătărie discutând îndelung între ei, veniră să ceară doamnei de!ille"ort îngăduinţa de a pleca. Nici o stăruinţă, nici o propunere desporire a salariului nu#i putu reţine4 la toate cuvintele răspundeau4

— !rem să plecăm pentru că moartea şi#a "ăcut cuib în casă.<lecară deci, în ciuda rugăminţilor, mărturisind că le venea greu să

se despartă de nişte stăpâni aşa de buni şi în special de domnişoara!alentine, care era aşa de bună, de milostivă şi de blândă.

La au.ul #uvintelor a#estea' Villefort o privi pe Valentine!Ea pl,n&ea!Ciudat: )n emoţia pe care i#o stârniră lacrimile ei, el se uită şi la

doamna de !ille"ort şi i se păru că un $âmbet "ugar, posomorât, trecusepeste bu$ele ei subţiri, asemeni meteorilor pe care îi vedem lunecând si#niştri printre doi nori, pe "ondul unui cer "urtunos.

VIICA:ERA BRU>ARULUI RE>RAS DI A-ACERI

?n seara $ilei când contele de 3orcer" ieşise de la +anglars, cu unsimţământ de ruşine şi "urie e*plicat prin răceala bancherului, domnulndrea Cavalcanti, cu părul încreţit şi lucios, cu mustăţile ascuţite, cu

mănuşi albe prin care i se cunoşteau unghiile, intrase — stând aproape.)n picioare în "aetonul său — în curtea bancherului din ChaussGe#d& ntin.+upă o conversaţie de $ece minute în salon, i$butise să#l conducă

pe +anglars în intrândul "erestrei şi acolo, după o introducere abilă,82



% Desi&ur' a#eea #are vine de la mama mea Leonora Corsinari!— 1i la cât poate să se urce partea aceasta de avere-— 0, vă asigur, domnule, că nu m#am gândit niciodată la chestia a#

ceasta, dar o evalue$ pe puţin la două milioane, spuse ndrea.+anglars simţi su"ocarea voioasă pe care o încearcă avarul când

regăseşte o comoară pierdută, sau omul gata să se înece când întâlneştesub picioare pământ solid în lo #ul vidului!

— şadar, domnule, pot nădăjdui- spuse ndrea salutându#l pe ban#cher cu un respect a"ectuos.— +omnule ndrea, glăsui +anglars, nădăjduieşte şi "ii sigur că,dacă dinspre partea dumitale vreun obstacol nu va opri mersul a"acerii,ea va "i încheiată. +ar, întrebă +anglars aducându#şi aminte, cum se"ace că domnul conte de 3onte#Cristo, patronul dumitale în lumeapari$iană, nu a venit cu dumneata să ne "acă cererea aceasta-

ndrea roşi uşor.— !in de la conte, domnule, spuse el; de netăgăduit, e un om

"ermecător, însă de o originalitate care nu se poate concepe; m#aaprobat din su"let, mi#a spus chiar că nu#şi închipuie că tatăl meu vaşovăi o clipă să#mi dea capitalul în locul rentei; mi#a "ăgăduit in"luenţa sapentru a mă ajuta să#l conving pe tata; dar mi#a declarat că, personal,nu a luat niciodată şi nu va lua asupră#i răspunderea unei cereri încăsătorie. Lecunosc însă că el a binevoit să adauge că, dacă a avutvreodată motive să#şi deplângă repulsia aceasta, era în legătură cumine, deoarece socotea că legătura proiectată va "i "ericită şi potrivită.+e altminteri, dacă nu vrea să "acă nimic o"icial, îşi re$ervă dreptul de avă răspunde, — mi#a spus el, — când îi veţi vorbi.

% A' foarte "ine6— cum, spuse ndrea cu cel mai "ermecător $âmbet, am terminat

de vorbit socrului şi mă adrese$ bancherului.

— /i, ce vrei cu el- întrebă +anglars râ$ând.— <oimâine urmea$ă să ridic de la dumneavoastră patru mii de"ranci; contele a înţeles însă că prima lună de şedere la <aris va prilejuipoate un spor de cheltuieli cărora micul meu venit de burlac nu va puteasă le "acă "aţă, şi de aceea n#aş putea să spun că mi#a dat, însă mi#ao"erit un bon de două$eci de mii de "ranci. <recum vedeţi, este semnatde mâna lui; sunteţi de acord-

% Adu)mi astfel de bonuri şi pentru un milion4 le iau: spuse+anglars băgând bonul în bu$unar. +ă#mi o oră pentru mâine, şi"uncţionarul meu va trece pe la dumneata cu o chitanţă de două$eci şipatru de mii de "ranci.

— =a $ece dimineaţa, dacă vreţi; cu cât mai devreme cu atât maibine4 aş vrea să merg mâine la ţară.— 2ine, la $ece, la hotel des <rinces, nu#i aşa-

% Da! doua $i, cu o e*actitate care onora punctualitatea bancherului, cei

două$eci şi patru de mii de "ranci erau la tânăr, care plecă într#adevăr,lăsând două sute de "ranci pentru Caderousse.

<lecarea avea pentru ndrea scopul principal de a#l evita pe primej#diosul său prieten; de aceea se înapoie seara cât putu mai târ$iu.

bia puse însă piciorul în curte şi se pomeni cu portarul hotelului ca#re îl aştepta cu şapca în mână.

% Domnule' spuse el' a venit omul a#ela!— Care om- întrebă ndrea cu neglijenţă, ca şi cum l#ar "i uitat pe

cel de care, dimpotrivă, îşi amintea prea bine.84



— Cel căruia /*celenţa voastră îi dă un ajutor. % A' da' spuse Andrea' fostul s ervitor al părintelui meu. /i, i#ai dat

cei două sute de "ranci pe care îi lăsasem pentru el-— +a, /*celenţă.ndrea pretindea să i se spună /*celenţă.— +ar, continuă portarul, n#a vrut să le ia.ndrea îngălbeni; pentru că însă era noapte, nu observă ni meni!— Cum n#a vrut să#i ia- întrebă el cu glasul uşor tulburat.— Nu; vroia să vorbească cu /*celenţa voastră. #am răspuns că aţiieşit; a stăruit. )n cele din urmă însă a părut că se lasă convins şi mi#a

dat scrisoarea aceasta pe care o adusese pecetluită gata.— ă vedem, spuse ndrea.Citi la lanterna faetonului751tii unde stau; te aştept mâine dimineaţă la nouă5.ndrea cercetă pecetea ca să vadă dacă nu a "ost ruptă şi dacă nu

cumva priviri indiscrete au putut să pătrundă înlăuntrul scrisorii; ea însăera îndoită în aşa "el încât, pentru a o citi, trebuia să rupi pecetea, iar pe#cetea era per"ect intactă.

— %oarte bine, spuse el. 2ietul om: /ste o "iinţă admirabilă.1i#l lăsă pe portar liniştit de aceste cuvinte, dar neştiind pe cine tre#

buia să admire mai mult4 pe tânărul stăpân sau pe bătrânul servitor-— +eshamă repede şi vino la mine, îi spuse ndrea groom#ului.+in două sărituri tânărul intră în camera sa şi arse scrisoarea lui Ca#

derousse, împrăştiind până şi cenuşa.3ântuia operaţia aceasta când intră servitorul.— <ierre, tu eşti de aceeaşi înălţime cu mine, îi spuse el.— m această onoare, /*celenţă, răspunse tânărul.— +esigur că ai o livrea nouă, care ţi#a "ost adusă ieri.

% Da' domnule!

— m treabă cu o "etişcană căreia nu vreau să#i spun nici titlul, nicisituaţia mea. )mprumută#mi livreaua şi adu#mi hârtiile tale ca să pot, lanevoie, să mă culc într#un han.

Pierre se supuse!<este cinci minute, complet deghi$at, ndrea ieşea din hotel, "ără să

"ie recunoscut, luă o cabrioletă şi cerea să "ie dus la hanul 5Calul Loşu5din <icpus.

doua $i, ieşi de la hanul 5Calul Loşu5 aşa cum ieşise de la HSteldes <rinces, adică "ără să "ie remarcat; coborî în "oburgul aint# ntoine,o luă pe bulevard până în strada 3Gnilmontant şi se opri la poarta celeide a treia case, pe stânga, căutând pe cineva de la care, în absenţaportarului, să ceară in"ormaţii.— <e cine cauţi, "rumuşelule- îl întrebă "ructăreasa din "aţă.

— <e domnul <ailletin, băbuşco, răspunse ndrea. % Un "rutar retras din afa#eri$ ntre" ă "ructăreasa. % ?nto#mai!— )n "undul curţii, pe stânga, a treia uşă.ndrea merse pe drumul indicat şi, la a treia uşă, găsi un clopot pe

care îl scutură cu un sentiment de indispo$iţie, care se resimţi asupramişcării precipitate a soneriei.

?n #lipa' următoare "igura lui Caderousse apăru la $ăbrelele "i*ate în

uşă. — , eşti punctual: glăsui acesta.1i trase $ăbrelele.— 2ineînţeles, spuse ndrea intrând.

88



1i $vârli şapca de valet care, greşind scaunul, că$u jos, rostogolin#du#se în jurul camerei.

% ai de, haide, nu te supăra, micule: spuse Caderousse. Fite,m#am gândit la tine, am preparat o gustare plăcută; numai lucruri care îţiplac ţie.

ndrea simţi într#adevăr, inspirând, un miros de bucătărie ale căreiarome grosolane nu erau lipsite de un anumit "armec pentru un stomac"lămând. /ra amestecul acela de grăsime proaspătă şi de usturoi care

trădea$ă bucătăria provensală, de calitate in"erioară; mai era un mirosde peşte şi apoi, mai presus de toate, par"umul aspru al tămâiosului şi alcuişoarelor. oate acestea se înălţau din două vase adânci şi acoperite,puse pe două ochiuri de plită, şi dintr#o tingire care s"ârâia în cuptorulunei sobe de tuci.

)n camera alăturată ndrea vă$u o masă destul de curată, împodobită cu două tacâmuri, cu două sticle de vin, având, una peceteverde, cealaltă pecete galbenă, cu o cara"ă cu rachiu şi cu amestec de"ructe într#o "run$ă mare de var$ă, pusă cu artă pe o "ar"urie de "aianţă.

— Ce $ici de aroma asta plăcută, micule- spuse Caderousse. /h, tuştii că eram bucătar bun4 ţi#aminteşti cum îşi lingeau toţi degetele- artu, cel dintâi ai gustat din sosurile mele şi, după câte îmi amintesc, nu ledispreţuiai.

1i Caderousse începu să cureţe un supliment de cepe.— 2un, bun: glăsui ndrea îmbu"nat; dar dacă m#ai deranjat ca să

mănânc cu tine, atunci să te ia dracu:— %iul meu, rosti Caderousse cu ton sentenţios, oamenii discută

când mănâncă; şi apoi, nerecunoscătorule, nu simţi plăcerea de a maivedea pe prietenul tău- 3ie îmi vine să plâng de bucurie.

Caderousse pl,n&ea într#adevăr; ar "i "ost însă greu să se spună dacăbucuria sau cepele operau asupra glandei lacrimale a "ostului hangiu de

la Pont du Gard.— aci din gură, "ăţarnicule: spuse ndrea; mă iubeşti-— +a, să mă ia dracu dacă nu te iubesc; ştiu bine că e o slăbiciune,

dar e mai puternică decât mine, spuse Caderousse.— Ceea ce nu te împiedică să mă chemi pentru cine ştie ce per"idie.— Haida#de: glăsui Caderousse ştergându#şi cuţitul de şorţ; dacă nu

te#aş iubi, aş îndura oare viaţa mi$erabilă pe care mi#o "aci- a te uită,porţi haina servitorului tău, ai prin urmare un servitor; eu n#am, şi suntsilit să#mi curăţ singur legumele; îmi dispreţuieşti bucătăria pentru că tucine$i la HStel des <rinces sau la Ca"G de <aris. /i bine, aş putea să am şieu un servitor; aş putea să am şi eu o trăsurică; aş putea să mănânc şieu unde aş vrea; ei bine, de ce mă lipsesc de toate astea- Ca să nu "acgreutăţi micului meu 2enedetto. Haide, mărturiseşte că aş putea, nu#iaşa-

1i o privire per"ect limpede a lui Caderousse sub linie sensul fra.ei!— 2ine, spuse ndrea, să $icem că mă iubeşti4 de ce pretin$i atunci

să dejune$ cu tine-— Ca să te văd, micule.— =a ce bun să mă ve$i, devreme ce am stabilit dinainte condiţiile

noastre-— /i, dragul meu, e*istă oare testamente "ără codiciluri- întrebă Ca#

derousse. +ar ai venit să dejune$i mai întâi, nu#i aşa- Haide, ia loc şi să începem cu sardele şi cu unt proaspăt, pe care l#am pus pe "oi de viţăpentru tine, răutăciosule: , da; priveşte camera mea, aste patru scaunede paie, po$ele cu ramă de trei "ranci. /i, ce vrei- ici nu e HStel des

89



— Lemuşcări sincere; şi apoi îmi venise o ide e!ndrea se în"ioră; totdeauna îl în"iorau ideile lui Caderousse.— / lucru jalnic, ve$i tu — continuă acesta — să stai totdeauna în

aşteptarea s"ârşitului de lună.— /h, ce vrei, viaţa nu se lasă şi ea aşteptată- glăsui ndrea cu ton

"ilo$o"ic, hotărât să vadă unde vrea să ajungă tovarăşul său. <arcă eu "acaltceva- ştept.

— +a, pentru că în loc să aştepţi două mi$erabile sute de "ranci, aş#

tepţi cinci sau şase mii, poate $ece, poate chiar douăspre$ece; căci tueşti un viclean; aveai totdeauna mici economii, puşculiţe pe care încercaisă le sustragi de ochii bietului tău prieten Caderousse. Noroc că prietenulCaderousse avea nasul "in.

— )ncepi iar să baţi câmpii pomenind întruna de trecut: spuse n#drea. =a ce bun să mai trăncănim despre asta, te într e"$

— /i, tu ai două$eci şi unu de ani şi poţi să uiţi trecutul; eu am cinci#$eci, şi sunt silit să#mi amintesc de el. +ar n#are a "ace, să revenim laa"aceri.

% Da!— !roiam să spun că dacă aş "i în locul tău...

% Ei$— ş reali$a...

% Cum$ Ai reali.a!!!— +a, aş cere venitul pe un semestru sub prete*t că vreau să intru

în politică, aşa că ar trebui să#mi cumpăr o moşie; apoi, cu banii pe unsemestru, aş şterge#o.

— +a, da, poate că planul nu e aşa de prost.— +ragă prietene, spuse Caderousse, ospătea$ă#te din bucatele

mele şi urmea$ă#mi poveţele; n#ai să te simţi mai prost din punct devedere "i$ic şi moral.

— +e ce nu urme$i însă tu s"atul pe care îl dai- întrebă ndrea. +ece nu iei înainte venitul pe un semestru, pe un an chiar, şi nu te retragila 2ru*elles- )n loc să ai aerul unui brutar retras din a"aceri, ai avea aerulunui "alit în e*erciţiul "uncţiunii.

— +ar cum dracu să mă retrag cu o mie două sute de "ranci-— Ce pretenţios devii tu, Caderousse: spuse ndrea. cum două

luni mureai de "oame. % <o"ta vine mâncând, glăsui Caderousse arătându#şi colţii ca o

maimuţă care râde, sau ca un tigru care mârâie. +e aceea, adăugă elrete$ând cu aceiaşi colţi "oarte albi şi "oarte ascuţiţi, în ciuda vârstei, undumicat enorm de pâine, — am "ăurit un plan.

Planurile lui Caderousse îl înspăimântau pe ndrea mai mult chiardecât ideile lui; ideile nu erau decât germenul, planul era reali$area.

— ă vedem planul, spuse el; e desigur "rumos.— +e ce nu- +e la cine venea planul, graţie căruia noi am părăsit

stabilimentul domnului Cutare, dacă nu de la mine- Cred că nu eratocmai rău, din moment ce ne găsim aci.

— Nu $ic ba, răspunse ndrea; ai câteodată idei bune; dar să#ţi ve#dem planul.

— Fite, urmă Caderousse, tu poţi, "ără să dai un gologan, să#mi ajuţica să am cincispre$ece mii de "ranci... Nu, cincispre$ece mii de "ranci

n#ajung, nu vreau să devin om cumsecade pentru mai puţin de trei$ecide mii de "ranci.— Nu, nu pot: răspunse ndrea cu ton sec.— e pare că nu m#ai înţeles, răspunse Caderousse rece şi calm;

8<



ţi#am spus4 "ără să dai un gologan.— Nu vrei cumva să "ur ca să $ădărnicesc toată a"acerea, şi pe a ta

dimpreună cu a mea, şi să ajungem iarăşi acolo-— 3ie mi#e egal dacă mă înhaţă; ştii bine că mă plictisesc uneori

departe de oamenii mei; nu sunt ca tine, răule, care ai vrea să nu#i maive$i niciodată.

+e data aceasta ndrea nu se mai în"ioră4 se îngălbeni.— Caderousse, nu mai spune prostii: glăsui el.

— Haide, linişteşte#te, micul meu 2enedetto; arată#mi un mijloc casă câştig trei$eci de mii de "ranci "ără ca tu să ai vreun amestec; lasă#mădoar pe mine să mă descurc.

— 2ine, am să văd, am să caut, spuse ndrea.— <ână atunci sporeşte#mi renta la cinci sute de "ranci; am o manie4

aş vrea să iau o servitoare.— 2ine, o să capeţi cinci sute de "ranc i' spuse Andrea! Dar mi vine

&reu' "ietul meu Caderousse!!! a"u.e.i!!!— /h, din moment ce scoţi din cu"ere "ără "und...#ar "i părut că ndrea se aştepta ca tovarăşul său să ajungă aici,

căci ochii îi sclipiră într#o "ulgerare care, e drept, se stinse n umaide#,t!— devărat, răspunse ndrea, iar protectorul meu e "oarte bun cu

mine.— dmirabil protector: glăsui Caderousse; cât îţi dă pe lună-

% Cin#i mii de fran#i' spuse Andrea!— tâtea mii câte sute îmi dai tu mie, reluă Caderousse; nu $ău, nu#

mai bastar$ii au noroc. Cinci mii de "ranci pe lună. Ce dracu poţi să "acicu atâţia bani-

— /i, se cheltuiesc repede; şi apoi sunt ca tine4 aş vrea să am şi euun capital.

— Fn capital... +a... )nţeleg... oată lumea ar vrea să aibă un capital.

— 1i o să am. % D ar cine o să ţi#l "acă- prinţul tău-— +a, prinţul meu; din nenorocire trebuie să aştept.— Ce să aştepţi- întrebă Caderousse.

% :oartea lui!— 3oartea prinţului tău-

% Da!— Cum adică-— <entru că m#a pus în testament.— devărat-

% Pe #uv,nt de onoare6 % Cu #,t$ % Cu #in#i sute de mii! % u #red!— / cum îţi spun.

% aida)de6 nu se poate!— Caderousse, îmi eşti prieten-— 3ai întrebi- <e viată şi pe moarte.— Fite, am să#ţi spun un secret.

% Spune!— +ar ascultă.

— Ne#am înţeles4 mut ca un peşte. % Uite' eu #red!!!ndrea se opri şi se uită juru#i.— Ce cre$i-... Haide nu#ţi "ie "rică, suntem singuri.

8@



— Cred că l#am găsit pe părintele meu.— <e părintele tău adevărat-

% Da! % u e Caval#anti$— Nu, pentru că acela a plecat; pe cel adevărat.— 1i cine este el$

% Caderousse' e #ontele de :onte)Cristo! % E*6

— +a; înţelegi- totul se e*plică acum. +upă cât se pare, el nu poatesă#mi mărturisească cu glas tare, dar mă recunoaşte prin domnul Caval#canti căruia îi dă cinci$eci de mii de "ranci pentru asta.

% Cin#i $eci de mii de "ranci ca să "ie părintele tău- /u aş "i acceptatpentru cincispre$ece mii. Cum de nu te#ai gândit la mine, ingratule-

— <arcă eu ştiam- otul s#a pus la cale pe când noi ne a"lam acolo.— , da: 1i $ici că prin testamentul lui...— )mi lasă #in#i sute de mii de lire!— /şti sigur-— 3i l#a arătat; dar asta nu e totul.— /*istă un codicil, cum spuneam adineauri.

% Pro"a"il!— 1i prin codicilul acela...— 3ă recunoaşte.— Ce părinte bun, ce părinte de treabă: glăsui Caderousse învârtind

în aer o farfurie!— 3ai spune acum că am secrete "aţă de tine:— Nu, şi încrederea ta te onorea$ă în ochii mei. şadar, părintele

tău princiar e bogat-— 2ineînţeles. Nici nu îşi cunoaşte averea.— ă "ie cu putinţă-

% ?mi dau seama' eu' #are sunt primit la el în orice oră. +eună$i un"uncţionar de bancă îi aducea cinci$eci de mii de "ranci într#o geantă câtşervetul tău; ieri, un bancher îi aducea o sută de mii de "ranci în aur.

Caderousse era năucit; i se părea că vorbele tânărului au sunetulmetalului şi că aude rosto&olindu)se #as#ade de ludovi#i!

— 1i te duci în casa aceea- e*clamă el cu naivitate. % Ori#,nd vreau!Caderousse rămase îngândurat o clipă. !edeai cu uşurinţă că

"rământa în minte un gând pro"und.poi, deodată4— Cât aş vrea să văd şi eu toate astea, e*clamă el; ce "rumoase or

"i:— %apt e că este ceva măreţ, spuse ndrea.— 1i nu locuieşte în avenue de Champs#/l(sGes-

% Da! o! 3 !— ha, la No. QB- întrebă Caderousse.— +a, o casă "rumoasă, i$olată între curte şi grădină; tu nu cunoşti

decât a t,t!— e poate. +ar nu e*teriorul mă interesea$ă, ci interiorul4 mobilele

"rumoase. pune#mi, are lucruri "rumoase-— i vă$ut vreodată uileries-

% u! % Ei "ine' e frumos!— scultă, ndrea, merită să se aplece cineva când bunului

3onte#Cristo îi cade p un&a$9



— Nu "ace să aştepţi momentul acela, spuse ndrea; banii segăsesc în casa asta ca "ructele într#o livadă.

— r trebui să mă iei într#o $i cu tine.— Cre$i că se poate- 1i cu ce titlu-— i dreptate; dar vorbele tale m#au "ăcut să#mi lase gura apă;

trebuie neapărat să văd; am să găsesc un mijloc.— ă nu "aci prostii, Caderousse:— 3ă voi pre$enta ca lustruitor de parchete.

% Sunt peste tot #ovoare!— )n ca$ul ăsta trebuie să mă mulţumesc să văd totul cu mintea.— Crede#mă, e mai bine.— Caută cel puţin să mă "aci să înţeleg cam cum e casa.

% ?n #e fel$— Nimic mai uşor. / mare-— Nici prea mare, nici prea mică.— +ar cum e împărţită-— /h, aş avea nevoie de cerneală şi de hârtie ca să "ac un plan.— ată, spuse Caderousse cu vioiciune.e duse şi luă de pe un scrin vechi o "oaie de hârtie albă, cerneală şi

o pană.— Na, desenea$ă#mi pe hârtie, "iul meu, spuse Caderousse.ndrea luă pana cu un $âmbet imperceptibil, şi începu.— Casa, precum ţi#am spus, este între curte şi grădină; uite aşa.1i ndrea "ăcu schiţa grădinii, a curţii şi a casei.

% iduri nalte$ % u' opt sau #el mult .e#e pi#ioare! % u e lu#ru prudent' spuse Caderousse!— )n curte, portocali, pelu$e, răsaduri de "lori.— 1i nici o capcană-

% u! % =ra5durile$— <e ambele părţi ale grilajului; uite aşa.1i ndrea continuă planul.— ă vedem parterul, spuse Caderousse.— =a parter, su"rageria, două saloane, sala de biliard, scară în vesti#

bul şi o scară mică, secretă. % -erestre$— %erestre minunate, aşa de "rumoase, de mari, încât cred că un

om de talia ta ar putea să treacă prin "iecare ochi.— +e ce dracu au scări când sunt ast"el de "erestre-

% Ei' #e vrei7 lux6 % Dar o"loane$ % +a, obloane, însă nu se servesc niciodată de ele. Contele ăsta de

3onte#Cristo e un original căruia îi place să vadă cerul chiar şi noaptea.— 1i servitorii unde se culcă-— 0h, ei au casa lor: )nchipuieşte#ţi un şopron "rumos, când intri pe

dreapta, unde se strâng scările. +easupra şopronului, un şir de camerepentru servitori, cu sonerii care răspund la odăi.

% A*a' sonerii6 % Ai spus #eva$

— Nu, nimic. pun că punerea soneriilor costă "oarte scump; şi la ceservesc ele-— ltădată era un câine care se plimba noaptea prin curte, dar a

"ost dus la casa din uteuil; ştii, aceea unde ai venit tu.9(



% Da! % ?i spuneam' nu mai departe decât ieri; 5/ o imprudenţă din partea

dumneavoastră, domnule conte; căci când vă duceţi la uteuil şi luaţiservitorii cu dumneavoastră, casa rămâne singură. /i, şi- a întrebat el.#ar putea întâmpla ca, într#o bună $i, să "iţi je"uit5.

— Ce#a răspuns el-— Ce#a răspuns-

% Da!

— răspuns4 5/i, şi- ce#mi pasă dacă sunt je"uit-5 % Andrea' e vreun s#rin #u me#*ere.uri$— Cum adică-— +a, unul care îl înhaţă pe hoţ, şi cântă o arie. 3i s#a spus că erau

de astea la ultima e*po$iţie. % Are un scrin de mahon a cărui cheie am vă$ut#o întotdeauna.— 1i vi$itatorii nu îl "ură-— Nu, oamenii care îl servesc îi sunt toţi devotaţi.— +e bună seamă că în dulapul acela este bănet, — ce $ici-— <oate că da... cine ştie...— 1i unde e-

% La nt,iul! % Ia "ă#mi şi planul etajului întâi, micule, aşa cum mi l#ai "ăcut pe al

parterului.— =ucru uşor.1i ndrea reluă pana.— =a întâiul, ve$i tu, e anticamera, salonul; la dreapta salonului, bi#

blioteca şi cabinetul de lucru; la stânga salonului, o cameră de culcare şiun cabinet de toaletă. )n cabinetul de toaletă este scrinul "aimos.

— 1i e o "ereastră la cabinetul de toaletă-— +ouă, aici şi aici.

1i ndrea desenă două "erestre la încăperea care, pe plan, se a"la încolţ, închipuind un pătrat mai mic, adăugat pătratului mai mare al dormi#torului.

Caderousse că$u pe gânduri.— 1i se duce des la uteuil- întrebă el.— +e două#trei ori pe săptămână; mâine, bunăoară, urmea$ă să pe#

treacă acolo $iua şi noaptea.— /şti sigur-— 3#a po"tit să vin la masă.

% Bravo' frum oasă e*istenţă: glăsui Caderousse; casă la oraş, casăla ţară.

— sta înseamnă să "ii bogat.— 1i te duci la masă-

% Pro"a"il!— Când cine$i acolo, te şi culci-

% Când îmi "ace plăcere. 3ă simt la conte ca la mine acasă.Caderousse îl privi pe tânăr ca pentru a#i smulge adevărul din inimă.+ar ndrea scoase o cutie cu ţigări din bu$unar, luă o havană, o a#

prinse liniştit şi începu s#o "ume$e "ără mo"turi.— Când vrei cei cinci sute de "ranci- îl întrebă pe Caderousse.— Chiar acu, dacă îi ai.

Andrea s#oase două$eci şi cinci de ludovici din bu$unar.— Eălbiori- spuse Caderousse; nu, mulţumesc.— Ce, îi dispreţuieşti-— +impotrivă, îi preţuiesc; dar nu#i vreau.

92



permită să "ac cinci$eci de leghe în $ece ore.— /*celenţa voastră mani"estase mai de mult dorinţa aceasta, răs#

punse 2ertuccio, şi caii sunt gata. #am cumpărat şi i#am cantonat eu în#sumi în locurile cele mai comode, adică în sate unde nimeni nu seopreşt e de o"i#ei!

— 2ine, glăsui 3onte#Cristo; eu rămân aci încă o $i sau două, aşa căaranjea$ă#te în consecinţă.

)n momentul când 2ertuccio se pregătea să iasă pentru a da ordine

în legătură cu şederea la uteuil, 2aptistin deschise uşa; aducea oscrisoare pe o tavă lăcuită.— Ce cauţi aci- întrebă contele vă$ându#l plin de pra"; mi se pare că

nu te#am chemat.%ără să răspundă, 2aptistin se apropie de conte şi îi pre$entă

scrisoarea.— mportantă şi urgentă, glăsui el.Contele des"ăcu crisoarea şi citi4

HDomnul de 3onte#Cristo e prevenit că, în noaptea aceasta, un omse va introduce în casa de pe Champs#/l(sGes pentru a sustrage niştehârtii pe care le crede închise în scrinul din cabinetul de toaletă; domnulconte de 3onte#Cristo e cunoscut ca un om destul de curajos pentru anu recurge la intervenţia poliţiei, intervenţie ce ar putea să compromită"oarte mult pe acela care îi anunţă aceasta. %ie printr#o deschi$ătură ceva da din camera de culcare în cabinet, "ie ascun$ându#se în cabinet,domnul conte va putea să#şi ia satis"acţie singur. 3ulţi oameni şiprecauţiuni bătătoare la ochi l#ar îndepărta desigur pe rău"ăcător, şi l#ar"ace pe domnul de 3onte# Cristo să piardă prilejul de a cunoaşte unduşman care, întâmplător, a "ost descoperit de persoana ce atrageatenţia contelui, atenţie pe care n#ar avea poate oca$ia s#o repete dacă,

după eşuarea primei încercări, rău"ăcătorul ar pune altă lovitură la cale5.)n primul moment contele se gândi la o şiretenie de hoţ, capcană

grosolană care îi semnala un pericol relativ pentru a#l e*pune unuipericol mai grav. e pregătea deci să trimită scrisoarea unui comisar depoliţie, în ciuda s"atului, şi poate chiar din cau$a s"atului prietenuluianonim, când deodată îi veni ideea că s#ar putea într#adevăr să "ie vorbade vreun duşman personal pe care numai el l#ar putea recunoaşte, şi decare s#ar putea "olosi la nevoie, aşa cum "ăcuse %iesco cu 3aurul care avrut să#l asasine$e. )l cunoaşteţi pe conte; n#avem deci nevoie săspunem că el era un spirit plin de cute$anţă şi vigoare, care în"runtaimposibilul cu energia ce caracteri$ea$ă oamenii superiori. <rin viaţa pecare o dusese, prin hotărârea pe care o luase şi pe care o respectase dea nu da înapoi de la nimic, contele ajunsese să guste voluptăţinecunoscute în luptele pe care le întreprindea, uneori împotriva naturii,adică împotriva lui +umne$eu, şi împotriva lumii — care poate să "ieasemănată cu diavolul.

— /i nu vor să#mi "ure hârtiile, spuse 3onte#Cristo; vor să mă ucidă4nu sunt hoţi, sunt asasini. Nu vreau ca domnul pre"ect al poliţiei să se a#mestece în chestiunile mele particulare. unt destul de bogat ca săscutesc de cheltuiala asta bugetul administraţiei sale.

Contele îl rechemă pe 2aptistin, care ieşise din cameră după ceadusese scrisoarea.

% ?ntoar# e#te la <aris şi adu aci pe toţi servitorii care au rămasacolo, spuse el. m nevoie de toată lumea la uteuil.

98



— +ar să nu rămână nimeni acasă, domnule conte- întrebă2aptistin.

% Ba da' portarul!— +omnul conte să nu uite că e departe de la ghereta portarului

până la casă.— 1i-— 1i s#ar putea ca toată locuinţa să "ie je"uită "ără ca el să audă

vreun $gomot. % De #ine$— +e hoţi.— /şti un nătărău, domnule 2aptistin; chiar dacă hoţii ar je"ui

întreaga locuinţă, ei nu#mi vor pricinui niciodată neplăcerea pe caremi#ar pricinui#o un serviciu rău "ăcut.

2aptistin se înclină.— 3#ai înţeles- glăsui contele; adu#i pe toţi tovarăşii dumitale, de la

primul până la ultimul; totul să rămână însă în starea obişnuită; ai să în#chi$i doar obloanele parterului.

% Dar #ele de la primul eta5$— 1tii că ele nu se închid niciodată. +u#te.Contele anunţă că va mânca singur în apartamentul său şi că nu

vroia să "ie servit decât de li.Cină cu liniştea şi cu sobrietatea de totdeauna, iar după masă,

"ăcând semn lui li să#l urme$e, ieşi prin portiţă, ajunse în 2ois de2oulogne ca şi cum s#ar "i plimbat, porni cu naturaleţe pe drumul<arisului şi, pe înnoptate, ajunse în "aţa casei sale de peChamps#/l(sGes.

otul era întunecat; numai o luminiţă slabă ardea în ghereta portaru#lui a"lată la patru$eci de paşi de casă, aşa cum spusese şi 2aptistin.

3onte#Cristo se re$emă de un arbore şi, cu ochii săi care se înşelau

aşa de rar, scrută aleea dublă, îi e*amină pe drumeţi şi îşi a"undăprivirea pe stră$ile vecine ca să vadă dacă nu era nimeni ascuns. +upă$ece minute se încredinţă că nu#l pândea nimeni. lergă îndată la portiţăcu li, intră repede şi, prin scara de serviciu a cărei cheie o avea, seduse în camera de culcare, "ără a deschide sau a clinti o singură perdea,"ără ca portarul să poată bănui că, în casa pe care o credea goală,stăpânul revenise.

Când ajunse în dormitor, contele îi "ăcu semn lui li să se oprească,apoi trecu în cabinetul pe care îl e*amină; totul era în starea obişnuită4preţiosul scrin la locul lui, şi cheia în scrin. )l încuie de două ori, luă cheia,reveni la uşa dormitorului, smulse $ăvorul şi reintră.

)n vremea asta li punea, pe o masă, armele cerute de conte, adicăo carabină scurtă şi o pereche de pistoale duble ale căror ţevi suprapusepermiteau să ocheşti cu ele tot aşa de sigur ca şi cu pistoalele de tir.

)narmat ast"el, contele putea ţine viaţa a cinci oameni în mâinilesale.

/rau orele cam vreo nouă şi jumătate; contele şi li mâncară îngrabă o bucată de pâine şi băură un pahar cu vin de pania; apoi3onte#Cristo lăsă jos unul din panourile mobile care îi permiteau să vadădintr#o încăpere într#alta. vea la îndemână pistoalele şi carabina, iar li,

în picioare, lângă el, ţinea una din acele mici securi arabe care nu şi#aumai schimbat "o rma de #,nd #u #ru#iadele!

<rintr#o "ereastră a dormitorului, paralelă cu a cabinetului, conteleputea să vadă în stradă.

recură ast"el două ceasuri; era întuneric be$nă şi totuşi li, graţie99



naturii sale sălbatice, iar contele, graţie "ără îndoială unei calităţidobândite, distingeau noaptea chiar cele mai slabe legănări ale copacilordin curte.

+e mult luminiţa din ghereta portarului se stinsese.e putea presupune că atacul, dacă într#adevăr "usese pus la cale

un atac, se va produce prin scara de la parter, iar nu printr#o "ereastră.3onte#Cristo era convins că rău"ăcătorii vroiau viaţa, nu banii lui. Caatare ei vor da bu$na în dormitor, şi vor ajunge în dormitor "ie pe scara

secretă, "ie prin "ereastra cabinetului.)l aşe$ă pe li în dreptul uşii de la scară, iar el continuă să suprave#ghe$e cabinetul.

unară orele unspre$ece şi trei s"erturi la orologiul de la +omul nva#li$ilor; vântul de mia$ănoapte aducea, pe răbu"nirile lui jilave, vibraţia lu#gubră a celor trei bătăi.

?n momentul #,nd ultima lo vitură se stingea, contelui i se păru căaude un $gomot uşor în direcţia cabinetului; primul $gomot sau, mai bine$is, scrâşnet, "u urmat de al doilea, apoi de al treilea; la al patruleacontele era lămurit. 0 mână sigură şi e*pertă tăiase cu un diamant celepatru părţi ale unui geam.

Contele simţi că inima îi bate mai repede. 0ricât de întăriţi înprimejdii ar "i oamenii, oricât de preveniţi în privinţa pericolului ar "i — ei

înţeleg totdeauna, după bătaia inimii şi după în"iorarea cărnii, deosebireaenormă care e*istă între vis şi realitate, între proiect şi în"ăptuire.

Cu toate acestea 3onte#Cristo nu "ăcu decât un semn pentru a#i dade veste lui li; acesta, pricepând că pericolul era în direcţia cabinetului,"ăcu un pas apropiindu#se de stăpân.

:onte) Cristo era dornic să ştie cu ce duşmani, şi cu câţi duşmani a#vea a "ace.

%ereastra la care se lucra era în "aţa deschi$ăturii prin care contele

îşi a"unda privirea în cabinet. 0chii săi "i*ară deci "ereastra4 vă$u oumbră desenându#se, mai întunecată, pe "ondul de întuneric, apoi unochi de geam deveni deodată opac, ca şi cum s#ar "i lipit de a"ară o "oaiede hârtie pe el, apoi geamul tro$ni "ără să cadă. <rin deschi$ătura "ăcutătrecu un braţ căutând mânerul; în clipa următoare, "ereastra se mişcă înţâţâni şi un om intră.

Omul era sin&ur!— )ndră$neţ pungaş: murmură contele.)n momentul acela simţi că li îl atingea pe umăr; se întoarse4 li

arăta "ereastra camerei în care se a"lau, şi care dădea spre stradă.3onte#Cristo "ăcu trei paşi spre "ereastră. Cunoştea ascuţimea

simţurilor credinciosului servitor. !ă$u într#adevăr pe un alt omdesprin$ându#se din umbra unei porţi şi — urcându#se pe o piatră —căuta să vadă ce se petrece la conte.

— 2un, spuse el, sunt doi4 unul lucrea$ă, altul pândeşte.)i "ăcu semn lui li să nu piardă din ochi pe omul din stradă şi reveni

la acela din cabinet.0mul care tăia geamuri intrase şi se orienta cu braţele întinse

înainte.<ăru în s"ârşit că îşi dă seama de situaţie; cabinetul avea două uşi;

trase $ăvoarele la amândouă.Când se apropie de uşa dormitorului, 3onte#Cristo îşi închipui că

vrea să intre şi îşi pregăti un pistol; au$i numai $gomotul $ăvoarelor lune#când în verigele de metal. 0 precauţie, atâta tot; neştiind că3onte#Cristo scosese belciugele, vi$itatorul nocturn se putea crede acum

9;



în siguranţă.igur şi liber pe mişcările sale, omul scoase atunci din bu$unaru#i

larg un obiect pe care contele nu#l putu distinge, puse obiectul pe o mes#cioară, apoi se duse de#a dreptul la scrin, pipăi broasca şi observă că, înciuda aşteptării sale, cheia lipsea.

+ar tăietorul de geamuri era un om precaut care prevă$use totul;contele au$i în curând $ornăitul acela pe care îl produce legătura de cheiin"orme, aduse de lăcătuşi când sunt chemaţi să deschidă o uşă, şi

cărora hoţii le#au dat numele de cioc!rlii, "ără îndoială datorită plăcerii pecare o simt au$ind cântarea lor nocturnă când "orţea$ă o broască.— ha, murmură 3onte#Cristo cu un $âmbet de$amăgit, nu e decât

un hoţ:+ar, în întuneric, omul nu putea să aleagă obiectul potrivit. Lecurse

la acela pe care îl pusese pe mescioară; mişcă un resort şi, îndată, olumină palidă, însă destul de vie ca să poată vedea, îşi trimiserăs"rângerea aurie pe mâinile şi pe chipul străinului.

— a uite, e*clamă 3onte#Cristo, dându#se înapoi cu o mişcare desurpri$ă; e...

li ridică securea.— Nu mişca, îi şopti 3onte#Cristo; lasă securea jos; nu mai avem ne#

voie de arme.dăugă apoi câteva cuvinte, coborând şi mai mult glasul căci, oricât

de slabă "usese e*clamaţia pe care uimirea i#o smulsese contelui, ea l#a"ăcut pe omul de alături să tresară. Contele dăduse ordin, căci li se de#părtă în vâr"ul picioarelor, desprinse de pe peretele alcovului un veşmântnegru şi o pălărie triunghiulară. )n vremea asta 3onte#Cristo îşi scotearepede redingota, vesta şi cămaşa, şi, graţie ra$ei de lumină ce se "iltraprin crăpătura panoului, puteai să recunoşti pe pieptul contelui una dinacele suple şi "ine tunici de oţel dintre care ultima "usese purtată, poate

— în %ranţa aceasta unde a$i nu te mai temi de pumnale — de =udovic al! #lea, care se temea de cuţit şi care a murit sub secure. unica dispăru curând sub o lungă sutană, aşa cum părul contelui

dispăru sub o perucă cu tonsură; pălăria triunghiulară pusă peste perucă îl schimbă complet pe c onte n a"ate!

Nemaiau$ind nimic, omul se ridicase şi, în timp ce 3onte#Cristodesăvârşea metamor"o$a, se dusese drept la scrinul a cărui broască

începea să scrâşnească, graţie cioc!rliei.— 2un: murmură contele, care se bi$uia desigur pe vreun secret de

lăcătuşerie, necunoscut poate spărgătorului de uşi, oricât de iscusit ar "i"ost acesta; bun, ai de lucru câteva minute:

1i se duse la "ereastră.0mul pe care l#a vă$ut urcându#se pe o piatră, coborâse şi seplimba pe stradă; ciudat însă, în loc să#l neliniştească cei care puteau săvină, "ie prin avenue des Champs#/l(sGes, "ie prin "oburgul aint#HonorG,el nu părea preocupat decât de ceea ce se petrecea la conte, iarmişcările sale urmăreau să vadă ce se întâmplă în cabinet.

:onte)Cristo se i."i deodat ă pe "runte, iar pe bu$ele#i întredeschiserătăci un râs tăcut.

Apoi' apropiindu)se de Ali7— Lămâi aci, ascuns în întuneric, îi şopti el, şi orice $gomot ai au$i,

orice lucru s#ar întâmpla, nu intra şi nu te arăta decât dacă te chem penume.

li "ăcu semn din cap că a înţeles şi că se va supune.tunci 3onte#Cristo scoase dintr#un dulap o lumânare aprinsă şi, în

9<



momentul când hoţul era mai ocupat decât oricând cu broasca, deschise încetişor uşa, având grijă ca lumina să se proiecte$e în întregime asuprachipului său.

Fşa se mişcă aşa de încet încât hoţul n#au$i $gomotul. +ar, spre ma#rea lui uimire, vă$u deodată că odaia se luminea$ă.

Se ntoarse!— /i, bună seara, scumpe domnule Caderousse: glăsui

3onte#Cristo; dar ce naiba cauţi aici la ast"el de oră- % Abatele 2usoni: e*clamă Caderousse.1i, neştiind cum venise până la el ciudata arătare, deoarece

încuiase uşile, dădu drumul legăturii de chei "alse şi rămase neclintit,năuc.

Contele se aşe$ă între Caderousse şi "ereastră, tăind ast"el hoţului înmărmurit sin&urul mi5lo# de retra&ere!

— batele 2usoni: repetă Caderousse, "i*ând asupra contelui ochibuimăciţi.

— /i da, el în persoană, abatele 2usoni: glăsui 3onte#Cristo; şi îmipare bine că mă recunoşti, scumpe domnule Caderousse; asta dovedeştecă avem o memorie bună amândoi căci, dacă nu mă înşel, nu ne#amvă$ut de aproape $ece ani.

Calmul, ironia, puterea lui în"ricoşară mintea lui Caderousse.— batele: abatele: murmură acesta crispându#şi pumnii şi clănţă#

nind din dinţi.— şadar, vrem să#l "urăm pe contele de 3onte#Cristo- continuă

pretinsul abate.— +omnule abate, murmură Caderousse căutând să ajungă la

"ereastră, cale pe care i#o tăia nemilos contele, domnule abate, nu ştiu...vă rog să credeţi... vă jur...

— Fn geam tăiat — continuă contele — o lanternă oarbă, o legătură

de ciocârlii, un scrin pe jumătate "orţat, — e limpede.Caderousse se simţea sugrumat, căuta un ungher unde să se ascun#dă, o gaură pe unde să dispară.

— Haide, văd că eşti neschimbat, domnule asasin, glăsui contele. % Domnule a"ate' de vreme ce ştiţi totul, ştiţi că nu eu, ci Carconta

a "ost de vină, lucru s#a constatat la proces deoarece nu m#aucondamnat decât la galere.

— 6i#ai "ăcut aşadar stagiul, de te văd pe cale să ajungi iarăşi acolo- % u' domnule a"ate' am fost li"erat de #ineva!— cel cineva a "ăcut un admirabil serviciu societăţii.— 0, "ăgăduisem cu toate acestea...— !asă$ică, ai evadat- îl întrerupse 3onte#Cristo.— 0, da: glăsui Caderousse "oarte neliniştit.— "urisită recidivă... +acă nu mă înşel, ea te va duce în piaţa

ErJve! At,ta pa&u" ă, atâta pagubă, diavolo: cum spun "il"i$onii din ţaramea.

— +omnule abate, m#am lăsat în voia unei porniri...— oţi criminalii spun asta.

% evoia!!!— Nu mai vorbi: spuse 2usoni cu dispreţ; nevoia te poate îndemna

să ceri pomană, să "uri o pâine de la uşa unui brutar, dar nu să "orţe$i un

scrin într#o casă pe care o cre$i nelocuită. ar când bijutierul >oannes ve#nea să#ţi numere patru$eci şi cinci de mii de "ranci în schimbul diaman#tului pe care ţi#l dădusem, şi pe care l#ai ucis ca să ai şi diamantul şibanii, tot nevoie era-

9@



% Cum am putut!— 3inţi: repetă pentru a treia oară abatele cu un accent şi mai

imperativ.Caderousse îl privi înmărmurit pe conte.— i trăit, glăsui acesta, din banii care ţi#au "ost daţi de el.— /ste adevărat, spuse Caderousse; 2enedetto a devenit un "iu de

mare nobil.— Cum poate el să "ie "iul unui mare nob il$

% -iu natural!— 1i cum îl cheamă pe nobilul acesta-— Contele de 3onte#Cristo, acela la care ne a"lăm.— 2enedetto, "iul contelui- întrebă 3onte#Cristo, uimit la rândul său.— / de cre$ut aşa ceva, deoarece contele i#a găsit un părinte "als,

deoarece îi dă patru mii de "ranci pe lună, deoarece îi lasă cinci sute demii de "ranci prin testament.

— ha: e*clamă abatele, care începea să înţeleagă4 şi ce numepoartă, până una alta; tânărul-

— )l cheamă ndrea Cavalcanti.— )n ca$ul acesta e tânărul pe care prietenul meu, contele de

3onte# Cristo, îl primeşte în casă şi care se va însura cu domnişoara+anglars-

% Exa#t!— 1i îţi pare rău, ticălosule, ţie, care îi cunoşti viaţa şi mârşăviile-— +e ce credeţi că vreau să împiedic pe un tovarăş să i$butească-

întrebă Caderousse.— ocmai de aceea, nu dumneata ai datoria să#l înştiinţe$i pe

domnul +anglars, ci eu.— ă nu "aceţi asta, domnule abate:

% De #e$

— <entru că vom pierde pâinea de toate $ilele.— 1i cre$i că, pentru a păstra unor ticăloşi ca voi pâinea, mă voi"ace unealta şireteniei lor, complicele crimelor lor-

— +omnule abate... spuse Caderousse apropiindu#se şi mai mult. % Voi spune totul! % Cui$ % Domnului Dan&lars!— N#ai să "aci asta: strigă Caderousse scoţând un cuţit din vestă şi

i$bindu#l pe conte drept în piept; n#ai să spui nimic, abate:pre marea uimire a lui Caderousse, pumnalul, în loc să pătrundă în

pieptul contelui, se îndoi ştirbit.)n acelaşi timp, contele apucă pumnul asasinului cu mâna stângăşi#l răsuci cu atâtea putere încât cuţitul că$u din degetele înţepenite, iar

Caderousse scoase un strigăt de durere.+ar, "ără să se oprească la strigătul acesta, contele continuă să

răsucească pumnul banditului până când, cu braţul dislocat, că$u mai întâi în genunchi, apoi cu "aţa în jos.

Contele îşi puse piciorul pe capul lui şi spuse4— Nu ştiu cine mă opreşte să#ţi $drobesc ţeasta, sceleratule:— )ndurare: îndurare: strigă Caderousse.Contele îşi retrase piciorul.

— Lidică#te, spuse el.Caderousse se ridică.— +oamne, ce pumn aveţi, domnule abate: spuse Caderousse

mângâindu#şi braţul amorţit de cleştele de carne care#l strânsese;;(



I:M A LUI DU: E EU

Caderousse continua să strige cu glas tânguitor4 % A5utor' domnule a"ate6 a5utor6— Ce e- întrebă 3onte#Cristo.— jutor: repetă Caderousse; m#a asasinat:— Fite că am venit4 curaj:— 0, s#a s"ârşit; veniţi prea târ$iu; veniţi ca să mă vedeţi murind; ce

lovituri: cât sânge:1i leşină.li şi stăpânul său îl luară pe rănit şi îl transportară într#o cameră.ci 3onte#Cristo "ăcu semn lui li să#l de$brace şi e*amină rănile

gro$ave pe care le primise.— +oamne, spuse el, ră$bunarea ta se lasă uneori aşteptată; cred

că atunci când ea coboară din cer e cu atât mai deplină.li îşi privi stăpânul ca pentru a întreba ce este de "ăcut.

% Du)te la domnul pro#uror re& al !ille"ort, care locuieşte în "oburgulaint#HonorG şi adu#l aci. )n trecere, scoală#l pe portar şi spune#i săcheme un medic.

li se supuse şi#l lăsă pe "alsul abate singur cu Caderousse, care eratot leşinat. Când nenorocitul redeschise ochii, contele, stând la câţivapaşi de el, îl privea cu o e*presie sumbră de milă, iar bu$ele, care i semişcau, murmurau parcă o rugăciune.

% Un #*irur&' domnule a"ate' un #*irur&6 spuse Caderousse!— #a dus după unul, răspunse abatele.— 1tiu că e degeaba în ce priveşte viaţa, dar poate că o să#mi dea

puteri, căci vreau să am timp să "ac o declaraţie.

% Cu privire la #e$ % Cu privire la asasinul meu'— !asă$ică, îl cunoşti-— 2a bine că nu4 e 2enedetto.— ânărul corsican-

% C*iar el!— ovarăşul dumitale-— +a. +upă ce mi#a dat planul casei contelui, nădăjduind desigur

c#o să#l ucid şi că el o să devină ast"el moştenitorul lui, sau c#o să măucidă şi că va scăpa ast"el de mine, m#a aşteptat în stradă şi m#aasasinat.

— )n timp ce am trimis la medic, am trimis şi la p ro#urorul re&al!— <oate că o să vină prea târ$iu, prea târ$iu, spuse Caderousse;

simt că tot sângele se scurge din mine.— şteaptă, glăsui 3onte#Cristo.eşi şi se întoarse după cinci minute cu un "lacon.O#*ii muri"undului' destul de sticloşi, nu se abătuseră în lipsa lui de

la uşa prin care ghicea instinctiv c#o să vină un ajutor.— Erăbiţi#vă, domnule abate, grăbiţi#vă, spuse el; simt că iarăşi

leşin.3onte#Cristo se apropie şi turnă pe bu$ele vinete ale rănitului trei

sau patru picături din licoarea "laconului.Caderousse s#oase un suspin!— 0, spuse el, îmi turnaţi viaţă; mai daţi#mi: mai daţi#mi:— +ouă picături, mai mult te#ar ucide, răspunse abatele.

;4

http://destul.de/

http://destul.de/



— 0, de#ar veni cineva să#l pot denunţa pe ticălos:— !rei să scriu eu depo$iţia dumitale- dumneata ai s#o iscăleşti.— +a... da... spuse Caderousse, ai cărui ochi scânteiau la gândul

ră$bunării postume.:onte)Cristo s#rise7

53or asasinat de corsicanul 2enedetto, tovarăşul meu de lanţ la oulon sub nr.7D5.

— Erăbiţi#vă: spuse Caderousse; n#o să mai pot iscăli.3onte#Cristo îi întinse pana lui Caderousse, care îşi adună puterile,

iscăli şi recă$u pe pat, spunând4— ă povestiţi dumneavoastră restul, domnule abate; să spuneţi că

şi#a dat numele de ndrea Cavalcanti, că locuieşte la HStel des <rinces,că... 0, +oamne, +oamne, mor:

1i Caderousse leşina pentru a doua oară.batele îi dădu să respire mirosul din "lacon; rănitul redeschise

ochii.+orinţa de ră$bunare nu#l părăsise în timpul leşinului.— 0 să spuneţi toate astea, nu#i aşa, domnule abate-— +a, toate astea, şi chiar altele.— Ce o să spuneţi-— Că el ţi#a dat, "ără îndoială, planul casei în speranţa că domnul

conte te va ucide. m să spun că l#a înştiinţat pe conte printr#un bilet;am să spun că, întrucât contele lipsea, am primit eu biletul şi te#amaşteptat.

— 1i o să "ie ghilotinat, nu#i aşa- întrebă Caderousse. )mi "ăgăduiţic#o să "ie ghilotinat- 3or cu nădejdea asta; ea o să mă ajute să mor.

— m să spun, continuă contele, că a venit în urma dumitale, că

te#a pândit tot timpul4 că, atunci când te#a vă$ut ieşind, a alergat lacolţul $idului şi s#a ascuns.— ţi vă$ut dumneavoastră toate acestea-— du#ţi aminte vorbele mele4 5+acă te întorci la tine tea"ăr, îmi voi

închipui că +umne$eu te#a iertat, şi#am să te iert şi eu5.— 1i nu mi#aţi dat de veste- e*clamă Caderousse încercând să se

salte în cot; ştiaţi că o să "iu ucis ieşind de aici, şi nu mi#aţi dat de veste-— Nu, căci în mâna lui 2enedetto eu vedeam dreptatea lui

+umne$eu, şi mi s#ar "i părut că săvârşesc un sacrilegiu împotrivindu#măscopurilor <rovidenţei.

— Nu#mi mai vorbiţi de dreptatea lui +umne$eu, domnule abate4dacă ar "i o dreptate a lui +umne$eu, ştiţi mai bine decât oricine că suntoameni care ar trebui pedepsiţi, şi nu sunt.

— Lăbdare: glăsui abatele cu un ton care îl în"ioră pe muribund;răbdare.

Caderousse l privi uimit!— 1i apoi, spuse abatele, +umne$eu e plin de îndurare cu toţi, aşa

cum a "ost cu tine4 e părinte înainte de a "i judecător.— 0, dumneavoastră credeţi în +umne$eu- întrebă Caderousse.— +acă aveam nenorocirea să nu "i cre$ut până în pre$ent, spuse

3onte#Cristo, aş crede vă$ându#te pe tine.Caderousse îşi înălţă pumnii încleştaţi.— scultă, spuse abatele întin$ând mâna asupra rănitului ca pentru

a#i porunci credinţă, iată ce a "ăcut pentru tine +umne$eul acesta pecare nu vrei să#l recunoşti în ultimul moment4 ţi#a dat sănătate, putere, o

;8



$âmbet care îl îngheţă pe muribund. +a, poate că, dacă te#aş "i vă$utumil şi pocăit, l#aş "i împiedicat pe 2enedetto să te ucidă; te#am vă$ut

însă tru"aş şi sângeros, şi am lăsat să se îndeplinească voia lui+umne$eu.

— Nu cred în +umne$eu: urmă Caderousse; nu cre$i nici tu... minţi...minţi:

— aci, spuse abatele, că "aci să ţâşnească din trupul tău ultimelepicături de sânge... Nu cre$i în +umne$eu; şi mori lovit de +umne$eu...

Nu cre$i în +umne$eu, şi +umne$eu care nu cere totuşi decât orugăciune, decât un cuvânt, o lacrimă ca să te ierte... +umne$eu careputea să îndrume pumnalul asasinului în aşa "el încât să mori pe dată...+umne$eu ţi#a dăruit un s"ert de ceas pentru a te pocăi... Leintră în tine,nenorocitule, şi pocăieşte#te.

— Nu, spuse Caderousse, nu mă pocăiesc; nu e*istă +umne$eu, nue*istă <rovidenţă, nu e*istă decât întâmplarea.

— /*istă o <rovidenţă, e*istă un +umne$eu, spuse 3onte#Cristo, şidovada e că $aci aici, de$nădăjduit, tăgăduindu#l pe +umne$eu, iar eustau în picioare în "aţa ta, bogat, "ericit, sănătos, împreunând mâinile di#naintea acestui +umne$eu în care tu încerci să nu cre$i, şi în care cutoate acestea cre$i din adâncul inimi i!

— +ar cine sunteţi dumneavoastră- întrebă Caderousse aţintindu#şiochii muribun$i asupra contelui.

— <riveşte#mă bine, spuse 3onte#Cristo luând lumânarea şiapropiind#o de "igura sa.

% Da' a"atele!!! a"atele Busoni!!!3onte#Cristo îşi ridică peruca şi dădu drumul părului "rumos, negru,

care îi încadra aşa de armonios chipul palid.— 0, dacă n#ar "i părul acesta negru, spuse în"ricoşat Caderousse,

aş spune că sunteţi engle$ul, aş spune că sunteţi lordul Tilmore.

% u sunt ni#i a"atele Busoni' ni#i lordul Tilmore, glăsui3onte#Cristo; priveşte mai bine, mai departe, în primele tale amintiri.)n cuvintele contelui era o vibraţie magnetică ce însu"leţi pentru ulti#

ma oară simţurile istovite ale ticălosului.— +a, spuse el, îmi pare că v#am vă$ut, că v#am cunoscut altădată.— +a, Caderousse; da, m#ai vă$ut; da, m#ai cunoscut.— +ar cine sunteţi dumneavoastră- şi de ce, dacă m#aţi vă$ut, dacă

m#aţi cunoscut, de ce mă lăsaţi să mor-— <entru că nimic nu te poate salva, Caderousse; pentru că rănile

tale sunt mortale. +acă puteai să "ii salvat, aş "i vă$ut într#asta o ultimă îndurare a +omnului şi aş "i încercat — îţi jur pe mormântul părinteluimeu — să te redau vieţii şi pocăinţei.— <e mormântul părintelui tău- spuse Caderousse însu"leţit de o su#premă scânteie, ridicându#se să#l vadă mai de aproape pe omul care îi"ăcuse jurământul acesta sacru pentru toţi oamenii. Cine eşti tu-

Contele urmărise întruna progresul agoniei. )nţelese că elanulacesta de viaţă era ultimul; se apropie de muribund şi, învăluindu#l într#oprivire calmă şi totodată tristă4

% Eu sunt!!!' i spuse el la ure#*e+ eu sunt!!!1i bu$ele lui abia deschise lăsară să treacă un cuvânt rostit aşa de

încet încât nici contelui nu i se păru că îl aude.

Caderousse' #are se ridi#ase n &enun#*i' ntinse braţele, "ăcu o s"or#

ţare pentru a se da înapoi, apoi, împreunându#şi mâinile şi înălţându#lecu o s"orţare supremă4

— +oamne, +oamne, iartă#mă că te#am tăgăduit: spuse el; e*işti în#;;



tr#adevăr, eşti părintele oamenilor în cer şi judecătorul oamenilor pe pă#mânt. +oamne, tăpâne, multă vreme n#am vrut să te cunosc: +oamne,+umne$eule, iartă#mă, primeşte#mă la tine:

1i, închi$ând ochii, Caderousse că$u pe spate cu un ultim strigăt şiun ultim suspin.

ângele se opri îndată pe marginea rănilor sale mari.:urise!— Fnul: spuse misterios contele cu ochii "i*aţi asupra cadavrului

des"igurat de moartea oribilă.<este $ece minute medicul şi procurorul regal sosiră, aduşi unul deportar, altul de li, şi "ură primiţi de abatele 2usoni care se ruga lângămort.

BEAUC A:P

imp de cincispre$ece $ile nu se vorbi în <aris decât despretentativa de "urt pusă la cale cu atâta cute$anţă, la conte. 3uribunduliscălise o declaraţie care îl indica pe 2enedetto drept asasin al său.<oliţia "u invitată să#şi trimită toţi agenţii pe urmele ucigaşului.

Cuţitul lui Caderousse, lanterna oarbă, legătura de chei şi hainele,minus vesta care nu putu "i găsită, au "ost depuse la gre"ă; corpul "u dusla morgă.

Contele răspunse tuturora că întâmplarea avusese loc în timp ce else a"la la casa din uteuil şi că nu ştia prin urmare decât ce#i spuseseabatele 2usoni care, în seara aceea, printr#un ha$ard e*traordinar, i#acerut permisiunea să petreacă noaptea la el pentru a "ace cercetări încâteva cărţi preţioase din biblioteca sa.

Singur 2ertuccio pălea ori de câte ori numele de 2enedetto era pro#nunţat în pre$enţa sa; nu era însă nici un motiv ca paloarea lui 2ertucciosă "ie remarcată de cineva.

Chemat să constate crima, !ille"ort îşi asumase instruirea ei şides"ăşura acea în"lăcărare pasionată pe care o depunea în toate cau$elecriminale unde era chemat să#şi spună cuvântul.

+ar trecuseră trei săptămâni "ără ca totuşi cele mai active cercetărisă dea vreun re$ultat, ast"el că lumea începea să uite încercarea de "urtsăvârşită la conte şi asasinarea hoţului de către complice, pentru a seocupa de apropiata căsătorie a domnişoarei +anglars cu contele. ndreaCavalcanti.

Căsătoria era aproape o"icială, tânărul era primit la bancher cu titlulde logodnic.Se s#risese domnului Cav alcanti#tatăl care aprobase din su"let căsă#

toria şi care, e*primând toate regretele că serviciul îl împiedecă să pără#sească <arma unde se a"la, declara că este de acord să dea capitalulrentei de o sută cinci$eci de mii de lire.

e stabilise că cele trei milioane vor "i plasate la +anglars care le va"ructi"ica; unele persoane încercaseră să sugere$e tânărului îndoieliasupra solidităţii situaţiei viitorului socru care, de câtva timp, su"erea la2ursă pierderi repetate; dar, cu o de$interesare şi cu o încredere

sublime, tânărul respinse toate aceste cuvinte $adarnice pe care avudelicateţea să nu le împărtăşească baronului.De a#eea "aronul l adora pe #ontele Andrea Caval#anti!Nu tot aşa era ca$ul cu domnişoara /ugGnie +anglars. )n ura ei in#

;<



stinctivă împotriva căsătoriei, îl acceptase pe ndrea ca un mijloc de a#l îndepărta pe 3orcer". cum însă, când căsătoria cu ndrea se apropiatot mai mult, începea să simtă pentru el o repulsie vădită.

<oate că baronul observase; dar, pentru că el nu putea punerepulsia decât în seama unui capriciu, se pre"ăcuse că nu vede nimic.

)ntre timp, termenul cerut de 2eauchamp era aproape epui$at. +ealtminteri 3orcer" a putut aprecia valoarea s"atului lui 3onte#Cristo cândacesta i#a spus să lase lucrurile în voia lor; nimeni nu relevase nota cu

privire la general şi nu se gândise să recunoască în o"iţerul care predasecastelul din anina pe nobilul conte din Camera <airilor.lbert nu se simţea mai puţin insultat căci, de bună seamă, intenţia

o"ensei e*ista în cele câteva rânduri care îl jigniseră. )n a"ară de asta,modul în care 2eauchamp încheiase discuţia a lăsat o amintire amară îninima lui. 3ângâia deci în minte ideea duelului al cărui motiv realnădăjduia, cu bunăvoinţa lui 2eauchamp, să#l ascundă chiar martorilorsăi.

2eauchamp nu mai "usese vă$ut din $iua când lbert i#a "ăcut vi$ita;iar tuturor celor care întrebau de el li se răspundea că e plecat într#ocălătorie de câteva $ile.

Fnde se a"la- Nu ştia nimeni.)ntr#o dimineaţă, lbert "u deşteptat de valetul său care i#l anunţa

pe 2eauchamp.lbert se "recă la ochi, porunci ca 2eauchamp să "ie introdus în salo#

naşul de "umat al parterului, se îmbrăcă repede şi coborî.)l găsi pe 2eauchamp plimbându#se în lung şi în lat; când îl $ări,

2eauchamp se opri. % Dom nule, demersul pe care îl "aceţi venind dumneavoastră la

mine, "ără să aşteptaţi vi$ita pe care aveam de gând să v#o "ac astă$i, îmi pare de bun augur, spuse lbert. Haide, spuneţi#mi repede, trebuie

să vă întind mâna glăsuind4 2eauchamp, mărturiseşti o greşeală şi îmipăstre$ un prieten- 0ri să vă întreb pur şi simplu4 Care sunt armeledumneavoastră-

— lbert, spuse 2eauchamp cu o tristeţe care îl buimăci pe tânăr, săne aşe$ăm mai întâi şi să vorbim.

— Cred însă, dimpotrivă, domnule, că, înainte de a ne aşe$a, sunteţiobligat să#mi răspundeţi.

— lbert, spuse $iaristul, sunt împrejurări când di"icultatea stă toc#mai în răspuns.

— !i#o uşure$ eu, domnule, repetând întrebarea4 vreţi să retractaţi,sau nu-

— 3orcer", nu ne putem mulţumi cu răspunsul da sau nu la anumite întrebări care privesc onoarea, po$iţia socială, viaţa unui om ca domnullocotenent#general conte de 3orcer", pair de %ranţa.

— Ce#i de "ăcut atunci-— Ce am "ăcut eu, lbert. e $ice4 2anul, timpul şi oboseala nu în#

seamnă nimic atunci când e vorba de reputaţia şi de interesele unei întregi "amilii; se $ice4 / nevoie mai mult decât de probabilităţi, e nevoiede certitudini pentru a accepta un duel pe moarte cu un prieten; se $ice4+acă încrucişe$ spada sau dacă trag cu pistolul asupra unui om căruia,timp de trei ani i#am strâns mâna, trebuie să ştiu cel puţin de ce "ac unast"el de lucru, pentru a veni pe teren cu inima şi cu conştiinţa liniştite,conştiinţa aceea de care cineva are nevoie când braţul său trebuie să#isalve$e viaţa.

% Ei "in e, ei bine, ce înseamnă asta- întrebă 3orcer" cu nerăbdare.;@



— sta înseamnă că sosesc din anina. % Din Ianina$ dumneata$ % Da' eu!— Cu neputinţă:— +ragă lbert, iată paşaportul; priveşte vi$ele4 Eeneva, 3ilano, !e#

neţia, riest, +elvino, anina. +ai cre$are poliţiei unei republici, unui regatşi unui imperiu-

lbert îşi aruncă ochii asupra paşaportului şi apoi îi ridică, uimiţi, a#

supra lui 2eauchamp.— i "ost la anina- întrebă el.— lbert, dacă ai "i "ost un străin, un necunoscut, un simplu lord ca

engle$ul acela care a venit să#mi ceară socoteală acum trei sau patruani, şi pe care l#am ucis ca să scap de el, înţelegi că nu mi#aş "i dat atâtaosteneală; am socotit însă că îţi eram dator semnul acesta deconsideraţie. 3i#au trebuit opt $ile la ducere, opt $ile la întoarcere, pluspatru $ile de carantină şi patru$eci şi opt de ore de şedere; e*act treisăptămâni. m sosit a$i#noapte, şi iată#mă.

— +oamne, +oamne, câte ocoluri, 2eauchamp, şi cum întâr$ii să#mispui ce aştept de la dumneata.

— <entru că ' la drept vor"ind' Al"ert!!!— #ar părea că e$iţi.— +a, mi#e "rică.— 6i#e "rică să mărturiseşti că te#a înşelat corespondentul dumitale-

0, "ără amor propriu, 2eauchamp; mărturiseşte, 2eauchamp, curajul du#mitale nu poate "i pus la îndoială.

% u e vor ba de asta, murmură $iaristul; dimpotrivă...lbert se îngălbeni groa$nic4 încercă să vorbească, dar cuvântul i se

stinse pe bu$e.— +ragul meu, glăsui 2eauchamp cu cel mai a"ectuos ton, crede#mă

că aş "i "ericit să#ţi cer scu$e, şi că ţi le#aş cere din toată inima; dar, vai... % Dar #e$— Nota era întemeiată, dragul meu.— Cum, o"iţerul acela "rance$...

% Da! % -ernand a#ela!!! % Da!— rădătorul care a predat castelele omului în al cărui serviciu era...— artă#mă că îţi spun cele ce#ţi spun, dragul meu; omul acela e pă#

rintele dumitale.lbert schiţă o mişcare "urioasă pentru a se năpusti asupra lui 2eau#

champ; dar acesta îl reţinu mai mult cu o privire blândă decât cu mâna întinsă.— ată, dragul meu, dovada, spuse el scoţând o hârtie din bu$unar.Al"ert des"ăcu hârtia; era un certi"icat scris de patru notabilităţi din

anina şi prin care se constata că colonelul %ernand 3ondego, colonel in#structor în serviciul vi$irului li# ebelin, a predat castelul din anina pen#tru două mii de pungi.

scăliturile er au le&ali.ate de #onsul!lbert se clătină şi că$u $drobit într#un jilţ.+e data aceasta nu mai încăpea îndoială, numele de "amilie era

complet.+e aceea, după un moment de tăcere mută şi îndurerată, îşi simţiinima năpădită, venele gâtului se um"lară, un torent de lacrimi ţâşni dinochii săi.

<



2eauchamp, care îl privise pe tânăr cu o pro"undă milă, se apropiede el.

— lbert, îi spuse, mă înţelegi acum, nu#i aşa- m vrut să văd totul,să judec totul prin mine, cu nădejdea că e*plicaţia va "i "avorabilăpărintelui dumitale şi că voi putea să#ţi dau toată satis"acţia. +ar,dimpotrivă, in"ormaţiile culese constată că o"iţerul instructor, că %ernand3ondego ridicat de li#<aşa la titlul de general#guvernator, nu e altuldecât contele %ernand de 3orcer"4 atunci m#am înapoiat, amintindu#mi

de onoarea pe care mi#ai "ăcut#o acordându#mi prietenia dumitale, şi amalergat aci.=ungit în jilţ, lbert îşi ţinea mâinile pe ochi ca şi cum ar "i vrut să

împiedice lumina să ajungă până la el. % Am aler&at la dumneata' continuă 2eauchamp, ca să#ţi spun4 l#

bert, greşelile părinţilor noştri, în timpurile acestea de acţiune şireacţiune, nu pot atinge pe copii. lbert, prea puţini au trecut prinrevoluţiile acestea, în toiul cărora ne#am născut noi, "ără ca vreo pată denoroi sau de sânge să nu "i pângărit uni"orma lor de soldat sau roba lorde judecător. lbert, acum când am toate dove$ile, când îţi cunoscsecretul, nimeni pe lume nu mă poate sili la o luptă pe care conştiinţadumitale, sunt sigur, ţi#ar reproşa#o ca pe o crimă4 dar ceea ce dumneatanu#mi mai poţi cere, vin să#ţi o"er eu. !rei să dispară dove$ile, revelaţiile,atestările pe care numai eu le posed- !rei ca groa$nicul secret sărămână între dumneata şi mine- i încredere în cuvântul meu de onoare,nu va ieşi niciodată din gura mea; spune#mi, vrei, lbert- spune#mi, vrei,prietene-

lbert se năpusti la gâtul lui 2eauchamp. % Uite)le' .ise Beau#*amp ntin.,nd lui Al"ert *,rtiile!

lbert le luă cu o mână convulsivă, le strânse, le mototoli, se gândisă le rupă; dar, tremurând la gândul că cel mai mic crâmpei luat de vânt

îl va i$bi într#o $i peste "runte, se duse la lumânarea aprinsă pentru ţigărişi le mistui.— cump prieten, admirabil prieten: murmură lbert ar$ând hârtiile.— otul să "ie uitat ca un vis rău, spuse 2eauchamp; să dispară ca

ultimele scântei care gonesc pe hârtia înnegrită, să se risipească aşacum se risipeşte dâra de "um ce scapă din cenuşa mută.

— +a, da, spuse lbert, şi să nu rămână decât prietenia veşnică pecare o datore$ salvatorului meu, prietenie pe care copiii mei au s#o trans#mită copiilor dumitale, prietenie care îmi va reaminti totdeauna căsângele din venele mele, viaţa din corpul meu, onoarea numelui meu, ţile datore$; şi dacă lucrul acesta ar "i "ost cunoscut — o, 2eauchamp — îţideclar că#mi $buram creierii; sau nu, căci n#aş "i vrut s#o ucid pe biatamea mamă cu aceeaşi lovitură4 mă e*patriam.

— +ragul meu lbert: glăsui 2eauchamp.+ar tânărul ieşi curând din bucuria neaşteptată şi, putem spune, e#

*altată, recă$ând mai adânc în tristeţea sa.— /i, ce mai este, dragul meu- întrebă 2eauchamp.— Ceva s#a $drobit în inima mea, spuse lbert. scultă, 2eauchamp,

nu ne putem despărţi ast"el, într#o clipă, de respectul, de încrederea şiorgoliul pe care îl inspiră unui "iu numele "ără pată al părintelui său.2eauchamp: 2eauchamp: cum să mă mai în"ăţişe$ acum părintelui meu-ă#mi retrag "runtea de care el îşi va apropia bu$ele, mâna de care el îşiva apropia mâna- 2eauchamp, sunt cel mai ne"ericit dintre oameni: 0,mamă, biata mea mamă, glăsui lbert privind prin ochii înecaţi delacrimi portretul mamei sale, cât vei "i su"erit tu dacă ai ştiut asta:

<(



% aide' #ura5' prietene6 spuse Beau#*amp lu,ndu)i am"ele m,ini!— +ar de unde venea prima notă inserată în $iarul dumitale-

întrebă lbert; se ascunde aci o duşmănie necunoscută, un vrăjmaşinvi$ibil.

— Fn motiv în plus, spuse 2eauchamp. Curaj, lbert: nici o urmă deemoţie pe chipul dumitale4 poartă#ţi durerea în su"let, aşa cum norulpoartă în sine ruina şi moartea, secret "atal pe care nu#l înţelegem decât

în momentul când "urtuna i$bucneşte; haide, prietene, re$ervă#ţi "orţele

pentru momentul când "urtuna se va produce.— Cre$i că nu suntem la capăt- întrebă lbert înspăimântat.— Nu cred nimic, prietene; în s"ârşit, însă, totul e cu putinţă. scul#

tă...— Ce e- întrebă lbert vă$ând că 2eauchamp e$ita.— e mai însori cu domnişoara +anglars-— )n legătură cu ce mă întrebi asta acum, 2eauchamp-— <entru că, în mintea mea, ruptura sau în"ăptuirea acestei

căsătorii se leagă de obiectul ce ne interesea$ă.— Cum, cre$i că domnul +anglars-... e*clamă lbert a cărui "runte

se învăpăie.— e întreb numai în ce stadiu e căsătoria dumitale. =a naiba, nu ve#

dea în cuvintele mele altceva decât vreau eu să spun, şi nu le da maimultă importanţă decât au ele.

— Nu, spuse lbert, căsătoria e ruptă.— 2ine, glăsui 2eauchamp.poi, vă$ând că tânărul cădea iarăşi în melancolie4— Fite, lbert, îi spuse el, hai să ieşim; o plimbare în pădure cu "ae#

tonul sau pe cal te va distra; ne vom înapoia pe urmă să luăm masaundeva şi te vei duce după aceea la treburile dumitale, iar eu la alemele.

— Cu plăcere, spuse lbert, dar să ieşim pe jos4 cred că puţină obo#seală îmi va "ace bine. % -ie' spuse Beau#*amp!1i, ieşind pe jos, prietenii o luară pe bulevard. Când ajunseră la 3a#

deleine, 2eauchamp spuse4— scultă, deoarece suntem în drum, hai să ne abatem puţin pe la

domnul de 3onte#Cristo; te va distra; e un om admirabil pentrure"acerea spiritelor, deoarece nu pune întrebări niciodată; iar dupăpărerea mea, oamenii care nu pun întrebări sunt cei mai iscusiţiconsolatori.

% -ie' spuse Al"ert+ *aidem la el7 mi)e dra&!

ICU=U 0L

3onte#Cristo scoase un strigăt de bucurie vă$ându#i pe tineri împreună.

— 2ravo: spuse el. Nădăjduiesc că totul s#a s"ârşit ' s)a aran5at!— +a, glăsui 2eauchamp; $vonuri absurde care s#au spulberat sin#

gure, şi care, dacă s#ar repeta acum, ar avea în mine cel dintâi duşman.

<rin urmare să nu mai vorbim despre asta.— lbert îţi va spune, declară contele, că acesta e s"atul pe care i#ldădusem şi cu. Fite, adăugă el, mă găsiţi terminând cea mai detestabilă

îndeletnicire pe care cred că am avut#o vreodată.<2



— +ar ce "aceţi- întrebă lbert. )mi pare că puneţi ordine în hârtii.— 0, nu în hârtiile mele, căci în ele a "ost totdeauna, slavă

+omnului, o ordine minunată, dat "iindcă cu nu am hârtii, — ci în aceleaale domnului Cavalcanti.

— le domnului Cavalcanti- întrebă 2eauchamp.— /i da, nu ştii că el e un tânăr pe care contele îl lansea$ă- întrebă

3orcer".— , nu, să "im înţeleşi: răspunse 3onte#Cristo. /u nu lanse$ pe ni#

meni, şi pe domnul Cavalcanti mai puţin decât pe oricare altul.— +ar care se va căsători cu domnişoara +anglars în locul meu;ceea ce, continuă lbert începând să $âmbească, precum poţi săbănuieşti, dragă 2eauchamp, mă mâhneşte nespus de mult.

— Cum, Cavalcanti se însoară cu domnişoara +anglars- întrebă2eauchamp.

— /i, dar dumneata vii de la capătul lumii- glăsui 3onte#Cristo;dumneata, un $iarist reputat- ot <arisul nu vorbeşte decât despre asta.

— 1i dumneavoastră, conte, aţi pus la cale căsătoria- întrebă 2eau#champ.

— /u- 0, te rog să taci, domnule ga$etar, să nu spui aşa ceva. /u săpun la cale o căsătorie- Nu, nu mă cunoşti; dimpotrivă, eu m#am opusdin tot su"letul şi am re"u$at să "ac cererea.

% A, înţeleg, din cau$a prietenului nostru lbert, spuse 2eauchamp.— +in cau$a mea- e*clamă tânărul. 0, nu, te rog: Contele va

mărturisi, dimpotrivă, că eu l#am rugat întruna să $ădărniceascăproiectul acesta care, din "ericire, este $ădărnicit. Contele pretinde că nului îi datore$ mulţumiri; "ie, voi înălţa, asemenea strămoşilor, un altar+umne$eului necunoscut.

— scultă, spuse 3onte#Cristo, rolul meu e aşa de redus încât sunt în termeni reci cu socrul şi cu tânărul; numai domnişoara /ugGnie, care

nu#mi "ace impresia a avea o vocaţie pro"undă pentru căsătorie, vă$ândcât de puţin dispus eram eu s#o "ac să renunţe la scumpa ei libertate,mi#a păstrat toată a"ecţiunea.

— 1i spuneţi că mariajul e pe cale să se "acă- % O' da' n #iuda #elor #e am putut spune . /u nu#l cunosc pe tânăr;

se pretinde că e bogat şi de bună "amilie, dar pentru mine lucrurileacestea sunt un simplu se 'ice. m repetat toate astea până la saturaţiedomnului +anglars; el însă e îndrăgostit la toartă de tânărul din =ucca.m mers până la a#i împărtăşi o împrejurare care, pentru mine, era maigravă4 tânărul a "ost răpit la o vârstă "ragedă de ţigani, sau rătăcit depreceptorul său — bine nu ştiu. Ceea ce ştiu însă e că părintele său l#apierdut din vedere de mai bine de $ece ani, aşa că a trăit în aceşti $eceani o viaţă pribeagă, singur +umne$eu ştie cum. /i bine, nimic nu l#aputut $druncina. 3#a însărcinat să scriu maiorului, să#i cer acte; priviţihârtiile. =e trimit, dar, ca şi <ilat, spălându#mă pe mâini.

— +ar domnişoara d& rmill(- întrebă 2eauchamp; cum vă priveştepe dumneavoastră, care îi răpiţi eleva-

— Nu prea ştiu cum; se pare însă că pleacă în talia. +oamna +an#glars mi#a vorbit despre ea şi mi#a cerut scrisori de recomandaţie pentruimpresari; i#am dat un cuvânt pentru directorul eatrului !alle, care mi#e

întrucâtva obligat. +ar ce ai, lbert- )mi pari "oarte mâhnit; nu cumva,"ără să#ţi dai seama, eşti îndrăgostit de domnişoara +anglars-

— Nu, după câte ştiu, spuse lbert $âmbind cu tristeţe.2eauchamp se apucă să privească tablourile.— +ar, în s"ârşit, continuă 3onte#Cristo, nu eşti în apele dumitale.

<3



Haide, ce ai- pune#mi.— 3ă doare capul, spuse lbert.— )n ca$ul acesta, dragă viconte, îţi propun un remediu sigur; reme#

diu care mi#a i$butit şi mic ori de câte ori am încercat o indispo$iţie.— nume- întrebă tânărul.

% Deplasarea! % Serios$— +a; şi uite, deoarece în momentul acesta sunt şi eu e*trem de in#

dispus, plec. !rei să plecăm împreună-— +umneavoastră indispus, conte- întrebă 2eauchamp; şi de ce-— /h, îţi e uşor să vorbeşti; aş vrea să te văd ce ai "ace când, în

casa dumitale, s#ar des"ăşura o anchetă.— 0 anchetă- Ce anchetă-— ceea pe care domnul de !ille"ort o "ace împotriva simpaticului

meu asasin, un tâlhar scăpat din ocnă după câte se pare. % A' da' glăsui 2eauchamp; am citit în $iare. Ce#i cu acest

Caderousse-— <are#se că e un provensal. +omnul de !ille"ort a mai au$it despre

el când era la 3arsilia, şi domnul +anglars îşi aminteşte că l#a vă$ut. +eaceea domnul procuror regal depune tot interesul în această a"acere,ast"el că l#a sesi$at pe pre"ectul poliţiei şi, graţie acestui interes pentrucare sunt cât se poate de recunoscător, mi se trimit aci, de cincispre$ece$ile, toţi bandiţii ce pot "i procuraţi la <aris şi prin împrejurimi, subprete*tul că ar "i asasinii domnului Caderousse; dacă lucrurile continuăast"el, n#o să mai e*iste, în "rumosul regat al %ranţei, hoţ sau asasin caresă nu cunoască pe degete planul casei mele; de aceea m#am hotărât săle#o las întreagă şi să plec cât voi putea mai departe! ai #u mine'vi#onte' te iau!

— Cu plăcere.

— <rin urmare, ne#am înţeles- % Da' dar unde$— 6i#am spus4 unde aerul e curat, unde $gomotul adoarme, unde,

oricât de orgolios ai "i, te simţi umil şi te ve$i mic. )mi place micşorareaaceasta, mie, despre care se spune că sunt, ca şi ugust, stăpânulFniversului.

— )n s"ârşit, unde mergeţi-— <e mare, viconte, pe mare. unt un marinar, precum ve$i; de

copil am "ost legănat în braţele bătrânului ocean şi la sânul "rumoaseimphitrita; m#am jucat cu mantia verde a unuia şi cu rochia a$urie aalteia; iubesc marea, aşa cum iubeşti o metresă şi, când n#am vă$ut#o demultă vreme, îmi este dor de ea.— Haide, conte, să mergem:

% Pe mare$ % Da!— ccepţi-

% A##ept!— 2ine, viconte. stă#seară va "i în curtea mea o trăsură de

călătorie în care ne putem întinde ca într#un pat; la trăsură vor "i înhămaţi patru cai de poştă. +omnule 2eauchamp, este loc pentru patru.!rei să vii cu noi- e iau.

— 3ulţumesc, vin de pe mare. % Cum$ Vii de pe mare$— +a, sau cam aşa ceva. m "ăcut un mic voiaj în insulele

2orromee.<4



% Ce are a fa#e$ aidem' spuse Al"ert!— Nu, dragă 3orcer", ai să înţelegi că, din moment ce re"u$,

înseamnă că mi#e cu neputinţă. +e altminteri, este necesar — adaugă elcoborând vocea — să rămân la <aris măcar pentru a supraveghea cutia$iarului.

— /şti un bun şi admirabil prieten, spuse lbert; da, ai dreptate, ve#ghea$ă, supraveghea$ă, 2eauchamp, şi caută de îl descoperă peduşmanul căruia i se datorea$ă destăinuirea.

lbert şi 2eauchamp se despărţiră4 ultima lor strângere de mână în#chidea toate înţelesurile pe care bu$ele nu puteau să le e*prime "aţă deun străin.

— /*celent băiat 2eauchamp: spuse 3onte#Cristo după plecarea$iaristului, nu e aşa, lbert-

— 0, da, un om de inimă, vă asigur; de aceea îl iubesc din tot su"le#tul. +ar acum, când suntem singuri, încotro mergem- — măcar că lucrulmi#e aproape egal.

— )n Normandia, dacă vrei.— +e minune: untem cu totul la ţară, nu#i aşa- %ără societate, "ără

vecini- % Suntem ntre noi' #u #ai pentru #urse' cu câini pentru vânătoare şi

cu o barcă pentru pescuit; atâta tot.— / ceea ce îmi trebuie; îi dau de veste mamei şi sunt la ordinele

dumneavoastră.— +ar ţi se va îngădui- întrebă contele.

% Ce$— ă vii în Normandia.

% :ie$ u sunt li"er oare$— ă mergi unde vrei singur, ştiu, deoarece te#am întâlnit hoinărind

prin talia.

— /i, şi-— +ar să pleci cu omul căruia i se spune contele de 3onte#Cristo-— veţi memorie slabă, conte.— Cum aşa-— Nu v#am spus câtă simpatie vă poartă mama-

% Deseori femeia se schimbă, a spus %rancisc , "emeia e ca unda, aspus haJespeare4 unul era un mare rege, altul un mare poet, şi "iecarecunoştea desigur "emeia.

% Da' femeia+ dar mama nu)i femeia7 e o femeie!— )i îngădui unui biet străin să nu înţeleagă per"ect toate

subtilităţile limbii dumitale-— !reau să spun că mama e $gârcită cu sentimentele ei, dar că, a#tunci când le dăruieşte, e pentru totdeauna.— ha, glăsui 3onte#Cristo o"tând; şi cre$i că ea îmi "ace onoarea

altui sentiment decât al celei mai per"ecte indi"erenţe-— !#am mai spus şi vă repet, declară 3orcer"; cu siguranţă că dum#

neavoastră sunteţi un om "oarte ciudat şi mult superior. % O6— +a, căci mama s#a lăsat prinsă, nu de curio$itate, ci de interesul

pe care i#l inspiraţi. Când suntem singuri, nu vorbim decât despredumneavoastră.

— 1i ea îţi spune să te pă$eşti de 3an"red-— +impotrivă, îmi spune4 53orcer", îl cred pe conte un caracternobil; caută să te "aci iubit de el5.

3onte#Cristo îşi abătu privirile şi scoase un o"tat.<8



% Serios$ spuse el! % ?n cât, înţelegeţi, continuă lbert, în loc să se opună călătoriei

mele, o va aproba din tot su"letul deoarece intră în recomandările pecare mi le "ace în "iecare $i.

— 2ine, glăsui 3onte#Cristo; pe deseară. ă "ii aci la cinci; vom ajun#ge la mie$ul nopţii sau la ora unu!

% Cum' la >r port$ % La >r port sau n mpre5urimi!

— Nu vă trebuiesc decât opt ore pentru a "ace patru$eci şi opt de le#ghe-— 0pt ore înseamnă încă mult, declară 3onte#Cristo.— Hotărât, sunteţi omul minunilor şi veţi i$buti nu numai să întreceţi

drumul de "ier, ceea ce nu e tocmai greu, în special în %ranţa, dar sămergeţi mai iute decât telegra"ul.

— <ână una alta, viconte, deoarece tot aveam nevoie de şapte sauopt ceasuri ca să ajungem, "ii punctual.

— %iţi pe pace, nu am altceva de "ăcut decât să mă pregătesc. % Atun#i' la #in#i! % La #in#i!

lbert ieşi. +upă ce îi "ăcuse, $âmbind, un semn din cap,3onte#Cristo rămase un moment pe gânduri, absorbit parcă într#omeditare pro"undă. )n s"ârşit, trecându#şi mâna peste "runte ca pentru aalunga reveria, se duse la placa de metal şi bătu de două ori.

2ertuccio intră.— 3eştere 2ertuccio, îi spuse el, nu mâine, nu poimâine, cum

proiectasem la început, ci astă#seară plec în Normandia; până la orelecinci ai timp mai mult decât este nevoie; vei da de veste rândaşilor de laprimul popas; domnul de 3orcer" mă însoţeşte. +u#te.

2ertuccio se supuse şi un argat alergă la <ontoise să anunţe că tră#

sura va trece pe acolo la şase "i*. Lândaşul din <ontoise trimise lapopasul următor un argat care, la rându#i, trimise altul; şi, în şaseceasuri, toate haltele întocmite în drum erau înştiinţate.

)nainte de plecare contele se duse la Ha(dGe, o anunţă că pleacă, îispuse unde merge şi puse toată casa la ordinele ei.

lbert "u e*act. Călătoria, posomorâtă la început, se lumină curândprin e"ectul "i$ic al iuţelii. 3orcer" nu putuse concepe o atare vite$ă.

— )ntr#adevăr, spuse 3onte#Cristo, cu poştalionul vostru care "acedouă leghe pe oră, cu legea stupidă care inter$ice unui călător să treacă

înaintea altuia "ără a#i cere permisiunea, ast"el că un călător bolnav saucârcotaş poate înlănţui în urma lui pe călătorii veseli şi sănătoşi, nu e nicio plăcere; eu evit acest neajuns călătorind cu trăsura mea proprie şi cucaii mei; nu#i aşa, li-

1i, trecându#şi capul prin uşă, contele scotea un mic strigăt de în#demn care dădea aripi cailor; nu mai alergau, ci $burau. răsura goneaca un tunet pe pavaj şi lumea întorcea capul ca să vadă meteorul

învăpăiat. Lepetând strigătul, li $âmbea, îşi arăta dinţii albi, strângea înmâinile robuste "râiele înspumate, îmboldindu#şi caii a căror coamă"rumoasă "lutura în vânt; li, copilul deşertului, se regăsea în elementulsău şi, cu chipu#i negru, cu ochii în"lăcăraţi, cu burnusul alb ca $ăpada,părea în mijlocul pulberii pe care o stârnea geniul simunului şi $eul

uraganului.— ată o voluptate pe care nu o cunoşteam, spuse 3orcer",voluptatea vite$ei.

1i ultimii nori de pe "runte se împrăştiau ca şi cum aerul pe care îl<9



spinteca ar "i luat norii cu el. % Dar unde nai"a găsiţi ast"el de cai- întrebă lbert. )i creşteţi în#

tr#adins-— /*act, spuse contele. cum şase ani am găsit în Fngaria un

armăsar "aimos, renumit pentru vite$a lui; l#am cumpărat, nu mai ştiu cucât4 a plătit 2ertuccio. )n acelaşi an a avut trei$eci şi doi de mânji. !omtrece acum în revistă întreaga progenitură a acelui părinte4 sunt toţi la"el, negri, "ără o singură pată, a"ară de o stea în "runte, căci pentru

privilegiatul hergheliei iepele au "ost alese aşa cum se aleg pentru paşă"avoritele. % Admirabil: +ar spuneţi#mi, conte, ce "aceţi cu toţi caii aceştia-— <recum ve$i, călătoresc cu ei.— +ar nu veţi călători totdeauna...— Când n#o să mai am nevoie, 2ertuccio îi va vinde; şi susţine că va

câştiga trei$eci sau patru$eci de mii de "ranci cu ei !— N#o să e*iste însă nici un rege în /uropa îndeajuns de bogat ca să

vi#i cumpere.— tunci îi va vinde vreunui simplu vi$ir din 0rient, care îşi va goli

te$aurul ca să#i plătească, şi care îl va umple la loc administrând lovituride beţe la talpa supuşilor săi.

— Conte, vreţi să vă comunic un gând ce mi#a venit- % Spune!— cela că, după dumneavoastră, domnul 2ertuccio e desigur, cel

mai bogat particular din /uropa.— e înşeli viconte. unt sigur că, dacă ai întoarce bu$unarele lui

2ertuccio pe dos, n#ai găsi nici $ece gologani la un loc.— +e ce- întrebă tânărul. +omnul 2ertuccio e un "enomen oare- 0,

dragă conte, nu mă duceţi prea departe în lumea închipuirilor căci, vă în#ştiinţe$, nu vă mai cred.

— Nu e nici o minune cu mine, lbert; ci"re şi raţiune, atâta tot.=ogica e aceasta4 un administrator "ură, dar de ce "ură-— /h, pentru că e în "irea lui, spuse lbert; "ură ca să "ure.— Nu, te înşeli4 "ură pentru că are o "emeie, copii, dorinţi ambiţioase

pentru el, pentru "amilia sa; "ură mai ales pentru că nu e sigur de stăpâ#nul său şi vrea să#şi "acă un viitor. /i bine, domnul 2ertuccio este singurpe lume4 scoate din punga mea "ără să#mi dea socoteală şi e sigur că numă va părăsi niciodată.

% De #e$— <entru că n#aş găsi unul mai bun.— !ă învârtiţi într#un cerc vicios4 acela al probabilităţilor.— 0, nu; mă menţin în certitudini. ervitorul bun e pentru mineacela asupra căruia am drept de viaţă şi de moarte.— 1i aveţi drept de viaţă sau de moarte asupra lui 2ertuccio-

întrebă lbert.— +a, răspunse contele cu răceală.unt cuvinte care închid conversaţia ca o poartă de "ier. "a )ul #onte)

lui era unul din a#este #uvinte!Lestul călătoriei decurse cu aceeaşi iuţeală; cei trei$eci şi doi de cai

împărţiţi în opt popasuri "ăcură patru$eci şi opt de leghe în opt ore. jun#seră la mie$ul nopţii la poarta unui parc "rumos. <ortarul stătea în picioa#

re şi ţinea poarta deschisă. %usese înştiinţat de rândaşul ultimului post./rau orele două şi jumătate noaptea. 3orcer" "u condus la aparta#mentul său. Eăsi baia şi cina gata. ervitorul care "ăcuse drumul pescaunul de la spatele trăsurii era la ordinele lui; 2aptistin, care "ăcuse

<;



drumul pe scaunul din "aţă, era la ordinele contelui.lbert "ăcu o baie, mâncă şi se culcă. oată noaptea "u legănat de

susurul melancolic al valului. Când se sculă, se duse ţintă la "ereastră, odeschise şi se pomeni pe o mică terasă unde avea în "aţă marea, adică i#mensitatea, iar în spate un parc drăguţ dând într#o pădurice.

)ntr#un gol" de o anumită mărime se legăna o corvetă micuţă avândun pavilion cu stema lui 3onte#Cristo, stemă repre$entând un munte deaur pe o mare de a$ur, cu o cruce purpurie în vâr", ceea ce putea să "ie

tot aşa de bine o alu$ie la numele său care reamintea Calvarul, şi dincare pătimirile lui Christ au "ăcut un munte mai preţios decât aurul,precum şi crucea in"amă, s"inţită de sângele său divin, cât şi la vreoamintire personală de su"erinţă şi de regenerare, îngropată în noapteatrecutului misterios. )n jurul goeletei erau mai multe bărcuţe aparţinândpescarilor din satele vecine şi care păreau nişte supuşi umili la ordinelereginei lor.

ci, ca şi în toate locurile unde 3onte#Cristo se oprea măcar pentrudouă $ile, viaţa era organi$ată la nivelul celui mai mare con"ort; deaceea viaţa devenea imediat plăcută.

lbert găsi în anticameră două puşti şi toate ustensilele necesare u#nui vânător; o încăpere mai înaltă, de la parter, era consacrată aceloringenioase aparate pe care engle$ii, mari pescari pentru că suntrăbdători şi leneşi, n#au i$butit încă să le impună pescarilor îndărătnicidin %ranţa.

Kiua trecu în aceste "elurite e*erciţii în care, de altminteri,3onte#Cristo e*cela4 uciseră o du$ină de "a$ani în parc, pescuiră totatâţia păstrăvi în râuri, luară masa într#un chioşc care dădea spre mareşi li se servi ceaiul în bibliotecă.

treia $i, pe înserate, $drobit de oboseala unei vieţi care păreapentru 3onte#Cristo o jucărie, lbert dormea într#un jilţ lângă "ereastră,

în timp ce contele întocmea cu arhitectul său planul unei sere, cândtropotul unui cal ce s"ărâma pietrişul de pe drum îl sili pe tânăr să ridicecapul; se uită pe "ereastră şi, cu o "oarte neplăcută surpri$ă, îl vă$u încurte pe valetul său de care nu vrusese să "ie însoţit pentru a nu#lincomoda pe 3onte#Cristo.

% -lorentin a#i$ e*clamă el sărind din jilţ; nu cumva mama o "i bol#navă-

1i dădu bu$na spre uşa camerei.3onte#Cristo îl urmări din ochi şi#l vă$u adresându#se valetului care,

gâ"âind încă, scoase din bu$unar un pacheţel pecetluit. <acheţelulcuprindea un $iar şi o scris oare!

— +e la cine#i scrisoarea- întrebă lbert repede.— +e la domnul 2eauchamp, răspunse %lorentin. % >e trimite Beau#*amp$— +a, domnule. 3#a chemat la el, mi#a dat banii trebuitori pentru

călătorie, mi#a adus un cal de poştă şi m#a obligat să#i "ăgăduiesc că nuvoi poposi până n#ajung la domnul4 am "ăcut drumul în cincispre$ece ore.

lbert des"ăcu scrisoarea, în"iorându#se4 de la primele rânduriscoase un strigăt, şi apucă $iarul cu un tremur vădit.

+eodată ochii i se întunecară, picioarele i se tăiară şi, gata să cadă,se sprijini de %lorentin care întindea braţele să#l susţină.

— 2ietul băiat: murmură 3onte#Cristo cu glas aşa de încet încât niciel nu#şi au$i cuvintele de compătimire; e scris deci ca greşeala părinţilorsă cadă asupra copiilor până la a treia şi#a patra generaţie.

)n vremea asta lbert îşi recăpătase puterile şi, continuând să<<



citească, îşi scutură părul muiat de sudoare; mototoli scrisoarea şi $iarul4— %lorentin, spuse el, calul dumitale e în stare să "acă drumul înapoi

la <aris- % / un biet căluţ cotonog, de poştă.— 0, +oamne. 1i cum era casa când ai plecat-— +estul de calmă; înapoindu#mă însă de la domnul 2eauchamp,

am găsit#o pe doamna în lacrimi; mă chemase, vrând să ştie când vă înapoiaţi. #am spus atunci că plec la dumneavoastră din partea

domnului 2eauchamp. "ăcut o mişcare ca pentru a întinde braţul să măoprească; dar, după un moment de gândire, a spus4 5+a, du#te %lorentin,şi să vină5.

— +a, mamă, da, murmură lbert; vin, "ii liniştită, va "i vai denetrebnic... )n primul rând însă, trebuie să plec.

<orni înapoi spre camera unde îl lăsase pe 3onte#Cristo.Cinci minute "useseră de ajuns pentru a opera o tristă metamor"o$ă;

ieşise într#o stare de calm, se înapoia cu glasul alterat, cu chipul bră$datde îmbujorări "ebrile, cu ochi scânteietori sub pleoape încercănate şi cumersul şovăitor al unui om beat.

— Conte, glăsui, el, vă mulţumesc pentru buna dumneavoastrăospitalitate de care aş "i vrut să mă bucur mai îndelung, dar trebuie sămă întorc la <aris.

% Cum$ #e s)a nt,mplat$— 0 mare nenorocire; îngăduiţi#mi însă să plec, e vorba de ceva cu

mult mai preţios decât viaţa mea. Nici o întrebare, conte, vă rog însă da#ţi#mi un cal.

— Caii mei sunt la dispo$iţia dumitale, viconte, spuse 3onte#Cristo;ai să te istoveşti, însă, de oboseală gonind călare; ia o caleaşcă, uncupeu, o trăsură.

— Nu; ar dura prea mult, şi apoi am nevoie de oboseala aceasta de

care vă temeţi4 îmi va "ace bine.lbert înainta câţiva paşi, învârtindu#se ca un om i$bit de un glonţ,şi că$u într#un scaun de lângă uşă.

3onte#Cristo nu vă$u al doilea acces de slăbiciune4 se a"la la"ereastră şi striga4

% Ali6 un #al pentru domnul de :or#erf6 Repede' e ur&ent6Cuvintele îl readuseră la viaţă pe lbert; se năpusti din cameră; con#

tele îl urmă.— !ă mulţumesc, murmură tânărul aruncându#se în şa. %lorentin,

înapoia$ă#te şi dumneata cât mai repede. / vreun cuvânt de ordine ca sămi se dea cai la staţiile de schimb-

— Nimic altceva decât să#l predai pe cel cu care eşti4 se va puneşaua imediat pe altul.Al"ert se pregătea să#şi "acă vânt; se opri.— <oate că plecarea mea o să vi se pară ciudată, nesăbuită, spuse

tânărul. Nu puteţi înţelege cum câteva rânduri scrise într#un $iar aruncăpe cineva în de$nădejde; ei bine, adăugă el $vârlindu#i $iarul, citiţiacestea numai după ce am să plec, pentru ca să nu mă vedeţi roşind.

1i, în timp ce contele ridica $iarul, el îşi în"undă pintenii care îi "use#seră prinşi la ci$me în burta calului, iar acesta uimit că se găseşte uncălăreţ care crede că#i nevoie, cu el, de un ast"el de stimulent, porni ca osăgeată.

Contele îl urmări din ochi pe tânăr, cu un sentiment de compasiunein"inită şi abia după ce acesta dispăru complet, abătându#şi privirile asu#pra ga$etei, citi următoarele4

<@



50"iţerul "rance$ din serviciul lui li, paşa din anina, despre carevorbea acum trei săptămâni $iarul )$parţialul, şi care nu numai că apredat castelele din anina, dar l#a vândut şi pe bine"ăcătorul săuturcilor, se numea într#adevăr, pe atunci %ernand, aşa cum a spusonorabilul nostru con"rate; între timp, însă, el a adăugat numelui său debote$ un titlu de nobleţe şi un nume de domeniu.

e numeşte astă$i domnul conte de 3orcer" şi "ace parte din

Camera <airilor5.şadar, secretul cumplit, pe care 2eauchamp îl îngropase cu atâta

genero$itate, reapărea ca o "antomă înarmată şi un alt $iar, in"ormat cucru$ime, publicase a treia $i după plecarea lui lbert în Normandia celecâteva rânduri care "useseră cât pe aci să ia mintea ne"ericitului tânăr.

II GUDECA>A

=a opt dimineaţa, lbert că$u la 2eauchamp ca un trăsnet.+eoarece valetul era prevenit, îl introduse pe 3orcer" în camerastăpânului care intrase în baie.

— /i, ce e- îl întrebă lbert.— 2ietul meu prieten, răspunse 2eauchamp, te aşteptam.— ată#mă. Nu#ţi voi spune, 2eauchamp, cât de loial şi de bun te

cred ca să#mi închipui că ai pomenit despre chestiunea aceea cuiva; nu,dragul meu. +e altminteri, mesajul pe care mi l#ai trimis e pentru mineche$ăşia a"ecţiunii dumitale. şadar, să nu pierdem timpul cuintroduceri4 ai vreo idee din partea #ui vine lovitura$

— )ţi voi spune în două cuvinte, numaidecât.— +a, dar mai înainte, dragul meu, povesteşte#mi în toateamănuntele istoria netrebnicei trădări.

1i 2eauchamp istorisi tânărului, $drobit de ruşine şi de durere,"aptele pe care le vom repeta în toată simplitatea lor.

)n dimineaţa de alaltăieri articolul apăruse într#alt $iar decât)$parţialul şi — ceea ce dădea mai multă gravitate a"acerii — într#un$iar despre care se spunea că aparţine guvernului. 2eauchamp dejuna,când nota i#a sărit în ochi; a trimis îndată după o cabrioletă şi, "ără sătermine prân$ul, a alergat la $iar. +eşi pro"esând sentimente politice cutotul opuse acelora ale conducătorului ga$etei acu$atoare, 2eauchampera — aşa cum se întâmplă câteodată, ba chiar deseori % prieten intim#u el!

Când ajunse la el, directorul ţinea în mână $iarul său şi părea cu"un#dat într#un articol cu privire la trestia de $ahăr.

— +ragul meu, spuse 2eauchamp, deoarece tocmai eşti cu ga$eta în mână, n#am nevoie să#ţi spun ce mă adu #e!

— Nu cumva eşti parti$anul trestiei de $ahăr- întrebă conducătorul$iarului guvernamental.

— Nu, răspunse 2eauchamp, sunt absolut străin de chestie; deaceea vin pentru altceva.

% Pentru #e vii$ % Pentru arti#olul :or#erf!— ha4 nu#i aşa că chestia e curioasă-— şa de curioasă încât rişti un proces "oarte neplăcut de calomnie.

@



— Câtuşi de puţin; o dată cu nota am primit toate pieseledoveditoare şi suntem per"ect convinşi că domnul de 3orcer" va "icuminte; de altminteri, "acem un serviciu ţării denunţându#i pe ticăloşiinevrednici de onoarea ce li s#a acordat.

2eauchamp rămase uluit.— +ar cine v#a in"ormai aşa de bine- întrebă el; căci $iarul meu,

care dăduse alarma, a "ost silit să se abţină, din lipsă de dove$i, şi totuşinoi suntem mai interesaţi decât voi să#l demascăm pe domnul de

3orcer", deoarece e pair de %ranţa, iar noi "acem opo$iţie.— 0, +oamne, "oarte simplu; nu am alergat după scandal, a venitscandalul la noi. sosit ieri un om din anina, aducând "ormidabilul dosarşi, deoarece şovăiam să dăm curs acu$ării, ne#a anunţat că, în ca$ de re#"u$, articolul va apare într#alt $iar. 2eauchamp, dumneata ştii ce înseam#nă o ştire importantă; n#am vrut s#o pierdem. cum lovitura a pornit; egro$avă şi va răsuna până la capătul /uropei.

Beau#* amp înţelese că nu#i mai rămânea de "ăcut decât să#şi plececapul şi ieşi de$nădăjduit pentru a trimite un curier la 3orcer".

Ceea ce însă el n#a putut să#i scrie lui lbert, căci lucrurile pe care levom povesti se întâmplaseră după plecarea curierului, e că, în $iuaaceea, în Camera <airilor s#a mani"estat, în grupurile de obicei aşa decalme ale înaltei adunări, o mare agitaţie. %iecare sosise înainte devreme şi discuta sinistrul eveniment care va reţine atenţia publică,"i*ând#o asupra unuia dintre cei mai cunoscuţi membri ai ilustrului corp.

Fnii citeau cu glas încet articolul, alţii "ăceau comentarii şi schimbauamintiri care preci$au şi mai bine "aptele. Contele de 3orcer" nu era iubitde colegi. Ca toţi parveniţii "usese nevoit, pentru a se menţine în rang,să pro"ese$e un e*ces de tru"ie. 3arile aristocraţii râdeau de el; talentele

îl repudiau; gloriile pure îl dispreţuiau instinctiv. Contele ajunsese însituaţia neplăcută a victimei ispăşitoare. rătat de degetul +omnului

pentru sacri"iciu, "iecare se pregătea să#l huiduiască.Numai contele de 3orcer" nu ştia nimic. Nu primea $iarul unde segăsea ştirea de"ăimătoare, şi îşi petrecuse dimineaţa scriind scrisori şi

încercând un cal.!eni deci la ora obişnuită, cu capul sus, cu ochii semeţi, cu mersul

s"idător, coborî din trăsură, străbătu coridoarele si intră în sală "ără săremarce e$itările uşierilor şi jumătăţile de salut ale colegilor.

Când 3orcer" a intrat, şedinţa era deschisă de mai bine de o jumătate de oră.

Neştiutor, precum am spus, de tot ce se întâmplase, contele nuarăta nimic schimbat în aerul şi în mersul său, acestea părură tuturoramai tru"aşe decât de obicei, iar pre$enţa lui în această împrejurare "ăcuo impresie aşa de agresivă adunării, orgolioasă de onoarea ei, încât toţivă$ură o necuviinţă, mai mult, o s"idare, câţiva o insultă.

/ra vădit că întreaga Cameră ardea de nerăbdare să aducă îndiscuţie ca$ul.

Ea$eta acu$atoare se a"la în mâinile tuturora; ca de obicei însă,"iecare e$ita să#şi asume răspunderea atacului. )n s"ârşit, unul dintreonorabilii nobili, duşman "ăţiş al contelui de 3orcer", urcă la tribună cu osolemnitate care anunţa că momentul aşteptat sosise.

e aşternu o tăcere înspăimântătoare; numai 3orcer" nu ştia cau$aatenţiei pro"unde ce se acorda, de data aceasta, unui orator care nu eraascultat cu atâta bunăvoinţă.

Contele trecu liniştit peste introducerea prin care oratorul anunţa căva vorbi despre un lucru aşa de grav, aşa de vital pentru Cameră, încât

@(



reclamă atenţia colegilor.De la primele #uvinte d espre anina şi colonelul %ernand, contele de

3orcer" se îngălbeni aşa de groa$nic încât un "ior străbătu întreaga adu#nare ale cărei priviri se îndreptau spre el.

Lănile morale au particularitatea că se ascund, dar nu se închid; tot#deauna dureroase, totdeauna gata să sângere$e când le atingi, elerămân vii şi deschise în inimă.

+upă citirea articolului, în mijlocul aceleiaşi linişti tulburată de o ru#

moare ce încetă îndată când oratorul păru dispus să ia din nou cuvântul,acu$atorul în"ăţişă scrupulul său şi preci$ă cât de anevoioasă îi era sarci#na; pretindea că apără, provocând o discuţie cu privire la chestiunipersonale, ar$ătoare întotdeauna, onoarea domnului de 3orcer", şi a

întregii Camere. )n s"ârşit, încheie cerând ordonarea unei anchete, câtmai repede, pentru a nărui calomnia mai înainte ca ea să aibă timp să se

întindă, şi pentru a#l repune pe domnul de 3orcer", ră$bunându#l, însituaţia pe care opinia publică i#o crease de multă vreme.

3orcer" era aşa de copleşit, aşa de tremurând în "aţa imensei şineaşteptatei catastro"e, încât abia putu să îngâne câteva cuvinte,privindu#şi cu ochi buimaci con"raţii. imiditatea aceasta care, dealtminteri, putea să ţină tot aşa de bine de uimirea nevinovatului ca şi deruşinea culpabilului, îi aduse câteva simpatii. 0amenii cu adevăratgeneroşi sunt totdeauna gata să devină compătimitori atunci cândnenorocirea duşmanului depăşeşte limitele urii lor.

<re$identul puse ancheta la vot; se votă pentru ea.Contele "u întrebat cât timp îi trebuie pentru a#şi pregăti apărarea.=ui 3orcer" îi revenise curajul din momentul când simţi că a supra#

vieţuit groa$nicei lovituri.— +omnilor pairi, răspunse el, nu cu timpul se respinge un atac de

natura aceluia pe care îl îndreaptă, în momentul acesta, în contra mea,

vrăjmaşi necunoscuţi, rămaşi în umbra obscurităţii lor; ci pe dată,printr#o lovitură de trăsnet se impune să răspund "ulgerului care m#aorbit o clipă; de ce nu#mi este dat ca, în locul unei atari apărări, să#mivărs sângele pentru a dovedi colegilor mei că sunt vrednic de ei-

Cuvintele "ăcură o impresie "avorabilă pentru acu$at.— Cer deci, spuse el, ca ancheta să aibă loc cât mai curând posibil,

şi voi "urni$a Camerei toate piesele necesare.— Ce $i "i*aţi- întrebă pre$identul.— 3ă pun chiar de astă$i la dispo$iţia Camerei, răspunse contele.<re$identul mişcă clopoţelul.— Camera este de acord ca ancheta să aibă loc chiar astă$i- întrebă

el. — +a: răspunse unanim adunarea.Se numi o #omisie de doispre.e#e mem"ri pentru examinarea pieselor

furni.ate de :or cer". 0ra primei şedinţe "u "i*ată pentru orele opt seara, în birourile Camerei. 0ricât de multe şedinţe vor trebui să se ţină, ele voravea loc la aceeaşi oră şi în acelaşi loc.

+upă luarea acestei hotărâri, 3orcer" ceru permisiunea de a seretrage; avea de cercetat piesele adunate de multă vreme de el, pentrua "ace "aţă "urtunii. Caracteru#i viclean şi neînduplecat o prevă$use.

2eauchamp istorisi tânărului toate lucrurile pe care le#am spus şinoi4 atât numai că istorisirea lui a avut, în comparaţie cu a noastră,avantajul însu"leţirii lucrurilor vii asupra răcelii lucrurilor moarte.

lbert îl ascultă, în"iorat de speranţă, de mânie, de ruşine; căci, prindestăinuirea lui 2eauchamp, ştia că părintele său e vinovat, şi se întreba

@2



cum va i$buti — vinovat "iind — să#şi dovedească inocenţa.Când ajunse în punctul unde ne a"lăm noi, 2eauchamp se opri.— <e urmă- întrebă lbert.— <e urmă- repetă 2eauchamp.

% Da!— +ragul meu, cuvintele acestea mă pun într#o situaţie oribilă. !rei

să ştii urmarea- % >re"uie s) o ştiu cu orice preţ, prietene, şi pre"er s#o cunosc din

gura dumitale decât dintr#a altuia.— /i bine, înarmea$ă#te cu curaj, lbert: reluă 2eauchamp;niciodată n#ai avut mai multă nevoie de el.

lbert îşi trecu o mână pe "runte pentru a se încredinţa de propria#itărie, aşa cum un om care se pregăteşte să#şi apere viaţa, încearcăplatoşa şi îndoaie lama sabiei.

e simţi tare, căci con"unda "ebra cu energia.— pune: glăsui el.— !eni seara, continuă 2eauchamp. ot <arisul era în aşteptarea

evenimentului. 3ulţi susţineau că era de ajuns ca părintele dumitale săse arate, pentru a nărui acu$area; mulţi, de asemeni, spuneau că nu seva pre$enta; unii asigurau că l#au vă$ut plecând la 2ru*elles, iar câţivamerseră la poliţie să întrebe dacă este adevărat, precum se spunea, căşi#a scos paşapoartele.

)ţi voi mărturisi că am "ăcut tot ce mi#a stat în putinţă, continuă2eauchamp, să obţin de la unul din membrii comisiunii, un tânăr pair,prieten al meu, "avoarea de a "i introdus într#o tribună. =a orele şapte elveni să mă ia şi, mai înainte ca vreo altă persoană să "i sosit, mărecomandă unui uşier, iar acestea mă $ăvorî într#un "el de lojă. /rammascat de o coloană şi pierdut într#un întuneric complet; puteamnădăjdui că am să văd şi am să aud, de la un capăt la altul, cumplita

scenă care urma să se des"ăşoare.=a orele opt "i* toată lumea sosise.+omnul de 3orcer" intră la ultima bătaie a orologiului. 6inea în

mână câteva hârtii şi părea calm; împotriva obiceiului său, mersul îi era"iresc, atitudinea controlată şi severă; şi, con"orm deprinderii "oştilormilitari, haina îi era încheiată de sus până jos.

<re$enţa sa produse cel mai bun e"ect4 comisia nu era câtuşi depuţin răuvoitoare, iar câţiva membri veniră la conte şi#i dădură mâna.

lbert simţi că inima i se "rângea au$ind toate aceste amănunte, şitotuşi, în durerea sa, se strecura un simţământ de recunoştinţă. r "i vrutsă#i poată îmbrăţişa pe oamenii care arătaseră părintelui său semnulacesta de stimă, într#o împrejurare aşa de grea.

?n momentul acesta intră un uşier şi înmână preşedintelui o scrisoa#re.

5 veţi cuvântul, domnule de 3orcer"5, spuse preşedintele, de$lipindscrisoarea.

Contele îşi începu apologia, şi îţi a"irm, lbert — continuă2eauchamp — că a "ost de o elocvenţă şi de o abilitate e*traordinară.<roduse piese care dovedeau că vi$irul din anina îl cinstise până înultimul ceas cu toată încrederea sa, deoarece îi dăduse misiunea unortratative pe viaţă şi pe moarte cu împăratul. rătă inelul, semn decomandă, şi cu care li#<aşa îşi pecetluia de obicei scrisorile, inel pe careacesta i#l dăduse pentru ca, la întoarcere, indi"erent dacă era $i saunoapte, şi dacă s#ar "i găsit în harem, să poată ră$bi până la el. +inne"ericire, spuse domnul de 3orcer", tratativele eşuară, iar când a venit

@3



Ha(dGe, "iică necunoscută a de"unctului senior li#ebelin, paşa dinanina, şi a !asiliJăi, "avorita lui; care mi#a "ost vândută acum şapte ani,o dată cu mama ei, moartă când a sosit la Constantinopol, de un colonel"rance$ din serviciul vi$irului l i)>e"elin' #u numele de -ernand :onde&o!

us#$isa vân$are mi#a "ost "ăcută pentru )nălţimea sa, de la care a#veam mandat, în schimbul sumei de o mie de pungi.

%ăcut la Constantinopol, cu învoirea )nălţimii sale, în anul 8R@V alHegirei.

Semnat7 (l )obbir.<entru a#i da toată cre$area şi toată autenticitatea, pre$entul act va"i învestit cu sigiliul imperial, pe care vân$ătorul se obligă să#l pună5.

=ângă semnătura negustorului se vedea, într#adevăr, sigiliulsublimului împărat.

=ecturii şi vederii îi urmă o linişte cumplită; contele nu mai aveadecât privirea, şi privirea aceasta, aţintită aproape "ără voie asupra luiHa(dGe, părea de "oc şi sânge.

— +oamnă, întrebă preşedintele, n#am putea să#l interogăm pecontele de 3onte#Cristo, care se găseşte la <aris, în apropiereadumneavoastră, după câte îmi pare-

— +omnule, răspunse Ha(dGe, contele de 3onte#Cristo, al doileapărinte al meu, e de trei $ile în Normandia.

— )n ca$ul acesta, doamnă, întrebă preşedintele, cineva v#a s"ătuitsă "aceţi acest demers pentru care curtea vă mulţumeşte şi care, dealtminteri, este "oarte "iresc, având în vedere naşterea şi nenorociriledumneavoastră-

— +omnule, răspunse Ha(dGe, demersul mi#a "ost recomandat derespectul şi de durerea mea. +eşi creştină — +umne$eu să mă ierte —m#am gândit totdeauna să#l ră$bun pe ilustrul meu părinte. Când am pus

piciorul în %ranţa, când am a"lat că trădătorul locuia la <aris, ochii şi ure#chile mele au rămas neîncetat deschise. răiesc retrasă în casa nobiluluimeu protector, dar trăiesc ast"el pentru că mi#e dragă umbra şi tăcereacare îmi permit să trăiesc în gândul şi în reculegerea mea. +ar domnulconte de 3onte#Cristo mă înconjoară cu îngrijiri părinteşti şi nimic din ce"ormea$ă viaţa lui nu#mi e străin; nu accept, însă, decât $gomotul depăr#tat. st"el citesc toate $iarele, aşa cum mi se trimit toate albumele, cumprimesc toate melodiile; şi urmărind, "ără să mă amestec într#însa, viaţaaltora, am ştiut ce se petrecuse astă$i dimineaţă la Camera <airilor, şi ceurma să se petreacă astă#seară... tunci am scris.

— <rin urmare, întrebă preşedintele, domnul conte de 3onte#Cristonu are nici un rol în intervenţia dumneavoastră-— Nu ştie nimic despre ea, domnule, iar eu nu am decât o teamă4că o va de$aproba când are să o a"le; cu toate acestea, continuă "ata

înălţând o privire în"lăcărată, pentru mine este o $i "rumoasă aceastacând găsesc, în s"ârşit, prilejul de a#mi ră$buna părintele.

)n lot timpul acesta contele nu rostise o vorbă; colegii îl priveau şideplângeau, desigur, situaţia s"ărâmată de su"lul par"umat al unei "emei;nenorocirea se $ugrăvea puţin câte puţin în trăsături sinistre pe chipullui.

— +omnule de 3orcer", glăsui preşedintele, recunoaşteţi în doamnape "iica lui li# ebelin, paşa din anina-

— Nu, spuse 3orcer", "ăcând o s"orţare să se ridice, şi e o ur$eală aduşmanilor mei.

Ha(dGe, care stătea cu ochii aţintiţi spre uşă, ca şi cum aştepta pe@;



cineva, se întoarse deodată şi, vă$ându#l pe conte în picioare, scoase unstrigăt cumplit4

— Nu mă recunoşti- e*clamă ea; ei bine, din "ericire eu te recunosc./şti %ernand 3ondego, o"iţerul "rance$ care instruia trupele nobiluluimeu părinte. u ai predat castelele din anina: u, trimis de el laConstantinopol, să trate$i direct cu împăratul, viaţa sau moarteabine"ăcătorului tău, ai venit cu un "irman "als care acorda graţia

întreagă: Cu "irmanul acesta ai obţinut inelul paşei, graţie căruia elim,

pa$nicul "ocului, urma să se supună: u l#ai înjunghiat pe elim: u ne#aivândut, pe mama şi pe mine negustorului /l#Oobbir. sasinule:asasinule: asasinule: ai încă pe "runte sângele stăpânului tău: <riviţi:

Cuvintele "useseră rostite cu atâta elan de adevăr încât toţi ochii se întoarseră spre "runtea contelui şi el însuşi duse mâna la "runte ca şicum ar "i simţit, cald încă, sâ n&ele lui Ali!

— Lecunoaşteţi în chip po$itiv că domnul de 3orcer" e una şiaceeaşi persoană cu o"iţerul %ernand 3ondego-

— +acă îl recunosc- e*clamă Ha(dGe. 0, mamă, tu mi#ai spus4 5/railiberă, aveai un părinte pe care îl iubeai, erai sortită să "ii ca o regină.<riveşte#l bine pe omul acesta, el te#a "ăcut sclavă, el a ridicat în vâr"ulunei suliţi capul părintelui tău, el ne#a vândut, el ne#a predat: <riveşte#ibine mâna dreaptă, aceea cu o cicatrice mare; dacă i#ai uita chipul, îl veirecunoaşte după mâna în care au că$ut, una după alta, piesele de aurale negustorului /l#Oobbir5. +acă îl recunosc- ă spună el acum dacă numă recunoaşte.

%iecare cuvânt cădea ca un cuţit asupra lui 3orcer" şi rete$a câte obucată din energia lui; la ultimele cuvinte el îşi ascunse repede la piept,"ără să vrea, mâna mutilată într#adevăr de#o rană, şi că$u în jilţ, prăbuşit

într#o de$nădejde posomorâtă.cena învârtejise spiritele adunării, aşa cum "run$ele, desprinse din

trunchi, gonesc purtate de vântul puternic de l a ord!— +omnule conte de 3orcer", spuse preşedintele, nu vă lăsaţiabătut; răspundeţi4 justiţia curţii e supremă şi egală pentru toţi, ca aceeaa lui +umne$eu; nu vă va lăsa $drobit de duşmani "ără să vă dea putinţade a#i combate. !reţi o nouă anchetă- vreţi să ordon ca doi membri aiCamerei să "acă o călătorie la anina- !orbiţi:

3orcer" nu răspunse nimic.tunci toţi membrii comisiei se priviră parcă în"ricoşaţi. Caracterul

energic şi violent al contelui era cunoscut. Numai o cumplită năucireputea să anihile$e împotrivirea acestui om4 se putea bănui, în s"ârşit, cătăcerii care semăna cu somnul, îi va urma o tre$ire care va semănatrăsnetului.— /i bine, ce hotărâţi- îl întrebă preşedintele.

— Nimic: spuse contele cu glas înăbuşit, ridicându#se.— şadar, "iica lui li# ebelin a spus adevărul- /a a "ost, într#adevăr,

martora cumplită căreia culpabilul nu îndră$neşte niciodată să#i răspun#dă4 nu- ţi săvârşit într#adevăr toate "aptele de care vă acu$ă-

Contele aruncă în juru#i o privire a cărei e*presie de$nădăjduită ar "imişcat inima tigrilor, dar care nu putea să#i de$arme$e pe judecători;apoi îşi înălţă ochii spre boltă şi îi coborî îndată, ca şi cum s#ar "i temutcă, prin bolta deschisă, va scânteia cel de al doilea tribunal ce senumeşte cer, şi celălalt judecător care se numeşte +umne$eu.

tunci, cu o mişcare bruscă, îşi smulse nasturii hainei închise, care îl înăbuşea, şi ieşi din sală ca năuc; o clipă paşii săi răsunară lugubru subbolta sonoră, apoi huruitul trăsurii care îl ducea în galop $druncină porti#

@<



cul edi"iciului "lorentin.— +omnilor, întrebă preşedintele după ce liniştea se restabili,

domnul conte de 3orcer" e într#adevăr vinovat de "elonie, trădare şi josnicie-

— +a: răspunseră într#un glas, unanim, toţi membrii comisiei de an#chetă.

a(dGe stătuse până la s"ârşitul şedinţei. u$i sentinţa datăcontelui, "ără ca o trăsătură a "igurii sale să e*prime bucurie sau milă.

tunci, acoperindu#şi din nou chipul, salută cu demnitate pe consili#eri şi ieşi cu pasul acela cu care !irgiliu spunea că merg $eiţele.

IIIPROVOCAREA

— tunci, continuă 2eauchamp, am pro"itat de tăcerea şi de întunericul sălii pentru a ieşi "ără să "iu vă$ut. Fşierul care măintrodusese mă aştepta la uşă. 3ă conduse prin coridoare până la oportiţă care dădea în strada !augirard. eşii cu su"letul $drobit şi totodată

încântat — iartă#mi e*presia, lbert — $drobit pentru dumneata, încântatde nobleţea "etei care urmărea ră$bunarea paternă. +a, îţi jur, lbert, deoriunde ar veni revelaţia — chiar dacă ea vine de la un duşman —duşmanul acesta nu e decât omul <rovidenţei.

lbert îşi ţinea capul în palme; îşi înălţă chipul împurpurat de ruşineşi scăldat în lacrimi, şi apucând braţul lui 2eauchamp4

— <rietene, îi spuse el, viaţa mea e s"ârşită4 îmi rămâne, nu să spunca dumneata că <rovidenţa mi#a dat lovitura, dar să#l caut pe omul caremă urmăreşte cu vrăjmăşia lui; apoi, după ce îl voi cunoaşte, îl voi ucidesau mă va ucide el; mă bi$ui pe prietenia dumitale ca să mă ajuţi, 2eau#

champ, dacă nu cumva dispreţul a ucis#o.— +ispreţul, dragul meu- întrucât te atinge nenorocirea- Nu, slavă+omnului, nu mai suntem pe vremea când o prejudecată nedreaptă îi "ă#cea pe "ii răspun$ători de "aptele părinţilor. receţi toată viaţa în revistă,lbert4 ea datea$ă de ieri — este drept — dar niciodată aurora unei $ile"rumoase nu a "ost mai pură decât răsăritul dumitale. Nu, lbert,crede#mă, eşti tânăr, eşti bogat, părăseşte %ranţa4 totul se uită repede înacest mare 2abilon cu e*istenţă agitată şi cu gusturi schimbătoare; veireveni peste trei sau patru ani, te vei însura cu vreo prinţesă rusă, şinimeni nu se va mai gândi la ce a "ost ieri; cu atât mai mult la ce s#a

întâmplat acum şaispre$ece ani.— )ţi mulţumesc, dragul meu 2eauchamp, îţi mulţumesc pentru in#tenţia admirabilă care îţi dictea$ă cuvintele, dar asta nu se poate; ţi#am

spus dorinţa mea, şi acum, dacă trebuie, voi schimba cuvântul dorinţă na#ela de voinţă )nţeleg că, interesat cum sunt în a"acere, nu pot vedealucrurile din punctul de vedere al dumitale. Ceea ce dumitale ţi se parecă vine dintr#o sursă cerească, mie mi se pare că vine dintr#o sursă maipuţin pură. <rovidenţa mi se pare că este, îţi mărturisesc, străină detoate acestea, şi este un noroc, căci în locul mesagerului invi$ibil şiimpalpabil al răsplătirilor şi al pedepselor cereşti, voi găsi o "iinţăpalpabilă şi vi$ibilă împotriva căreia mă voi ră$buna — o, îţi jur — pentru

tot ce su"ăr de o lună de $ile. cum, îţi repet, 2eauchamp, ţin să reintru în viaţa umană şi materială, iar dacă mai eşti, precum spui, prietenulmeu, ajută#mă să descopăr mâna care a dat lovitura.

— 2ine, "ie: spuse 2eauchamp; dacă ţii cu orice preţ să cobor pe pă#@@



mânt, voi coborî. +acă ţii să porneşti în căutarea unui duşman, voi pornişi eu cu dumneata. 1i#l voi găsi căci onoarea mea e aproape la "el deinteresată ca şi a dumitale în a#l descoperi.

— 2eauchamp, înţelegi, e nevoie să începem pe dată "ără întâr$iereinvestigaţiile. %iecare minut de întâr$iere pentru mine e o eternitate; de#nunţătorul nu#i încă pedepsit. Nădăjduieşte poate că nu va "i; şi, peonoarea mea, dacă nutreşte speranţa aceasta se înşală.

— scultă#mă, 3orcer".

— 2eauchamp, văd că ştii ceva; îmi redai viaţa.— Nu spun că e o realitate, lbert, dar e cel puţin o lumină înnoapte; poate că, urmărind lumina aceasta, ne va duce la ţintă.

— pune#mi. rd de nerăbdare, precum ve$i.— Fite, îţi voi povesti ce n#am vrut să#ţi spun când m#am înapoiat

din anina.— !orbeşte.— ată ce s#a petrecut, lbert; m#am dus, "ireşte, la cel dintâi

bancher din oraş, ca să iau in"ormaţii; de la primul cuvânt pe care l#amspus în legătură cu ca$ul, mai înainte de a rosti numele părinteluidumitale, a spus4

— , "oarte bine, ghicesc ce vă aduce:— Cum şi de ce-— <entru că abia acum cincispre$ece $ile am "ost întrebat în aceeaşi

privinţă. % De #ine$ % De un "an#*er din Paris' #orespondentul meu!— Cum îl cheamă-

% Domnul Dan&lars!— /l- e*clamă lbert; într#adevăr el îl urmăreşte de multă vreme pe

bietul meu părinte, cu ura lui invidioasă; el, omul aşa#$is popular, care

nu poate ierta contelui de 3orcer" că e pair de %ranţa. 1i uite, rupturaaceea nemotivată a căsătoriei; da, el e:— n"ormea$ă#te, lbert Mdar nu te aprinde dinainte in"ormea$ă#te,

îţi spun, iar dacă lucrul este adevărat...— 0, da, dacă lucrul este adevărat, îmi va plăti pentru lot ce am

su"erit: e*clamă tânărul.— a seama, 3orcer", e un om bătrân.— !oi avea menajamente pentru vârsta lui aşa cum a avut şi el pen#

tru onoarea "amiliei mele; dacă îi purta pică părintelui meu, de ce nu îllovea pe părintele meu- 0, nu: i#a "ost "rică să se găsească în "aţa unuibărbat.

— lbert, nu te condamn, nu "ac decât să te reţin; lbert,procedea$ă cu prudenţă.— 0, să nu#ţi "ie "rică; de altminteri mă vei însoţi, 2eauchamp, căci

chestiunile solemne trebuiesc tratate de "aţă cu martori. <ână deseară,dacă domnul +anglars e vinovat, domnul +anglars nu va mai trăi, sauvoi muri eu. 2eauchamp, vreau să "ac onoarei mele "uneralii "rumoase.

— Când atari hotărâri sunt luate, ele trebuiesc puse în aplicare ime#diat, lbert. !rei să mer&em la domnul Dan&lars$ aidem6

rimiseră după o cabrioletă de piaţă. Când intrară în palatul banche#rului, $ăriră "aetonul şi pe servitorul domnului ndrea la poartă.

— 2un, toate sunt în ordine, spuse lbert cu voce mohorâtă. +acădomnul +anglars nu vrea să se bată cu mine, îi voi ucide ginerele. Fn Ca#valcanti e dator să se bată.

ânărul "u anunţat bancherului care, au$ind de numele lui lbert şi(



— Fna singură-— +a, şi persoana aceea eşti dumneata.— m scris, "ără îndoială; cred că, atunci când cineva îşi mărită "ata

cu un tânăr, poate să ia in"ormaţii asupra "amiliei tânărului; nu e numaiun drept, e şi o datorie.

— i scris, domnule, ştiind per"ect răspunsul pe care îl vei primi,spuse lbert.

— /u- )ţi jur, strigă +anglars cu o încredere şi o siguranţă care nu

porneau, poate, atât din teamă, cât din interesul pe care îl simţea îninimă pentru ne"ericitul tânăr; îţi jur că niciodată nu mi#ar "i trecut prinminte să scriu la anina. Cunoşteam eu oare catastro"a lui li#<aşa-

— tunci te#a îndemnat cineva să scrii- % Desi&ur! % >e)a ndemnat$ % Da! % Cine- ermină... spune...— /h, nimic mai simplu; vorbeam despre trecutul părintelui dumita#

le, spuneam că sursa norocului său a rămas totdeauna tăinuită.<ersoana cu care vorbeam m#a întrebat unde a "ăcut părintele dumitaleaverea. m răspuns4 în Erecia. Atun#i mi)a spus7 Ei "ine' s#rie la Ianina6

— 1i cine ţi#a dat s"atul acesta- % Contele de :onte)Cristo' prietenul dumitale!— Contele de 3onte#Cristo ţi#a spus să scrii la anina-— +a, şi am scris. !rei să ve$i corespondenţa mea- 6i#o arăt.lbert şi 2eauchamp se priviră.— +omnule, glăsui atunci 2eauchamp, care nu rostise încă nimic,

cred că îl acu$aţi pe conte care lipseşte din <aris şi nu se poate justi"ica în momentul acesta.

— Nu acu$ pe nimeni, domnule, spuse +anglars; povestesc numai şi

voi repeta în "aţa domnului conte de 3onte#Cristo cele pe care le#amspus în "aţa dumneavoastră.— 1i contele ştie ce răspuns aţi primit-— l#am arătat.— 1tia că numele de bote$ al părintelui meu e %ernand şi că numele

de "amilie e 3ondego- % Da' i spusesem de m ultă vreme; n#am "ăcut cu aceasta decât

ceea ce oricine altul ar "i "ăcut în locul meu, ba poate mai puţin. Când, adoua $i după primirea răspunsului, îndemnat de domnul de 3onte#Cristo,părintele dumitale a venit s#o ceară pe "iica mea în mod o"icial, eu amre"u$at categoric, e drept, dar "ără e*plicaţii, "ără scandal. +e ce aş "i"ăcut scandal- Ce mă priveşte pe mine onoarea sau de$onoareadomnului de 3orcer"- =ucrul acesta nu contribuia nici la urcarea, nici lascăderea rentei.

lbert simţi că "runtea i se îmbujorea$ă; nu mai încăpea îndoială,+anglars se apăra cu josnicie, dar cu siguranţa unuia care spune, dacănu întregul adevăr, cel puţin o parte, nu din conştiinţă, e drept, dar de"rică. +e altminteri ce căuta 3orcer"- Nu vinovăţia mai mare sau maimică a lui +anglars sau a lui 3onte#Cristo, ci un om care să răspundăpentru o"ensa, uşoară sau gravă, un om care să se bată, şi era vădit că+anglars nu se va bate.

poi "iecare detaliu, uitat sau neobservat, redevenea vi$ibil în ochiisăi, sau pre$ent în amintirea sa. 3onte#Cristo ştia totul deoarece ocumpărase pe "iica lui li#<aşa; ştiind totul, îl s"ătuise pe +anglars săscrie la anina. +upă ce a cunoscut răspunsul, satis"ăcuse dorinţa

( 2



e*primată de lbert de a "i pre$entat Ha(dGei; când s#a a"lat în "aţa ei aadus vorba despre moartea lui li, neîmpotrivindu#se povestirii Ha(dGeiMdar dându#i desigur "etei, în cele câteva cuvinte romanice pe care lerostise, instrucţiuni care n#au îngăduit lui 3orcer" să#şi identi"icepărintele ; de altminteri nu l#a rugat el pe 3orcer" să nu pronunţenumele părintelui în "aţa Ha(dGei- )n s"ârşit, l#a luat pe lbert înNormandia în momentul când ştia că scandalul cel mare se va produce.Nici vorbă, totul era calculat şi, "ără îndoială, 3onte#Cristo se găsea în

înţelegere cu duşmanii părintelui său.lbert îi luă pe 2eauchamp într#un colţ şi îi împărtăşi toate ideile.— i dreptate, spuse acesta; domnul +anglars n#are, în tot ce s#a în#

tâmplat, decât partea brutală şi materială; domnului de 3onte#Cristo eştidator să#i ceri o e*plicaţie.

Al"ert se ntoarse!— +omnule, îi spuse el lui +anglars, vei înţelege că încă nu mă des#

part de dumneata în mod de"initiv, rămâne să a"lu dacă acu$aţiiledumitale sunt întemeiate, şi mă voi adresa domnului conte de3onte#Cristo.

)l salută pe bancher şi ieşi cu 2eauchamp, "ără să pară că dă lui Ca#valcanti vreo atenţie.

+anglars îi însoţi până la uşă, iar acolo îl încredinţă încă o dată pelbert că nici un motiv de ură personală nu#l însu"leţea împotrivadomnului conte de 3orcer" !

IVI SUL>A

La poarta "an#*erului' Beau#*amp l opri pe :or#erf!

— scultă, glăsui el. 6i#am spus adineauri la domnul +anglars cătrebuie să ceri o e*plicaţie domnului de 3onte#Cristo.— +a, şi mergem la el.— 0 clipă, 3orcer"; înainte de a merge la conte, re"lectea$ă.— =a ce vrei să re"lecte$-

% La &ravitatea demersului!— / mai grav decât acela "ăcut la domnul +anglars-— +a; domnul +anglars este un om al banului, şi ştii că oamenii ba#

nului preţuiesc prea mult capitalul pe care îl riscă pentru a se bate cu u#şurinţă. Celălalt, dimpotrivă, e gentilom, în aparenţă cel puţin; nu te temică sub gentilom vei găsi asasinul de pro"esie-

— Nu mă tem decât de un lucru; că voi găsi un om care nu se bate. % O' fii pe pa#e' spuse Beau#*amp+ a#esta se va "ate! 3i#e teamă

chiar de un lucru; să nu se bată prea bine. a seama:— <rietene, asta cer şi eu, glăsui 3orcer" cu un $âmbet "ioros; iar "e#

ricirea cea mai mare care mi se poate întâmpla, e să "iu ucis pentrupărintele meu4 ne va salva pe toţi.

% :ama dumitale va muri6— 2iata mamă, spuse lbert trecându#şi mâna peste ochi; ştiu; dar

e mai bine să moară din cau$a aceasta, decât să moară de ruşine.— /şti hotărât, lbert-

% Da!— tunci, haidem: Cre$i însă că#l vom găsi-— Frma să se înapoie$e la câteva ore după mine, şi cu siguranţă că

a sosit.( 3



Frcară şi porunciră să "ie duşi în avenue des Champs#/l(sGes, No.QB.

2eauchamp vroia să coboare singur, dar lbert îi atrase atenţia că, întrucât ca$ul ieşea din regulile obişnuite, putea să se abată de laeticheta du elului!

ânărul lupta pentru o cau$ă aşa de s"ântă, încât 2eauchamp eradator să#i satis"acă toate dorinţele4 cedă deci lui 3orcer" şi se mărginisă#l urme$e.

Dintr)un salt Al"ert a5unse' de la &*ereta portarului' pe peron! ?l pri)mi Baptistin!Contele so sise într#adevăr, dar se găsea în baie şi inter$isese

primirea oricui.— +ar după baie- întrebă 3orcer".

% Domnul va lua masa!— 1i după masă-

% Domnul va dormi un #eas! % Apoi$— poi va merge la operă.— /şti sigur- întrebă lbert.

% A"solut si&ur+ domnul a #omandat #aii pentru opt fix!— <rea bine, răspunse lbert; atât vroiam să ştiu.1i, întorcându#se spre 2eauchamp4— 2eauchamp, dacă ai vreo treabă, termin#o îndată; dacă ai vreo în#

tâlnire astă#seară, amân#o pe mâine. )nţelegi că mă bi$ui pe dumneatapentru a merge la operă. +acă poţi, adu#l şi pe Château#Lenaud.

2eauchamp pro"ită de permisiune şi se despărţi de lbert după ce#i"ăgădui că va veni să#l ia la opt "ără un s"ert.

Când se înapoie acasă, lbert înştiinţă pe %ran$, pe +ebra( şi pe3orrel că ar vrea să#i vadă în seara aceea la 0peră.

%ăcu apoi o vi$ită mamei sale care, după întâmplările din ajun, îşi$ăvorâse uşa şi stătea în cameră. 0 găsi la pat, $drobită de durereaumilirii publice.

Vederea lui Al"ert produse asupra ei efe#tul fires#+ st rânse mâna "iu#lui ei şi i$bucni în suspine. Cu toate acestea, lacrimile o uşurară.

lbert rămase o clipă în picioare, tăcut, lângă mama sa.!edeai, după "igura#i palidă şi după sprâncenele încruntate, că hotă#

rârea ră$bunării clocotea tot mai mult în ini ma lui!— 3amă, o întrebă lbert, cunoşti vreun duşman al domnului de

3orcer"-:er# dJs tres ări; remarcase că tânărul n#a spus4 al tatălui meu.— +ragul meu, glăsui ea, oamenii ajunşi în situaţia contelui numără

mulţi duşmani pe care nu#i cunosc. +e altminteri, duşmanii pe care îi cu#noaştem nu sunt cei mai periculoşi. 1tii aceasta.

— +a, ştiu, şi de aceea apele$ la toată pătrunderea dumitale. 3amă,eşti o "emeie aşa de superioară, încât nimic nu#ţi scapă.

% De #e mi spui a#easta$— <entru că ai remarcat, bunăoară, că, din seara balului pe care

l#am dat, domnul de 3onte#Cristo n#a vrut să ia nimic la noi.prijinându#se, tremurând, pe braţul ars de "ebră, ea e*clamă4— +omnul de 3onte#Cristo- +ar ce legătură este între el şi

întrebarea pe care mi#o pui-— 1tii, mamă, că domnul de 3onte#Cristo e aproape un oriental şică, pentru a#şi păstra toată libertatea de ră$bunare, orientalii numănâncă şi nici nu beau la duşmanii lor.

( 4



— +omnul de 3onte#Cristo, duşmanul nostru, lbert- e*clamă 3er#cGdJs devenind mai pal idă decât postavul care o acoperea. Cine ţi#aspus- +e ce- /şti nebun, lbert: +omnul de 3onte#Cristo n#a avut pentrunoi decât politeţe. +omnul de 3onte#Cristo ţi#a salvat viaţa; tu însuţi nil#ai pre$entat. 0, te rog, "iul meu, dacă ai o ast"el de idee, alung#o, iardacă e să#ţi dau un s"at — mai mult decât atât4 dacă e să#ţi adrese$ orugăminte — poartă#te "rumos.

— 3amă, replică tânărul cu o privire posomorâtă, dumneata ai

motive speciale când îmi spui să#l menaje$ pe omul acesta.— /u- e*clamă 3ercGd Js roşind cu iuţeala cu care pălise şi redeve#nind apoi mai palidă aproape decât înainte.

— +a, "ără îndoială, şi motivul este — nu e aşa- — că el poate să ne"acă rău, glăsui lbert.

:er# dJs se nfior ă; şi aţintind asupra "iului ei o privire pătrun$ătoa#re7

— )mi vorbeşti într#un mod ciudat, îi spuse ea lui lbert, şi aibănuieli curioase. Ce ţi#a "ăcut contele- cum trei $ile te a"lai cu el înNormandia; acum trei $ile îl priveam, şi îl priveai şi tu, ca pe cel mai bunprieten.

Fn $âmbet ironic "lutură pe "u.ele lui Al"ert! :er# dJs v ă$u$âmbetul şi cu instinctu#i de "emeie şi mamă, ghici totul; dar, prudentă şitare, îşi ascunse tulburarea şi în"iorările.

lbert curmă conversaţia; după o clipă o reluă contesa4— 3#ai întrebat cum îmi este, glăsui ea; îţi voi răspunde deschis dra#

gul meu, că nu mă simt bine. r trebui să te muţi aci, lbert4 mi#ai ţinetovărăşie; am nevoie să nu "iu singură.

— 3amă, spuse tânărul, aş "i la ordinele dumitale, şi ştii cu câtă "eri#cire — dacă o chestiune urgentă şi importantă nu m#ar sili să lipsesc delângă dumneata toată seara.

— , "oarte bine: răspunse 3ercGd Js #u un suspin+ du)te' Al"ert' nuvreau s ă te "ac sclavul pietăţii tale "iliale.lbert se pre"ăcu că nu au$i, o salută pe mamă şi ieşi.

ânărul abia închisese uşa şi :er# dJs #*em ă pe un servitor de în#credere, poruncindu#i să#l urmărească pe lbert toată seara şi să#i rapor#te$e numaidecât.

0 sună apoi pe cameristă şi, cu toate că era slăbită, se îmbrăcă să"ie gata pentru orice întâmplare.

3isiunea dată lacheului nu era anevoioasă. lbert reveni la el şi se îmbrăcă cu o eleganţă severă. =a opt "ără un s"ert sosi 2eauchamp4 îl vă#$use pe Château#Lenaud, care#i "ăgăduise că va "i în stal înainte de ridi#carea cortinei.

Frcară amândoi în cupeul lui lbert care, neavând nici un motiv sătăinuiască unde merge, spuse cu glas tare4

— =a operă:)n nerăbdarea lui venise înainte de ridicarea cortinei.

Château#Lenaud se a"lă la locul său; deoarece 2eauchamp îl prevenise,lbert nu avea de dat nici o e*plicaţie. <urtarea "iului, care căuta să#şiră$bune părintele, era aşa de simplă încât Château#Lenaud nu încercădeloc să#l "acă să renunţe, ci se mulţumi să#i repete asigurarea că#i stă ladispo$iţie.

+ebra( nu sosise încă, însă lbert ştia că el pierde "oarte rar unspectacol al operei. lbert hoinări prin teatru până la ridicarea cortinei.Nădăjduia să#l întâlnească pe 3onte#Cristo, "ie pe culoar, "ie pe scară.oneria îl chemă la locul său şi se aşe$ă între Château#Lenaud şi

( 8



2eauchamp.Dar o#*ii nu se de.lipeau de lo5a dint re coloane care, cât ţinu primul

act, păru că se încăpăţânea$ă să rămână închisă.)n s"ârşit, la începutul actului al doilea, în momentul când, pentru a

suta oară, lbert îşi consulta ceasul, uşa lojii se deschise şi 3onte#Cristointră, îmbrăcat în negru, re$emându#se de rampă spre a privi în sală;3orrel îl urma, căutându#şi din ochi sora şi cumnatul. )i $ări într#o lojă derangul al doilea şi le "ăcu semn.

Kvârlind o ochire prin sală, contele $ări un cap palid şi nişte ochiscânteietori care păreau că vor cu lăcomie să#i atragă privirile4 îlrecunoscu pe lbert, dar e*presia pe care o remarcă pe chipul tulburat îls"ătui, desigur, să n#arate că l#a vă$ut. %ără să "acă vreo mişcare caresă#i trăde$e cugetul, se aşe$ă, îşi scoase ocheanul din cutie şi privi

într#altă parte.+ar, "ără să pară că#l vede pe lbert, contele nu#l pierdea din ochi,

iar când cortina că$u peste s"ârşitul actului al doilea, privirea sa sigură îlurmări pe tânăr ieşind din sală dimpreună cu cei doi prieteni.

poi acelaşi cap reapăru la ochiul de geam al unei loji din "aţa sa.Contele simţea că vine înspre dânsul "urtuna, iar când au$i cheia întor#cându#se în broasca lojii sale, deşi vorbea în momentul acela cu 3orrel înmodul cel mai voios, ştia la ce are să se aştepte, şi era pregă tit!

Fşa se deschise.bia atunci 3onte#Cristo întoarse capul şi#l $ări pe lbert, livid şi tre#

murând. +inapoia lui erau 2eauchamp şi Château#Lenaud.— , iată#l pe călăreţul meu ajuns la ţintă: e*clamă el, cu acea bine#

voitoare politeţe care se deosebea de banalităţile lumii bune. 2unăseara, domnule de 3orcer":

1i "igura omului acesta, aşa de stăpân pe sine, e*prima cea maidesăvârşită cordialitate.

3orrel îşi reaminti abia atunci de scrisoarea pe care o primise de laviconte şi prin care, "ără vreo e*plicaţie, acesta îl ruga să "ie la operă; înţelese că se va petrece un lucru gro$av.

— N#am venit să schimbăm amabilităţi ipocrite sau semnemincinoase de prietenie, spuse tânărul4 venim să vă cerem o e*plicaţie,domnule conte.

Elasul tremurând al tânărului străbătea cu greu printre dinţii încleş#taţi.

— 0 e*plicaţie la operă- întrebă contele cu tonul acela aşa de calmşi cu privirea aceea aşa de pătrun$ătoare care caracteri$ea$ă pe omulpermanent stăpân pe sine. 0ricât de puţin "amiliari$at aş "i cu obiceiurilepari$iene, nu mi#aş "i închipuit, domnule, că e*plicaţiile se cer aci.— Cu toate acestea, când oamenii se $ăvoresc, spuse lbert, cândnu poţi să pătrun$i la ei sub prete*tul că sunt în baie, la masă sau în pat,trebuie să te adrese$i lor acolo unde îi întâlneşti.

— Nu e o problemă să "iu întâlnit, glăsui 3onte#Cristo, căci dacă numă înşel, abia ieri, domnule, aţi "ost la mine.

— eri, domnule, spuse tânărul, a cărui minte se împăienjenea, măa"lam la dumneavoastră deoarece nu ştiam cine sunteţi.

1i, rostind cuvintele acestea, lbert ridicase glasul pentru capersoanele din lojile învecinate să#l audă, şi de asemeni, aceia caretreceau pe culoar. +e aceea persoanele din loji întoarseră capul, iar celede pe culoar se opriră dinapoia lui 2eauchamp şi#a lui Château#Lenaud,au$ind gălăgie.

— +ar de unde veniţi, domnule- întrebă 3onte#Cristo, "ără să( 9



trăde$e ce mai mică emoţie. m impresia că nu sunteţi în stare normală.— <entru a înţelege per"idiile dumneavoastră, domnule, a vi le

arunca în obra$ şi a vroi să mă ră$bun, voi "i totdeauna cu judecata întreagă, spuse lbert "urios.

— +omnule, nu vă înţeleg, replică 3onte#Cristo, şi chiar dacă v#aş înţelege, n#aveţi dreptul să ridicaţi tonul. 3ă găsesc aci la mine acasă,domnule, şi eu singur am dreptul să vorbesc mai tare decât ceilalţi.eşiţi, domnule:

1i 3onte#Cristo arătă lui lbert uşa, cu un admirabil gest de coman#dă.— !ă voi "ace eu să ieşiţi de la dumneavoastră, reluă lbert mototo#

lind în mâinile#i convulsive mănuşa pe care contele n#o p ierdea dinvedere!

— 2ine, bine, spuse 3onte#Cristo "legmatic; văd că îmi căutaţi prici#nă, domnule; dar îţi dau un s"at, viconte, şi nu#l uita4 obiceiul de a "ace$gomot, provocând, e un obicei prost. Nu pe toată lumea o prinde$gomotul, domnule de 3orce rf!

=a au$ul acestui nume, un murmur de uimire străbătu ca un "iorprintre auditorii scenei. +in ajun numele de 3orcer" era în toate gurile.

3ai mult decât toţi, şi primul dintre toţi, lbert înţelese alu$ia şi "ăcuun gest pentru a $vârli în obra$ul contelui mănuşa; dar 3orrel îi prinsemâna, în timp ce 2eauchamp şi Château#Lenaud, temându#se că scenava depăşi limita unei provocări, îl ţineau de la spate.

+ar 3onte#Cristo, "ără să se ridice, înclinându#şi scaunul, întinse nu#mai mâna şi, apucând dintre degetele crispate ale tânărului mănuşaumedă şi mototolită4

— +omnule, glăsui el cu accent cumplit, consider mănuşa dumitalearuncată, şi ţi#o voi trimite în"ăşurată în jurul unui glonţ. cum pleacă, denu vrei să chem servitorii să te dea a"ară.

meţit, înspăimântat, cu ochii scăpărând, lbert "ăcu doi paşi înapoi.3orrel pro"ită de prilej pentru a închide uşa.3onte#Cristo îşi reluă ocheanul şi începu să privească de parcă

nimic e*traordinar nu s#ar "i petrecut.0mul avea o inimă de bron$ şi#o "igură de marmură. 3orrel se plecă

la urechea lui.— Ce i#aţi "ăcut- îl întrebă.— /u- nimic. Cel puţin lui personal, răspunse 3onte#Cristo.— otuşi scena aceasta ciudată are, desigur, o cau$ă.— ventura contelui de 3orcer" îl e*asperea$ă pe bietul tânăr.— veţi vr eun ameste#$— Camera a "ost lămurită prin Ha(d e asupra trădării părintelui lui.— )ntr#adevăr, glăsui 3orrel, mi s#a spus, dar n#am vroit să cred că

sclava greacă pe care am vă$ut#o cu dumneavoastră, aci, în chiar loja a#ceasta, era "iica lui li#<aşa.

% Cu toate acestea este adevărat.— tunci înţeleg totul, iar scena era premeditată, spuse 3orrel.— Cum adică.— +a, lbert mi#a scris să "iu astă#seară la 0peră; vroia să mă "acă

martorul insultei pe care îşi propunea să vi#o arunce.

— <robabil, glăsui 3onte#Cristo cu liniştea sa neclintită.— Ce o să "aceţi acum cu el- % Cu #ine$ % Cu Al"ert!

( ;



— +omnule, răspunse tânărul, oamenilor cinstiţi nu li se plăteşte cumoneda aceasta; onoarea are nevoie de garanţii.

— +omnule, eu sunt o garanţie vie, reluă 3onte#Cristo netulburat, însă în ochii săi se aprindeau "ulgere ameninţătoare. vem amândoi învine sânge pe care ţinem să#l vărsăm; iată garanţia noastră naturală.Comunică răspunsul acesta vicontelui şi spune#i că mâine până la $eceam să văd culoarea sângelui său.

— Nu#mi mai rămâne, spuse 2eauchamp, decât să stabilim modali#

tăţile luptei. % C*estiunea mi este perfe#t indi"erentă, domnule, glăsui contelede 3onte#Cristo; era deci inutil să mă deranjaţi la spectacol pentru atâtatot. )n %ranţa oamenii se bat, cu spada, cu pistolul; în colonii au carabina;

în rabia, pumnalul. pune#i clientului dumitale, că, deşi insultat, darpentru a rămâne e*centric până la capăt, îi las alegerea armelor, şi căvoi accepta totul "ără discuţie, "ără tăgadă; totul, au$i- totul, chiar şilupta prin tragere la sorţi care e totdeauna stupidă. Cu mine însă ealtceva; sunt sigur că am să câştig.

— unteţi sigur de câştig- întrebă 2eauchamp privindu#l pe conte cuochi în"ricoşaţi.

— /h, nici vorbă: spuse 3onte#Cristo înălţând uşor din umeri. lt#minteri nu m#aş bate cu domnul de 3orcer". )l voi ucide, trebuie să#l ucid,aşa se va întâmpla. Comunică#mi numai, printr#un cuvânt, în seara a#ceasta, acasă, arma şi ora; nu#mi place să "iu aşteptat.

— Cu pistolul, la ora opt dimineaţa, în pădurea !incennes, spuse2eauchamp uluit, neştiind dacă avea a "ace cu un "an"aron e*traordinarsau cu o "iinţă supranaturală.

— 2ine, domnule, spuse 3onte#Cristo. cum, că totul este în ordine,dă#mi voie, te rog, să ascult spectacolul şi spune#i prietenului dumitale,lbert, să nu mai vină în seara asta4 şi#ar "ace rău cu brutalităţile lui de

prost gust. ă se ducă acasă şi să doarmă.2eauchamp ieşi în culmea uimirii.— cum, glăsui 3onte#Cristo întorcându#se spre 3orrel, conte$ pe

dumneata, nu e aşa-— +esigur, spuse 3orrel, puteţi să dispuneţi de mine conte; cu toate

acestea... % Ce$— r "i necesar, conte, să cunosc adevărata cau$ă...— dică mă re"u$i-

% u!— devărata cau$ă, 3orrel- întrebă contele; însuşi tânărul acesta

merge orbeşte şi n#o cunoaşte. devărata cau$ă nu e cunoscută decâtde mine şi de +umne$eu. )ţi dau însă cuvântul meu de onoare, 3orrel, că+umne$eu, care o cunoaşte, va "i de partea noastră.

— )mi este de ajuns, conte, spuse 3orrel. Cine e al doilea martor aldumneavoastră-

— Nu cunosc pe altcineva la <aris, căruia să#i acord onoareaaceasta, în a"ară de dumneata, 3orrel, şi de cumnatul dumitale/mmanuel. Cre$i că /mmanuel va vrea să#mi "acă acest serviciu-

— Conte, vă garante$ pentru el ca pentru mine.— 2ine, mai mult nu#mi trebuie. 3âine la şapte dimineaţa, la mine,

nu#i aşa- % Vom fi!— st: uite că se înalţă cortina; să ascultăm. unt deprins să nu

pierd o notă din opera aceasta; mu$ica la Tilhelm ell e încântătoare:( @



VOAP>EA

+omnul de 3onte#Cristo aşteptă, potrivit obiceiului său, până când+upre$ cântă "aimosul *r$ea+ă-$ă şi abia atunci se sculă şi ieşi.

=a uşă 3orrel se despărţi, repetând "ăgăduiala că va "i cu /mmanuela doua $i dimineaţa la şapte "i*. e urcă pe urmă în cupeu, calm, $âmbi#tor. <este cinci minute era acasă. r "i trebuit să nu#l cunoşti însă peconte pentru a te lăsa înşelat de e*presia cu care el spuse lui li cândintră4

— li, pistoalele cu toc de "ildeş:li aduse cutia stăpânului, iar acesta începu să e*amine$e armele

cu o luare#aminte "irească pentru un om ce#şi încredinţea$ă viaţacrâmpeiului de "ier şi plumb. /rau pistoale speciale pe care 3onte#Cristole comandase pentru a trage la ţintă în apartamentele sale. 0 capsulăajungea să i$gonească glonţul şi, din camera de alături, n#ar "i putut săbănuiască nimeni că, aşa cum se $ice în termeni de tir, contele se

îndeletnicea cu e*ersarea mâinii. =uase arma în mână şi căuta punctulde ochire pe o placă mică de tablă care îi servea de ţintă, când uşacabinetului se deschise şi 2aptistin intră.

3ai înainte însă ca el să deschidă gura, contele $ări prin uşa rămasădeschisă, în penumbra încăperii vecine, o "emeie voalată care venisedupă 2aptistin.

/a l#a $ărit pe conte cu pistolul în mână, a vă$ut două spade pemasă şi a înaintat repede.

2aptistin îşi consulta stăpânul cu privirea. Contele "ăcu un semn.2aptistin ieşi şi închise uşa în urma lui.

— Cine sunteţi dumneavoastră, doamnă- întrebă contele pe "emeiavoalată.Necunoscuta $vârli o privire în juru#i, pentru a se încredinţa că e sin#

gură, apoi, înclinându#se ca şi cum ar "i vrut să îngenunche$e şi împreu#nându#şi mâinile spuse, cu accentul disperării4

% Edmond , să nu#l uci$i pe "iul meu:Contele "ăcu un pas înapoi, scoase un strigăt uşor, iar arma îi că$u

din mână.— Ce nume aţi rostit, doamnă de 3orcer"- întrebă el.— Numele dumitale, e*clamă ca dându#şi în lături voalul, singurul

pe care poate, nu l#a uitat, Edmond % nu doamna de :or#erf #are vine ladumneata' #i :er# dJs!

% :er# dJs a murit' doamn ă, glăsui 3onte#Cristo şi nu mai cunoscpe altcineva cu acest nume.

% :er# dJs tr ăieşte, domnule, 3ercGdIs îşi aduce aminte, căcinumai ea te#a recunoscut când te#a vă$ut şi, chiar "ără să te "i vă$ut,după glasul dumitale, /dmond, după accentul glasului dumitale; iar deatunci ea te urmăreşte pas cu pas, te supraveghea$ă, se teme dedumneata şi n#a avut nevoie să caute mâna de unde pornea lovituracare îl i$bea pe do mnul de :or#erf!

— !reţi să spuneţi %ernand, doamnă, glăsui 3onte#Cristo cu ironie

amară; devreme ce suntem pe cale să ne reamintim numele, să ni e rea#mintim pe toate.1i 3onte#Cristo rostise numele de %ernand cu atâta ură încât 3ercG#

dJs sim ţi "iorul spa imei prin tot #orpul!((



asupra lui, sau la părintele său, sau în cabina sa de la bordul Faraonului-

— 0, doamne, "ăcu 3ercGdIs trecându#şi mâna pe "runtea muiatăde sudoare; şi scrisoarea aceasta...

— m cumpărat#o cu două sute de mii de "ranci, doamnă, spuse3onte#Cristo; dar încă este ie"tină, deoarece îmi permite astă$i să mădisculp în ochii dumneavoastră.

— 1i re$ultatul scrisorii-— )l ştiţi, doamnă4 a "ost arestarea mea; dar ceea ce nu ştiţi,doamnă, e cât a durat arestarea. Ceea ce nu ştiţi e că am stat

paispre$ece ani la un s"ert de leghe de dumneavoastră, într#o carceră acastelului ". Ceea ce nu ştiţi e că, $ilnic, în aceşti patruspre$ece ani, amrepetat jurământul de ră$bunare pe care îl "ăcusem din prima $i, şi totuşinu ştiam că v#aţi căsătorit cu %ernand, denunţătorul meu, şi că tatăl meuera mort de "oame:

— "inte +umne$eule: e*clamă 3ercGd Js #l ătinându#se.— m a"lat însă asta ieşind din închisoare, după patruspre$ece ani.

1i pe 3ercGd Js #are tr ăia, şi pe părintele meu mort, am jurat că mă voiră$buna pe %ernand; şi... mă ră$bun.

— 1i, eşti sigur că ne"ericitul %ernand a "ăcut asta-— <e su"letul meu, doamnă, aşa cum vă spun4 de altminteri nu e

mult mai odios decât alte "apte ale lui4 "iind "rance$ prin adopţiune, sătreacă în lagărul engle$ilor; spaniol prin naştere, să lupte în contra spani#olilor; plătit de li, să#l trăde$e şi să#l asasine$e pe li. %aţă de atari "aptece înseamnă scrisoarea pe care aţi citit#o- 0 misti"icare galantă, iertată— mărturisesc şi înţeleg — de "emeia care l#a luat de soţ pe omul acesta,dar pe care n#o iartă iubitul ce urma s#o ia de soţie. /i bine, "rance$ii nus#au ră$bunat pe trădător, spaniolii nu l#au împuşcat pe trădător, li,culcat în mormânt, l#a lăsat nepedepsit pe trădător; eu însă, trădat,

asasinat, $vârlit de asemeni într#un mormânt, am ieşit din mormânt pringraţia lui +umne$eu, şi îi datore$ lui +umne$eu ră$bunarea; mă trimitepentru aceasta, şi iată#mă.

2iata "emeie îşi lăsă capul în mâini; picioarele se "rânseră sub ea şică$u în genunchi.

— artă, /dmond, spuse ea, iartă pentru mine care te iubesc încă:+emnitatea soţiei opri elanul iubitei şi al mamei... %runtea i se

înclină până aproape de covor.Contele se repe$i la ea şi o ridică.Atun#i' st,nd ntr) un jilţ, 3ercGd Js putu s ă privească printre lacrimi

chipul bărbătesc al lui 3onte#Cristo, pe care durerea şi ura întipăreau în#că un caracter ameninţător.— ă nu strivesc neamul acesta blestemat- murmură el; să nu dauascultare lui +umne$eu care m#a stârnit pentru pedeapsa lui- cuneputinţă doamnă, cu neputinţă:

— /dmond, glăsui biata mamă punând la contribuţie toatemijloacele; de ce, când eu îţi spun /dmond, nu îmi spui 3ercGd Js$

% :er# dJs$ repet ă 3onte#Cristo4 3ercGd Js$ Ei "ine' da' ai dreptate'mi)e drag încă să rostesc acest nume şi, pentru prima oară după atâtatimp, el răsună limpede ieşind de pe bu$ele mele. 0, 3ercGd Js' am rostitnumele dumitale #u suspinele melan#oliei' #u &emetele durerii' #u *or# ăi#

tul de$nădejii4 l#am rostit îngheţat de "rig, ghemuit pe paiele carceriimele; l#am rostit devorat de căldură, tăvălindu#mă pe lespe$ile temniţei.3ercGd Js' tre"uie s ă mă ră$bun, căci paispre$ece ani am su"erit,paispre$ece ani am plâns, am blestemat; acum — îţi spun, 3ercGd Js %

((2



tre"uie s ă mă ră$bu n!1i, tremurând de teamă că va ceda rugăminţilor aceleia pe care o

iubise atâta, contele îşi chema amintirile în ajutorul urii.— Lă$bună#te, /dmond, strigă biata mamă, dar ră$bună#te asupra

vinovaţilor; ră$bună#te pe el, ră$bună#te pe mine, dar nu te ră ."una pefiul meu!

— / scris în Cartea "ântă, răspunse 3onte#Cristo, că 5greşelile pă#rinţilor vor cădea asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie5. +e#oarece +umne$eu a dictat cuvintele acestea pro"etului său, de ce aş "ieu mai bun decât +umn e.eu$

— <entru că +umne$eu are timpul şi eternitatea, aceste două lucruricare scapă oamenilor.

3onte#Cristo scoase un o"tat care semăna cu un muget şi îşi în"ipsemâinile în păru#i "rumos.

— /dmond, continuă 3ercGd Js #u "ra ţele întinse spre conte; /d#mond, de când te cunosc, am adorat numele dumitale, ţi#am respectatmemoria. /dmond, dragul meu, nu mă sili să întunec imaginea aceastanobilă şi pură, răs"rântă neîncetat în oglinda inimii mele. /dmond, dacăai ştii toate rugăciunile pe care le#am adresat pentru dumneata lui+umne$eu, câtă vreme am nădăjduit că eşti în viaţă, şi apoi după cete#am cre$ut mort — da, mort: )mi închipuiam cadavrul dumitale

înmormântat în vreun turn mohorât; îmi închipuiam trupul dumitalearuncat în adâncul vreuneia din prăpăstiile unde temnicerii dau drumulpri$onierilor morţi, şi plângeam. Ce puteam să "ac eu pentru dumneata,/dmond, decât să mă rog sau să plâng- scultă#mă; timp de $ece aniam avut în "iecare noapte acelaşi vis. #a spus că ai vrut să "ugi, că ailuat locul unui pri$onier, că te#ai "urişat în giulgiul unui mort şi că, atunci,cadavrul viu a "ost aruncat de la înălţimea castelului "; şi că numaistrigătul pe care l#ai scos, $drobindu#te de stânci, a trădat cioclilor

dumitale deveniţi călăii dumitale, substituirea. /i bine, /dmond, timp de$ece ani am vă$ut în "iecare noapte oameni care legănau ceva in"orm şinecunoscut pe înălţimea unei stânci; timp de $ece ani, în "iecare noapte,am au$it un strigăt gro$av care m#a tre$it în"iorată şi îngheţată. 1i eu,/dmond, oricât de criminală am "ost, da, crede#mă, am su"erit şi eu mult.

— =#aţi simţit pe părintele dumneavoastră murind în lipsa dumnea#voastră- e*clamă 3onte#Cristo în"undându#şi mâinile în păr4 aţi vă$ut#ope "emeia pe care o iubeaţi întin$ând mâna rivalului dumneavoastră, întimp ce gemeaţi în "undul prăpastiei-

% u' ntrerupse :er# dJs+ dar l)am v ă$ut pe cel pe care îl iubeam,gata să devină ucigaşul "iului meu:

3ercGdIs rosti cuvintele acestea cu o durere aşa de puternică, cuun accent aşa de de$nădăjduit, încât un suspin s"âşie gâtlejul contelui.

=eul era îmblân$it; ră$bunătorul era învins.— Ce ceri dumneata- întrebă el; ca "iul dumitale să trăiască- /i

bine, va trăi::er# dJs s#oase un stri& ăt care smulse două lacrimi de sub

pleoapele lui 3onte#Cristo, dar lacrimile dispărură aproape imediat căci,"ără îndoială, +umne$eu trimisese un înger să le culeagă, ele "iind multmai preţioase în ochii +omnului decât cele mai bogate perle.

— 0, e*clamă ea apucând mâna contelui şi ducând#o la bu$e; o, îţi

mulţumesc, îţi mulţumesc, /dmond: /şti într#adevăr aşa cum te#amvisat, aşa cum te#am iubit totdeauna. 0, acum pot să spun:— Cu atât mai mult cu cât bietul /dmond nu va mai avea mult timp

să "ie iubit de dumneata, răspunse 3onte#Cristo. 3oartea va reintra în((3



— /dmond, glăsui 3ercGd Js' nu mai am a) ţi spune decât un cuvânt.Contele $âmbi cu amărăciune.

% Edmon d, continuă ea, vei vedea că dacă "runtea mea e palidă, cădacă ochii mei sunt stinşi, dacă "rumuseţea mea e pierdută, dacă, îns"ârşit, 3ercGd Js nu mai seam ănă cu ea însăşi în ce priveşte trăsăturilechipului, vei vedea că are aceeaşi inimă... e#am revă$ut tot aşa de nobilşi de mare ca altădată. dio, /dmond... adio, şi îţi mulţumesc:

+ar contele nu răspunse.3ercGdIs deschisese uşa cabinetului şi dispăruse mai înainte ca elsă#şi "i revenit din reveria dureroasă, pro"undă, în care îl cu"undase

ră$bunarea pierdută.una ora unu la orologiul +omului nvali$ilor când trăsura care o du#

cea pe doamna de 3orcer", huruind pe caldarâmul de peChamps#/l(sGes, îl sili pe contele de 3onte#Cristo să înalţe capul.

— Nechib$uit ce am "ost, glăsui el, că nu mi#am smuls inima în $iuacând hotărâsem să mă ră$bun:

VI? >ML IREA

+upă plecarea ei, totul intră în umbră; în jurul şi înlăuntrul lui. Eân#direa#i se opri; spiritu#i energic adormi aşa cum adoarme corpul după ooboseală supremă.

5Cum, îşi spunea 3onte#Cristo în timp ce lampa şi lumânările semistuiau cu tristeţe, iar servitorii aşteptau cu nerăbdare în anticameră;cum, edi"iciul aşa de încet pregătit, înălţat cu atâta trudă şi atâtea griji, enăruit deodată cu un singur cuvânt, sub o adiere- Cum, eu care măcredeam ceva, de care eram aşa de mândru, care mă vă$usem aşa de

mic în carcerele castelului ", şi ştiusem să devin aşa de mare, voi "imâine un pumn de ţărână- 0h, nu regret moartea trupului; nimicireaprincipiului vital nu e oare odihna spre care totul tinde, spre care oricene"ericit nă$uieşte, calmul materiei după care am o"tat atât de îndelung,spre care mă îndrumam pe drumul dureros al "oamei, când %aria s#a ivit

în celula mea- Ce e moartea- 0 treaptă mai mult în calm, şi poate două în linişte. Nu, nu e*istenţa regret, ci năruirea proiectelor mele, aşa de încet elaborate, aşa de harnic "ăurite. <rovidenţa, pe care o cre$usem departea lor, era, aşadar, potrivnică: +umne$eu nu vroia ca ele să se

în"ăptuiască.<ovara pe care am ridicat#o, apăsătoare aproape cât o lume, şi pe

care îmi închipuisem c#o duc până la capăt, era con"ormă cu dorinţa, nuşi cu "orţa mea; con"ormă cu voinţa, nu cu puterea mea, ast"el că voi "isilit s#o depun abia la jumătatea drumului. 0h, voi deveni deci "atalist,eu, pe care patruspre$ece ani de de$nădejde şi $ece ani de speranţă, mă"ăcuseră providenţial-

1i toate acestea, +oamne, pentru că inima mea pe care o credeammoartă nu era decât amorţită; pentru că ea s#a tre$it, pentru că a bătut,pentru că am cedat durerii acestei bătăi stârnită în adâncul pieptuluimeu de un glas de "emeie.5

51i cu toate acestea, continuă contele prăbuşindu#se tot mai mult în

perspectiva $ilei de mâine, acceptată de 3ercGd Js' #u toate a#estea e #uneputin ţă ca "emeia cu o inimă aşa de nobilă să "i consimţit din egoismsă mă las ucis, eu, plin de "orţă şi de viaţă: / cu neputinţă ca ea să ducăaşa de departe iubirea sau, mai bine $is, delirul matern. unt virtuţi a

((8



căror e*agerare ar "i o crimă. Nu; ea va "i pus la cale o scenă patetică, eava veni să se arunce între săbii, şi spectacolul, sublim aici, va "i ridicol peteren5.

)mbujorarea orgoliului coloră obrajii contelui.5Lidicol, repetă el, şi ridicolul se va revărsa asupra mea... /u,

ridicol- , nu, pre"er să mor.5 1i e*agerând dinainte neplăcerile $ilei demâine la care se condamnase "ăgăduind mamei că#i va lăsa "iul în viaţă,contele se pomeni spunându#şi4

5<rostie, prostie, prostie: să "ii generos aşe$ându#te ca o ţintă inertă în bătaia pistolului acestui tânăr. Niciodată el nu va crede că moarteamea este o sinucidere şi, cu toate acestea, se impune pentru onoareamemoriei mele... Mnu e o vanitate, +oamne, ci o mândrie întemeiată ; seimpune pentru onoarea memoriei mele ca lumea să ştie că am consimţitde bună voie, prin voinţa liberului meu arbitru, să opresc braţul ridicatpentru a lovi, şi că eu, cu acest braţ înarmat aşa de puternic în contraaltora, m#am lovit singur4 trebuie şi o voi "ace.5

=uă o pană, scoase o hârtie din sertarul secret al biroului şi scrisededesubtul hârtiei care nu era altceva decât testamentul său "ăcut înmomentul sosirii la <aris, un "el de codicil prin care lăsa să se înţeleagămoartea sa oamenilor clarvă$ători.

5%ac asta, +oamne, spuse el cu ochii înălţaţi la cer, atât 5pentruonoarea a, cât şi pentru a mea. +oamne, m#am socotit de $ece ani de$ile trimisul ră$bunării tale, şi nu trebuie ca alţi ticăloşi, în a"ară de acest3orcer", nu trebuie ca un +anglars, un !ille"ort, în s"ârşit, ca şi acest3orcer" să#şi închipuie că ha$ardul i#a scăpat de duşmanul lor. ă ştiedimpotrivă că <rovidenţa, care decretase pedepsirea lor, a "ost corijatăprin singura putere a voinţei mele; că pedeapsa, evitată pe lumeaaceasta, îi aşteaptă pe lumea cealaltă, şi că n#au schimbat timpul decâtcu eternitatea.5

?n timp #e pl utea între sumbrele incertitudini — coşmarul omului tre#$it de durere — $iua înălbi geamurile şi lumina sub mâinile lui hârtia pali#dă, a$urie, pe care aşternuse justi"icarea supremă a <rovidenţei.

/ra cinci dimineaţa.+eodată un $gomot uşor îi ajunse la ureche. =ui 3onte#Cristo i se

păru că a au$it un suspin înăbuşit; întoarse capul, privi în juru#i şi nuvă$u pe nimeni. +ar $gomotul se repetă destul de lămurit pentru ca

îndoielii să#i ia loc certitudinea.tunci contele se ridică, deschise încetişor uşa salonului şi, într#un

jilţ, cu braţele molatece în jos, cu capul "rumos, palid, dat pe spate, ovă$u pe Ha(dGe care se aşe$ase de#a#curme$işul uşii pentru ca el să nupoată ieşi "ără s#o vadă, dar pe care somnul, aşa de puternic în contratinereţii, o prinsese după oboseala unei îndelungi vegheri.

Kgomotul uşii deschise nu putu s#o tre$ească pe Ha(dGe.3onte#Cristo "i*ă asupra ei o privire plină de blândeţe şi de regret.5/a şi#a amintit că are un "iu, spuse el, şi eu am uitat că am o "iică.5poi, clătinând cu tristeţe din cap4— 2iata Ha(dGe: spuse el; a vrut să mă vadă, a vrut să#mi

vorbească, s#a temut sau a ghicit ceva... 0, nu pot să plec "ără a#i spuneadio, nu pot să mor "ără a o încredinţa cuiva.

e întoarse încetişor la locul lui şi scrise dedesubt ul primelor

r,nduri75=as lui 3a*imilien 3orrel, căpitan de spahii şi "iul "ostului meu pa#tron <ierre 3orrel, armator din 3arsilia, suma de două$eci de milioane,din care o parte va "i o"erită de el surorii sale >ulia şi cumnatului său /m#

((9



manuel, dacă nu crede totuşi că acest surplus de avere va dăuna "ericiriilor. Cele două$eci de milioane sunt îngropate în peştera mea de pe3onte# Cristo, al cărei secret îl cunoaşte 2ertuccio.

+acă inima lui e liberă şi vrea să se însoare cu Ha(dGe, "iica lui li#<aşa din anina, pe care am crescut#o cu iubirea unui părinte, şi care a a#vut pentru mine dragostea unei "iice, va îndeplini, nu ultima mea voinţă,ci ultima#mi dorinţă.

<re$entul testament a "ăcut#o pe Ha(dGe moştenitoarea restului

averii mele, "ormată din terenuri, din rente asupra ngliei, ustriei şi0landei, din mobilier în diversele mele palate şi case, şi care, în a"ară decele două$eci milioane, precum şi di"eritele legate "ăcute servitorilormei, vor putea să se urce la şai$eci de milioane5.

S#risese ultimul rând, când un strigăt scos dinapoia lui îl "ăcu să deadrumul condeiului din mână.

— Ha(dGe, glăsui el, ai citit-)ntr#adevăr, tânăra "emeie, tre$ită de lumina care bătuse în

pleoapele ei, se sculase şi se apropiase de conte "ără ca paşii ei uşori, înăbuşiţi de covor, să "i "ost au$iţi.

— 0, stăpâne, glăsui ea împreunându#şi mâinile, de ce scrii ast"el, lao atare oră- +e ce#mi laşi toată averea ta, stăpâne- 3ă părăseşti-

— %ac o călătorie, înger scump, spuse 3onte#Cristo cu o e*presie demelancolie şi de duioşie in"inită, şi dacă mi s#ar întâmpla o nenorocire...

Contele se opri!— /i bine- întrebă "ata cu un accent de autoritate, pe care contele

nu i#l cunoştea, şi care îl "ăcu să tresară.— /i bine, dacă mi se întâmplă o nenorocire, reluă 3onte#Cristo,

vreau ca "iica mea să "ie "ericită.Ha(dGe $âmbi cu tristeţe, clătinând din cap.— tăpâne, te gândeşti să mori- întrebă ea.

— / un gând mântuitor acesta, copila mea, a spus înţeleptul.— +acă mori, glăsui ea, lasă#ţi averea altora, căci dacă mori... n#osă mai am nevoie de nimic.

1i, luând hârtia, o rupse în patru bucăţi pe care le $vârli în mijloculsalonului. poi, pentru că energia aceasta, aşa de puţin obişnuită la osclavă, îi istovise "orţele, că$u de data aceasta, nu adormită, ci leşinatăpe p ar#*et!

3onte#Cristo se plecă spre ca, o ridică în braţe; şi vă$ându#i chipulpalid, "rumos, ochii "rumoşi închişi, corpul "rumos neînsu"leţit, parcă a#bandonat, se gândi pentru întâia oară că ea îl iubea poate alt"el decâtaşa cum o "iică îşi iubeşte păr intele!

50, murmură el cu pro"undă descurajare, aş "i putut aşadar să mai"iu "ericit:50 duse apoi pe Ha(dGe până la apartamentul ei, o încredinţă

leşinată în mâinile "emeilor; şi întorcându#se în cabinetul său pe care îl$ăvorî de data aceasta, retranscr ise testamentul distrus!

)n momentul când termina, se au$i huruitul unei cabriolete intrând în curte. 3onte#Cristo se apropie de "ereastră şi îi vă$u pe 3a*imilien şipe /mmanuel coborând.

% Bun' spuse el' era timpul61i aplică pe testament trei peceţi.

?n clipa următoare au$i un $gomot de paşi în salon. e duse să des#chidă singur. 3orrel apăru în prag.!enise mai devreme cu aproape două$eci de minute.— !in prea devreme poate, domnule conte, glăsui el; vă mărturisesc

((;



însă sincer că n#am putut să dorm un minut şi că tot aşa n#a dormit toatăcasa. veam nevoie să vă văd pentru ca, în "aţa siguranţeidumneavoastră curajoase, să redevin stăpân pe mine.

3onte#Cristo nu putu să re$iste acestei dove$i de a"ecţiune, ast"elcă nu întinse spre tânăr mâna, ci îşi deschise ambele braţe.

— 3orrel, îi spuse el cu glas mişcat, e o $i "rumoasă pentru mine, a#ceasta când mă simt iubit de un om ca dumneata. 2ună dimineaţa, dom#nule /mmanuel. 3a*imilien, vii cu mine-

— !#aţi îndoit cumva- întrebă tânărul căpitan.— +acă totuşi m#aş "i îndoit...— scultaţi; v#am privit ieri în tot timpul scenei aceleia de

provocare, m#am gândit la siguranţa dumneavoastră toată noaptea şimi#am spus că dreptatea era, desigur, de partea dumneavoastră, dacănu cumva chipul oamenilor nu mai pre$intă nici un temei.

% :orrel' #u toate a#estea' Al"ert e prietenul dumitale!— 0 simplă cunoştinţă, conte.— =#ai vă$ut pentru întâia oară în $iua când m#ai vă$ut şi pe mine.— +a, e adevărat; dar ce vreţi- trebuia să#mi amintiţi

dumneavoastră ca să#mi reamintesc şi eu.— )ţi mulţumesc, 3orrel.poi, bătând o dată în placa de metal4— scultă, îi spuse el lui li, care se arătă numaidecât, du asta la

notarul meu. 3orrel, e testamentul meu. +acă mor, te vei duce să ieicunoştinţă de conţinutul lui.

— Cum să muriţi dumneavoastră- e*clamă 3orrel.— /h, nu trebuie prevă$ut totul, dragă prietene- +ar ce ai "ăcut

aseară, după ce te#ai despărţit de mine-— m "ost la ortoni unde, precum mă aşteptam, am găsit pe 2eau#

champ şi pe Château#Lenaud. !ă mărturisesc că îi căutam.

— +e ce, dacă totul era stabilit-— Conte, a"acerea e gravă, inevitabilă. % >e ndoiai$— Nu. 0"ensa a "ost publică şi toată lumea vorbea de ea.— /i, şi-— Nădăjduiam să schimb armele, să înlocuiesc pistolul cu spada.

<istolul este orb. % Ai i. butit- întrebă repede 3onte#Cristo cu o licărire imperceptibilă

de speranţă.— Nu, căci se cunoaşte măiestria dumneavoastră în spadă.— /h, cine m#a trădat-— 3aeştrii de arme pe care i#aţi bătut.— 1i ai eşuat-

% Au refu.at #ate&ori#!— 3orrel, întrebă contele, m#ai vă$ut vreodată trăgând cu pistolul-— Niciodată.— /i bine, avem timp; priveşte.3onte#Cristo luă pistoalele pe care le ţinea când 3ercGdIs intrase

şi, lipind un as de tre"lă pe placă smulse rând pe rând, din patru lovituri,cele patru ramuri a le treflei!

=a "iecare lovitură, 3orrel se îngălbenea./*amină gloanţele cu care 3onte#Cristo e*ecută turul de "orţă şi

vă$u că nu erau mai mari decât nişte alice.— / groa$nic, spuse el; ia te uită, /mmanuel:Apoi' ntor#,ndu)se spre :onte)Cristo7

((<



% Conte , pentru numele Cerului nu#l ucideţi pe lbert: Ne"ericitulare o mamă:

— )ntr#adevăr, glăsui 3onte#Cristo; iar eu nu am.Cuvintele "ură rostite cu o intonaţie care îl în"ioră pe 3orrel.— +umneavoastră sunteţi cel o"ensat, conte.— %ără îndoială4 şi ce înseamnă asta-— Că trageţi cel dintâi.

% Eu tra& nt,iul$

— m obţinut sau, mai bine $is, am pretins asta; le "ăceam destuleconcesii pentru ca şi ei să ne "acă una.— 1i de la câţi paşi-— +e la două$eci.Fn $âmbet în"ricoşător trecu peste bu$ele contelui.— 3orrel, glăsui el, nu uita ce#ai vă$ut.— +e aceea, spuse tânărul, nu mă gândesc decât la emoţia

dumneavoastră pentru ca lbert să "ie salvat.— /u, emoţionat- întrebă 3onte#Cristo.— au pe genero$itatea dumneavoastră, prietene; sigur de lovitură

cum sunteţi, pot să vă spun un lucru care ar "i ridicol dacă l#aş spune al#tuia.

% Anume$— %rângeţi#i un braţ, răniţi#l, dar nu#l ucideţi.— 3orrel, ascultă ce#ţi mai spun, glăsui contele; n#am nevoie să "iu

îndemnat pentru a#l menaja pe domul de 3orcer"; te anunţ că domnul de3orcer" va "i aşa de bine menajat încât se va înapoia liniştit cu ambelemâini, în timp ce eu...

— +a, dumneavoastră... % Cu mine e alt#eva7 eu voi fi transportat!— Haida#de: e*clamă 3a*imilien scos din "ire.

— şa cum te anunţ, dragul mei 3orrel; domnul de 3orcer" mă vaucide.3orrel se uită la conte, buimăcit.

% Conte' #e vi s)a nt,mplat ntre timp$— Ce i s#a întâmplat lui 2rutus în ajunul bătăliei4 am vă$ut o "anto#

mă.— 1i "antoma-— 3orrel, "antoma mi#a spus că am trăit destul.:a *imilien şi /mmanuel se priviră; 3onte#Cristo îşi scoase ceasul.— ă plecăm, spuse el; e şapte şi cinci, iar întâlnirea e "i*ată pentru

orele opt "i*.0 trăsură aştepta înhămată; 3onte#Cristo se urcă împreună cu mar#torii.trăbătând coridorul, 3onte#Cristo se oprise să asculte în "aţa unei

uşi, iar 3a*imilien şi /mmanuel care, din discreţie, "ăcuseră câţiva paşimai departe, avură impresia că#l aud răspun$ând unui hohot de plânsprintr#un suspin.

La opt fix erau la nt,lnire!— ată#ne sosiţi, glăsui 3orrel scoţând capul prin uşă, şi suntem cei

dintâi.— +omnul mă va scu$a, spuse 2aptistin care îşi urmase stăpânul cu

o spaimă de negrăit, dar văd parcă sub arbori o trăsură.3onte#Cristo sări sprinten din caleaşca şi dădu mâna lui /mmanuelşi lui 3a*imilien, ajutându#i să coboare.

3a*imilien reţinu mâna contelui într#ale sale.((@



— 2ravo, spuse el, iată o mână aşa cum îmi place s#o văd la un băr#bat a cărui viaţă stă în bunătatea cau$ei sale:

— )ntr#adevăr, $ăresc doi tineri care se plimbă în aşteptare parcă,spuse Emmanuel!

3onte#Cristo îl trase pe 3orrel, nu la o parte, ci un pas sau doi în ur#ma cumnatului său.

— 3a*imilien, îl întrebă el, inima dumitale e liberă-:orrel l privi pe :onte)Cristo #u uimire!

— Nu#ţi cer o con"idenţă, dragul meu, îţi adrese$ o simplă întrebare.Lăspunde#mi da sau nu. tâta tot.— Conte, iubesc o "ată.— 0 iubeşti mult-— 3ai mult decât viaţa mea.— )ncă o speranţă care se spulberă: murmură 3onte#Cristo.Apoi' #u un oftat7

% Biata a1d e6— Conte, dacă v#aş cunoaşte mai puţin, v#aş crede mai puţin

curajos decât sunteţi, e*clamă 3orrel.— 0"te$ pentru că mă gândesc la o "iinţă pe care o las. Haida#de,

3orrel, aşa de puţin se pricepe un soldat în materie de curaj- Cre$i că euregret viaţa- Ce înseamnă pentru mine, care am trăit două$eci de ani

între viaţă şi moarte, viaţa sau moartea- +e altminteri, "ii pe pace,3orrel, slăbi#ciunea aceasta, dacă e slăbiciune, este numai "aţă dedumneata. 1tiu că lumea e un salon din care trebuie să ieşi politicos şicinstit, adică salutând şi plătindu#ţi datoriile de joc.

— 2ravo, spuse 3orrel, îmi place: ţi adus armele-— /u- de ce- nădăjduiesc că domnii le au pe ale lor.— 3ă duc să mă in"orme$, spuse 3orrel.— +a, dar "ără tratative, mă înţelegi-

— 0, "iţi pe pace:3orrel înaintă spre 2eauchamp şi Château#Lenaud. ceştia, vă$ândmişcarea lui 3a*imilien, "ăcură câţiva paşi în întâmpinarea lui.

Cei trei salutară, dacă nu cu a"abilitate, cel puţin cu curtoa$ie.— ertaţi#mă, domnilor, spuse 3orrel, însă nu#l $ăresc pe domnul de

3orcer".— Ne#a înştiinţat a$i#dimineaţă, răspunse Château#Lenaud, că va

veni singur pe teren.— ha: "ăcu 3orrel.2eauchamp îşi scoase ceasul.— 0pt "ără cinci; nu e târ$iu, domnule 3orrel, spuse el.— 0, nu cu gândul acesta întrebam: răspunse 3a*imilien.

% De altminteri' n trerupse Château#Lenaud, uite o trăsură.)ntr#adevăr, o trăsură înainta în trap mare, pe una din aleile ce du#

ceau la răspântia unde se a"lau ei.— +omnilor, desigur că sunteţi prevă$uţi cu pistoale, glăsui 3orrel.

+omnul de 3onte#Cristo declară că renunţă la dreptul de a se servi de alesale!

— Noi am prevă$ut delicateţea aceasta din partea contelui,domnule 3orrel, răspunse 2eauchamp, şi am adus arme pe care eu lecumpărasem acum opt sau $ece $ile cre$ând că o să am nevoie pentru o

a"acere asemănătoare. unt per"ect noi, şi încă n#au servit nimănui. !reţisă le vedeţi-— 0, domnule 2eauchamp, spuse 3orrel înclinându#se; atunci când

mă asiguraţi că domnul de 3orcer" nu cunoaşte armele acestea, vă(2



închipuiţi, nu#i aşa, că îmi este de ajuns cuvântul dumneavoastră.— +omnilor, spuse Château#Lenaud, nu 3orcer" a sosit cu trăsura,

ci %ran$ şi +ebra(.)ntr#adevăr, cei doi înaintară.— +umneavoastră aci, domnilor- spuse Château#Lenaud schimbând

cu "iecare o strângere de mână; prin ce întâmplare-— <entru că, spuse +ebra(, lbert ne#a rugat în dimineaţa asta să

"im pe teren.

2eauchamp şi Château#Lenaud se priviră uimiţi.— )mi pare că înţeleg, domnilor, glăsui 3orrel.— ă au$im.— eri după#amia$ă am primit o scrisoare din partea domnului de

3orcer", care mă ruga să "iu la operă.— 1i eu, spuse +ebra(.— 1i eu, spuse %ran$.— 1i noi, declarară Château#Lenaud şi 2eauchamp.— !roia să "iţi pre$enţi la provocare, spuse 3orrel, vrea să "iţi

pre$enţi şi la luptă.— +a, glăsuiră tinerii, asta este, domnule 3a*imilien; după toate

probabilităţile, aţi ghicit.— Cu toate acestea, murmură Château#Lenaud, lbert nu vine; e în

întâr$iere cu $ece minute.— ată#l, spuse 2eauchamp; e călare; priviţi, vine în goană urmat de

servitorul său.— Ce imprudenţă, spuse Château#Lenaud, să vină călare pentru a

se bate cu pistolul. 1i eu care îi predasem aşa de bine lecţia:— 1i apoi, uite#l, spuse 2eauchamp, cu guler la cravată, cu haina

deschisă, cu vesta albă; de ce nu şi#a desenat şi un punct pe stomac- r"i "ost mai simplu şi s#ar "i s"ârşit mai repede.

lbert ajunse în vremea asta la $ece paşi de grupul celor cinci tineri; îşi opri calul, sări jos şi $vârli hăţul în mâna servitorului.Se apropie!/ra palid, avea ochii roşii şi um"laţi. e vedea că nu dormise o clipă

toată noaptea.Pe întreaga lui "igură era o nuanţă de gravitate tristă, neobişnuită.— !ă mulţumesc, domnilor, spuse el, că aţi binevoit să răspundeţi

invitaţiei mele; vă rog să credeţi că sunt nespus de recunoscător pentrudovada aceasta de prietenie.

La apropierea lui 3orcer", 3orrel se dăduse cu vreo $ece paşi înapoişi stătea deoparte.

— 1i dumitale, domnule 3orrel, glăsui lbert, se adresea$ă mulţumi#rile mele. propie#te, nu eşti de prisos.— +omnule, glăsui 3a*imilien, uiţi că eu sunt martorul domnului de

3onte#Cr isto$— Nu eram sigur, dar bănuiam. %oarte bine; cu cât vor "i mai mulţi

oameni de onoare aci, cu atât voi "i mai mulţumit.— +omnule 3orrel, spuse Château#Lenaud, poţi să#l anunţi pe dom#

nul conte de 3onte#Cristo că domnul de 3orcer" a sosit şi că stăm la dis#po$iţia domniei sale.

3orrel "ăcu o mişcare pentru a se achita de misiunea sa.)n vremea asta 2eauchamp scotea cutia cu pistoale din trăsură.— şteptaţi, domnilor, spuse lbert, am două cuvinte de spus dom#

nului conte de 3onte#Cristo. % ?n parti#ula r- întrebă 3orrel.

(2(



— Nu, domnule, "aţă de toată lumea.3artorii lui lbert se priviră nespus de uimiţi; %ran$ şi +ebra( schim#

bară câteva cuvinte în şoaptă, iar 3orrel, bucuros de incidentul neaştep#tat, se duse la conte care se plimba pe o altă alee cu /m manuel!

— Ce doreşte- întrebă 3onte#Cristo.— Nu ştiu, dar vrea să vă vorbească.— 0, să nu încerce cumva un nou ultragiu: e*clamă 3onte#Cristo.— Nu cred că asta îi e intenţia, spuse 3orrel.

Contele înaintă, însoţit de 3a*imilien şi de /mmanuel; chipu#i calmşi senin contrasta "oarte mult cu chipul turburat al lui lbert care seapropia la rându#i, urmat de cei patru tineri.

Când ajunseră la trei paşi unul de altul, lbert şi contele se opriră.— +omnilor, spuse lbert, apropiaţi#vă; doresc ca nici un cuvânt din

cele ce voi avea onoarea să spun domnului conte de 3onte#Cristo să nuse piardă; căci ce voi avea onoarea să#i spun trebuie repetat dedumneavoastră oricui va vrea să audă, oricât de ciudate vi se vor păreacuvintele mele.

— ştept, domnule, spuse #ontele!— +omnule, spuse lbert cu o voce tremurând la început, dar care

deveni din ce în ce mai sigură; domnule, vă reproşam că aţi divulgatpurtarea domnului de 3orcer" în /pir; căci, oricât de vinovat ar "i "ostdomnul conte de 3orcer", nu credeam că dumneavoastră aveaţi dreptulsă#l pedepsiţi. stă$i însă, domnule, ştiu că aveaţi dreptul. Nu trădarealui %ernand 3ondego "aţă de li#<aşa mă îndeamnă cu atâta grabă să văscu$, ci trădarea pescarului %ernand "aţă de dumneavoastră şinenorocirile groa$nice care au "ost urmarea acestei trădări. +e aceeaspun, de aceea proclam cu glas tare4 da, domnule aţi avut dreptate căv#aţi ră$bunat pe părintele meu şi eu, "iul lui, vă mulţumesc.

+acă trăsnetul ar "i că$ut în mijlocul spectatorilor neaşteptatei

scene, nu i#ar "i uimit mai mult decât declaraţia lui lbert.0chii lui 3onte#Cristo se înălţaseră încet spre cer, cu o e*presie derecunoştinţă in"inită, şi nu putea să admire îndestul cum "irea "urtunoasăa lui lbert, al cărui curaj îl cunoscuse în mijlocul bandiţilor romani, se în#covoiase deodată pentru atâta umilire. +e aceea recunoscu in"luenţamamei lui şi înţelese că inima lui nobilă nu se împotrivise jert"ei pe careea o bănuia, desigur, inutilă.

— cum, domnule, spuse lbert, dacă socotiţi că scu$ele pe care vile#am cerut sunt îndestulătoare, daţi#mi mâna vă rog. +upă meritul aşade rar al certitudinii, care pare să "ie cel dintâi dintre toate meriteledumneavoastră, următorul e de a şti să#şi mărturisească cinevagreşeala. 3ărturia aceasta mă priveşte, însă, numai pe mine. <rocedăm în con"ormitate cu oamenii, dar dumneavoastră aţi procedat încon"ormitate cu +umne$eu. Numai un înger putea să salve$e pe unuldintre noi de la moarte, şi îngerul a coborât din cer, dacă nu pentru a"ace din noi doi prieteni, — oh, "atalitatea inter$ice lucrul acesta: — celpuţin pentru a "ace doi oameni care se stimea$ă.

Cu ochii ume$i, cu pieptul palpitând, emoţionat, 3onte#Cristo întinselui lbert o mână pe care acesta o apucă şi o strânse cu un simţământce semăna unei respectuoase în"ricoşări.

— +omnilor, spuse el, domnul de 3onte#Cristo binevoieşte să pri#mească scu$ele mele. 3ă purtasem necugetat cu domnia sa. Eraba esteun s"etnic rău4 am procedat greşit. !ina mea este reparată acum.Nădăjduiesc că lumea nu mă va socoti un laş "iindcă am "ăcut ceea cemi#a poruncit conştiinţa. )n orice ca$ însă, dacă cineva s#ar înşela asupra

(22



mea, adăugă tânărul înălţând capul cu mândrie ca şi cum ar "i adresat os"idare şi prietenilor şi duşmanilor, voi căuta să modi"ic păreri le!

— +ar ce s#a petrecut a$i#noapte- întrebă 2eauchamp pe Château#Lenaud; am impresia că jucăm un rol trist.

— )ntr#adevăr, "apta lui lbert este "oarte josnică sau "oarte"rumoasă, răspunse baronul.

— Ce înseamnă asta- întreabă +ebra( pe %ran$. Cum- contele de3onte#Cristo îl de$onorea$ă pe domnul de 3orcer", şi în ochii "iului aces#

tuia el a avut dreptate- /u puteam să am $ece anine în "amilia mea, şinu m#aş "i cre$ut obligat decât la un lucru4 să mă bat de $ece ori.Cu "runtea plecată, cu braţele ţepene, strivit sub povara a două$eci

şi patru de ani de amintiri, 3onte#Cristo nu se gândea nici la lbert, nicila 2eauchamp, nici la Château#Lenaud, nici la altcineva de acolo4 segândea la curajoasa "emeie care venise să#i ceară viaţa "iului ei, căreia eli#o o"erise pe#a sa, şi care îl salvase prin destăinuirea cumplită a unuisecret de "amilie în stare să ucidă pentru de#a pururi, la tânăr,sentimentul pietăţii "iliale.

— ot <rovidenţa: murmură el; o, abia de astă$i am siguranţa căsunt trimisul +om nului6

VII3 3 1 % F=

Contele de 3onte#Cristo îi salută pe cei cinci tineri cu un $âmbetplin de melancolie şi demnitate, şi se urcă din nou în trăsura sa,

împreună cu 3a*imilien şi cu /mmanuel.lbert, 2eauchamp şi Château#Lenaud rămaseră singuri pe câmpul

de bătaie.

ânărul aţinti asupra martorilor o privire care, "ără a "i timidă, le ce#rea parcă părerea asupra scenei de adineauri.— cumpe prieten — glăsui 2eauchamp cel dintâi, "ie că era mai

sensibil, "ie că era mai spontan — dă#mi voie să te "elicit4 iată unde$nodământ neaşteptat la o a"acere destul de neplăcută.

lbert rămase mut şi concentrat în reveria sa. Château#Lenaud semulţumi să#şi bată ci$ma cu cravaşa.

— Nu plecăm- întrebă el după tăcerea aceasta stânjenitoare.— Când vreţi, răspunse 2eauchamp; lăsaţi#mi numai răga$ul de a a#

duce laude domnului de 3orcer"; a "ăcut a$i dovada unei genero$ităţiaşa de cavalereşti... de rare:

% O' da6 spuse C*,teau)Renaud!— / minunat lucru, continuă 2eauchamp, să poţi păstra asupra ta o

stăpânire aşa d e mare6— +e bună seamă4 în ceea ce mă priveşte, eu n#aş "i "ost în stare,

declară Château#Lenaud cu o răceală cât se poate de semni"icativă.— +omnilor, întrerupse. lbert, cred că n#aţi înţeles că între domnul

de 3onte#Cristo şi mine s#a petrecut ceva " oarte &rav!!!— 2 da, ba da, spuse imediat 2eauchamp, dar nu toate hahalerele

noastre vor "i capabile să înţeleagă eroismul dumitale şi, mai curând saumai târ$iu, vei "i nevoit să le e*plici într#un mod mai energic decât îi

convine sănătăţii trupului dumitale şi duratei vieţii dumitale. !rei să#ţidau un s"at prietenesc- <leacă la Neapole, la Haga sau laaint#<etersburg, unde oamenii sunt mai inteligenţi în ce priveşteonoarea decât pari$ienii noştri smintiţi şi revino apoi în %ranţa, peste

(23



câţiva ani, sau destul de uitat, sau destul de respectabil pentru a#ţirecăpăta liniştea. Nu#i aşa, domnule de Château#Lenaud că am dreptate-

— ceasta e şi părerea mea, spuse nobilul. Nimic nu atrage maimult duelurile serioase decât un duel "ără re$ultat.

— !ă mulţumesc, domnilor, răspunse lbert cu un $âmbet rece; voiurma s"atul dumneavoastră, nu pentru că mi#l daţi, dar pentru că aveamde gând să părăsesc %ranţa. !ă mulţumesc de asemeni pentru serviciulce mi#aţi "ăcut, slujindu#mi de martori. /l e săpat adânc în inima mea de

vreme ce, după cuvintele pe care le#am au$it, nu#mi mai aduc amintedecât de el.Château#Lenaud şi 2eauchamp se priviră. mpresia produsă asupra

amândurora era aceeaşi, iar accentul cu care 3orcer" mulţumise trăda oatare hotărâre încât situaţia ar "i devenit delicată pentru toţi în ca$ulcând conversaţia continua.

— Cu bine, lbert, glăsui deodată 2eauchamp întin$ând cuneglijenţă mâna tânărului "ără ca acesta să pară ieşit din letargie.

)ntr#adevăr, nu răspunse nimic mâinii întinse. % Cu "ine , spuse la rându#i Château#Lenaud, ţinând în mâna stângă

cravaşa şi salutând cu dreapta.2u$ele lui lbert murmurară slab4 Cu bine: <rivirea lui era mai e*pli#

cită4 ea închidea un poem de mânii reţinute, de dispreţuri tru"aşe, de in#dignare generoasă.

Dup ă ce martorii săi se urcară în trăsură, mai stătu câtva timp înatitudinea#i neclintită şi melancolică4 apoi, deodată, de$legându#şi calulde arbustul în jurul căruia servitorul în"ăşurase căpăstrul, sări sprinten înşa şi porni în galop spre <aris. <este un s"ert de oră intra în palatul dinstrada Helder.

Când coborî de pe cal i se păru că $ăreşte în spatele perdelei de lacamera de culcare a contelui chipul palid al părintelui său.

lbert întoarse capul cu un suspin şi intră în micul său pavilion.v,r li aci o ultimă privire asupra tuturor bogăţiilor care îi "ăcuserăviaţa aşa de plăcută şi de "ericită până atunci; privi încă o dată tablourileale căror "iguri păreau că îi $âmbesc şi ale căror peisaje se însu"leţirăparcă.

S#oase apoi' din rama de ste jar, portretul mamei sale pe care îl în"ă#şură, lăsând goală şi neagră rama aurită.

)şi puse după aceea în ordine armele#i "rumoase turceşti, puştile en#gle$eşti, porţelanurile japone$e, cupele, bron$urile artistice semnate de%eauchJres sau Bar1e+ inspe#t ă dulapurile şi puse chei la "iecare; $vârli

într#un sertar al biroului său, pe care îl lăsă deschis, toţi banii din bu$u#nar şi adăugă bijuteriile "ante$iste, nenumărate, care#i populau cupele,casetele, etajerele; "ăcu un inventar e*act şi precis şi puse inventarul înlocul cel mai la vedere al unei mese, după ce curăţă masa de cărţile şide hârtiile care o încărcau.

=a începutul operaţiei, în ciuda ordinului pe care lbert i l#a dat să#llase singur, servitorul intrase în cameră.

— Ce vrei- îl întrebă 3o r#erf #u un a##ent mai mult trist de#,t m,ni)at!

— ertaţi#mă, domnule, spuse valetul; e adevărat că domnul mi#a in#ter$is să#l deranje$, dar m#a chemat domnul conte de 3orcer".

— /i şi- întrebă lbert.— N#am vrut să mă duc la domnul conte "ără să primesc ordineledomnului!

% De #e$(24



— <entru că domnul conte ştie, desigur, că l#am însoţit pe domnulpe teren.

% Pro"a"il' spuse Al"ert!— 1i mă cheamă, "ără îndoială, ca să mă întrebe ce#a "ost acolo. Ce

să#i răspund-— devărul.— )i voi spune atunci că întâln irea n)a avut lo#$— )i vei spune că am cerut scu$e domnului conte de 3onte#Cristo;

du#te.!aletul se înclină şi ieşi.lbert se apucă din nou de inventar.)n momentul când termina lucrul, îi atrase atenţia tropotul unor cai

în curte şi roţile unei trăsuri care $guduiau geamurile; se apropie de "e#reastră şi#l vă$u pe părintele său urcându#se în caleaşcă şi plecând.

+e îndată ce poarta palatului se închise în urma contelui, lbertporni spre apartamentul mamei sale şi, deoarece n#avea cine să#lanunţe, pătrunse până în dormitorul ei; se opri în prag, cu inima$vâcnindu#i de cele ce vedea şi ghicea.

Ca şi cum acelaşi su"let ar "i pus în mişcare ambele trupuri,3ercGdIs "ăcea la ea ce "ăcuse lbert la el.

>otul era pus n ordine7 dantelele' podoa"ele' "i5ute riile, ru"ăria, baniise orânduiau pe "undul sertarelor ale căror chei contesa le aduna cugrijă.

lbert vă$u preparativele, înţelese tâlcul lor şi strigând4 53amă5, îşi în"ăşură braţele pe după gâtul ei.

<ictorul care ar "i putut să redea e*presia ambelor fi&uri' ar fireali.at desi&ur un ta"lou frumos!

— Ce "aci- o întrebă el.— u ce "ăceai- răspunse ea.

% O' mamă: e*clamă lbert neputând să vorbească de emoţie, cudumneata nu e acelaşi lucru: Nu, nu poţi să iei hotărârea pe care am lua#t#o eu, deoarece eu vin să te anunţ că spun rămas#bun casei dumitaleşi... dumitale.

— 1i eu, lbert, răspunse 3ercGdIs, plec şi eu. Nădăjduisem, mărtu#risesc, că "iul meu mă va însoţi; m#am înşelat-

— 3amă, spuse lbert cu tărie, nu te pot "ace să împărtăşeştisoarta pe care mi#o hără$esc4 de acum încolo trebuie să trăiesc "ărănume şi "ără avere; pentru a începe ucenicia acestei e*istenţe aspre,trebuie să împrumut de la un prieten pâinea pe care voi mânca#o până înmomentul când am să câştig alta. şadar, bună mamă, eu mă duc la%ran$ să#l rog să#mi împrumute mica sumă pe care am socotit#onecesară.

— u, bietul meu copil, să su"eri mi$eria, "oamea- e*clamă3ercGd Js! O' nu spune asta' mi)ai .dro"i toate *ot ărârile:

— Nu însă pe#ale mele, mamă, răspunse lbert. unt tânăr, sunt pu#ternic, cred că sunt curajos; şi am învăţat de ieri de ce#i în stare voinţa.0, mamă, sunt oameni care au su"erit atâta şi care nu numai că n#aumurit, dar au ridicat o nouă avere pe ruina tuturor "ăgăduielilor de"ericire pe care li le "ăcuse cerul, pe rămăşiţele tuturor speranţelor care lile dăduse +umne$eu. m a"lat asta, mamă, şi am vă$ut pe oameni; ştiu

că, din adâncul prăpastiei, unde#i cu"undase duşmanul, s#au ridicat cuatâta vigoare şi atâta glorie încât l#au dominat pe învingătorul de ieri şil#au $vârlit la rându#le în abis. Nu, mamă, nu; începând de astă$i am ruptcu trecutul şi nu mai accept nimic, nici măcar numele meu, deoarece, —

(28



cât de per"idă e marea, îngropasem comoara noastră în grădiniţa caseipărintelui meu, la 3arsilia, pe llGe de 3eilhan.

lbert, mama dumitale cunoaşte bine căsuţa dragă şi săracă.+e curând, venind la <aris, am trecut prin 3arsilia, m#am dus să văd

casa cu amintiri dureroase; iar seara, cu un hârleţ în mână, am cercetatungherul unde îngropasem comoara. Caseta de "ier era încă acolo, nu seatinsese nimeni de ea; se găseşte în unghiul pe care un smochin "rumos,plantat de părintele meu în $iua când m#am născut, îl acoperă cu um"ra

lui! lbert, banii aceştia care altădată aveau să ajute la viaţa şi laliniştea "emeii pe care o adoram — astă$i, printr#o întâmplare ciudată şidureroasă, şi#au regăsit aceeaşi întrebuinţare. )nţelege#mi bine gândul;eu, care aş putea să o"er milioane bietei "emei, îi dau numai bucata depâine neagră uitată sub bietul meu acoperiş din $iua când am "ostdespărţit de aceea pe care o iubeam.

/şti un om generos, lbert, dar poate eşti orbit de mândrie sau deresentiment; dacă mă re"u$i, dacă ceri altuia ceea ce am dreptul să#ţio"er, voi spune că e "oarte puţin generos din partea dumitale să re"u$imamei viaţa o"erită de un om pe al cărui părinte, părintele dumitale, l#alăsat să moară în gro$ăviile "oamei şi de$nădejdii5.

+upă s"ârşitul lecturii, lbert rămase palid şi nemişcat, aşteptândhotărârea mamei.

:er# dJs n ălţă spre cer o privire în care era o e*presie cu neputinţăde redat.

— ccept, spuse ea; are dreptul să plătească $estrea pe care o voiduce într#o mănăstire.

1i, punând scrisoarea pe inimă, luă braţul "iului său şi, cu paşi maisiguri decât se aştepta, poate, porni pe scară.

VIIISI UCIDEREA

)ntre timp 3onte#Cristo se înapoiase şi el în oraş, cu /mmanuel şi cu3a*imilien.

)ntoarcerea "u veselă. /mmanuel nu#şi ascundea bucuria de a "ivă$ut pacea urmând ră$boiului, şi#şi destăinuia cu glas tare înclinările"ilantropice. )ntr#un colţ al trăsurii, 3orrel lăsa ca voioşia cumnatului săusă se evapore în cuvinte, păstrând pentru sine o bucurie tot aşa desinceră, dar care strălucea numai î n priviri!

)l întâlniră la bariera rSne pe 2ertuccio4 el aştepta acolo, neclintitca o santinelă la post.

3onte#Cristo îşi scoase capul prin uşă, schimbă cu el câteva cuvinte în şoaptă, şi administratorul dispăru.

% Domnule #onte' spuse Emmanuel a5un&,nd în dreptul pieţei Lo(a#le, lăsaţi#mă, vă rog, la poarta mea pentru ca soţia mea să nu aibă unsingur moment de nelinişte, nici pentru dumneavoastră, nici pentrumine.

— +acă n#ar "i ridicol să "acem paradă de trium", spuse 3orrel, l#aş

invita pe domnul conte la noi; dar şi domnul conte are, desigur, câtevainimi tremurânde care trebuie liniştite. /mmanuel, am ajuns; să#lsalutăm pe prietenul nostru şi să#l lăsăm să#şi continue drumul.

— Fn moment, spuse 3onte#Cristo, nu mă lipsiţi dintr#o dată de doi(2;



tovarăşi; dumneata du#te la încântătoarea dumitale soţie, căreia te rogsă#i pre$inţi complimentele mele, iar dumneata, 3orrel, însoţeşte#măpână la Champs#/l(sGes.

— dmirabil: spuse 3a*imilien; cu atât mai mult cu cât am treabă încartierul dumneavoastră, con te!

— ă te aşteptăm la masă- întrebă /mmanuel.— Nu, spuse tânărul.Fşa se închise, trăsura îşi continuă drumul.

— !edeţi că eu v#am adus noroc, glăsui 3orrel când "u singur cucontele. Nu v#aţi gândit niciodată la asta-— 2a da, spuse 3onte#Cristo, şi de aceea aş vrea să te am

totdeauna lângă mine.— 3iraculos lucru: continuă 3orrel răspun$ând propriilor sale gân#

duri.— Ce- întrebă 3onte#Cristo.

% Ce s)a nt,mplat!— +a, răspunse contele cu un $âmbet; ai spus bine, 3orrel4 miracu#

los.— Căci, în s"ârşit, reluă 3orrel, lbert e curajos.— %oarte curajos, spuse 3onte#Cristo; l#am vă$ut dormind cu pum#

nalul suspendat deasupra capului.— 1i eu ştiu că s#a bătut de două ori, şi că s#a bătut "oarte bine,

spuse 3orrel. Cum se împacă asta cu purtarea de a$i#dimineaţă-— ot in"luenţa dumitale, spuse 3onte#Cristo $âmbind.— / o "ericire pentru lbert că nu#i deloc soldat, glăsui 3orrel.

% De #e$— Cine a mai pomenit scu$e pe teren- "ăcu tânărul căpitan

clătinând din cap.— Haida#de: spuse contele cu blândeţe; nu cumva o să ca$i şi dum#

neata în prejudecăţile oamenilor de rând, 3orrel- Nu recunoşti că, întru#cât lbert e curajos, el nu poate "i laş- Că, de bună seamă, a avut vreunmotiv să procede$e aşa cum a procedat a$i#dimineaţă şi că, prin urmare,conduita lui este mai degrabă eroică decât alt"el-

— %ără îndoială, "ără îndoială, răspunse 3orrel; dar voi spune caspaniolul4 a "ost mai puţin vitea$ astă$i decât ieri.

— ei masa cu mine, nu e aşa, 3orrel- întrebă contele pentru acurma conversaţia.

— Nu; la $ece vă părăsesc.— şadar, întâlnirea dumitale era pentru dejun-3orrel $âmbi şi clătină din cap.— )n s"ârşit, undeva trebuie să iei masa...— Cu toate acestea, dacă nu mi#e "oame- glăsui tânărul.— 0, eu nu cunosc decât două sentimente care taie ast"el po"ta,

spuse contele4 durerea Mşi cum din "ericire te văd "oarte vesel, nu e astaşi dragostea. ar după cele ce mi#ai spus în legătură cu inima dumitale,mi#este permis să cred...

— Conte, replică 3orrel cu voioşie, nu $ic ba.— 1i nu#mi povesteşti mie, 3a*imilien- întrebă contele cu ton aşa

de viu încât se vedea cât de curios e să cunoască secretul.— !#am arătat a$i#dimineaţă că am o inimă, nu e aşa, conte-)n locul oricărui alt răspuns 3onte#Cristo întinse tânărului mâna.— /i bine, continuă 3orrel, din momentul când inima aceasta nu

mai e cu dumneavoastră în pădurea !incennes, este în altă parte, şi măduc după ea.

(2<



— +u#te, spuse contele cu glas tărăgănat, du#te dragul meu prieten;dar dacă întâmpini vreun obstacol, aminteşte#ţi că eu am o oarecareputere pe lumea asta, că sunt "ericit s#o pun în serviciul oamenilor pecare îi iubesc, şi că pe dumneata eu te iubesc, 3orrel.

— 2ine, spuse tânărul, îmi voi aminti, aşa cum copiii egoişti îşi aducaminte de părinţii lor când au nevoie de ei. Când voi avea nevoie dedumneavoastră, — şi poate că momentul acela va veni — am să măadrese$ dumneavoastră, conte.

— 2ine, reţin cuvântul dumitale. =a revedere. % La revedere!junseră la poarta casei din Champs#/l(sGes. 3onte#Cristo deschise

uşa, 3orrel sări.Bertu##io aştepta pe peron. 3orrel dispăru pe avenue de 3arign(,

iar 3onte#Cristo porni repede în întâmpinarea lui 2ertuccio.— /i, ce e- întrebă ci.— Ce să "ie- răspunse administratorul; părăseşte casa.— 1i "iul ei-— %lorentin, valetul lui, gândeşte că şi el va fa#e la fel!

% Vino n#oa#e!3onte#Cristo îl luă pe 2ertuccio în cabinet, scrise scrisoarea pe care

am vă$ut#o şi o dădu administratorului.— +u#te degrabă, îi spuse el; ascultă, înştiinţea$#o pe Ha(dGe că am

venit.— ată#mă, spuse "ata care, au$ind $gomotul trăsurii, coborâse, şi a

cărei "igură strălucea de bucurie revă$ându#l pe conte tea"ăr.2ertuccio ieşi.Ha(dGe încercă toate elanurile unei "iice care îşi revede părintele

drag, toate delirurile unei amante care îşi revede amantul, în primeleclipe ale reîntoarcerii aşteptată de ea cu atâta nerăbdare.

+esigur că, deşi mai puţin e*pansivă, bucuria lui 3onte#Cristo nuera mai puţin mare; bucuria pentru inimile care au su"erit îndelung seaseamănă cu roua pentru pământurile uscate de soare4 inima şipământul absorb ploaia bine"ăcătoare ce cade peste ele, şi nimic nu sevede pe dina"ară. 3onte#Cristo înţelegea în ultimele $ile un lucru4 unlucru pe care, de multă vreme, nu mai îndră$nea să#l creadă4 că e*istădouă 3ercGd Js pe lume' # ă el mai putea să "ie feri#it!

0chii aprinşi de "ericire se scu"undau cu nesaţ în privirile umede aleHa(dGei, când uşa se deschise deodată. Contele încruntă sprâncenele.

— +omnul de 3orcer": spuse 2aptistin ca şi cum cuvântul acesta cu#prindea o scu$ă.

)ntr#adevăr, chipul contelui se lumină.— Care- întrebă el; vicontele sau contele- % Contele!— 0, nu s#a isprăvit încă- e*clamă Ha(dGe.— Nu ştiu dacă s#a isprăvit, copilă adorată, spuse 3onte#Cristo

luând mâinile "etei, dar ceea ce ştiu e că tu n#ai nici un motiv de teamă. % Cu toate a#estea' mi.era"ilul!!!— 0mul acesta nu îmi poate "ace nimic, Ha(dGe, spuse

3onte#Cristo; trebuia să mă tem numai când aveam de#a "ace cu "iul lui.— +e aceea n#o să#ţi închipui niciodată, stăpâne, cât am su"erit,

spuse "ata.:onte)Cristo .,m"i!— )ţi jur pe mormântul părintelui meu, glăsui 3onte#Cristo întin$ând

mâna pe capul "etei, că, dacă se întâmplă o nenorocire, nu eu am să "iu(2@



victima.— e cred, stăpâne, ca şi cum +umne$eu mi#ar vorbi, spuse "ata în#

tin$ându#şi "runtea spre conte.:onte)C risto depuse, pe "runtea aşa de candidă şi de "rumoasă, o

sărutare care "ăcu două inimi să bată în acelaşi timp4 una cu violenţă,alta înăbuşit.

— 0, +oamne, murmură contele, îmi îngădui tu să mai pot iubi- <o"#teşte#l în salon pe domnul conte de 3orcer": îi spuse el lui 2aptistin în

timp ce o conducea pe "rumoasa grecoaică spre o scară secretă.Fn cuvânt de e*plicaţie cu privire la vi$ita aceasta aşteptată poatede 3onte#Cristo, dar "ără îndoială, neaşteptată pentru cititorii noştri.

?n timp #e' pre#um am arătat, 3ercGd Js f ăcea în apartamentul ei in#ventarul pe care lbert îl "ăcuse la el, în timp ce ea îşi punea în ordine bi#

juteriile, îşi închidea sertarele, aduna cheile pentru a lăsa totul înper"ectă ordine, 3ercGd Js nu " ăgase de seamă că un cap palid şisinistru se arătase în geamul unei uşi prin care lumina pătrundea încoridor; de aci nu numai că se putea vedea, dar se şi putea au$i. Celcare privea ast"el, după toate probabilităţile, vă$u deci şi au$i, "ără ca elsă "ie vă$ut sau au$it, tot ce se petre#ea la doamna de :or#erf!

+e la uşa de sticlă omul cu chipul palid se transportă în camera deculcare a contelui de 3orcer" şi ajungând aci, ridică cu o mânăcontractată perdeaua unei "erestre care dădea spre curte. Lămase acolo$ece minute, nemişcat, mut, ascultându#şi bătăile inimii. <entru el $eceminute însemnau mult.

tunci, înapoindu#se de la întâlnire, lbert l#a $ărit pe părintele săucare îi pândea întoarcerea de după o perdea, şi a întors capul.

0chii contelui se dilatară4 ştia că insulta adresată de lbert lui3onte# Cristo "usese gro$avă, că în toate ţările lumii o ast"el de insultăaducea după sine un duel pe moarte. +ar lbert se înapoiase tea"ăr; prin

urmare, contele era ră$bunat.Fn "ulger de negrăită bucurie lumină chipul lugubru, asemeni uneiultime ra$e de soare, înainte de a se pierde în norii care nu par atâtculcuşul, cât mormântul lui.

+ar, am spus, el aşteptă $adarnic ca tânărul să vină în apartamentullui şi să#i povestească trium"ul. Că, înainte de a se bate, tânărul n#a vroitsă#l vadă pe părintele a cărui onoare pleca să o ră$bune, se înţelege; dardupă ce ră$bunase onoarea părintelui, de ce nu venea "iul să se arunce

în braţele sale-tunci, neputând să#l vadă pe lbert, contele trimise după servitorul

acestuia. e ştie că lbert l#a autori$at pe servitor să nu ascundăcontelui nimic.<este $ece minute generalul de 3orcer" apăru pe peron, îmbrăcat cuo redingotă neagră, cu guler militar, cu pantaloni negri, cu mănuşi negre.+ăduse, după câte se pare, ordine anterioare; căci abia ajunse pe ultimatreaptă a peronului, şi trăsura sa, înhămată gata, ieşi din şopron, oprin#du#se în "aţa lui.

!aletul aruncă în trăsură o manta cu glugă în care erau în"ăşuratedouă săbii; apoi, se aşe$ă lângă vi$itiu.

!i$itiul se plecă dinaintea caleştii pentru a aştepta ordinul. % ?n C*amps)El1s es' spuse &eneralul' la #ontele de :onte)Cristo!

Repede6Caii se năpustiră sub lovitura de bici care îi învălui; peste cinci minu#te se opriră în "aţa casei contelui.

+omnul de 3orcer" deschise singur uşa şi sări din mers, ca un tânăr,(3



sună şi dispăru prin poarta căscată, împreună cu servitorul său.)n clipa următoare 2aptistin anunţa domnului de 3onte#Cristo pe

contele de 3orcer", iar 3onte#Cristo, după ce o conduse pe Ha(dGe,porunci să "ie introdus contele de :or#erf n salon!

Eeneralul măsura pentru a treia oară salonul în toată lungimea lui,când, întorcându#se, îl $ări pe 3onte#Cristo în prag.

— , domnul de 3orcer": spuse liniştit 3onte#Cristo; mi se păruse cănu am au$it bine.

— +a, eu, glăsui contele cu o în"ricoşătoare contracţie a bu$elor,care îl împiedica să articule$e precis.— Nu#mi mai rămâne decât să a"lu acum motivul care#mi o"eră

plăcerea de a vedea, la o oră aşa de matinală, pe domnul conte de3orcer", spuse 3onte#Cristo.

— +omnule, aţi avut a$i#dimineaţă o întâlnire cu "iul meu, spuse ge#neralul.

— 1tiţi asta, răspunse contele.— 1i mai ştiu că "iul meu avea motive temeinice să se bată cu dum#

neavoastră şi să#şi dea toate silinţele pentru a vă ucide.— )ntr#adevăr, avea motive "oarte temeinice. !edeţi însă că, în

ciuda acestor motive, nu m#a ucis şi nici măcar nu s#a bătut.— 1i cu toate acestea vă socotea drept cau$a de$onorării părintelui

său, drept cau$a năpra$nicei ruini care, în momentul de "aţă, îmicopleşeşte casa.

— )ntr#adevăr, domnule, spuse 3onte#Cristo cu liniştea#i cumplită;dar cau$a secundară, nu principală.

— %ără îndoială, i#aţi cerut scu$e sau i#aţi dat o e*plicaţie.— Nu i#am dat nici o e*plicaţie şi, dimpotrivă, scu$e mi#a cerut el.— +ar cărui motiv atribuiţi aceasta-— <robabil convingerii că, în întâmplarea pre$entă, e*istă un om

mai vinovat decât mine.— 1i cine era omul acesta-— <ărintele lui.— %ie: spuse contele îngălbenindu#se; ştiţi însă că vinovatului nu#i

place să#şi recunoască vinovăţia.— 1tiu... +e aceea mă aşteptam la scena de acum.— !ă aşteptaţi ca "iul meu să "ie un laş- e*clamă contele.— +omnul lbert de 3orcer" nu e un laş, spuse 3onte#Cristo.— Fn om care ţine o spadă în mână, un om care are în "aţa acestei

spade un duşman de moarte — dacă nu se bate, omul acesta este unlaş: <ăcat că nu e aci să#i spun:

— +omnule, răspunse 3onte#Cristo cu răceală, nu#mi închipui că aţivenit la mine să#mi povestiţi micile dumneavoastră chestii de "amilie.puneţi#i acestea domnului lbert; el va şti poate ce să vă răspundă.

— 0, nu, nu: glăsui generalul cu un $âmbet care apăru şi dispăru în#dată; nu, aveţi dreptate, n#am venit pentru asta: m venit să vă spun căşi eu vă privesc ca pe duşmanul meu. m venit să vă spun că vă urăscdin instinct, că am impresia că v#am cunoscut totdeauna şi v#am urâttotdeauna. 1i că, în s"ârşit, din moment ce tinerii veacului nostru nu semai bat, e de datoria noastră să ne batem... unteţi de aceeaşi părere,domnule:

— bsolut: +e aceea, când v#am spus că am prevă$ut scena deacum, mă re"eream la onoarea vi$itei dumneavoastră.

— %oarte bine... !#aţi "ăcut toate preparativele- % Ele sunt totdeauna puse la pun#t!

(3(



— 1tiţi că ne vom bate până când unul dintre noi va muri- întrebăgeneralul cu dinţii încleştaţi de "urie.

— <ână când unul dintre noi va muri, repetă contele de 3onte#Cristocu o uşoară înclinare din cap.

— tunci să plecăm, nu avem nevoie de martori.— )ntr#adevăr, spuse 3onte#Cristo, e de prisos4 ne cunoaştem aşa

de bine.— +impotrivă, spuse contele, nu ne cunoaştem.

% m' i a să vedem: glăsui 3onte#Cristo cu acelaşi calm nimicitor.Nu sunteţi dumneavoastră soldatul %ernand care a de$ertat în ajunulbătăliei de la Taterloo- Nu sunteţi dumneavoastră locotenentul %ernandcare a servit de călău$ă şi de spion armatei "rance$e în pania- Nusunteţi dumneavoastră colonelul %ernand care a trădat, a vândut, aasasinat pe bine"ăcătorul său, li- 1i toţi aceşti %ernan$i la un loc n#audat pe locotenentul#general, conte de 3orcer", pair de %ranţa-

— 0, e*clamă generalul, i$bit de cuvintele acestea ca de un "ierroşu; o, mi$erabile care îmi reproşe$i ruşinea în momentul poate cândmă vei ucide, nu, n#am spus că#ţi sunt necunoscut; ştiu bine, demonule,că ai pătruns în noaptea trecutului şi ai citit în ea, la lumina nu ştiu cărei"ăclii; "iecare pagină a vieţii mele. +ar poate că e mai multă onoare înmine, în oprobiul meu, decât în tine, sub aparenţele tale pompoase. Nu,nu, ştiu că îţi sunt cunoscut, însă nu te cunosc eu pe tine, aventurierule,doldora de aur şi nestemate. 6i#ai spus, la <aris, Contele de3onte#Cristo; în talia, imbad marinarul; la 3alta, nu mai ştiu, am uitat.+ar te întreb de numele tău real, vreau să ştiu adevăratul tău numedintre cele o sută, ca să#l pot rosti pe terenul luptei, în momentul când îţivoi în"unda spada în inimă.

Contele de 3onte#Cristo păli într#un mod groa$nic; ochii lui "ură a#prinşi de un "oc mistuitor; "ăcu un salt spre cabinetul de alături şi, în mai

puţin de#o secundă, smulgându#şi cravata, redingota şi vesta, îmbrăcă omică haină de marinar şi îşi puse pe cap o pălărie de matelot sub care sedes"ăcu păru#i negru şi lung.

Leveni ast"el, în"ricoşător, implacabil, cu braţele încrucişate, în "aţageneralului care nu înţelesese motivul dispariţiei, care îl aştepta şi care,simţind că dinţii îi clănţănesc şi că picioarele i se taie, se trase înapoi şinu se opri decât când găsi o masă ca punct de sprijin pentru mânacrispată.

— %ernand: îi strigă el; din cele o sută de nume ale mele n#aş aveanevoie să#ţi spun decât unul singur pentru a te trăsni; dar tu ghiceştinumele acesta, nu e aşa- au, mai bine $is, îţi aminteşti de el- Căci, înciuda tuturor neca$urilor mele, a tuturor chinurilor mele, îţi arăt astă$i o"igură pe care bucuria ră$bunării o întinereşte, o "igură pe care, desigur,ai vă$ut#o de multe ori în visele tale, după căsătoria... cu 3ercGd Js'lo&odni#a mea!

Cu capul pe spate, cu mâinile întinse, cu privirea "i*ă, generalul mis#tui în tăcere groa$nicul spectacol; apoi, îndreptându#se spre peretepentru a căuta un rea$im, se strecură încetişor până la uşa prin care ieşide#a#ndăratelea, lăsând să#i scape un singur strigăt lugubru, jalnic,s"âşietor4

% Edmond DantJs!poi, cu hohotiri care n#aveau nimic omenesc, se târî până în

peristilul casei, străbătu curtea ca un om beat, şi că$u în braţelevaletului său, murmurând cu glas împleticit doar atât4

% La palat6 la palat6

(32



<e drum, aerul proaspăt şi ruşinea pe care i#o stârnea atenţia oame#nilor săi îl repuseră în starea de a#şi aduna ideile; dar cursa "u scurtă şi,pe măsură ce se apropia de casă, contele simţea că durerile pun din noustăpânire pe el.

=a câţiva paşi de casă contele dădu ordin să oprească şi coborî.<oarta palatului era dată în lături; o trăsură de piaţă, care pentru primaoară se a"la chemată la o asemenea splendidă locuinţă, stătea înmijlocul curţii; contele se uită la trăsură cu spaimă, dar "ără să

îndră$nească să întrebe pe cineva, şi se năpusti în apartamentul său.+ouă persoane coborau scara; abia a avut timp să se re"ugie$e în#tr#un cabinet pentru a le evita.

Era :er# dJs' re.emat ă de braţul "iului ei, şi amândoi părăseau pa#latul.

recură la doi paşi de nenorocitul care, ascuns după perdeaua dedamasc, "u atins parcă de rochia de mătase a "emeii, şi care simţirăsu"larea caldă a cuvintelor rostite de "iul său4

% Curaj, mamă: !ino, vino, aici nu mai suntem la noi.Cuvintele se stinseră, paşii se depărtară.Eeneralul tresări, suspendat cu mâinile crispate de perdea; îşi

stăpânea cel mai năpra$nic hohot de plâns care a ieşit vreodată dinpieptul unui părinte părăsit în acelaşi timp de soţie şi de "iu.

u$i curând pocnetul uşii de "ier a trăsurii, apoi glasul birjarului,apoi huruitura birjei greoaie $gudui geamurile; se năpusti atunci îndormitorul său ca să vadă încă o dată tot ce iubise pe lume; dar trăsuraplecă "ără ca 3ercGd Js sau Al"ert s ă întoarcă capul spre casa pustiităpentru a#i dărui ei, pentru a#i dărui părintelui şi soţului părăsit, ultimaprivire, rămasul# bun şi regretul, adică iertarea.

+e aceea, în momentul când roţile trăsurii $guduiau caldarâmul, odetunătură răsună şi o dâră de "um cenuşiu ieşi printr#unul din geamurile

"erestrei dormitorului, spartă de puterea detunăturii.

IVALE >I E

ţi ghicit unde avea treabă 3orrel şi la cine se ducea.+e aceea, despărţindu#se de 3onte#Cristo, 3orrel porn i a&ale spre

#asa Villefort!punem agale pentru că 3orrel avea mai mult de o jumătate de oră

în "aţa sa pentru a străbate cinci sute de paşi; dar, cu toate că timpul îiera mai mult decât îndestulător, se grăbise să se despartă de3onte#Cristo, ţinând mult să rămână singur cu gândurile sale.

)şi cunoştea ora, ora la care !alentine, asistând la dejunul lui Noir#tier, era sigură că nu va "i tulburată. Noirtier şi !alentine îi dăruiserădouă vi$ite pe săptămână, şi el venea să pro"ite de dreptul acordat.

Sosi. !alentine îl aştepta. Neliniştită, aproape buimăcită, ea îi luămâna şi îl duse în "aţa bunicului.

Neliniştea, împinsă precum spuneam aproape până la buimăcire, see*plica prin vâlva pe care ca$ul 3orcer" o stârnise în societate; se ştiaMlumea ştie întotdeauna întâmplarea de la operă. )n casa !ille"ort nu se

îndoia nimeni că un duel va "i consecinţa "atală a întâmplării; !alentineghicise, cu instinctul ei de "emeie, că 3orrel va "i martorul lui3onte#Cristo, şi se temea, ţinând seamă de curajul bine cunoscut altânărului, de prietenia pro"undă a acestuia pentru conte, că el n#o să

(33



aibă puterea de a se mărgini la rolul pasiv ce#i era re$ervat./ e*plicabil deci cu câtă lăcomie amănuntele "ură cerute, date şi

primite, iar 3orrel putu să citească o bucurie de negrăit în ochii iubiteisale când ea a"lă că gro$ava a"acere avusese un de$nodământdeopotrivă de "ericit şi neaşteptat.

— cum, spuse !alentine "ăcând semn lui 3orrel să ia loc alături debătrân şi aşe$ându#se la rându#i pe taburetul pe care se odihneau picioa#rele lui, acum, ca să vorbim puţin despre ale noastre. 3a*imilien, ştii că

bunicul avusese un moment ideea de a pleca din casă şi de a lua unapartament în a"ară de palatul domnului de !ille"ort- % Da' desi&ur' spuse :aximilien' mi)adu# aminte de proie#tul a#esta'

"a #*iar l aplaudasem din suflet!— /i bine, glăsui !alentine, aplaudă#l încă o dată, 3a*imilien, căci

bunicul revine la el. % Bravo6 spuse :aximilien!— 1i ştii ce motiv invocă bunicul pentru a părăsi casa- întreabă !a#

lentine!Noirtier îşi privea nepoata pentru a#i impune tăcere din ochi; !alen#

tine nu se uita însă la Noirtier; ochii, privirea, $âmbetul ei, totul erapentru 3orrel.

— 0ricare ar "i motivul domnului Noirtier, strigă 3orrel, declar căeste bun.

% Admira"il6 spu se !alentine; susţine că aerul din "oburgulaint#HonorG nu#mi "ace bine.

— )ntr#adevăr, glăsui 3orrel; ascultă, !alentine, domnul Noirtier arputea să aibă dreptate4 constat că în ultimile cincispre$ece $ilesănătatea dumitale e $druncinată.

% Da' ntru# âtva este drept, răspunse !alentine; de aceea buniculşi#a luat rolul de medic şi, deoarece bunicul ştie totul, am cea mai mare

încredere în el.— +ar e adevărat că su"eri, !alentine- întrebă 3orrel repede.— 0, +oamne, asta nu se cheamă su"erinţă4 simt o indispo$iţie

generală, atâta tot; am pierdut po"ta de mâncare şi am impresia căstomacul meu dă o luptă pentru a se obişnui cu ceva.

oirtier nu pierdea un #uv,nt din spusele Valentinei!— 1i ce tratamente urme$i pentru boala asta necunoscută-

% O' foart e simplu: glăsui !alentine; iau în "iecare dimineaţă olinguriţă din medicamentul care se aduce pentru bunicul; când spun olingură, înseamnă că am început cu una şi că acum sunt la patru.2unicul pretinde că e o doctorie cu e"ecte universale.

Valentine $âmbea, dar în $âmbetul ei era ceva trist şi su"erind.meţit de iubire, 3a*imilien o privea în tăcere; ea era tare

"rumoasă, dar paloarea ei căpătase un ton mat, ochii scânteiau maiaprinşi decât de obicei, iar mâinile#i, care altădată erau de un alb deside", păreau mâini de ceară pe care o nuanţă gălbuie le năpădeşte cutimpul.

+e la !alentine tânărul îşi îndreptă ochii spre Noirtier; acesta o e*a#mina, cu inteligenţa#i bi$ară şi pro"undă, pe "ata absorbită în dragosteaei; dar şi el, ca şi 3orrel, urmărea semnele unei su"erinţe înăbuşite, aşade puţin vi$ibilă, de altminteri, încât scăpase privirii tuturora a"ară de a

părintelui şi a iubitului.— +ar eu credeam că doctoria din care ai ajuns să iei patru linguri epreparată pentru domnul Noirtier.

— 1tiu că e "oarte amară, glăsui !alentine, aşa de amară încât tot(34



ce beau pe urmă îmi pare a avea acelaşi gust.Noirtier îşi privi nepoata cu ton cercetător.— +a, bunicule, aşa e, glăsui !alentine. dineauri, înainte de a

coborî la dumneata, am băut un pahar cu apă îndulcită; ei bine, am lăsat jumătate din ea, într#atât mi s#a părut de amară.

Noirtier se îngălbeni şi "ăcu semn că vrea să vorbească.!alentine se ridică să ia dicţionarul.Noirtier o urmărea din ochi cu o vădită nelinişte.

)ntr#adevăr, sângele urca în capul "etei, obrajii ei se colorară.— a uite ce curios este4 am ameţeală: e*clamă "ără să piardă nimicdin voioşia sa. Nu cumva soarele m#a lovit în ochi-

1i se re$emă de "ereastră.— Nu e soare, spuse 3orrel neliniştit mai mult de e*presia "igurii lui

Noirtier decât de indispo$iţia !alentinei.1i alergă la !alentine.-ata .,m"i!— =inişteşte#te, bunicule, îi spuse ea lui Noirtier; linişteşte#te,

3a*imilien, nu e nimic, mi#a trecut; dar ascultaţi; nu se aude în curtehuruitul unei trăsuri-

Des#*ise uşa lui Noirtier, alergă la o "ereastră din coridor şi se întoarse repede.

— +a, spuse ea, e doamna +anglars şi "iica ei care vin în vi$ită. =arevedere, "ug căci au să vină să mă caute; domnule 3a*imilien,dumneata rămâi lângă bunicul meu; îţi "ăgăduiesc că n#am să le reţin.

3orrel o urmări din ochi, o vă$u închi$ând uşa şi o au$i urcând pescara mică ce ducea în acelaşi timp la doamna de !ille"ort şi la ea.

+e îndată ce !alentine dispăru, Noirtier "ăcu semn lui 3orrel să iadicţionarul. 3orrel se supuse; îndrumat de !alentine, se deprinseserepede să#l înţeleagă pe bătrân.

Cu toate acestea, oricât de obişnuit era, deoarece trebuia să treacă în revistă o parte din cele două$eci şi patru de litere ale al"abetului şi săgăsească "iecare cuvânt în dicţionar, abia după $ece minute i$buti sătălmăcească gândirea bătrânului prin aceste cuvinte4

5Caută paharul de apă şi cara"a din camera !alentinei5.3orrel sună îndată pe servitorul care luase locul lui 2arrois şi îi dădu

ordin în numele lui Noirtier.Servitorul reveni în clipa următoare.Cara"a şi paharul erau absolut goale.Noirtier "ăcu semn că vrea să vorbească.— +e ce sunt goale paharul şi cara"a- întrebă el. !alentine spusese

că n#a băut decât jumătate de pahar. ălmăcirea noii întrebări luă încă cinci minu te!— Nu ştiu, spuse servitorul; dar camerista e în apartamentul domni#

şoarei !alentine; poate l#a golit ea. % ?ntrea")o' spuse :orrel tradu#,nd de data a#easta &,ndirea lui

oirtier din privire!ervitorul ieşi şi reveni aproape imediat.— +omnişoara !alentine a trecut prin camera sa pentru a se duce în

camera doamnei de !ille"ort; şi în treacăt, deoarece îi era sete, a băutrestul paharului; cât priveşte cara"a, a golit#o domnul /douard ca să "acă

un heleşteu pentru raţele sale.Noirtier înălţă ochii la cer ca un jucător care pune pe o lovitură totce posedă.

+in momentul acela ochii bătrânului se "i*ară asupra uşii şi nu mai(38



părăsiră direcţia.!alentine vă$use, într#adevăr, pe doamna +anglars şi pe "iica

acesteia4 le condusese în camera doamnei de !ille"ort care spusese că leva primi la ea, camera sa ne"iind despărţită de a mamei sale vitregedecât prin aceea a lui /douard.

Cele două "emei intrară în salon cu rigiditatea o"icială care dă degândit că este vorba de o comunicare.

?ntre oamenii din a#eea şi lume o nuanţă este îndată prinsă. +oamna

de !ille"ort răspunse solemnităţii prin solemnitate. )n momentul acela in#tră !alentine şi reverenţele reîncepură.— cumpă prietenă, glăsui baroana în timp ce "etele îşi luau

mâinile, veneam cu /ugGnie să#ţi anunţăm, înaintea tuturora, "oarteapropiata căsătorie a "iicei mele cu prinţul Cavalcanti.

+anglars menţinuse titlul de prinţ. 2ancherul popular găsise că titlulacesta "ace o mai bună impresie decât cel de conte.

— )n ca$ul acesta, daţi#mi voie să vă adrese$ complimentele melesincere, răspunse doamna de !ille"ort. <rinţul Cavalcanti pare un tânăr

în$estrat cu rare calităţi.— scultă, glăsui baroana $âmbind; dacă vorbim ca două prietene,

sunt datoare să#ţi spun că prinţul nu ni se pare încă să "ie ce va "i. re înel ceva din ciudăţenia aceea care ne dă putinţă nouă, "rance$ilor, sărecunoaştem de la prima vedere un nobil italian sau german. Cu toateacestea anunţă o inimă "oarte bună, multă "ineţe de spirit, iar în cepriveşte convenienţele, domnul +anglars susţine că averea emaiestuoasă; acesta e cuvântul lui.

— 1i apoi, spuse /ugGnie "run$ărind albumul doamnei de !ille"ort, a#dăugaţi, doamnă, că aveţi o înclinare specială pentru tânărul acesta.

— N#am nevoie să te întreb dacă împărtăşeşti această în #linare'spuse doamna de Villefort!

— /u- răspunse /ugGnie cu dâr$enia ei obişnuită; o, câtuşi de puţin,doamnă; vocaţia mea nu era să intru în jugul unui menaj sau în alcapriciilor unui bărbat, oricare ar "i "ost acesta. !ocaţia mea era să "iuartistă şi, în consecinţă, liberă pe inima, pe persoana şi pe gândirea mea.

/ugGnie rosti cuvintele acestea cu un accent aşa de vibrant şi decategoric încât "igura !alentinei se împurpură. "ioasa "ată nu putea

înţelege "irea viguroasă a /ugGniei, care nu părea să aibă nici una dintimidităţile "emeii.

— +e altminteri, continuă ea, deoarece sunt sortită să mă mărit devoie sau nevoie, trebuie să mulţumesc <rovidenţei care mi#a dăruit celpuţin dispreţul domnului lbert de 3orcer"; de nu era <rovidenţa, aş "i"ost astă$i soţia unui om de$onorat.— Cu toate acestea, aşa e, spuse baroana cu acea naivitate ciudatăpe care o găsim uneori la doamnele din lumea înaltă; cu toate acestea,este adevărat; dacă 3orcer"ii nu e$itau, "iica mea se mărita cu domnullbert; generalul ţinea mult, ba chiar venise să "orţe$e mâna domnului+anglars; am scăpat ie"tin.

— +ar ruşinea părintelui se revarsă asupra "iului- întrebă !alentinecu timiditate. Cred că domnul lbert nu e câtuşi de puţin vinovat detrădările generalului.

% Pardon , scumpă prietenă, spuse neînduplecata "ată; domnullbert îşi reclamă şi îşi merită partea4 se pare că după ce l#a provocat ieripe domnul de 3onte#Cristo la operă, i#a cerut astă$i scu$e pe teren.

— Cu neputinţă, spuse doamna de !ille"ort.— 0, scumpă prietenă, lucrul e sigur, glăsui doamna +anglars cu

(39



naivitatea pe care am mai semnalat#o; ştiu de la domnul +ebra( care erade "aţă în momentul e*plicaţiei.

1tia şi !alentine adevărul, însă nu răspundea. Cu gândul, ea seregăsea în camera lui Noirtier, unde o aştepta 3orrel.

Cu"undată în contemplarea lăuntrică, !alentine nu mai lua parte laconversaţie; i#ar "i "ost cu neputinţă să repete ce se spusese în ultimeleminute când, deodată, mâna doamnei +anglars, re$emându#se de braţulei, o scoase din reverie !

— Ce e, doamnă- întrebă !alentine tresărind la atingerea degetelordoamnei +anglars ca la o atingere electrică.— +raga mea !alentine, desigur, nu ţi#e bine, $ise baroana.— 3ie- întrebă "ata trecându#şi mâna peste "runtea care îi ardea.— +a, uită#te în oglindă; te#ai îmbujorat şi te#ai îngălbenit de trei pa#

tru ori într#un minut.— )ntr#adevăr, e*clamă /ugGnie, eşti "oarte palidă:— 0, nu te nelinişti, /ugGnie; sunt aşa de câteva $ile.1i, oricât de puţin şireată ar "i "ost, "ata înţelese că avea oca$ia să

iasă. +e altminteri doamna de !ille"ort îi veni în ajutor4— Letrage#te, !alentine, îi spuse ea4 într#adevăr, nu te simţi bine şi

doamnele vor binevoi să te ierte; bea un pahar cu apă curată şi îţi veireveni.

!alentine o îmbrăţişă pe /ugGnie, o salută pe doamna +anglars carese sculase să plece, şi ieşi.

— 2iata copilă, spuse doamna de !ille"ort după ce !alentinedispăru, mă îngrijore$ în chip serios şi nu m#aş mira să i se întâmplevreun accident grav.

)n vremea asta, stăpânită de o e*altare de care nu#şi dădea seama,!alentine străbătuse camera lui /douard, "ără a răspunde unei răutăţi acopilului şi, din camera ei, ajunse la o scară mică. Coborâse toate

treptele, a"ară de ultimele trei; au$ea glasul lui 3orrel când, deodată, unnor trecu pe dinaintea ochilor ei, picioru#i ţeapăn pierdu treapta,mâinile#i nu mai avură puterea să se ţină de rampă şi, atingând peretele,mai mult se rostogoli de pe ultimele trei trepte decât le coborî.

3orrel nu "ăcu decât un salt4 deschise uşa şi o găsi pe !alentine lun#gită pe palier.

Lepede ca "ulgerul o luă în braţe şi o aşe$ă într#un jilţ. !alentine re#deschise ochii.

— 0, ce neîndemânatecă sunt: spuse ea cu volubilitate în"rigurată;nu mai ştiu să merg, uit că până la palier sunt trei trepte.

— <oate te#ai rănit, !alentine- e*clamă 3orrel. 0 +oamne, +oamne:!alentine privi în jurul ei4 vă$u spaima cea mai pro"undă $ugrăvită înochii lui Noirtier.— =inişteşte#te, bunicule, spuse ea încercând să $âmbească; nu e

nimic, nu e nimic... am avut numai o ameţeală.— arăşi ameţeală: spuse 3orrel împreunându#şi mâinile. 0, !alen#

tine, te implor, ia seama:— 2a nu, spuse !alentine, îţi spun că a trecut şi că nu mai e nimic.

=asă#mă acum să#ţi comunic o veste. /ugGnie se mărită peste opt $ile,iar peste trei $ile e un "el de petrecere, un ospăţ de logodnă. unteminvitaţi cu toţii, tata, doamna de !ille"ort şi eu... din câte am înţeles celpuţin.

— Când o să vină şi rândul nostru să ne ocupăm de amănunteleacestea- 0, !alentine, dumneata care ai atâta in"luenţă asupra buniculuinostru, convinge#l să#ţi răspundă cur!nd.

(3;



— Conte$i aşadar pe mine pentru a stimula încetineala şi a tre$i me#moria bunicului- întrebă !alentine.

— +a, e*clamă 3orrel. 0, repede, te rog: Câtă vreme nu vei "i amea, !alentine, mă voi teme totdeauna că# mi s#api!

— Nu, $ău, 3a*imilien, răspunse !alentine cu o mişcare convulsivă,eşti prea "ricos pentru un o"iţer, pentru un soldat despre care se $ice cănu a cunoscut niciodată teama. Ha ha ha:

1i i$bucni într#un râs strident şi dureros; braţele îi înţepeniră şi se

chirciră, capul i se răsturnă peste jilţ şi rămase nemişcată.trigătul de groa$ă pe care +umne$eu îl înlănţuia pe bu$ele lui Noir#tier ţâşni din privirea lui.

3orrel înţelese; trebuia să cheme în ajutor. ânărul se năpusti la sonerie; camerista, care se a"la în

apartamentul !alentinei, şi servitorul care înlocuise pe 2arrais, alergară în acelaşi timp.

!alentine era aşa de palidă, de rece, de neînsu"leţită încât "ără săasculte ce li se spunea, îi cuprinse spaima care domnea mereu în casa a#ceasta blestemată, şi dădură bu$na pe coridoare strigând după ajutor.

+oamna +anglars şi /ugGnie ieşeau în momentul acela; mai puturăsă a"le cau$a panicii.

— !ă spuneam eu: e*clamă doamna de !ille"ort; biata copilă:

3UL FL L/

?n momentul a#ela se au.i glasul domnului de !ille"ort, care strigadin cabinetul său4

% Ce este$

3orrel îl consultă cu privirea pe Noirtier care îşi recăpătase totsângele rece şi care, cu un semn din ochi îi arătă cabinetul unde se maire"ugiase o dată, într#o împrejurare aproa pe la fel!

bia a avut timp să#şi ia pălăria şi să se năpustească acolo, gâ"âind.<aşii procurorului regal se au$eau pe coridor.

!ille"ort dădu bu$na în cameră, alergă la !alentine şi o luă în braţe.— Fn medic: un medic: +omnul d& vrign(: strigă !ille"ort. au nu —

mă duc eu.1i ieşi în goană din apartament.<e uşa cealaltă dădea bu$na 3orrel.%usese i$bit în inimă de o amintire năpra$nică4 discuţia dintre !ille#

"ort şi doctor, pe care o au$ise în noaptea când doamna de aint#3Grana murit, îi revenea în memorie; simptomele de acum, ajunse la un gradmai puţin în"ricoşător, erau aceleaşi care precedaseră moartea lui2arrois.

)n acelaşi timp i se păruse că aude la ureche glasul lui 3onte#Cristocare i#a spus abia acum două ceasuri4

— +acă ai nevoie de ceva, :orrel' vino la mine+ eu pot multe!:ai repede de#,t &,ndul' el se năpusti deci, din "oburgul aint#Hono#

rG în strada 3atignon, şi din strada 3atignon în avenue des Champs#/l(#sGes.

?n vremea asta domnul de Villefort sosea' ntr #o trăsură de piaţă lapoarta domnului d& vrign(; sună cu atâta violenţă, încât portarul veni în#"ricoşat să deschidă. !ille"ort se repe$i pe scară, "ără să aibă puterea dea spune ceva. <ortarul îl cunoştea, ast"el că îl lăsă să treacă, strigând nu#

(3<

http://el.se/

http://el.se/



mai4 % ?n #a"inet' domnule pro#uror re&al' n #a"inet6!ille"ort împingea uşa sau, mai bine $is, se năpustea în ea.— , dumneata eşti- glăsui doctorul.— +a, spuse !ille"ort închi$ând uşa în urma lui; da, doctore, eu sunt,

şi te întreb la rândul meu dacă ne a"lăm singuri. +octore, casa mea e ocasă blestemată:

— Ce, mai ai pe cineva bolnav- întrebă acesta, rece în aparenţă, dar

cu pro"undă emoţie lăuntrică.— +a, doctore, strigă !ille"ort apucându#şi cu o mână convulsivă câ#teva şuviţe de păr; da:

Privirea lui d& vrign( arătă4— 6i#am pre$is eu:poi bu$ele lui accentuară, pe îndelete, cuvintele acestea4— +ar cine moare la dumneata şi care nouă victimă ne va acu$a de

slăbiciune în "aţa +omnului-Fn hohot dureros ţâşni din inima lui !ille"ort; se apropie de medic şi

apucându#i braţul4 % Valentine6 spuse el+ e r,ndul Valentinei6— %iica dumitale- strigă d& vrign( cuprins de durere şi uimire.— <recum ve$i, te înşelai, murmură magistratul; vino s#o ve$i, şi ce#

re#i iertare, pe patul ei de durere, că ai bănuit#o. % 0ri de câte ori mi#ai dat de veste, spuse domnul d& vrign(, era

prea târ$iu4 n#are a "ace, merg; dar să ne grăbim, domnule; cu duşmaniicare bat la uşa dumitale nu e timp de pierdut.

— 0, de data asta, doctore, nu#mi vei mai lua în nume de rău slăbi#ciunea. +e data asta îl voi cunoaşte pe asasin şi îl voi lovi:

— )nainte de a ne gândi la ră$bunare, să încercăm să salvămvictima, spuse d& vrign(. Haidem.

1i cabrioleta cu care !ille"ort venise îl readuse în goană, însoţit ded& vrign(, chiar în momentul când, la rându#i, 3orrel bătea la uşa lui3onte#Cristo.

Contele se a"la în cabinetul său şi citea "oarte îngrijorat un bilet pecare 2ertuccio i#l trimisese în grabă.

u$ind că e anunţat 3orrel, care se despărţise de el abia acum douăceasuri, contele înălţă c apul!

<entru 3orrel ca şi pentru conte se petrecuseră în aceste două cea#suri multe lucruri, căci tânărul care îl părăsise cu $âmbetul pe bu$e reve#nea cu chipul descompus.

e ridică şi veni repede în întâmpinarea lui 3orrel.— Ce e, 3a*imilien- îl întrebă; eşti palid şi "runtea îţi este lac de su#doare.3orrel mai mult că$u într#un jilţ decât se aşe$ă.— +a, spuse el, am venit repede, aveam nevoie să vă vorbesc— oţi ai dumitale sunt bine- întrebă contele cu un ton de bunăvoin#

ţă a"ectuoasă de a cărei sin #eritate nu s)ar fi ndoit nimeni!— !ă mulţumesc, conte, vă mulţumesc, spuse tânărul vădit

încurcat; da, toţi ai mei se simt bine.— 3ă bucur; cu toate acestea ai a#mi spune ceva, reluă contele tot

mai îngrijorat.

— +a, spuse 3orrel aşa e, am ieşit dintr#o casă unde intrasemoartea ca să alerg la dumneavoastră.— !ii, vasă$ică, de la domnul de 3orcer"- întrebă 3onte#Cristo.

% u' spuse :orrel+ a murit #ineva la domnul de :or#erf$(3@



— Eeneralul şi#a $burat creierii, răspunse 3onte#Cristo. % Ce nenoro#ire &roa $nică: e*clamă 3a*imilien.— Nu pentru contesă şi nici pentru lbert, spuse 3onte#Cristo; e

pre"erabil un părinte şi un soţ mort, unui părinte şi unui soţ de$onorat;sângele va spăla ruşinea.

— 2iata contesă: spuse 3a*imilien; pe ea, o "emeie aşa de nobilă, oplâng îndeosebi.

— <lânge#l şi pe lbert, 3a*imilien; căci, crede#mă, el e vrednicul "iu

al contesei. +ar să revenim la dumneata4 mi#ai spus că ai alergat lamine; am cumva norocul să#ţi "iu de "olos-— +a, am nevoie de dumneavoastră, adică mi#am închipuit ca un

smintit că aţi putea să#mi veniţi în ajutor, într#o împrejurare unde numai+umne$eu mă poate ajuta.

— a spune#mi: răspunse 3onte#Cristo.— Nu ştiu dacă mi#e îngăduit să destăinuiesc un ast"el de secret,

dar "atalitatea mă împinge, necesitatea mă constrânge, conte, glăsui3orrel.

Se opri e.it,nd!— Cre$i că te iubesc- întrebă 3onte#Cristo luând cu dragoste mâna

tânărului într#ale sale.— 0, mă încurajaţi, şi apoi ceva îmi spune M3orrel duse mâna la ini#

mă că nu trebuie să am secrete "aţă de dumneavoastră.— i dreptate, 3orrel; +umne$eu vorbeşte inimii dumitale, şi inima

dumitale îţi vorbeşte. Lepetă#mi ce#ţi spune inima.— Conte, îmi permiteţi să trimit pe 2aptistin ca să ceară din partea

dumneavoastră veşti de la o persoană pe care o cunoaşteţi-— unt la dispo$iţia dumitale şi cu atât mai mult îi pun pe servitorii

mei.— 0, nu pot trăi câtă vreme n#o să am certitudinea că ea se simte

mai bine:— !rei să#l sun pe 2aptistin-— Nu, mă duc să#i vorbesc eu.3orrel ieşi, chemă pe 2aptistin şi îi spuse ceva în şoaptă.!aletul plecă în goană.— /i, s#a "ăcut- întrebă 3onte#Cristo vă$ându#l pe 3orrel reapărând.— +a, şi voi "i ceva mai liniştit.— 1tii că aştept, spuse 3onte#Cristo $âmbind.— +a, şi eu vorbesc. scultaţi; într#o seară mă găseam într#o

grădină; stăteam ascuns în spatele unui pâlc de arbori, şi nimeni nuputea bănui că sunt acolo.

+ouă persoane au trecut pe lângă mine; daţi#mi voie să nu spundeocamdată numele lor; vorbeau în şoaptă şi, cu toate acestea, măinteresa aşa de mult să aud ce vor"es#' n#,t nu pierdeam un #uv,nt dinspusele lor!

— <ovestea se anunţă lugubră, dacă e să ţin seama de paloarea şide în"iorarea dumitale, 3orrel.

— 0, da, "oarte lugubră, prietene: 3urise cineva la stăpânul grădiniiunde mă găseam; una dintre persoanele a căror conversaţie o ascultamera stăpânul grădinii, cealaltă era medicul. Cel dintâi destăinuia celui deal doilea temerile şi durerile sale; căci pentru a doua oară, într#o lună de$ile, moartea se abătea "ulgerătoare şi neprevă$ută asupra casei sale,care părea arătată de către un înger distrugător mâniei +omnului.

— ha: spuse 3onte#Cristo privindu#l "i* pe tânăr şi întorcându#şi jil#ţul printr#o mişcare imperceptibilă, ast"el ca să stea în umbră, în timp ce

(4



lumina cădea peste chipul lui 3a*imili en!— +a, continuă acesta, într#o lună de $ile moartea intrase de două

ori în casă aceea.— 1i ce răspundea doctorul- întrebă 3onte#Cristo.— Lăspundea... răspundea că moartea nu era naturală şi că trebuia

pusă...— <usă-— )n seama otrăvii.

% Serios$ ntr ebă 3onte#Cristo cu tusea aceea uşoară care, în mo#mentele de supremă emoţie, îi servea să#şi deghi$e$e "ie roşeala, "iepaloarea, "ie atenţia cu care asculta; serios, 3a*imilien, ai au$it lucrurileacestea-

— +a, dragă conte, le#am au$it, şi doctorul a adăugat că, dacă întâmplarea se repetă, va "i nevoit să anunţe justiţia.

3onte#Cristo asculta sau părea că ascultă cu cel mai mare calm.— /i bine, spuse 3a*imilien, moartea a lovit pentru a treia oară, şi

nici stăpânul casei, nici doctorul n#au spus nimic4 poate că moartea valovi pentru a patra oară. Conte, în ce "el credeţi că mă angajea$ăcunoaşterea acestui secret-

— cumpe prieten, glăsui 3onte#Cristo, am impresia că povesteşti o întâmplare pe care cu toţii o cunoaştem pe dina"ară. 1tiu casa unde aiau$it#o sau, cel puţin, cunosc una la "el; o casă unde au "ost trei deceseciudate şi neaşteptate. Fită#te la mine, eu care nu am interceptat nici ocon"idenţă şi care cunosc totuşi întâmplarea tot aşa de bine cadumneata, — îţi închipui că am scrupule de conştiinţă- Nu, lucrul nu măpriveşte. pui că un înger nimicitor pare să arate casa aceasta mâniei+omnului; cine îţi spune că supo$iţia dumitale nu#i o realitate- Nu te uitala lucrurile pe care nu vor să le vadă cei ce au interes s#o "acă.3a*imilien, dacă justiţia, şi nu mânia lui +umne$eu se plimbă prin casa

aceasta, întoarce capul şi lasă să treacă justiţia +omnului.3orrel se în"ioră. )n accentul contelui era ceva totodată lugubru, so#lemn şi gro$av.

— +e altminteri, continuă el cu o schimbare în glas aşa de pronunţa#tă încât ai "i spus că ultimele cuvinte nu ieşeau din gura aceluiaşi om, dealtminteri, cine îţi spune că lucrul se va repeta-

— e repetă, conte, e*clamă 3orrel, şi de aceea alerg ladumneavoas#tră.

% Ce vrei se fa# eu' :orrel$ u #um va să dau de veste domnuluiprocuror regal-

3onte#Cristo articulă ultimele cuvinte aşa de răspicat şi cu unaccent aşa de vibrant, încât 3orrel strigă ridicându#se deodată4— Conte, conte, ştiţi despre cine vreau să vorbesc, nu e aşa-

% O' da' "unul meu p rieten, şi îţi voi dovedi punând accentul pe isau, mai bine $is, pe numele oamenilor. e#ai plimbat într#o seară pringrădina domnului de !ille"ort; după cele ce mi#ai spus, îmi închipui că a"ost în seara morţii doamnei de aint#3Gran. =#ai au$it pe domnul de!ille"ort vorbind cu domnul d& vrign( despre moartea domnului deaint#3Gran şi despre aceea nu mai puţin uimitoare a marchi$ei. +omnuld& vrign( spunea că crede într#o otrăvire şi chiar în două; şi dumneata,om cumsecade prin e*celenţă, te preocupi din momentul acela să#ţipipăi inima, să#ţi întrebi conştiinţa pentru a şti dacă e bine sădestăinuieşti secretul, sau nu. cumpe prieten, nu mai suntem în evulmediu; ce naiba vrei să ceri acestor oameni- Conştiinţă- cum spuneterne. +ragul meu, lasă#i să doarmă dacă dorm, lasă#i să plătească în

(4(



insomniile lor dacă au insomnii, şi pentru numele lui +umne$eu, dormi —dumneata care nu ai remuşcări care să#ţi împiedice somnul.

0 durere năprasnică se întipări în trăsăturile lui 3orrel; apucă mânalui 3o nte)Cristo!

— +ar lucrul se repetă, vă spun.— 2ine, lasă#l, să se repete, glăsui contele uimit de insistenţa pe

care nu o înţelegea. 1i, privindu#l pe 3a*imilien cu atenţie, $ise4 %amiliaasta e o "amilie de tri$i; +umne$eu i#a condamnat, şi vor su"eri

sentinţa; au să dispară toţi, asemenea "igurilor acelea pe care copiii le întocmesc din cărţi de joc şi care cad, unele după altele, la su"lareacreatorului lor, chiar de ar "i două sute la număr. cum trei luni erarândul domnului de aint#3Gran; acum două luni rândul doamnei deaint#3Gran; deună$i 2arrois; astă$i bătrânul Noirtier sau tânăra!alentine.

— 1tiţi- strigă 3orrel într#un atare paro*ism de groa$ă încât 3onte#Cristo, pe care şi prăbuşirea cerului l#ar "i lăsat netulburat, tresări; ştiaţişi nu spuneaţi nimic-

— +ar ce#mi pasă mie- glăsui 3onte#Cristo înălţând din umeri; ce,eu îi cunosc pe oamenii aceia şi sunt obligat să arunc pier$aniei pe unulşi să salve$ pe altul- 0, nu, căci între vinovat şi victimă nu pre"er pe niciunul.

% Dar eu eu iu besc pe cineva: strigă 3orrel urlând de durere.— <e cine iubeşti- e*clamă 3onte#Cristo năpustindu#se în picioare şi

apucând mâinile pe care 3orrel le înălţa încleştate spre cer.— ubesc nebuneşte, iubesc ca un smintit, ca unul ce şi#ar da tot

sângele ca să#i cruţe o lacrimă; o iubesc pe !alentine de !ille"ort care#iasasinată în momentul acesta, au$iţi- 0 iubesc şi întreb pe +umne$eu şipe dumneavoastră cum pot să o salve$:

3onte#Cristo scoase un strigăt sălbatic despre care îşi pot "ace o

idee numai cei care au au$it mugetul leului rănit.— Nenorocitule: strigă el "rângându#şi mâinile la rândul său; nenoro#citule, o iubeşti pe !alentine- pe "ata unui neam blestemat-

Niciodată 3orrel nu vă$use o e*presie la "el; niciodată ochi mai gro#$avi nu pâlpâiseră în "aţa sa, niciodată geniul groa$ei pe care îl vă$usede atâtea ori, "ie pe câmpurile de bătaie, "ie în nopţile ucigătoare dinlgeria, nu stârnise în juru#i lumini mai sinistre.

e trase înapoi înspăimântat.+upă i$bucnirea aceea 3onte#Cristo închise un moment ochii, orbit

parcă de "ulgerări lăuntrice4 se reculese cu atâta putere încât vedeaicum se domoleşte, puţin câte puţin, mişcarea unduioasă a pieptuluium"lat de "urtuni, aşa cum ve$i topindu#se sub soare valurile turbulenteşi spumegânde.

=iniştea, reculegerea, lupta, durară cam două$eci de secunde.Contele îşi înălţă apoi "runtea palidă.— !e$i, spuse el cu glasul uşor tulburat, ve$i, scumpe prieten, cum

ştie +umne$eu să pedepsească pentru indi"erenţa lor pe oamenii cei mai"an"aroni şi pe cei mai reci în "aţa spectacolelor cumplite date de el- /u,care priveam, impasibil şi curios, des"ăşurarea lugubrei tragedii; eu care,asemeni îngerului rău, râdeam de răul pe care îl "ac oamenii, adăpostitdinapoia secretului Miar bogaţii şi puternicii pot păstra cu uşurinţă secre#tul , iată că la rândul meu mă simt muşcat de şarpele al cărui mers întor#tocheat îl priveam — muşcat de inimă.

3orrel scoase un geamăt surd.— Haide, haide, continuă contele, destul cu tânguirile; "ii bărbat, "ii

(42



era aşteptată şi comentată.— +omnule, îi spuse atunci d& vrign( lui !ille"ort, cheam#o, te rog,

pe camerista domnişoarei !alentine.!ille"ort lăsă jos capul "etei şi alergă s#o cheme pe cameristă.+e îndată ce !ille"ort închise uşa, d& vrign( se apropie de Noirtier.— veţi ceva să#mi spuneţi- întrebă el.2ătrânul clipi e*presiv din ochi; era, vă amintiţi, singurul semn

a"irmativ pe c are l putea fa#e!

% umai mie$— +a, "ăcu Noirtier.— 2ine, voi rămâne cu dumneavoastră.)n momentul acela !ille"ort reintră, urmat de cameristă; în urma ca#

meristei venea doamna de !ille"ort.— +ar ce e cu scumpa mea copilă- e*clamă ea. ieşit de la mine şi

s#a plâns într#adevăr că este indispusă, dar nu#mi închipuiam că e cevaserios.

1i tânăra "emeie se apropie cu lacrimile în ochi, cu toate dove$ile dea"ecţiune ale unei mame adevărate, de !alentine, luându#i mâna.

+& vrign( continua să#l privească pe Noirtier; vă$u că ochiibătrânului se dilată şi se rotunjesc, că obrajii lui se învineţesc şi tremură;sudoarea îi îmbrobonă "runtea.

— ha: "ăcu el "ără de voie, urmărind direcţia privirii lui Noirtier, adi#că aţintindu#şi ochii asupra doamnei de !ille"o rt #are repeta7

— 2iata copilă se va simţi mai bine în pat. !ino, %ann(, s#o culcăm.+omnul d& vrign(, care vedea în propunerea aceasta mijlocul de a

rămâne singur cu Noirtier, aprobă din cap, dar inter$ise categoric să sedea bolnavei altceva decât va po run#i el!

0 luară pe !alentine care îşi venise în "ire, dar care era incapabilă să"acă ceva şi aproape să vorbească, într#atât de $drobită era din cau$a

$gu#duiturii prin care trecuse. vu totuşi puterea să#l salute cu o privirepe bunicul ei al cărui su"let părea că se smulge din piept în clipa când oluau.

+& vrign( o urmă pe bolnavă, termină prescripţiile, porunci lui !ille#"ort să ia o cabrioletă, să se ducă în persoană la "armacist pentru a#i ceresă prepare în "aţa lui doctoriile din reţetă, să le aducă singur şi să#laştepte în camera "iicei sale.

poi, după ce repetă recomandaţia de a nu i se da nimic !alentinei,coborî la Noirtier, încuie uşile şi, după ce se încredinţă că nu asculta ni#meni4

— Haide, glăsui el, ştiţi ceva cu privire la boala nepoatei dumnea#voastră-— +a, "ăcu bătrânul.

— scultaţi, n#avem timp de pierdut; eu voi întreba şidumneavoastră îmi veţi răspunde.

Noirtier "ăcu semn că#i gata să răspundă.— ţi prevă$ut accidentul care s#a întâmplat astă$i !alentinei-

% Da!D/Avri&n1 medită o clipă; apoi, apropiindu#se de Noirtier4— ertaţi#mă pentru cele ce vă voi spune, adăugă el, dar în situaţia

cumplită în care ne găsim nu trebuie neglijat nici un indiciu. =#aţi vă$ut

pe bietul 2arrois murind-Noirtier înălţă ochii la cer.— 1tiţi din ce cau$ă a murit- întrebă d& vrign( punând mâna pe u#

mărul lui Noirtier.(44



— +a, răspunse bătrânul.— Credeţi că moartea lui a "ost naturală-Fmbra unui $âmbet se schiţă pe bu$ele ţepene ale lui Noirtier.— !#aţi gândit atunci că 2arrois a "ost otrăvit-

% Da!— Credeţi că otrava îi era destinată lui-

% u!— !ă închipuiţi acum că mâna care l#a lovit pe 2arrois, vrând să lo#

vească pe altcineva, loveşte astă$i pe !alentine- % Da!— !a sucomba şi ea- întrebă d& vrign( "i*ându#şi privirea pro"undă

asupra lui N oirtier!1i aşteptă e"ectul "ra$ei.— Nu, răspunse bătrânul cu un aer de trium" care ar "i putut să de#

rute$e deducţiile celui mai iscusit vraci.— )n ca$ul acesta nădăjduiţi- întrebă d& vrign( cu mirare.

% Da!— Ce nădăjduiţi-2ătrânul arătă din ochi că nu putea răspunde.— , da, aşa e: murmură d& vrign(.Apoi revenind la oirtier7— Nădăjduiţi, spuse el, că asasinul va renunţa-

% u!— tunci nădăjduiţi că otrava nu va avea e"ect asupra !alentinei-

% Da!— Căci eu nu vă comunic nici o noutate — nu#i aşa — spunându#vă

că s#a încercat otrăvirea ei- adăugă d& vrign(.2ătrânul "ăcu semn din ochi că nu avea nici o îndoială în această

privinţă.

— )n ca$ul acesta cum nădăjduiţi că !alentine va scăpa-Noirtier rămase cu privirea "i*ată într#o direcţie; d& vrign( urmări di#recţia cu ochii, şi vă$u că privirea bătrânului era "i*ată asupra unei sticle

în care se a"la doctoria ce i se aducea în toate dimineţile.— ha: e*clamă d& vrign( i$bit de o idee subită; v#aţi gândit

cumva...Noirtier nu#l lăsă să termine.

% Da , "ăcu el.— #o imuni$aţi împotriva otrăvii...

% Da!— +eprin$ând#o puţin câte puţin.— +a, da, da, "ăcu Noirtier că este înţeles.— 3#aţi au$it spunând că în doctoriile pe care vi le dau se găseşte

brucină- % Da!— 1i, obişnuind#o cu otrava aceasta, aţi vrut să neutrali$aţi e"ectele

unei otrăvi-ceeaşi bucurie trium"ă pe chipul lui Noirtier.— 1i într#adevăr aţi i$butit: e*clamă d& vrign(. +acă n#aţi "i luat mă#

sura aceasta de precauţiune, !alentine era ucisă astă$i, ucisă "ără să i semai poată da vreun ajutor, ucisă "ără milă4 $guduitura a "ost aşa de vio#

lentă însă ea a "ost doar $druncinată, ast"el că cel puţin de data aceasta!alentine nu va muri.0 bucurie supraomenească lumină ochii bătrânului, înălţaţi la cer cu

o e*presie de in"inită recunoştinţă !(48



otuşi, de data aceasta, liniştea, pasivitatea mea, cum spun "ilo$o"ii,aveau alt tâlc; ca "iică supusă şi devotată... Mun $âmbet uşor se schiţă pebu$ele împurpurate ale "etei încercam să mă deprind cu supunerea.

— /i şi- întrebă +anglars.— +omnule, reluă /ugGnie, am încercat până la capătul "orţelor

mele, iar acum, când a sosit momentul, în ciuda s"orţărilor pe care le#am"ăcut, mă simt incapabilă de supunere.

— +ar, în s"ârşit, motivul re"u$ului acesta, /ugGnie, motivul- întrebă

+anglars care, spirit in"erior, părea de la început năucit sub povaralogicii nemiloase. % :oti vul- răspunse "ata. 0, +oamne, nu e acela că bărbatul ar "i

mai urât, mai prost sau mai antipatic decât altul; nu, domnul ndrea Ca#valcanti poate să treacă drept un model destul de "rumos în ochii celorca#re privesc oamenii după "igură şi după statură; nici pentru că inimamea e mai puţin atinsă de acesta decât de altul; nu iubesc absolut penimeni, domnule, ştiţi bine, nu#i aşa- Nu văd deci pentru ce, "ără onecesitate ab#solută, mi#aş încurca viaţa cu un tovarăş veşnic. Nu aglăsuit undeva înţeleptul4 5Nimic de prisos5; iar în altă parte4 5<oartătotul cu tine5- m învăţat aceste două a"orisme şi în latină şi în greacă4unul e, mi se pare, de <hedru şi altul de 2ias. /i bine, dragă tată, înnau"ragiul vieţii, căci viaţa e un nau"ragiu veşnic al speranţelor noastre,arunc în mare bagajul inutil, şi rămân cu voinţa mea, hotărâtă să trăiescabsolut singură, şi, în consecinţă, absolut liberă.

— Ne"ericito: ne"ericito: murmură +anglars îngălbenindu#se, căci elcunoştea printr#o lungă e*perienţă tăria obstacolului pe care îl întâlneaaşa de brusc.

— Ne"ericită- ne"ericită, ai spus, domnule- glăsui /ugGnie. 0, nu, şie*clamaţia mi se pare teatrală şi a"ectată. +in contră, "ericită, căci te în#treb4 ce#mi lipseşte- =umea mă găseşte "rumoasă; e ceva pentru a "i

primită în chip "avorabil. )mi plac primirile bune4 ele în"rumuseţea$ăchipurile, iar persoanele din jurul meu îmi par mai puţin urâte. unt în$estrată cu oarecare spirit şi cu o anume sensibilitate care îmi permitesă iau din e*istenţa generală şi să introduc într#a mea ceea ce găseştebun, aşa cum "ace maimuţa când sparge nuca verde pentru a#i scoatemie$ul. unt bogată, căci ai una dintre cele mai "rumoase averi din%ranţa, căci sunt unica dumitale "iică şi nu eşti încăpăţânat aşa cum suntpărinţii din <orte# aint# 3artin şi EaîtG care îşi de$moştenesc "iicelepentru că ele nu vor să le dăruiască nepoţi. +e altminteri legeaprevă$ătoare ţi#a răpit dreptul de a mă de$moşteni, cel puţin pede#a#ntregul, aşa cum ţi#a răpit puterea de a mă constrânge să măcăsătoresc cu domnul cutare sau cutare. şadar, "rumoasă, spirituală, împodobită cu oarecare talent, cum se $ice în operele comice, şi bogată— asta e "ericirea, domnule: +e ce îmi spui ne"ericită-

!ă$ându#şi "iica $âmbitoare şi tru"aşă până la obră$nicie, +anglarsnu#şi putea stăpâni o mişcare de brutalitate care se trădă printr#oe*plo$ie a glasului, însă numai atât. ub privirea scrutătoare a "iicei, în"aţa sprâncenelor negre, "rumoase, încruntate întrebător, el se întoarsecu prudenţă şi se potoli îndată, îmblân$it de mâna de "ier a prevederii.

— )ntr#adevăr, copila mea, răspunse el cu un $âmbet, eşti tot ce telau$i că eşti, a"ară de un singur lucru, copila mea; nu vreau să#ţi spun cuprea multă brutalitate care. <re"er să te las să ghiceşti.

/ugGnie îl privi pe +anglars, nespus de uimită că i se contestă unadin "lorile cununei de orgoliu pe care şi#o pusese aşa de superb pe cap.

— Copila mea, continuă bancherul, mi#ai e*plicat per"ect care senti#(4<



mente pre$idea$ă hotărârile unei "ete ca tine când ea a decis să nu semărite. / rândul meu să#ţi spun acum care sunt motivele unui părinte camine când el a decis ca "iica lui să se mărite.

/ugGnie se înclină, dar nu ca o "iică supusă care ascultă, ci ca un ad#versar gata să discute, care aşteaptă.

— Copila mea, continuă +anglars, când un părinte cere "iicei sale săia un soţ, el are totdeauna un motiv pentru a dori căsătoria ei. Fnii suntatinşi de mania pe care o admiteai adineauri4 adică de a se vedea

retrăind în nepoţii lor. )ţi spun de la început4 cu nu am aceastăslăbiciune, bucuriile de "amilie îmi sunt aproape indi"erente. <ot mărturisilucrul acesta unei "iice pe care o ştiu de ajuns de "ilo$oa"ă ca să

înţeleagă indi"erenţa şi să nu#mi "acă din ea o crimă.— 3inunat: glăsui /ugGnie; să vorbi m des#*is' domnule+ prefer!— !e$i deci, spuse +anglars, că, "ără a împărtăşi ca te$ă generală

simpatia ta pentru sinceritate, mă con"orme$ ei atunci când cred că împrejurarea îmi dă ghes. !oi continua. 6i#am propus un soţ, nu pentrutine căci, la drept vorbind, nu mă gândeam câtuşi de puţin la tine înmomentul acela — pre"eri sinceritatea, po"tim sinceritate: — ci pentru căaveam nevoie ca tu să#l iei pe soţul acesta cât mai curând posibil, îninteresul anumitor combinaţii comerciale pe care le pun la cale înmomentul de "aţă.

/ugGnie "ăcu o mişcare.— / aşa cum am onoarea să#ţi spun, copila mea, şi nu trebuie să#mi

iei în nume de rău, căci mă sileşti; "ără să vreau, înţelegi, intru în acestee*plicaţii aritmetice cu o artistă ca tine, care se teme să intre încabinetul unui bancher pentru a primi impresii sau sen$aţii neplăcute şiantipatice.

+ar în cabinetul de bancher, în care totuşi, scumpă domnişoară, aibinevoit să intri alaltăieri pentru a#mi cere cei o mie de "ranci pe care ţi#i

acord în "iecare lună pentru "ante$iile dumitale, se învaţă "oarte multe lu#cruri pentru u$ul tinerelor persoane care nu vor să se mărite. e a"lă, dee*emplu — şi, din menajament pentru susceptibilitatea dumitalenervoasă, îţi voi comunica lucrul acesta aci în salon, — se a"lă că creditulunui bancher este viaţa lui "i$ică şi morală, că creditul îl susţine pe omaşa cum respiraţia însu"leţeşte corpul, iar domnul de 3onte#Cristo mi#aţinut într#o $i, în privinţa aceasta, un discurs pe care nu l#am uitat. ea"lă că pe măsură ce creditul e retras, corpul devine cadavru şi căaceasta se va întâmpla în "oarte scurtă vreme bancherului care seonorea$ă a "i părintele unei "ete care e o aşa de bună logiciană.

+ar, în loc să se încovoaie, /ugGnie $vâcni sub lovitură. % Ruinat$ e*clamă ea.— i găsit e*presia justă, copila mea, e*presia cea bună, spuse

+anglars scormonindu#şi pieptul cu unghiile şi păstrând pe "igura#i aspră$âmbetul omului "ără inimă, însă nu "ără spirit. Luinat, acesta ecuvântul:

— : "ăcu /ugGnie. % Da' rui nat: ată deci că secretul acesta, plin de gro$ăvie, cum

spune poetul tragic, e cunoscut. cum, copila mea, a"lă de la mine cumprin tine poate să devină mai mică nenorocirea asta, nu voi spune pentrumine, ci pentru tine.

— 0, eşti slab analist, domnule, dacă îţi închipui că eu deplâng pen#tru mine catastro"a pe care mi#o în"ăţişe$i: e*clamă /ugGnie. /u ruinată-/i şi- Nu#mi rămâne talentul- Nu pot ca la <asta, ca 3alibran, ca Erisi,să#mi cree$ ceea ce dumneata nu mi#ai "i dat niciodată, indi"erent de

(4@



averea pe care ai "i avut#o, adică un venit de o sută, de o sută cinci$ecide mii de livre şi care, în loc să#mi vină, cum îmi veneau celedouăspre$ece mii de "ranci amărâţi pe care mi#i dădeai cu priviri

îmbu"nate şi cu mustrări că sunt risipitoare, îmi vor veni însoţit deaclamaţii şi de "lori- ar când nu va avea talentul acesta de care, prin$âmbetul dumitale văd că te îndoieşti, nu#mi va rămâne "urioasadragoste de independenţă care îmi va ţine întotdeauna loc de comori şicare domină în mine până şi instinctul conservării-

Nu, nu pentru mine mă întriste$; eu voi şti totdeauna să ies din în#curcătură; cărţile, creioanele, pianul, lucruri care nu costă scump şi pecare voi putea oricând să mi le procur, îmi vor rămâne. )ţi închipui poatecă mă întriste$ pentru doamna +anglars; te înşeli încă o dată4 ori eu mă

înşel grosolan, ori mama şi#a luat toate precauţiunile împotrivacatastro"ei care te ameninţă şi care n#o va atinge. #a pus la adăpostnădăjduiesc, şi nu veghind asupra mea a putut să se distragă de lapreocupările ei băneşti; căci, slavă +omnului, mi#a lăsat toatăindependenţa sub prete*tul că#mi place libertatea.

0, nu, domnule, am vă$ut de când eram copilă petrecându#se preamulte lucruri în jurul meu; le#am înţeles pe toate prea bine pentru ca ne#norocirea să mă impresione$e mai mult decât trebuie; de când măcunosc nu am "ost iubită de nimeni. tâta pagubă: sta m#a îndemnat înmod "iresc să nu iubesc pe nimeni. Cu atât mai bine: cunoşti acumpro"esia mea de credinţă.

— şadar, domnişoară, stăruieşti în a vrea să#mi desăvârşeşti ruina- întrebă +anglars plin de o mânie care nu#şi găsea i$vorul în iubireapaternă o"ensată.

— Luina dumitale- /u să#ţi desăvârşesc ruina- întrebă /ugGnie. Cevrei să spui- Nu pricep.

— Cu atât mai bine, îmi rămâne o ra$ă de speranţă; ascultă.

— scult, glăsui /ugGnie privindu#l pe părintele ei aşa de "i* încât "unevoit să "acă o s"orţare pentru a nu#şi pleca ochii sub privirea puternicăa "etei.

— +omnul Cavalcanti, continuă +anglars, te ia de soţie şi căsătorin#du#se cu tine îţi aduce o $estre de trei milioane pe care o plasea$ă lamine.

— , "oarte bine: "ăcu /ugGnie cu dispreţ suveran, nete$indu#şi mă#nuşile una de alta.

— )ţi închipui că te voi păgubi cu aceste trei milioane- întrebă +an#glars; câtuşi de puţin; cele trei milioane au să producă cel puţin $ece. mobţinut împreună cu un con"rate al meu, bancher, concesiunea unuidrum de "ier, singura industrie care, în $ilele noastre, pre$intă şanse"abuloase de succes imediat. <ână în opt $ile sunt dator să depun, penumele meu, patru milioane. ceste patru milioane, îţi spun, vor produce$ece sau douăspre$ece.

— +ar cu prilejul vi$itei pe care ţi#am "ăcut#o alaltăieri, domnule, şide care binevoieşti să#ţi aduci aminte, reluă /ugGnie, te#am vă$ut

încasând — aceasta e termenul, nu e aşa- — cinci milioane şi jumătate;mi#ai arătat chiar suma în două bonuri asupra e$aurului şi te mirai că ohârtie de o aşa de mare valoare nu#mi ia ochii ca un "ulger.

— +a, dar cele cinci milioane şi jumătate nu sunt ale mele, ci consti#tuie numai o dovadă a încrederii de care mă bucur; titlul meu de bancherpopular mi#a atras încrederea spitalelor, şi cele cinci milioane şi jumătatesunt ale spitalelor. )n orice altă împrejurare n#aş e$ita să mă servesc deele, dar astă$i se cunosc pierderile mari pe care le#am su"erit şi, precum

(8



ţi#am spus, creditul începe să mă lase. +intr#un moment într#altul admi#nistraţia poate reclama depo$itul, iar dacă i#am dat altă întrebuinţaresunt nevoit să "ac o bancrută ruşinoasă. Nu dispreţuiesc bancrutele, teasigur, însă acele care îmbogăţesc, nu care ruinea$ă. +acă te măriţi cudomnul Cavalcanti, dacă încase$ $estrea de trei milioane sau măcar secrede că o încase$, creditul meu se reîntăreşte, iar averea mea care, deo lună sau două, s#a prăbuşit în prăpăstii săpate sub paşii mei de o"atalitate neînchipu#ită, se restabileşte. 3ă înţelegi-

— <er"ect; mă pui în gaj pentru trei milioane, nu#i aşa-— Cu cât suma este mai mare, cu atât e mai măgulitoare. )ţi dă oidee despre valoarea ta.

— 3ulţumesc. Fn ultim cuvânt, domnule; îmi "ăgăduieşti că te veiservi cât vei vrea de ci"ra $estrei domnului Cavalcanti, dar că nu te vei a#tinge de sumă- Nu e o chestiune de egoism, ci de delicateţă. <rimesc săajut la re"acerea averii dumitale, dar nu vreau să "iu #ompli#ea dumitalen ruinarea altora!

— +ar dacă îţi spun, e*clamă +anglars, că cu aceste trei milioane...— Cre$i că vei ieşi din încurcătură, domnule, "ără să ai nevoie să te

atingi de aceste trei milioane-— Nădăjduiesc, însă cu condiţia ca, "ăcându#se căsătoria, să#mi con#

solide$e creditul.— !ei putea să plăteşti domnului Cavalcanti cele cinci sute de mii

de "ranci pe care mi le dai la căsătorie-— =e va încasa când va veni de la primărie.

% Bine6— Cum bine- ce vrei să spui-— !reau să spun că, cerând semnătura mea, îmi permiteţi să rămân

liberă pe mine, nu e aşa- % A"solut!

% Atun#i' bine precum îţi spuneam, domnule, sunt gata să mămărit cu domnul Cavalcanti. % Dar #e proie#te ai$— , acesta este secretul meu. Fnde ar "i superioritatea mea dacă,

având secretul dumitale, ţi l#aş preda pe#al meu-+anglars îşi muşcă bu$ele.— şadar, spuse el, eşti gata să "aci cele câteva vi$ite o"iciale care

sunt absolut indispensabile-— +a, răspunse /ugGnie.— 1i să semne$i contractul peste trei $ile-

% Da! % ?n # a$ul acesta e rândul meu să#ţi spun4 bine:1i +anglars luă mâna "iicei sale, strângând#o.+ar, lucru e*traordinar, strângându#i mâna, părintele nu îndră$ni să

spună4 5)ţi mulţumesc, copila mea5; "ata nu avu un $âmbet pentru părin#tele ei.

— #a s"ârşit con"erinţa- întrebă /ugGnie ridicându#se.+anglars "ăcu un semn din cap că nu mai are nimic de spus.<este cinci minute pianul răsuna sub degetele domnişoarei

d& rmill(, iar domnişoara +anglars cânta blestemul lui 2rabantio adresat+esdemonei.

=a s"ârşitul bucăţii /tienne intră şi o anunţă pe /ugGnie că trăsura epregătită şi că baroana o aşteaptă pentru a pleca în vi$ită.=e#am vă$ut pe cele două "emei ducându#se la !ille"ort de unde au

ieşit pentru a#şi continua cursele.(8(



IICO >RAC>UL

La trei .ile du pă scena pe care am povestit#o, adică pe la orele cinci, în după#amia$a $ilei "i*ată pentru semnarea contractului dintre domni#şoara /ugGnie +anglars şi ndrea Cavalcanti pe care bancherul se încă#păţânase să#l menţină prinţ, când o adiere răcoroasă în"iora "run$elegrădiniţei din "aţa casei contelui de 3onte#Cristo, pe când acesta sepregătea să iasă, iar caii îl aşteptau neche$ând, ţinuţi în "râu de mânavi$itiului urcat de un s"ert de ceas pe capră, elegantul "aeton cu care ammai "ăcut în câteva rânduri cunoştinţă, şi, mai cu seamă, în seara de lauteuil, coti repede unghiul porţii şi mai mult îl $vârli decât îl depuse, petreptele peronului, pe domnul ndrea Cavalcanti care era tot aşa deaurit, de strălucitor, de parcă s#ar "i însurat cu o prinţesă.

e interesă de sănătatea contelui cu "amiliaritatea care îi eraobişnu#ită şi, urcând sprinten la primul etaj, îl întâlni chiar pe acesta încapul scării.

Când îl vă$u pe tânăr, contele de opri. ndrea Cavalcanti îşi luase însă vânt, iar când îşi lua v ,nt nu)l mai oprea nimi#!

— Hei, bună $iua, scumpe domnule de 3onte#Cristo: îi spuse el con#telui.

— , domnul ndrea: glăsui acesta cu glasu#i semibatjocoritor; cumte simţi-

— +e minune, precum vedeţi. !in să vorbesc cu dumneavoastrădespre o mulţime de lucruri; dar, în primul rând, ieşeaţi sau soseaţi-

— eşeam, domnule.— )n ca$ul acesta, ca să nu vă reţin, voi urca dacă binevoiţi, în

caleaşca dumneavoastră, iar om ne va urma, conducând "aetonul meu în urmă. % u' spuse #u un imper#epti"il .,m"et de dispreţ contele, care nu

ţinea câtuşi de puţin să "ie în tovărăşia tânărului; nu, pre"er să#ţi acordaudienţă aci, scumpe domnule ndrea. e vorbeşte mai bine într#ocameră, iar vi$itiul nu poate să prindă cuvintele din $bor.

Contele reintră deci într#un salonaş de la primul etaj, se aşe$ă şi, în#crucişându#şi picioarele, "ăcu semn tânărului să ia loc.

ndrea adoptă aerul cel mai $âmbitor.— 1tiţi, scumpe conte, glăsui el, că ceremonia are loc astă#seară; la

orele nouă se semnea$ă contractul la socrul meu !— erios- întrebă 3onte#Cristo.— Cum, vă comunic o noutate- +omnul +anglars nu vă înştiinţase

în privinţa solemnităţii-— 2a da, glăsui contele, am primit o scrisoare din partea lui, ieri; îmi

pare însă că ora nu era indicată. % Se poate+ so#rul meu s)o "i bi$uit pe notorietatea publică.— +omnule Cavalcanti, iată#te "ericit, e*clamă 3onte#Cristo4

contracte$i o căsătorie cât se poate de convenabilă; şi apoi domnişoara+anglars e drăguţă.

— 0, da: răspunse Cavalcanti cu un accent plin de modestie.

% ?n s pecial este "oarte bogată, după câte cred cel puţin, spuse3onte#Cristo.— %oarte bogată- credeţi- repetă tânărul.— %ără îndoială; se $ice că domnul +anglars ascunde cel puţin jumă#

(82



tate din averea sa.— 1i el mărturiseşte cincispre$ece sau două$eci de mi lioane' spuse

Andrea #u o privire s#,nteietoare de "u#urie!— Fnde mai pui, adăugă 3onte#Cristo, că este gata să intre într#un

gen de speculaţie întrucâtva u$itat în tatele Fnite şi nglia, dar cu totulnou în %ranţa.

— +a, da, ştiu despre ce vreţi să vorbiţi4 drumul de "ier a cărui adju#decare a obţinut#o, nu e aşa-

% Exa#t+ va câştiga — cel puţin aceasta e părerea generală — $ecemilioane.— Kece milioane- credeţi- / minunat: e*clamă Cavalcanti care

ameţea la sunetul metalic al cuvintelor aurite.— %ără a pune la socoteală, reluă 3onte#Cristo, că toată averea a#

ceasta îţi va reveni, şi că este drept să#ţi revină deoarece /ugGnie eunica lui "iică. +e altminteri averea dumitale — cel puţin aşa mi#a spuspărintele dumitale — e aproape egală cu a logodnicei. +ar să lăsăm unmoment chestiunile băneşti. +omnule ndrea, ştii că ai pus pe roatechestia aceasta destul de sprinten şi de isteţ-

— +a, nu prea rău, glăsui tânărul; nu mă născusem ca să "iu diplo#mat.

— /i bine, ai să intri în diplomaţie; diplomaţia nu se învaţă; e cevainstinctiv... nima e, aşadar, cucerită-

— =a drept vorbind mi#e "rică, răspunse ndrea cu tonul cu care îiau$ise la eatrul "rance$ pe +orante sau !al Jre răspun$ând lcestei.

— e iubeşte întrucâtva-— rebuie să mă iubească, devreme ce mă ia de soţ, spuse ndrea

cu un $âmbet biruitor. ă nu uităm totuşi un lucru important. % Care$— Că am "ost "oarte mult ajutat în toate acestea.

% E*6 % Desi&ur!— +e împrejurări-— Nu, de dumneavoastră.— +e mine- a taci din gură, principe: spuse 3onte#Cristo apăsând

cu a"ectare asupra titlului. Ce am putut să "ac eu pentru dumneata- Nu#mele, po$iţia socială şi meritul dumitale n#ajungeau oare-

— Nu, spuse ndrea, nu; şi orice aţi spune, domnule conte, eususţin că situaţia unui om ca dumneavoastră a "ăcut mai mult decâtnumele, po$iţia mea socială şi meritul meu.

— bu$e$i complet, domnule, spuse 3onte#Cristo care simţiiscusinţa per"idă a tânărului şi înţelese tâlcul vorbelor lui; protecţia meanu ţi#a "ost acordată decât după ce m#am in"ormat asupra in"luenţei şiaverii părintelui dumitale; căci, în de"initiv, cine mi#a procurat mie, carenu te vă$usem niciodată, nici pe dumneata, nici pe ilustrul autor al$ilelor dumitale, "ericirea de a vă cunoaşte- +oi buni prieteni ai mei,lordul Tilmore şi abatele 2usoni. Cine m#a încurajat, nu să#ţi servesc degaranţie, dar să te patrone$- Numele părintelui dumitale, aşa decunoscut şi de onorat în talia; personal nu te cunosc.

Calmul, naturaleţea desăvârşită a contelui îi arătară lui ndrea cădeocamdată era strâns de o mână mai tare decât a sa, şi că strângerea

nu putea să "ie cu uşurinţă "rântă.— şadar, părintele meu are cu adevărat o avere mare, domnuleconte-

— <are#se că da, domnule, răspunse 3onte#Cristo.(83



— Nu ştiţi, cumva, dacă $estrea pe care mi#a "ăgăduit#o a sosit- % Am primit s#risoarea de avi.! % Dar #ele trei milioane$— Cele trei milioane sunt pe drum, după toate probabilităţile.— =e voi încasa într#adevăr-— 0, dar cred că nici până acum, domnule, n#ai dus lipsă de bani,

glăsui contele !ndrea "u aşa de uimit încât nu se putu împiedica de#a visa un mo#

ment.— )n ca$ul acesta, spuse el smulgându#se din reverie, îmi rămâne,domnule, să vă adrese$ o întrebare chiar dacă ea v#ar "i de$agreabilă.

— !orbeşte, spuse 3onte#Cristo. % Am intrat n legătură, graţie averii mele, cu mulţi oameni distinşi

şi am, cel puţin deocamdată, o sumedenie de prieteni, +ar,căsătorindu#mă aşa cum mă căsătoresc eu, în pre$enţa întregii societăţipari$iene, trebuie să "iu susţinut de un nume ilustru şi, în lipsa mâiniipaterne, e nevoie să mă însoţească la altar o mână puternică; iar tatălmeu nu vine la <aris, nu#i aşa-

— / bătrân, acoperit de răni şi su"eră de moarte ori de câte oricălăto#reşte.

— )nţeleg. /i bine, vin să vă "ac o cerere. % :ie$ % Da' dumneavoas tră.— !ai, şi anume-— Fite, să#l înlocuiţi.— 0, scumpe domn, după numeroasele relaţii pe care am avut

"ericirea să le am cu dumneata, cum mă cunoşti aşa de puţin încât să îmi"aci o ast"el de cerere- Cere#mi să#ţi împrumut o jumătate de milion şi,pe onoarea mea, cu toate că un ast"el de împrumut e rar, mă vei vedea

mai puţin stânjenit. "lă deci, îmi închipuiam că ţi#am mai spus, că înparticiparea morală, mai cu seamă la chestiunile lumeşti, contele de3onte#Cristo n#a încetat niciodată să aducă scrupule, ba chiarsuperstiţiile unui oriental. /u, care am un serai la Cairo, unul la mirna şiunul la Constantinopol — să pre$ide$ o căsătorie- Niciodată:

— şadar, mă re"u$aţi-— Categoric4 şi te#aş re"u$a chiar de#ai "i "iul sau "ratele meu.

% O' dar #um să "ac atunci- e*clamă de$amăgit ndrea.— puneai singur că ai o sută de prieteni.— +e acord, dar dumneavoastră m#aţi pre$entat domnului +anglars.— Câtuşi de puţin: ă restabilim "aptele în adevărul lor4 eu ţi#am dat

prilejul să cine$i cu el la uteuil, şi te#ai pre$entat singur; drace, asta ecu totul altceva.

— +a, dar aţi ajutat la căsătoria mea...— /u- Câtuşi de puţin, te rog să mă cre$i; aminteşte#ţi ce ţi#am răs#

puns când ai venit să mă rogi să "ac cererea4 5+ragă principe, eu nu "acniciodată căsătorii, este un principiu al meu.5

ndrea îşi muşcă bu$ele.— +ar, în s"ârşit, glăsui el, veţi lua parte măcar-

% Va lua parte ntrea&a so#ietate$ % O' desi&ur6

— /i bine, am să particip şi eu ca întreaga societate, spuse contele.— !eţi semna în contract-— Nu văd nici un inconvenient în asta, iar scrupulele mele nu merg

aşa departe.(84



e*plica o teorie de contribuţii noi pe care se gândea s#o pună în e*erciţiuatunci când împrejurările vor constrânge guvernul să#l cheme la minister.

=a braţ cu unul dintre cei mai năbădăioşi dand( ai 0perei, ndrea îie*plica în termeni destul de impertinenţi, deoarece avea nevoie să "ie în#dră$neţ pentru a părea la largul său, proiectele de viitor şi progresele delu* pe care plănuia să le impună eleganţei pari$iene cu venitul său de osută şapte$eci şi cinci de mii de lire.

3ulţimea se rostogolea prin saloane ca un "lu* şi re"lu* de turcoa$e,

de rubine, de smaralde, de opaluri şi de d iamante!Ca pretutindeni, se observa că "emeile cele mai bătrâne erau celemai gătite, iar cele mai urâte se arătau cu mai multă îndărătnicie.

+acă e*ista vreun crin alb, vreo ro$ă suavă şi par"umată, trebuia s#ocauţi, şi s#o descoperi, tăinuită în vreun ungher de o mamă cu turbansau de o mătuşă cu 5pasărea paradisului5.

)n "iecare clipă, în mijlocul gloatei, al $um$etului, al râsetelor, glasuluşierilor lansa un nume cunoscut în "inanţe, respectat în armată, sauilustru în literatură. tunci o slabă miş #are printre &rupuri nt,mpinanumele!

+ar, pentru unul care avea privilegiul de a în"iora oceanul de valuriomeneşti, nenumăraţi treceau, primiţi cu indi"erenţă sau cu rânjetul dis#preţului.

)n momentul când acul pendulei masive — pendulă repre$entându#lpe /nd(mion — arăta orele nouă pe un cadran de aur, şi când sunetul,reproducător "idel al gândirii maşinii, răsuna de nouă ori — numelecontelui de 3onte#Cristo răsuna la rându#i şi, ca împinsă de "lacăraelectrică, întreaga adunare se întoarse spre uşă !

Contele era îmbrăcat în negru, cu simplitatea lui obişnuită; haina#ialbă desena pieptul lat şi "rumos; gulerul negru părea de o "răge$imeciudată, scos în evidenţă de paloarea masculină a tenului; în locul

oricărei alte bijuterii purta un lanţ aşa de "in, încât "irul subţire de aurabia se vedea pe pieptul alb.e "ăcu îndată un cerc în jurul uşii.+intr#o singură ochire contele $ări pe doamna +anglars la un capăt

al salonului, pe domnul +anglars la altul şi pe domnişoara /ugGnie în"aţa lui.

Se apropi e mai întâi de baroană care vorbea cu doamna de !ille"ortce venise singură — !alentine "iind încă su"erindă; şi "ără să se abată,deoarece drumul se deschidea singur în "aţa lui, trecu de la baroană la/ugG#nie, complimentând#o în termeni aşa de repe$i şi re$ervaţi încâtmândra artistă "u i$bită.

=ângă ea se a"la domnişoara =ouise d& rmill( care mulţumi conteluipentru scrisorile de recomandare date cu atâta graţie pentru talia şi decare nădăjduia să se "olosească în curând.

+espărţindu#se de ele se întoarse şi se pomeni lângă +anglars, carese apropiase să#i dea mâna.

+upă îndeplinirea acestor trei datorii sociale, 3onte#Cristo se opriplimbând în juru#i o privire sigură, pătrunsă de acea e*presiecaracteristică oamenilor dintr#o anumită lume, privire care părea aspune4

5 m "ăcut ce eram dator; acum să "acă şi alţii ce#mi datorea$ă5.

ndrea, care se a"la într#un salon de alături, simţi în"iorarea pe care3onte#Cristo o imprimase mulţimii, şi alergă să#l salute pe conte.)l găsi înconjurat complet; cuvintele lui erau discutate, aşa cum se

întâmplă totdeauna cu oamenii care vorbesc puţin şi nu spun niciodată(89



un cuvânt "ără valoare.Notarii intrară în momentul acela şi îşi aşe$ară pancartele mâ$gălite

pe cati"eaua brodată cu aur care acoperea masa preparată pentrusemnătură — o masă de lemn poleit.

Fnul dintre notari se aşe$ă, celălalt rămase în picioare.Frma să se procede$e la citirea contractului pe care jumătate din

societatea pari$iană la solemnitate avea să#l iscălească.=uară loc cu toţii sau, mai bine $is, "emeile "ăcură un cerc, în vreme

ce bărbaţii, mai indi"erenţi "aţă de stilul energic, cum spune 2oileau, co#mentară agitaţia "ebrilă a lui ndrea, atenţia domnului +anglars,impasibilitatea /ug niei şi sprinteneala cu care baroana trata import antaafa#ere!

Contractul "u citit în mijlocul unei tăceri pro"unde. +ar, de îndată celectura "u încheiată, $vonul reîncepu în saloane încă o dată pe atât maimare decât înainte4 sumele strălucitoare, milioanele care se rostogoleau

în viitorul ambilor tineri şi care completau e*po$iţia ce "usese "ăcută într#o cameră consacrată e*clusiv trusoului miresei şi diamantelor tinerei"emei, răsunaseră cu tot prestigiul lor în au$ul adunării invidioase.

%armecele domnişoarei +anglars se dublau în ochii tinerilor şi deo#camdată ele ştergeau strălucirea soarelui.

e înţelege că, deşi pi$muind milioanele, "emeile nu credeau că, întrucât le priveşte, au nevoie de ele pentru a "i "rumoase.

)mbrăţişat de prieteni, complimentat, măgulit, începând să creadă în realitatea visului, ndrea era pe punctul de a#şi pierde capul.

Notarul luă cu solemnitate pana, o ridică deasupra capului şi spuse4— +omnilor, să iscălim contractul.2aronul urma să semne$e cel dintâi, apoi împuternicitul domnului

Cavalcanti#tatăl, apoi baroana, apoi viitorii soţi cum se spune în acelgroa$nic stil care îşi are locul pe hârtia timbrată.

2aronul luă pana şi semnă, apoi semnă şi împuternicitul.2aroana se apropie de braţul doamnei de !ille"ort.— +ragul meu, spuse ea lui +anglars, luând pana, nu#i aşa că e un

lucru s"âşietor acesta- Fn incident neaşteptat, întâmplat în chestiuneade asasinat şi de "urt a cărei victimă era să cadă domnul conte de3onte#Cristo, ne lipseşte de plăcerea de a#l vedea pe domnul de!ille"ort.

— 0, da: "ăcu +anglars cu tonul cu #are ar fi spus7 lu#rul mi esteindiferent6

— 3i#e teamă, spuse 3onte#Cristo apropiindu#se, că eu sunt cau$ainvoluntară a acestei absenţe.

— Cum, dumneavoastră conte- întrebă doamna +anglars semnând.+acă este aşa, luaţi seama, nu vă voi ierta niciodată !Andrea #iuli ure#*ile!— Nu e totuşi vina mea, glăsui contele; ţin să constat.=umea îl asculta cu aviditate; 3onte#Cristo, care îşi descleşta aşa de

rar bu$ele, începea să vorbească.— !ă amintiţi, spuse contele în mijlocul celei mai pro"unde tăceri, că

la mine a murit nenorocitul care venise să mă "ure şi care, ieşind dincasa mea, a "ost ucis, pare#se, de complicele său-

% Da' spuse Dan&lars!

— /i bine, ca să i se dea ajutor a "ost de$brăcat, iar hainele lui"useseră $vârlite într#un ungher de unde justiţia le#a ridicat; dar, luândhaina şi pantalonii ca să le depună la gre"ă, justiţia uitase vesta.

ndrea se îngălbeni în chip vădit şi se trase uşurel spre uşă; vedea(8;



apărând un nor la ori$ont şi avea impresia că norul închide în el "urtuna. % Ei "ine' vesta aceea nenorocită a "ost găsită astă$i, plină de

sânge şi găurită în dreptul inimii.%emeile scoaseră un strigăt, iar două sau trei se pregătiră să leşine.— 3i#a a "ost adusă. Nu putea să bănuiască nimeni de unde venea

$dreanţă; numai eu m#am gândit că, probabil, era vesta victimei.+eodată, scotocind cu de$gust şi prudenţă relicva "unebră, valetul meu asimţit o hârtie în bu$unar şi a scos#o4 era o scrisoare adresată, — cui-

dumitale, baroane.— 3ie- e*clamă +anglars. % O' da' dumitale' am i."utit s ă#ţi citesc numele sub sângele care

murdărise hârtia, răspunse 3onte#Cristo în e*clamaţiile de surpri$ăgenerală.

— +ar care#i e*plicaţia că lucrurile astea îl împiedică pe domnul de!ille"ort- întrebă doamna +anglars privindu#şi bărbatul cu nelinişte.

% / "oarte simplă, doamnă, răspunse 3onte#Cristo; vesta şi scrisoa#rea erau ceea ce se cheamă piese de vinovăţie; am trimis domnuluiprocuror regal scrisoarea şi vesta. +ragă baroane, înţelegi, în ca$uri deacţiuni criminale, calea legală e cea mai sigură4 poate că era vreouneltire în con#tra dumitale.

ndrea îl privi ţintă pe 3onte#Cristo şi dispăru în salonul al doilea.— e poate, spuse +anglars; nu cumva omul asasinat era un "ost

ocnaş-— +a, răspunse contele, un "ost ocnaş cu numele Caderousse.Dan&lars păli uşor. ndrea părăsi al doilea salon şi ajunse în antica#

meră.— +ar semnaţi, vă rog, semnaţi, glăsui 3onte#Cristo; observ că

povestirea mea a emoţionat toată lumea şi vă cer cu smerenie iertare,dumneavoastră, doamnă baroană şi domnişoară +angla rs!

2aroana care semnase dădu notarului pana.— +omnul prinţ Cavalcanti, spuse notarul; domnule prinţCavalcanti, unde sunteţi-

— ndrGa: ndrea: repetară mai multe voci de tineri care ajunserăcu nobilul italian la gradul de intimitate al chemării pe nume le de "ote.!

— +ar chemaţi#l pe prinţ, înştiinţaţi#l că trebuie să semne$e: strigă+anglars unui uşier.

)nsă în aceeaşi clipă mulţimea se dădu înapoi, înmărmurită, în salo#nul principal, ca şi cum în apartament intrase un monstru în"ricoşător,/uaerens, /uem devoret 0 .

)ntr#adevăr, lumea avea motive să se tragă înapoi, să se în"ricoşe$e,să strige.

Fn o"iţer de jandarmerie punea câte doi jandarmi la uşa "iecăruisalon şi înainta spre +anglars, precedat de un comisar de poliţie încinscu eşar"a.

Doamna Dan&l ars scoase un strigăt şi leşină.+anglars, care se credea ameninţat Munele conştiinţe nu sunt nicio#

dată calme , în"ăţişă ochilor musa"irilor săi un chip descompus degroa$ă.

— +ar ce este, domnilor- întrebă 3onte#Cristo venind în întâmpina#rea comisarului !

— Care dintre dumneavoastră, domnilor, întrebă magistratul "ără sărăspundă contelui, se numeşte ndrea Cavalcanti-Fn strigăt de buimăcire porni din toate colţurile salonului. Căutară,

( Căutând pe cine să#l mănânce # lat. .(8<



întrebară.— +ar cine#i acest ndrea Cavalcanti- întrebă +anglars aproape

rătăcit.— Fn "ost ocnaş evadat din ocna de la oulon.— 1i ce crimă a comis-— / învinuit, spuse comisarul cu voce impasibilă, că a asasinat pe

individul Caderousse, "ostul lui tovarăş de lanţ, în momentul când ieşeade la contele de 3onte#Cristo.

3onte#Cristo a$vârli o privire "ulgerătoare în juru#i.ndrea dispăruse.

IIIDRU:UL SPRE BEL=IA

=a câteva clipe după scena de con"u$ie produsă în saloaneledomnului +anglars, prin apariţia neaşteptată a brigadierului de

jandarmerie şi prin destăinuirea ce urmase, vastul palat se golise cu oiuţeală asemănătoare aceleia pe care ar "i pricinuit#o anunţarea unui ca$de ciumă sau holeră printre invitaţi4 în câteva minute, prin toate uşile, petoate scările, prin toate ieşirile, lumea se grăbise să se retragă sau, maibine $is, să "ugă; căci era una din acele împrejurări când nu eşti obligatnici măcar să încerci a e*prima banalele consolări care în marilecatastro"e "ac inoportuni pe cei mai buni prieteni.

?n palatul "an#*erului Dan&lars' n#uiat n #a"in etul său, îşi "ăceadepo$iţia în "aţa o"iţerului de jandarmerie; doamna +anglars sta

înmărmurită în budoarul pe care#l cunoaştem, şi /ug nie care, cu ochisemeţi şi cu bu$e dispreţuitoare, se retrăsese în camera sa cu tovarăşaei nedespărţită, =ouise d& r mill1!

Numeroşii servitori, mai numeroşi încă în seara aceea decât deobicei, căci li se adăugaseră, în vederea serbării, co"etarii, bucătarii, şichelnerii de la Ca"G de <aris, îndreptând împotriva stăpânilor "uriaaşa#$isului a"ront "ăcut lor, staţionau în grupuri la o"iciu, la bucătării, încamere, sinchisindu#se prea puţin de serviciul care, de altminteri, era înmod cât se poate de natural întrerupt.

<rintre di"eritele personaje care "remătau sub imperiul diverselor in#terese, numai două merită să ne ocupăm de ele; domnişoara /ug nie+anglars şi domnişoara =ouise d& rmill(.

ânăra logodnică, am spus, se retrăsese cu aerul tru"aş, cu bu$eledispreţuitoare şi cu mersul unei regine o"ensate, urmată de tovarăşa ei,mai palidă şi mai tulburată decât ea.

Când ajunse în camera sa, /ugGnie încuie uşa pe dinăuntru, în timpce =ouise cădea pe un scaun.

— 0, +oamne:. +oamne: oribil lucru: spuse tânăra mu$iciană; cineputea să#şi închipuie- +omnul ndrea Cavalcanti... un asasin... unevadat din ocnă... un ocnaş.. !

Fn $âmbet ironic crispă bu$ele /ug niei!— /ram predestinată, spuse ea. Nu scap de 3orcer" decât ca să dau

peste Cavalcanti: % O' nu #onfunda pe unul #u altul' Eu& nie6

— aci: oţi bărbaţii sunt nişte ticăloşi, şi mă bucur că pot "ace maimult decât să îi detest; acum îi dispreţuiesc.— Ce "acem- întrebă =ouise.— Ce "acem- Ceea ce urma să "acem peste trei $ile4 să plecăm.

(8@



— şadar, cu toate că nu te mai măriţi, rămâi la aceeaşi hotărâre-— scultă, =ouise, mi#e groa$ă de viaţa aceasta ordonată, a"ectată,

liniată ca notele noastre de mu$ică. Ceea ce am dorit totdeauna, ceea ceam nă$uit, am vrut, e viaţa de artistă, viaţa liberă, independentă, undenu te ridici decât prin tine, unde nu ai a da socoteală decât ţie. <entru cesă rămân- <entru ca, după o lună, să încerc a mă căsători din nou; cucine- <oate cu domnul +ebra(, aşa cum "usese vorba o clipă. Nu, =ouise,nu; aventura de astă#seară îmi va "i o scu$ă4 n#o căutam, n#o ceream4

+umne$eu mi#o trimite, şi e bine venită.— Cât de puternică şi curajoasă eşti tu: spuse blonda şi "irava "atătovarăşei ei brune.

— Nu mă cunoşteai încă- Haide, =ouise, să discutăm despre chestiu#nile noastre. răsura...

— +in "ericire este cumpărată de trei $ile.— i dat ordin să "ie dusă acolo unde urma s#o luăm-

% Da!— <aşaportul nostru$— ată#l.1i cu energia ei obişnuită; /ugGnie des"ăcu o hârtie şi citi4— 5+omnul =Gon d& rmill(, în vârstă de două$eci de ani, de pro"esie

artist, păr negru, ochi negri, călătorind cu sora lui5.— 2ravo: <rin cine ţi#ai procurat paşaportul $— +ucându#mă să cer domnului 3onte#Cristo scrisori pentru directo#

rii teatrelor din Loma şi Neapole, i#am e*primat temerile mele de acălători ca "emeie; el le#a înţeles per"ect, s#a pus la dispo$iţia meapentru a#mi "ace rost de un paşaport de bărbat, iar peste două $ile l#amprimit pe acesta şi am adăugat cu mâna mea4 ălătorind cu sora lui

— 2ine, spuse /ugGnie cu voioşie; nu ne mai rămâne decât să ne "a#cem bagajele; vom pleca în seara semnării contractului, în loc să plecăm

în seara nunţii. tâta to t!— Chib$uieşte bine, /ugGnie.— 0, am chib$uit îndeajuns: unt sătulă de a nu au$i vorbindu#se

decât despre reporturi, încheieri de lună, hausse, baisse,bonuri#spaniole, e"ecte haitiene. )n loc de toate astea, =ouise — înţelegitu — aerul, liberta#tea, cântecul păsărilor, câmpiile =ombardiei, canalele!eneţiei, palatele Lomei, plaja din Neapole. Cât avem =ouise-

%ata scoase dintr#un scrin încrustat un mic porto"el cu încuietoare,pe care o deschise; numără două$eci şi trei de bancnote.

— +ouă$eci şi tre i de mii de fran#i' spuse #a!— 1i cel puţin tot pe atâtea perle, diamante şi alte bijuterii, glăsui

/ugGnie. untem bogate. Cu patru$eci şi cinci de mii de "ranci putem trăica nişte principese doi ani de $ile sau, în mod convenabil, patru. +ar,până în şase luni, tu cu mu$ica ta, eu cu glasul meu, vom dublacapitalul. Haide, ia banii, eu iau caseta cu bijuterii; ast"el că dacă unadintre noi ar avea nenorocirea să piardă comoara, cealaltă va rămâne cua sa. cum vali$a4 să ne grăbim, vali$a.

— şteaptă, spuse =ouise ducându#se să asculte la uşa doamnei+anglars.

% De #e te temi$— ă nu ne prindă cineva.

— Fşa e încuiată.— ă nu ni se spună să deschidem.— ă ni se spună dacă vor; nu vom deschide.

% Eu& nie, eşti o adevărată ama$oană:(9



% 0, tu eşti "rumoasă, totdeauna "rumoasă: e*clamă =ouise. 1iacum, unde mergem-

— =a 2ru*elles, dacă vrei; este "rontiera cea mai apropiată. !omajunge la 2ru*elles, la =i J&e' la Aix)la)C*apelle+ vom ur#a pe Rin p,n ă latrasbourg, vom străbate /lveţia şi vom coborî în talia prinaint#Eothard. )ţi convine-

% Da!— =a ce te uiţi-— =a tine. erios, eşti admirabilă aşa; s#ar $ice că mă răpeşti.— /i, la dracu; şi pe bună dreptate:— 3i se pare că ai înjurat, /ugGnie-1i "etele, pe care oricine le#ar "i putut bănui cu"undate în lacrimi,

una pentru propria#i soartă, alta din devotament pentru prietena ei,i$bucniră în râs, ascun$ând urmele mai vi$ibile ale de$ordinii care

însoţise în chip "iresc pregătirile de evadare.poi, după ce stinseră luminile, cu ochi cercetători, cu urechea la

pândă, cu gâtul încordat, deschiseră uşa unui cabinet de toaletă cedădea spre o scară de serviciu care cobora până la curte, /ugGniemergând înainte şi ţinând cu un braţ vali$a pe care domnişoara d& rmill(abia o ridica cu am "ele m,ini!

Curtea era pustie. 2ătea mie$ul nopţii.<ortarul veghea încă./ugGnie se apropie încetişor şi#l vă$u pe vrednicul portar dormind în

"undul gheretei, lungit în jilţ.e întoarse spre =ouise, apucă din nou vali$a pe care o pusese un

moment jos, şi amândouă, ocrotite de umbra pe care o proiecta peretele,ajunseră sub boltă.

/ugGnie o ascunse pe =ouise în ungherul porţii, ast"el ca portarul,dacă îi va veni cumva gustul să se tre$ească, să nu vadă decât o

persoană.+upă aceea, ha$ardându#se în bătaia lămpii care lumina curtea4— <oarta: strigă ea cu "rumosu#i glas de contraaltă, bătând în geam.<ortarul se sculă, aşa cum /ugGnie prevă$use, şi "ăcu chiar câţiva

paşi pentru a recunoaşte persoana care ieşea; dar, vă$ând un tânăr careş"ichiuia nerăbdător cu cravaşa peste pantaloni, deschise îndată.

=ouise se strecură numaidecât, ca o şopârlă, prin poarta întredeschi#să, şi ţâşni repede a"ară. Calmă în aparenţă, deşi, după toate probabilită#ţile, inima ei număra mai multe pulsaţii decât în stare obişnuită, /ugGnieieşi la rându#i.

recea un comisionar. )l încărcară cu vali$a, apoi, indicându#i ca ţintăa cursei lor strada !ictoire nr. QW, "etele merseră în urma omului a căruipre$enţă o liniştea pe =ouise; /ugGnie era însă curajoasă ca o >udith sauo +alilă.

junseră la numărul indicat. /ugGnie porunci comisionarului să pună jos vali$a, îi dădu câteva monede şi, după ce bătu în oblon, îl concedie.

O"lonul n #are Eu& nie bătuse era de la casa unei cusătorese înştiinţată mai înainte4 aceasta nu se culcase încă, deschise.

— +omnişoară, spuse /ugGnie, pune#l pe portar să scoată caleaşcadin şopron şi trimite#l după cai. <o"tim cinci "ranci pentru osteneala lui.

— Nu $ău, spuse =ouise, te admir, ba aş spune chiar că te respect.

Cusătoreasa se uita cu mirare; deoarece se stabilise însă că vacăpăta două$eci de ludovici, nu "ăcu cea mai mică observaţie.<este un s"ert de ceas portarul se înapoia cu surugiul şi cu caii care,

cât ai clipi, "ură înhămaţi la trăsura pe care portarul legă vali$a cu o "rân#(92



ghie. % <o"tim paşaportul, spuse surugiul; ce drum apucăm, tinere bur#

ghe$- % +rumul %ontainebleau, răspunse /ugGnie cu voce aproape

masculină.— Ce tot spui- întrebă =ouise.— )mi iau măsurile de prevedere, glăsui /ugGnie; "emeia căreia îi

dăm două$eci de ludovici ar putea să ne trăde$e pentru patru$eci4 vomlua pe bulevard altă direcţie.1i "ata se aruncă în trăsura con"ortabilă, aproape "ără să atingăscara.

— /ugGnie, tu ai totdeauna dreptate, spuse pro"esoara de cantoluând loc lângă prietena ei.

Peste un sf ert de ceas surugiul, readus pe calea cuvenită, treceapocnind din bici dincolo de bariera aint#3artin.

— 0, iată#ne în s"ârşit ieşite din <aris: glăsui =ouise respirând.— +a, draga mea, şi răpirea este consumată de#a binelea, răspunse

/ugGnie. % Da' da r "ără violenţe, spuse =ouise.— 3ă voi prevala de aceasta ca de o circumstanţă atenuantă.Cuvintele se pierdură în huruitul pe care îl "ăcea trăsura gonind pe

caldarâmul şoselei !illette.+omnul +anglars îşi pierduse "iica.

IVH NF= 5= C=0<0 F= 1 C= O DIRULH

1i acum s#o lăsăm pe domnişoara +anglars să gonească împreună

cu prietena ei pe drumul spre 2ru*elles, şi să ne întoarcem la bietulndrea Cavalcanti, oprit în chip aşa de ne"ericit pe drumul carierei sale.)n ciuda tinereţii, el era un "lăcău "oarte îndemânatic şi inteligent.+e aceea l#am vă$ut, după primele $vonuri care pătrunseseră în sa#

lon, apropiindu#se treptat#treptat de uşă, străbătând o cameră sau douăşi, în s"ârşit, dispărând.

0 împrejurare pe care am uitat s#o menţionăm, şi care totuşi nu tre#buie omisă, e că într#una din camerele străbătute de Cavalcanti se a"lae*pus trusoul miresei, caseta cu diamante, şaluri din caşmir, dantele de!alenciennes, voaluri din nglia, tot ce alcătuieşte, în s"ârşit, lumeaobiectelor ispititoare la al căror nume inima "etelor tresaltă de bucurie.

recând prin camera aceasta, "apt care dovedeşte că ndrea era nunumai un "lăcău "oarte inteligent şi "oarte îndemânatic, dar şiprevă$ător, el puse mâna pe cea mai bogată dintre podoabele e*puse.

?n.estrat cu această pleaşcă, ndrea se simţise pe jumătate maiuşor sărind prin "ereastră şi "urişându#se printre mâinile jandarmilor.

)nalt şi sprinten ca un luptător antic, vânjos ca un spartan, ndreagonise un s"ert de ceas "ără să ştie încotro merge, cu singurul scop de ase depărta de locul unde era să "ie prins.

<ornind din strada 3ont#2lanc se pomenise, cu instinctul acela albarierelor pe care hoţii îl posedă aşa cum iepurele are instinctul cuibului,

la capătul stră$ii =a"a(ette.A#i' sufo#at' &,f,ind' se opri!/ra absolut singur şi avea la stânga terenul aint#=a$are, vast şi

pustiu, iar la dreapta <arisul în toată pro"un$imea lui.(93



nul meu şi c#o să#ţi omor calul. <rin urmare e mai bine să mă opresc. <o"#tim trei$eci de "ranci; mă duc să mă culc la 5Calul Loşu5 şi, în prima tră#sură unde voi găsi un loc, am să mă urc. 2ună seara' prietene!

1i, după ce puse şase piese a câte cinci "ranci în palma vi$itiului, n#drea sări sprinten pe caldarâm.

!i$itiul înş"ăcă plin de bucurie banii şi se înapoie la pas pe şoseaua<arisului; ndrea se pre"ăcu a intra la hotelul alul .oşu( dar , după ce seoprise o clipă lângă poartă, au$ind $gomotul cabrioletei care pornea şi sepierdea în $are, îşi reluă cursa şi, în pas de atlet, "ăcu vreo două leghe.poi se odihni; se găsea, de bună seamă, "oarte aproape deChapelle# en# erval unde spusese că merge.

Nu oboseala îl oprea pe ndrea Cavalcanti, ci nevoia de a lua ohotărâre, necesitatea de a adopta un plan.

ă se urce în diligenţă era cu neputinţă. <entru a călători, într#un "elsau într#altul, un paşaport este absolut necesar.

ă rămână în departamentul 0ise, adică într#unul dindepartamentele cele mai descoperite şi supravegheate ale %ranţei, eraun lucru iarăşi cu neputinţă, în special pentru un om e*pert ca ndrea înmaterie de ilegalităţi.

ndrea se aşe$ă pe marginea şanţului, îşi lăsă capul în palme şichib$ui.

<este $ece minute înălţă capul; hotărârea sa era luată.coperi cu ţărână o parte a paltonului pe care avusese timpul să#l

smulgă din antecameră şi să#l îmbrace peste toaleta de bal şi, ajungândla Chapelle#en# erval, bătu cu îndră$neală în uşa singurului han de prinpartea aceea.

Hangiul veni să deschidă.— <rietene, spuse ndrea, mergeam de la 3ontre"ontaine la enlis

când calul meu, care e un animal nărăvaş, m#a trântit. rebuie să ajung

în noaptea asta la Compi J&ne' altminter i "amilia mea o să "ie "oarteneliniştită. <oţi să#mi închirie$i un cal-2un sau rău, un hangiu are totdeauna un cal.Hangiul din Chapelle#en# erval chemă argatul, îi porunci să pună şa#

ua pe /ălan şi îşi tre$i "iul, un copil de şapte ani, care urma să încalece laspatele domnului şi să aducă înapoi patrupedul.

ndrea dădu două$eci de "ranci hangiului, iar când îi scoase din bu#$unar lăsă o carte de vi$ită.

Cartea de vi$ită era a unuia dintre prietenii săi de la Ca"G de <aris;ast"el că hangiul, după ce ndrea plecă, ridică de jos cartonul că$ut şi "u

încredinţat că închiriase calul său domnului conte de 3aulGon, stradaaint#+omini?ue, R7; numele şi adresa aceasta se găseau pe cartea devi$ită.

/ălanul nu mergea repede, însă mergea cu paşi egali şi stăruitori; întrei ceasuri şi jumătate ndrea "ăcu cele două leghe care îl despărţeaude Compi J&ne+ sunau orele patru la orolo&iul prim ăriei când ajunse înpiaţa unde se opresc diligenţele.

La CompiJ&ne se & ăseşte un hotel admirabil de care îşi aduc amintechiar şi cei care nu au tras la el decât o dată...

ndrea, care mai poposise aci cu prilejul uneia din cursele pe care le"ăcuse prin împrejurimile <arisului, îşi aminti de hotelul 5=a clopotul şi

clondirul5; se îndreptă într#acolo, vă$u la lumina unui "elinar "irma indica#toare, şi după ce concedie copilul dându#i toate monedele mărunte pecare le avea la el, bătu în uşă socotind cu multă dreptate că dispunea detrei sau patru ceasuri şi că lucrul cel mai bun era să se pregătească,

(98



printr#un somn bun şi o cină bună, împotriva oboselilor de mâine.Des#*ise un servitor!— <rietene, spuse ndrea, vin de la aint#>ean#au#2ois unde am

prân$it; socoteam să iau trăsura de la mie$ul nopţii; dar m#am rătăcit caun prost şi de patru ceasuri tot umblu prin pădure. +ă#mi una din cămă#ruţele "rumoase dinspre curte şi trimite#mi un pui rece şi o sticlă cu vinde 2ordeau*.

ervitorul nu avu nici o bănuială4 ndrea vorbea cu liniştea cea mai

desăvârşită, ţinea ţigara în gură si mâinile în bu$unarele paltonului; hai#nele lui erau elegante, barba îngrijită, ci$mele "ără cusur; avea aerulunui vecin întâr$iat, atâta tot.

)n timp ce servitorul îi pregătea camera, ga$da se sculă; ndrea o întâmpină cu cel mai "ermecător $âmbet şi o întrebă dacă nu poate săaibă numărul Q pe care îl mai avusese când a trecut ultima oară prinCompiJ&ne+ din neferi#ire' num ărul trei era ocupat de un tânăr carecălătorea cu sora lui.

ndrea părea de$nădăjduit; nu se mângâie decât când ga$da îlasigură că numărul V care i se pregătea avea întru totul aceeaşi aşe$areca şi numărul Q; în timp ce îşi încăl$ea picioarele şi vorbea despreultimele curse de la Chantilli(, aşteptă să i se anunţe că odaia e gata.

ndrea nu pomenise "ără motiv de apartamentele drăguţe care dă#deau spre curte; curtea hotelului 5=a clopotul5, cu întreitul ei şir degalerii care îi dau aerul unei săli de spectacol, cu iasomiile şi clematitelecare urcă de#a lungul coloanelor sale, sprintenă ca o decoraţie naturală,e una dintre cele mai încântătoare intrări de han ce e*istă pe lu me!

<uiul era "raged, vinul era vechi, "ocul scăpăra4 ndrea se pomenicinând cu tot atâta po"tă de parcă nu i se întâmplase nimic.

<e urmă se culcă şi adormi aproape numaidecât somnul acela neîn#duplecat pe care omul îl găseşte totdeauna la două$eci de ani, chiar

când are remuşcări.untem nevoiţi să mărturisim că ndrea ar "i putut să aibă remuş#cări, însă nu avea.

ată planul lui ndrea, plan care îi dăruise cea mai mare parte din li#niştea sa.

0 dată cu venirea $ilei, el se va scula, va ieşi din hotel după ce vaplăti cu scrupulo$itate datoria; va ajunge în pădure, va cere, sub prete*tcă "ace studii de pictură, ospitalitatea unui ţăran; îşi va cumpăra uncostum de tăietor şi o secure, va da jos îmbrăcămintea elegantă şi o valua pe a lucrătorului; apoi, cu mâinile pline de pământ, cu părul "ăcutcastaniu graţie unui pieptene de plumb, cu obra$ul bron$at graţie unuipreparat a cărui reţetă i#o dăduseră "oştii lui tovarăşi, va ajunge, dintr#opădure într#alta, până la "rontiera cea mai apropiată, mergând noaptea,adormind $iua prin păduri sau prin cariere şi neapropiindu#se de locurilecu oameni decât pentru a#şi cumpăra din când în când o pâine.

+upă ce va trece "rontiera, ndrea îşi va trans"orma diamantele înbani, va trans"orma banii în $ece bancnote pe care le va purta totdeaunala el în ca$ de accident, şi se va a"la ast"el posesorul unei sume decinci$eci de mii de lire, ceea ce "ilo$o"iei sale nu i se părea o situaţie demoment prea aspră.

Se "i.uia de altminteri' mult' pe interesul Dan&larsilor de a potolilarma neplăcerii lor.

+e aceea, abstracţie "ăcând de oboseală, ndrea adormi aşa derepede şi de bine.

+e altminteri, pentru a se tre$i mai devreme, nu închise obloanele şi(99



se mulţumise doar să tragă $ăvoarele uşii şi să păstre$e, pe masa denoapte, un cuţit "oarte ascuţit de care nu se despărţea niciodată.

<e la şapte dimineaţa ndrea "u deşteptat de o ra$ă de soare, carelicărea călduţă şi strălucitoare pe chipul lui.

)n orice minte bine organi$ată ideea dominantă — şi e*istă întotdea#una una — ideea dominantă, spuneam, e aceea care, după ce a adormitcea din urmă, iluminea$ă cea dintâi tre$irea gândirii.

ndrea nu deschise încă pe deplin ochii şi gândul dominant îl stăpâ#

nea, şoptindu#i la ureche că a dormit prea mult.ări din pat şi alergă la "ereastră.Fn jandarm străbătea curtea.

>andarmul este unul dintre cele mai i$bitoare creaturi de pe lume,chiar pentru ochiul unui om liniştit4 dar pentru o conştiinţă "ricoasă şi ca#re are anumite motive să "ie, galbenul, albastrul şi albul din care se com#pune uni"orma lui capătă tonuri în"ricoşătoare.

— +e ce un jandarm- se întrebă ndrea.)şi răspunse pe dală, cu logica pe care cititorul a mai remarcat#o

desigur la el4— Fn jandarm n#are de ce să stârnească mirare la un han; dar să ne

îmbrăcăm.1i tânărul se îmbrăcă cu o repe$iciune pe care valetul său nu i#o

răpise în cele câteva luni de viaţă elegantă trăită la <aris.— 2un, glăsui ndrea îmbrăcându#se, am să aştept până pleacă şi,

după ce o pleca, mă "urişe$.1i, spunând cuvintele acestea, ndrea, încălţat şi îmbrăcat, se duse

binişor la "ereastră unde ridică pentru a doua oară perdeaua demuselină.

Nu numai că primul jandarm nu plecase, dar tânărul $ări încă o uni#"ormă albastră, galbenă şi albă la piciorul scării, singura pe care putea

coborî, în timp ce al treilea jandarm, călare şi cu arma în mână, stătea desantinelă la poarta dinspre stradă, singura pe unde putea ieşi.l treilea jandarm era cât se poate de incomod; căci dinaintea lui se

des"ăşura un semicerc de curioşi care astupau erm eti# poarta *otelului!— +race, mă caută: "u primul gând al lui ndrea.<aloarea năpădi "runtea tânărului; privi cu încordare în juru#i.Camera lui, ca toate celelalte de la etaj, nu răspundea decât spre

galeria e*terioară, deschisă tuturor privirilor. % unt pierdut: "u al doilea cuvânt al său.)ntr#adevăr, pentru un om în situaţia lui ndrea, arestarea însemna4

juraţii, judecata, moartea — moartea "ără milă şi "ără amânare.)şi strânse o clipă, convulsiv, capul în mâini.imţi în clipa asta că e pe punctul de a înnebuni de "rică.+ar curând, din lumea de gânduri care se ciocneau în capu#i, ţâşni

un gând de speranţă; un $âmbet palid se desenă pe bu$ele lui vinete şipe obrajii crispaţi.

<rivi în juru#i; obiectele pe care le căuta se a"lau laolaltă pemarmura unui birou; o pană, cerneală şi o hârtie.

3uie pana în cerneală şi scrise, cu o mână căreia îi porunci să "ie"ermă, următoarele rânduri pe prima "oaie de caiet4

5N#am bani să plătesc, dar nu sunt un om necinstit; las ca amanetacul acesta care preţuieşte de $ece ori mai mult decât suma ce datore$.Log să "iu iertat că am "ugit în $ori; mi#era ruşine:5

coase acul din cravată şi#l puse pe hârtie.+upă aceea, în loc să lase $ăvoarele în uşă, le trase înapoi, ba chiar

(9;



întredeschise uşa ca şi cum ar "i ieşit din cameră uitând s#o închidă şi,strecurându#se în cămin ca unul deprins cu acest "el de gimnastică, trasespre el paravanul de hârtie repre$entând pe chille la +eidame, ştersecu picioarele urma paşilor în cenuşă şi începu să se caţere pe coşul ce îio"erea singura cale de salvare în care nădăjduia încă.

)n momentul acela primul jandarm, care i$bise vederea lui ndrea,urca scara, precedat de comisarul poliţienesc şi susţinut de al doilea jan#darm care pă$ea partea de jos a scării şi care, la rându#i, putea să

aştepte ajutorul celui ce staţiona la poartă.ată cărei împrejurări ndrea datora vi$ita aceasta pe care cu atâtatrudă el se pregătea s#o primească în "elul său.

)n $orii $ilei telegra"ele bătuseră în toate direcţiile şi "iecarelocalitate, înştiinţată aproape imediat, tre$ise autorităţile punând "orţapublică pe urma ucigaşului lui Caderousse.

CompiIgne, reşedinţă regală, CompiIgne, oraş de vânătoare,CompiIgne, oraş de garni$oană este în$estrat din belşug cu autorităţi,

jandarmi şi comisari; vi$itele începuseră deci îndată după sosireaordinului telegra"ic, iar pentru că hotelul 5=a clopotul şi clondirul5, eraprimul hotel al oraşului, se începuse în mod "iresc cu el.

+e altminteri, după raportul santinelelor care "ăcuseră de gardă înnoaptea aceea la primărie Mprimăria este învecinată cu hanul 5=aclopotul5 , după raportul santinelelor, spuneam, se constatase că maimulţi călători au tras în timpul nopţii la hotel.

antinela, care "usese schimbată la şase dimineaţa îşi amintea chiarcă, în momentul când a "ost pusă la post, adică la patru şi câtevaminute, vă$use un tânăr călare pe un cal alb, cu un copil de ţăran înspate şi că tânărul coborâse în piaţă, dăduse drumul ţăranului şi calului,şi a bătut la hotelul a cărui uşă se deschisese în "aţa lui şi se închisese înurma lui.

2ănuielile se opriseră asupra acestui tânăr întâr$iat în mod aşa decurios.ar tânărul nu era altul decât ndrea.)ntemeiaţi pe aceste date, comisarul de poliţie şi jandarmul, care

era un brigadier, se îndreptau spre uşa lui ndrea; uşa era întredeschisă.— Hm, uşa deschisă e semn rău: spuse brigadierul, vulpe bătrână,

hrănită cu vicleşugurile meseriei; aş pre"era#o închisă cu trei rânduri de$ăvoare.

)ntr#adevăr, scrisorica şi acul lăsate de ndrea pe masă con"irmarăsau, mai bine $is, sprijiniră tristul adevăr. ndrea "ugise.

puneam sprijiniră, deoarece brigadierul nu era omul care să selase convins de#o singură dovadă.<rivi în juru#i, îşi a"undă ochii sub pat, întoarse perdelele pe dos,deschise dulapurile şi în s"ârşit, se opri la cămin. Eraţie precauţiunilor luindrea, nu rămăsese în cenuşă nici o urmă despre trecerea sa.

Cu toate acestea căminul însemna o ieşire, iar în împrejurările de"aţă orice ieşire trebuia să "ie obiectul unei serioase investigaţii.

Bri&adierul ceru deci să i se aducă un tăciune şi nişte paie; îndopăcăminul aşa cum ar "i "ăcut cu un tun şi dădu "oc.

<ereţii de cărămidă trosniră; o coloană opacă de "um se întinse princoş şi urcă spre cer ca o sumbră ţâşnire de vulcan, dar pri$onierul nucă$u precum se aştepta.

ceasta pentru că ndrea preţuia încă, din tinereţea sa trăită înluptă cu societatea, cât un jandarm, chiar dacă jandarmul acesta ar "i"ost ridicat la rangul respectabil de brigadier; prevă$ând prin urmare

(9<



incendiul, ajunsese pe acoperiş şi stătea ghemuit lângă burlan.Nădăjdui o clipă că e salvat căci îl au$i pe brigadier chemându#i pe

ceilalţi doi jandarmi şi strigându#le cu glas tare4 % u mai este6+ar, întin$ând binişor gâtul, vă$u că, în loc să se retragă aşa cum

era natural, cei doi jandarmi iscodeau cu mai multă luare aminte.=a rându#i privi în jur#împrejur4 primăria, o construcţie colosală din

secolul al ! #lea, se înălţa ca o "ortăreaţă sumbră; la dreapta, prin des#

chi$ăturile edi"iciului, te puteai cu"unda în toate ungherele acoperişuluiaşa cum, de pe înălţimile unui munte, te cu"un$i în vale.ndrea înţelese că va vedea în curând ivindu#se capul brigadierului

de jandarmerie la vreuna din aceste deschi$ături.+escoperirea însemna şi pier$ania; o vânătoare pe acoperişuri nu#i

o"erea nici o şansă de succes.e hotărî deci să coboare, nu pe unde venise, ci pe un drum analog.Cercetă din ochi coşul din care nu vedea ieşind nici un "um, ajunse

la el târându#se pe acoperiş şi dispăru prin gaura lui, "ără să#l "i vă$utcine va!

)n clipa aceea se deschidea o "erestruică a primăriei şi, prin"erestruică, ieşea capul brigadierului din jandarmerie.

Capul rămase un moment nemişcat, ca unul din relie"urile de piatrăcare decorea$ă clădirea; apoi, cu un o"tat lung de de$amăgire, dispăru.

Calm şi demn ca legea al cărei repre$entant era, brigadierul trecu"ără să răspundă nenumăratelor întrebări ale mulţimii îngrămădite înpiaţă, şi reintră în hotel.

— /i, ce e- întrebară la rândul lor cei doi jandarmi.— Ce să "ie, băieţi: răspunse brigadierul; de bună seamă tâlharul a

şters#o cu adevărat, din $ori; vom trimite însă în urmărirea lui peşoseaua !illers#Cotterets, pe şoseaua No(on, şi vom scotoci pădurea

unde îl vom înhăţa negreşit.0norabilul slujbaş abia rostise, cu intonaţia caracteristică brigadieri#lor din jandarmerie, adverbul acesta sonor, când un strigăt prelung despaimă, urmat de ţârâitul unei sonerii, răsună în curtea hotelului.

— 0, ce e asta- e*clamă brigadierul.— Fn călător care pare tare grăbit, spuse hotelierul. =a ce număr se

sună- % La nr! 3!— a aleargă, băiete:)n momentul acela strigătele şi $gomotul soneriei se înteţiră. ervi#

torul porni în goană.— , nu: spuse brigadierul oprindu#l; cel care sună îmi "ace impresiacă cere pe altcineva decât pe servitor, ast"el că îi vom pune la dispo$iţie

un jandarm. Cine stă la nr. Q-— inerelul sosit cu sora lui a$i noapte, şi care a cerut o cameră cu

două paturi.oneria răsună pentru a treia oară cu o intonaţie plină de nelinişte.— )ncoa, domnule comisar: strigă brigadierul; urmaţi#mă şi grăbiţi

pasul.— 0 clipă, glăsui hotelierul; la camera nr. Q sunt două scări4 una e*#

terioară, una interioară.— 2un, spuse brigadierul; eu apuc pe cea interioară, este departa#

mentul meu. Carabinele sunt încărcate- % Da' domnule "ri&adier!— /i bine, voi vegheaţi la scara de a"ară şi, dacă vrea să "ugă,

(9@



trageţi; după câte spune telegra"ul, e un criminal periculos.2rigadierul dispăru îndată, urmat de comisar, pe scara interioară; îl

însoţea larma pe care destăinuirile cu privire la ndrea o stârniseră înmulţime.

ată ce se întâmplase4ndrea coborâse cu "oarte multă îndemânare până la două treimi

din coş, dar, ajungând aci, piciorul îi scăpase, ast"el că a venit jos cu maimultă vite$ă şi în special cu mai mult $gomot decât ar "i vroit. Nu era

nimic dacă odaia ar "i "ost pustie; din păcate, însă, ea era locuită.+ouă "emei dormeau într#un pat; $gomotul le tre$ise.<rivirile lor se aţintiseră asupra punctului de unde venea $gomotul şi

vă$useră, prin deschi$ătura căminului, apărând un bărb at!Fna dintre cele două "emei, "emeia blondă, scosese strigătul

cumplit care a cutremurat toată casa, pe când cealaltă, care era brună,repe$indu#se la şnurul soneriei, dăduse alarma scuturându#l din toateputerile.

<e ndrea îl păştea, după cum se vede, nenoro#irea!— %ie#vă milă, strigă el palid, buimăcit, "ără să vadă persoanele

cărora li se adresa; "ie#vă milă, nu chemaţi, salvaţi#mă: Nu vreau să vă"ac rău.

— ndrea, asasinul: strigă una dintre tinerele "emei. % Eu& nie: domnişoara +anglars: murmură Cavalcanti trecând de

la în"ricoşare la buimăcire.— jutor: ajutor: strigă domnişoara d& rmill( luând soneria din mâi#

nile ţepene ale /ug niei şi sunând cu mai multă putere chiar decât tova#răşa ei.

— alvaţi#mă, sunt urmărit: spuse ndrea împreunându#şi mâinile;"ie#vă milă, nu mă predaţi.

— / prea târ$iu, se aud paşi: răspunse /ugGnie.

— scundeţi#mă undeva; o să spuneţi că v#aţi speriat "ără vreunmotiv; veţi îndepărta bănuielile şi îmi veţi "i salvat viaţa.trânse una într#alta, în"ăşurându#se în pături, "emeile rămaseră

mute în "aţa glasului implorator; toate temerile, toate de$gusturile seciocneau în mintea lor.

% Bine' fie6 spuse Eu& nie; întoarce#te pe unde ai venit,nenorocitule; pleacă, şi nu vom spune nimic.

— Fite#l: uite#l: strigă un glas pe palier. Fite#l, îl văd:)ntr#adevăr, brigadierul îşi apropiase ochiul de broască şi îl $ărise pe

ndrea în picioare, implorând.0 lovitură violentă cu patul puştii $vârli în lături broasca, alte două

aruncară $ăvoarele; uşa s"ărâmată că$u înăuntru.Andr ea alergă la cealaltă uşă care dădea spre galeria curţii şi o des#

chise, gata să se năpustească pe acolo.Cei doi jandarmi se a"lau la pândă cu carabinele lor şi îl luară la

ochi.ndrea încremenise; palid, cu trupul dat puţin pe spate, ţinea cuţitul

inutil în mâna crispată.— %ugi: strigă domnişoara d& rmill( în inima căreia intra mila pe

măsură ce ieşea spaima; "ugi:— au omoară#te: spuse /ugGnie cu tonul şi cu po$a uneia dintre

vestalele care, în circ, porunceau cu degetul gladiatorului victorios sădea adversarului lovitura de graţie.ndrea se în"ioră şi o privi pe "ată cu un $âmbet de dispreţ care

dovedi că ticăloşia lui nu înţelegea cru$imea sublimă a onoarei.(;



— ă mă omor- întrebă el aruncând cuţitul; de ce-— i spus singur, e*clamă domnişoara +anglars, că te vor

condamna la moarte, că te vor e*ecuta ca pe cel mai decă$ut criminal.— /h, avem prieteni: răspunse Cavalcanti încrucişându#şi braţele.2rigadierul înaintă spre el cu sabia în mână.— Haide, haide, glăsui Cavalcanti; bagă sabia în teacă, prietene; nu

e nevoie de atâta tămbălău, devreme ce mă predau.1i îşi întinse mâinile spre cătuşe.

%etele priveau cu groa$ă metamor"o$a hidoasă care se des"ăşurasub ochii lor; omul de lume lepădându#şi aparenţele şi devenind iarăşiomul din ocnă.

Andre a se întoarse spre ele şi întrebă cu un $âmbet obra$nic4— +omnişoară /ug nie, ai vreun comision pentru părintele

dumitale- Căci, după toate probabilităţile, mă înapoie$ la <aris./ugGnie îşi ascunse capul în palme.— 0, n#aveţi de ce vă ruşina, şi nu vă iau în nume de rău că v#aţi ur#

cat în trăsură ca să alergaţi după mine, spuse ndrea. Nu eram euaproape soţul dumitale-

1i ndrea ieşi după ce plasă ironia aceasta, lăsându#le pe "ugare înprada su"erinţelor, ruşinii şi a comentariilor mulţimii.

Peste un ceas, îmbrăcate amândouă în straiele lor de "emei, seurcau în caleaşca de călătorie.

<oarta hotelului "usese închisă pentru a le pune la adăpost deprivirile lumii; cu toate acestea, când poarta "u redeschisă, trebuiră sătreacă printre două rânduri de curioşi cu ochi învăpăiaţi, cu bu$emurmurânde.

/ugGnie coborî perdelele; dar dacă nu mai vedea, au$ea totuşi, iarsunetul batjocurilor ră$bea până la ca.

— 0, de ce nu e lumea un pustiu- e*clamă dânsa aruncându#se în

braţele domnişoarei d& rmill( cu ochi care scânteiau de ciuda aceea care îl "ăcea pe Neron să dorească un singur cap lumii romane pentru a#l tăiadintr#o singură lovitură.

doua $i trăgeau la hotelul %landra din 2ru*elles.ndrea "usese întemniţat din ajun la Conci Jr&erie!

VLE=EA

ţi vă$ut cu câtă linişte putuseră îndeplini domnişoara +anglars şidomnişoara d& rmill( trans"ormarea şi "uga lor4 "iecare din casă era preaocupat cu treburile#i proprii ca să se mai gândească la ale lor.

)l vom lăsa pe bancher, cu sudoarea pe "runte, să înşire, în "aţa"antomei bancrutei, coloanele enorme ale pasivului, şi o vom însoţi pebaroana care, după ce a rămas $drobită un moment, sub violenţaloviturii, se dusese la consilierul ei obişnuit, adică la =ucien +ebra(.

2aroana îşi pusese, într#adevăr, speranţe în căsătoria "etei, pentru ascăpa în s"ârşit de o tutelă care, având de#a "ace cu un caracter ca al /u#g niei, era cât se poate de stânjenitoare; în contractele tacite caremenţin linia ierarhică a "amiliei, mama ne"iind, la drept vorbind, stăpâna

"iicei sale decât cu condiţia de a "i în permanenţă pentru ca un e*emplude cuminţenie şi un model de per"ecţiune.ar doamna +anglars se temea de pătrunderea /ug niei şi de

s"aturile domnişoarei d& rmill(; surprinse anumite priviri dispreţuitoare(;(



$vârlite de "iica ei lui +ebra(, priviri care păreau să arate că "atacunoştea întregul mister al relaţiilor amoroase şi pecuniare cu secretarulintim. +ar o interpretare mai pătrun$ătoare şi mai apro"undată ar "idemonstrat, dimpotrivă, baroanei că /ugGnie îl detesta pe +ebra(, nupentru că el era în casa părintească o piatră de obstacol şi de scandal, cipentru că îl punea pur şi simplu în categoria acelor bipe$i pe care+iogene încerca să nu#i mai numească oameni, şi pe care <laton îidesemna, prin peri"ra$ă, animale cu două picioare şi "ără pene.

+in punctul ei de vedere şi, din păcate, în lumea aceasta "iecare arepunctul său de vedere care îl împiedică să vadă punctul de vedere alaltora, doamna +anglars regreta in"init că nunta /ug niei a "ost$ădărnicită, nu pentru că nunta era convenabilă şi urma să asigure"ericirea copilei sale, ci pentru că mariajul îi dădea ei libertatea.

lergă deci, după cum am spus, la +ebra( care, după ce asistase catoţi ceilalţi la semnarea contractului şi la scandalul ce se stârnise apoi,s#a grăbit să se retragă la club unde discuta cu câţiva prieteni despreevenimentul care, în momentul de "aţă, constituia subiectul deconversaţie pentru trei s"erturi din oraşul acesta eminamente intrigant,ce se numeşte capitala lumii.

)n momentul când, îmbrăcată cu o rochie neagră şi ascunsă sub unvoal, doamna +anglars urca scara apartamentului lui +ebra(, în ciuda a#sigurărilor date de portar că tânărul nu este acasă, +ebra( respingeainsinuările unui prieten care încerca să#l convingă că, după scandalulcumplit care avusese loc, era de datoria lui ca prieten al casei să se

însoare cu domnişoara /ugGnie +anglars şi cu cele două milioane ale ei.+ebra( se împotrivea, asemeni omului care n#ar vrea decât să "ie

învins; căci de multe ori se gândise şi el la aceasta; apoi, deoarece ocunoştea pe /ugGnie şi îi ştia caracterul independent şi mândru, lua dincând în când o atitudine absolut de"ensivă, spunând că legătura era cu

neputinţă, dar lăsându#se în taină gâdilat de ideea răutăcioasă care,după spusa tuturor moraliştilor, preocupă neîncetat pe omul cel maicorect şi mai curat — idee ce veghea$ă în adâncul su"letului aşa cumatan veghea$ă dinapoia crucii. Ceaiul, jocul, conversaţia — interesantăprecum vedeţi deoarece se discutau chestiuni aşa de grave — ţinurăpână la ora unu noaptea.

)n vremea asta, introdusă de valetul lui =ucien, doamna +anglarsaştepta voalată şi palpitândă în salonaşul verde, între două coşuri cu "loritrimise chiar de ea în timpul dimineţii şi pe care +ebra( — trebuie sărecunoaştem — le orânduise, le plivise cu o grijă care o "ăcu pe biata"emeie să îi ierte absenţa.

=a unspre$ece şi patru$eci de minute, sătulă de aşteptare inutilă,doamna +anglars se urcă din nou în trăsură şi se înapoie acasă.-emeile dint r#o anumită lume au comun cu cochetele bine situate

"aptul că, de obicei, nu se înapoia$ă acasă după mie$ul nopţii: 2aroanareintră în palat cu e*act precauţiunile pe care /ugGnie le luase laplecare; urcă încetişor, cu inima strânsă, scara apartamentului ei,

învecinat, după cum ştim, cu acela al /ug niei!e temea aşa de mult să nu provoace vreun comentariu; credea aşa

de puternic, biata "emeie — respectabilă cel puţin din acest punct devede#re — în inocenţa "iicei sale şi în "idelitatea ei pentru căminulpărintesc:

scultă la uşa /ug niei, apoi, neau$ind nici un $gomot, încercă săintre; dar $ăvoarele erau puse.

+oamna +anglars îşi închipui că, obosită de emoţiile cumplite ale(;2



serii, /ugGnie se culcase şi că dormea.0 chemă pe cameristă şi o cercetă.— +omnişoara /ugGnie a intrat în apartamentul ei cu domnişoara

d& rmill(, răspunse camerista; pe urmă au luat ceaiul împreună; după a#ceea m#au concediat spunându#mi că nu mai au nevoie de mine.

+in momentul acela camerista se dusese la o"iciu şi îşi închipuia, catoată lumea, că "etele se găsesc în apartament.

+oamna +anglars se culcă deci "ără vreo umbră de bănuială; dar, li#

niştită asupra "iinţelor, mintea ei reveni asupra evenimentului.<e măsură ce ideile se limpe$eau în cap, proporţiile sceneicontractului sporeau; nu mai era un scandal, era un vacarm; nu mai erao ruşine, era o ticăloşie.

tunci, "ără să vrea, baroana îşi reaminti că a "ost "ără milă cu biata3ercGd Js' lovit ă altădată prin soţul şi "iul ei de o nenorocire la "el demare.

% Eu& nie e pierdută, îşi spuse ca, şi noi de asemeni. Chestiunea, a#şa cum va "i pre$entată, ne acoperă de ruşine; căci, într#o societate ca anoastră, anumite lucruri ridicole sunt plăgi vii, sângerânde, de nelecuit.

5Ce noroc, murmură ea, că +umne$eu a dăruit /ug niei #ara#terula#ela #iudat de #are eu m)am #utremurat de at,tea ori6

1i privirea i se înălţă recunoscătoare spre cerul a cărui misterioasăprovidenţă orânduieşte totul dinainte, potrivit cu evenimentele careurmea$ă să se întâmple şi pe care un cusur, un viciu chiar, le trans"ormăcâteodată în "ericire.

Eândul ei străbătu apoi spaţiul — aşa cum "ace, întin$ându#şiaripile, pasărea peste o prăpastie — şi se opri asupra lui Cavalcanti.

5 cest ndrea era un mi$erabil, un hoţ, un asasin; şi totuşi ndreaposeda maniere care arătau o semieducaţie, dacă nu o educaţiecompletă; ndrea se în"ăţişase în lume cu aparenţele unei mari averi, cu

sprijinul unor nume onorabile.5Cum să vadă limpede în acest labirint- Cui să se adrese$e pentru aieşi din cruda situaţi e$

+ebra(, la care alergase cu primul elan al "emeii ce caută un sprijin în omul pe care îl iubeşte şi care uneori o duce la pier$anie, +ebra( nuputea să#i dea decât un s"at4 altuia mai puternic decât el trebuia să seadrese$e.

Baroana se &,ndi atun#i la domnul de Villefort!+omnul de !ille"ort a vrut să#l areste$e pe Cavalcanti; domnul de

!ille"ort a adus, "ără milă, tulburarea în "amilia ei, ca şi cum ar "i "ost o"amilie străină.

+ar nu; cugetând bine, procurorul regal nu era un om "ără milă; eramagistrat, sclav al îndatoririlor sale, un prieten leal şi "erm care, brutaldar cu mână sigură, în"ipsese scalpelul în corupţie4 nu era un călău, ci unchirurg, un chirurg care a vrut să i$ole$e în ochii lumii onoarea+anglarsilor de ticăloşia tânărului pierdut pe care ei îl pre$entaseră înlume ca pe ginerele lor.

+in moment ce domnul de !ille"ort, prietenul "amiliei +anglars,proceda ast"el, nu se mai putea presupune că procurorul regal a ştiutceva dinainte şi că s#a pretat la vreuna din manoperele lui Andrea!

Le"lectând bine, purtarea lui !ille"ort i se în"ăţişa prin urmare baroa#

nei într#o lumină "avorabilă lor.+ar in"le*ibilitatea procurorului regal trebuia să se oprească aci; seva duce a doua $i la el şi îl va convinge, dacă nu să se abată de la

îndatoririle sale de magistrat, cel puţin să le lase latitudinea indulgenţei.(;3



2aroana va invoca trecutul; va reîmprospăta amintirile lui, vaimplora în numele unui timp vinovat, dar "ericit; domnul de !ille"ort vacocoloşi a"acerea sau cel puţin va lăsa Miar pentru aceasta n#avea decâtsă#şi întoarcă ochii într#altă parte cel puţin îl va lăsa pe Cavalcanti să"ugă şi nu va urmări crima decât socotindu#l pe criminal în contumacie.

bia atunci ea adormi ceva mai liniştită. doua $i, la nouă, se sculă şi, "ără să#şi sune camerista, "ără să dea

un semn de viaţă cuiva, se îmbrăcă şi — înveşmântată cu aceeaşi

simplitate ca şi în ajun — coborî scara, ieşi din palat, merse până înstrada <rovence, urcă într#o trăsură şi ceru să "ie dusă la casa domnuluide !i llefort!

+e o lună de $ile casa blestemată pre$enta aspectul lugubru al unuila$aret unde se declarase ciuma4 câteva apartamente erau închise pedinăuntru şi pe dina"ară; obloanele lăsate nu se deschideau decât oclipă, ca să intre aerul; vedeai atunci apărând la "ereastră capul

în"ricoşat al unui lacheu; apoi "ereastra se închidea, aşa cum lespedeaunui mormânt recade, iar vecinii îşi şopteau4

— Nu cumva o să vedem astă$i ieşind încă un sicriu din casadomnului procuror regal-

Doamna Dan&lars fu #uprins ă de un "ior vă$ând în"ăţişarea caseipustii, coborî din trăsură şi, cu genunchii tăiaţi, se apropie de poarta

încuiată şi sună.bia după ce soneria, al cărei $ornăit lugubru părea că participă la

tristeţea generală, răsună pentru a treia oară, apăru un portar, întredes#chi$ând poarta atât cât să poată spune un cuvânt.

!ă$u o "emeie, o "emeie de lume, o "emeie elegant îmbrăcată şi, cutoate acestea, poarta continuă să rămână aproape închisă.

— +ar deschide o dată: spuse baroana.— 3ai întâi, doamnă, cine sunteţi- întrebă portarul.

— Cine sunt- dar mă cunoşti îndeajuns.— Nu mai cunoaştem pe nimeni, doamnă.— +ar eşti nebun, prietene:— +e unde veniţi-

% O' asta e prea mult6— +oamnă, aşa e ordinul, scu$aţi#mă; numele dumneavoastră...— +oamna baroană +anglars. 3#ai vă$ut de două$eci de ori până a#

cum.— e poate, doamnă; ce doriţi-— /şti tare ciudat şi am să mă plâng domnului de !ille"ort de obră$#

nicia oamenilor săi.— +oamnă, nu e obră$nicie, e precauţie4 nimeni nu intră aci "ără uncuvânt din partea domnului d& vrign(, sau "ără a avea de vorbit cu

domnul procuror regal.— ocmai că am treabă cu domnul procuror regal.— Chestiune urgentă-— +esigur că îţi dai seama, din moment ce nu m#am urcat încă în

trăsura mea. +ar să s"ârşim; uite cartea mea de vi$ită, du#o stăpânuluidumitale.

— +oamna va aştepta până mă întorc- % Da' du)te!<ortarul încuie poarta, lăsând#o pe doamna +anglars în stradă./ drept, baroana n#aşteptă mult; în clipa următoare poarta se redes#

chise îndeajuns pentru a se lăsa loc baroanei să treacă4 ea intră şi poartase încuie în urma ei.

(;4



)n curte portarul scoase, "ără să piardă din vedere poarta o clipă, un"luier din bu$unar şi "luieră.

!aletul domnului de !ille"ort se arătă pe peron. % Doamna l va s#u.a pe om' spuse a#esta venind n nt âmpinarea

baroanei, dar ordinele lui sunt precise, iar domnul de !ille"ort m#a însărcinat să spun doamnei că portarul nu putea "ace alt"el decât a"ăcut.

)n curte era un "urni$or introdus cu aceleaşi precauţiuni şi ale cărui

măr"uri erau e*aminate.Baroan a urcă pe peron4 se simţea impresionată pro"und de tristeţeacare lărgea, pentru a spune ast"el, cercul tristeţii sale şi — călău$ită devalet — "u introdusă, "ără ca ghidul s#o piardă din vedere, în cabinetulmagistratului.

Ori#,t ar fi fost de preo#up ată doamna +anglars de motivul care o a#ducea, modul cum o primeau slugile i se păruse aşa de nedemn încât

începu prin a se plânge.!ille"ort îşi ridică însă capul îngreunat de durere şi o privi cu un $âm#

bet aşa de trist încât tânguirile i se stinseră p e "u.e!— cu$aţi#i pe servitorii mei de o în"ricoşare pe care nu le#o pot lua

în nume de rău4 sunt bănuiţi şi au devenit bănuitori.+oamna +anglars au$ise de multe ori, în lume, vorbindu#se de în"ri#

coşarea pe care o inspira magistratul; n#ar "i putut însă niciodată să crea#dă, dacă nu constata cu proprii ei ochi, că sentimentul acesta poate "idus aşa de departe.

— !rasă$ică şi dumneata eşti ne"ericit- întrebă ea.— +a doamnă, răspunse magistratul.— )n ca$ul acesta mă deplângi-— Cu toată sinceritatea, doamnă.— 1i înţelegi ce mă aduce la dumneata-

— !eniţi să#mi vorbiţi despre cele ce vi s#au întâmplat, nu#i aşa-— +a, domnule, o nenorocire groa$nică.— dică o neplăcere.— 0 neplăcere- e*clamă baroana.— 0, doamnă, răspunse procurorul regal cu calmul său netulburat;

am ajuns să nu consider nenorocire decât lucrurile ireparabile.— +omnule, cre$i că se va uita-— +oamnă, totul se uită, spuse !ille"ort; căsătoria "iicei

dumneavoastră se va "ace mâine, dacă nu se "ace a$i, sau peste opt $iledacă nu se "ace mâine. 1i nu cred că regretaţi pe pretendentuldomnişoarei /ugGnie.

+oamna +anglars îl privi pe !ille"ort, buimăcită că vede la el linişteaaceasta aproape batjocoritoare.— m venit oare la un prieten- întrebă ea cu un ton plin de

dureroasă demnitate.— +oamnă, ştiţi că da, răspunse !ille"ort ai cărui obraji se colorară,

rostind asigurarea aceasta, cu o roşeaţă uşoară.sigurarea "ăcea alu$ie la alte întâmplări decât la acelea care îi

preocupau în momentul acesta pe baroană şi pe el. % ?n #a.ul a#esta' spuse baroana, "ii mai a"ectuos, dragă !ille"ort;

vorbeşte#mi ca prieten, iar nu ca magistrat, şi când mă simt pro"und

ne"ericită nu#mi spune că trebuie să "iu veselă.!ille"ort se înclină.— +oamnă, când aud vorbindu#se despre nenorociri, glăsui el, am

luat de trei luni neplăcutul obicei de a mă gândi la ale mele, şi atunci(;8



de galere pentru "als la vârsta de 8W ani; tânărul "ăgăduia, precumvedeţi; apoi evadat, apoi asasin.

— 1i cine e nenorocitul acesta-— Cine ştie- un vagabond, un corsican.

% u a fost re#lamat de nimeni$— +e nimeni; nu i se cunosc părinţii.

% Dar omul #are venise din Lu##a$ % Un alt es#ro#' poate #ompli#ele lui!

2aroana îşi împreună mâinile.— !ille"ort- spuse ca cu intonaţia cea mai blândă şi maimângâietoare.

— <entru +umne$eu, doamnă: răspunse procurorul regal cu o tăriecare nu era lipsită de uscăciune; pentru +umne$eu, nu#mi cereţi graţiepentru vinovat. Ce sunt eu- =egea. re ochi legea să vadă tristeţea dum#neavoastră- re urechi legea să audă glasul dumneavoastră blând- reo memorie ca s#o aplice delicatelor dumneavoastră gânduri- Nu,doamnă, legea porunceşte, iar când legea a poruncit, loveşte.

)mi veţi spune că eu sunt o "iinţă vie, nu un cod; un om, nu un vo#lum. <riviţi#mă, doamnă, priviţi în jurul meu4 oamenii m#au tratat cape#un "rate- m#au iubit- m#au menajat- m#au cruţat- a cerut cinevagraţie pentru domnul de !ille"ort şi s#a acordat cuiva graţierea domnuluide !ille"ort- Nu, nu, nu: m "ost lovit, am "ost totdeauna lovit:

tăruiţi, ca o "emeie, adică sirenă ce sunteţi, în a#mi vorbi cu ochii"ermecători şi e*presivi care mi#aduc aminte că trebuie să roşesc. /i da,să roşesc de ceea ce ştiţi, şi poate şi de altceva.

+ar, de când am devenit eu însumi — şi poate mai pro"und decâtalţii — de atunci am scuturat veşmintele altuia pentru a găsi răul, şi l#amgăsit întotdeauna, ba, mai mult, am găsit cu plăcere, cu bucurie, peceteaslăbiciunii sau perversităţii omeneşti.

Căci "iecare om pe care îi recunoşteam vinovat, şi "iecare vinovat pecare îl loveam, mi se părea o dovadă vie, o dovadă nouă că eu nu sunt oe*cepţie hidoasă: +a, doamnă, toată lumea e rea; să#l dovedim şi să#llovim pe cel rău:

!ille"ort rosti ultimele cuvinte cu o înverşunare în"rigurată caredădea limbajului său o elocvenţă "eroce.

— +ar, reluă doamna +anglars încercând o ultimă s"orţare, spui cătânărul e vagabond, or"an, părăsit de toţi-

— Cu atât mai rău, cu atât mai rău, sau mai degrabă; cu atât mai bi#ne; <rovidenţa l#a creat ast"el ca nimeni să nu aibă a#l plânge.

— sta înseamnă să te năpusteşti asupra celui slab, domnule.— celui slab care asasinea$ă:

% De.onoarea lui se va rev ărsa asupra casei mele. % Eu n)am avut moartea n #asa mea$— 0, domnule, eşti "ără milă cu alţii: strigă baroana. /i bine, îţi spun

că şi alţii vor "i "ără milă cu dumneata:— %ie: spuse !ille"ort înălţând cu un gest de ameninţare braţul la

cer.— mână cel puţin ca$ul nenorocitului, dacă e arestat, pentru sesi#

unea viitoare; vom avea ast"el şase luni pentru ca lumea să uite.— Nu, spuse !ille"ort; mai am cinci $ile; instrucţia e "ăcută; cinci $ile

sunt mai mult decât îmi trebuie; de altminteri nu înţelegeţi, doamnă, căşi eu am nevoie să uit- /i bine, când lucre$ — şi lucre$ $i şi noapte —sunt momente care mă "ac să nu#mi mai amintesc de nimic, sunt "ericitaşa cum sunt morţii4 e pre"erabil, însă, decât să su"ăr.

(;;



— +omnule, el a "ugit, lasă#l să "ugă, inerţia este o clemenţă lesni#cioasă.

— +ar v#am spus că e prea târ$iu. )n $orii $ilei telegra"ul a"uncţionat, iar în momentul acesta...

— +omnule, spuse valetul intrând, un soldat aduce depeşa acestade la 3inisterul nternelor.

!ille"ort luă scrisoarea şi o des"ăcu repede. +oamna +anglars se în#"ioră de groa$ă, !ille"ort tresări de bucurie.

— / arestat: strigă !ille"ort; l#au arestat la CompiIgne; s#a s"ârşit.+oamna +anglars se ridică rece şi palidă.— dio, domnule, glăsui ea.— dio, doamnă, răspunse procurorul regal aproape voios, conducâ#

nd#o până la uşă.<e urmă, revenind la birou4— veam un "als, spuse el bătând scrisoarea cu dosul mâinii drepte,

aveam trei "urturi, aveam trei incendii; nu#mi mai lipsea decât un asasi#nat; iată#l4 sesiunea va "i "rumoasă.

VI< L 6

şa cum procurorul regal declarase doamnei +anglars, !alentine nuse reîntremase încă.

Kdrobită de oboseală, ea stătea într#adevăr în pat. )n camera ei, şidin gura doamnei de !ille"ort, a a"lat ea întâmplările pe care le#ampovestit, adică "uga /ugeniei şi arestarea lui ndrea Cavalcanti sau, maibine $is, a lui 2enedetto, precum şi acu$aţia de asasinat adusă contralui.

+ar !alentine era aşa de slabă încât istorisirea nu produse poate în#tregul e"ect pe care l#ar "i produs asupra ei în stare de sănătate normală.bia câteva idei vagi, câteva "orme nelămurite, învălmăşite cu idei

ciudate şi cu "antome "ugare, pâlpâiau în creierul ei bolnav, sau treceaupe dinaintea ochilor; în curând totul se şterse, iar sen$aţiile personalerecăpătară întreaga lor putere.

)n timpul $ilei !alentine era încă menţinută în realitate de pre$enţalui Noirtier care cerea să "ie dus la nepoata lui şi rămânea acolo învăluin#d#o pe !alentine în privirea lui paternă; apoi, când se înapoia de la<alatul >ustiţiei, petrecea şi !ille"ort un ceas sau două între părinte şicopil.

=a orele şase, !ille"ort se retrăgea în cabinet; la opt sosea domnuld& vrign( care îi aducea doctoria de noapte, preparată pentru "ată; apoiNoirtier era luat.

O suprave&*etoare' aleas ă de doctor, înlocuia pe toţi şi nu seretrăgea decât când, pe la orele $ece sau unspre$ece, !alentineadormea.

=a plecare, supraveghetoarea înmâna domnului de !ille"ort înpersoană cheile de la camera !alentinei, ast"el că nu se putea intra labolnavă de#cât străbătând apartamentul doamnei de !ille"ort şi cameramicului /douard.

3orrel venea în "iecare dimineaţă la Noirtier să se interese$e despre!alentine; dar, lucru e*traordinar, 3orrel părea din $i în $i mai liniştit.

?n primul r,nd' din .i n .i' de şi în prada unei violente e*altărinervoase, !alentine se simţea mai bine; apoi nu i#a spus 3onte#Cristo,

(;<



atunci când a alergat năucit la el, că dacă !alentine nu moare în douăceasuri, va "i salvată-

ar !alentine trăia încă, şi de atunci se scurseseră p atru .ile!/*altarea nervoasă despre care am pomenit o urmărea pe !alentine

chiar şi în somn sau, mai bine $is în starea de somnolenţă ce urmaveghei4 atunci, în liniştea nopţii şi a semiobscurităţii pe care o îngăduiaveio$a care se găsea pe cămin, ar$ând în învelişul ei de alabastru, vedeatrecând umbrele acelea care populea$ă camera bolnavilor şi pe care le

$gâlţâie "ebra cu aripile ei în"iorate. se părea atunci că vede, când pe mama ei care o ameninţa, cândpe 3orrel care îi întindea braţele, când "ăpturi aproape străine de viaţa eiobişnuită ca, de e*emplu, contele de 3onte#Cristo. <ână şi obiectelepăreau în momentele de delir mişcătoare şi pribege; iar vedeniile durauast"el până la orele două sau trei noaptea, când un somn de plumbpunea stăpânire pe "ată şi ţinea până la $iuă.

)n seara ce urmă dimineţii când !alentine a"lase de "uga /ug niei şide arestarea lui 2enedetto, şi când, după ce se amestecară o clipă cusen$aţiile propriei sale e*istenţe, întâmplările acestea începură să iasătreptat#treptat din cuget. +upă retragerea lui !ille"ort, a lui d& vrign( şi alui Noirtier, în timp ce la aint#<hilippe du Loule sunau orele unspre$ece— iar supraveghetoarea, care pusese la îndemâna bolnavei băuturapreparată de doctor şi încuiase uşa, asculta în"iorată la o"iciul unde seretrăsese comentariile servitorilor, reţinând în minte istoriile sumbre carede trei luni "ormau subiectul serilor în anticamera procurorului regal — oscenă neaşteptată se petrecea în camera aceasta, $ăvorâtă cu atâtagrijă.

recuseră cam $ece minute de la plecarea supraveghetoarei.+e un ceas, în prada "ebrei care revenea în "iecare noapte,

!alentine îşi lăsa capul, nesupus voinţei sale, să continue lucrul activ,

monoton şi neînduplecat al creierului care se istoveşte, reproducândneîncetat aceleaşi gânduri sau $ămislind aceleaşi imagini.+in "itilul veio$ei ţâşneau nenumărate ra$e, desenând rami"icaţii

ciudate când, deodată, în răs"rângerea ei tremurătoare, !alentinei i sepăru că vede biblioteca aşe$ată lângă cămin, într#o "iridă a peretelui,deschi$ându#se încetişor, "ără ca balamalele să scoată cel mai mic$gomot.

)ntr#alt moment !alentine ar "i apucat soneria şi ar "i tras şnurul demătase, strigând după ajutor; dar, în situaţia în care se găsea, n#o maimira nimic. vea conştiinţa că toate vi$iunile care o înconjurau erau"iicele delirului ei şi convingerea îi venise din "aptul că dimineaţa nurămânea niciodată o urmă a "antomelor nopţii, care dispăreau o dată cusosirea $ilei.

+e după uşă apăru o "igură omenească.!alentine era prea "amiliari$ată, graţie "ebrei, cu arătările de "elul a#

cesteia, pentru a se în"ricoşa; "ăcu numai ochii mari, nădăjduind că#l varecunoaşte pe 3orrel.

%igura continuă să înainte$e spre pat, pe urmă se opri şi păru că as#cultă cu pro"undă luare#aminte.

)n momentul acela o răs"rângere a veio$ei licării pe chipulvi$itatorului nocturn.

— Nu e el, murmură ea.1i aşteptă, convinsă că visa, că, aşa cum se întâmplă în vis, omul va

dispare sau se va schimba în altă "iinţă.+ar îşi pipăi pulsul şi, simţind că el bate cu violenţă, îşi aduse

(;@



n#am închis ochii o clipă; de patru nopţi veghe$ asupra dumitale, te ocro#tesc, te păstre$ pentru prietenul nostru 3a*imilien.

Fn val de sânge $globiu urcă repede în obrajii bolnavei; căci numelerostit de conte alunga restul de neîncredere pe care i#l inspirase.

— 3a*imilien- repetă !alentine, într#atât de plăcut îi era săpronunţe numele acesta4 3a*imilien- !#a mărturisit totul-

— otul. 3i#a spus că viaţa dumitale e viaţa lui, şi i#am "ăgăduit căvei trăi.

— #aţi "ăgăduit că voi trăi- % Da!— )ntr#adevăr, domnule, aţi vorbit despre vigilenţă şi protecţie. un#

teţi medic-— +a, şi cel mai bun pe care ţi#l poate trimite cerul în momentul a#

cesta, crede#mă.— puneţi că aţi vegheat- întrebă !alentine îngrijorată. Fnde- Nu

v#am vă$ut.Contele întinse mâna în direcţia bibliotecii.— /ram ascuns dinapoia acestei uşi, spuse el, iar uşa răspunde în

casa vecină pe care am închiriat#o.Cu o mişcare de mândrie pudică, !alentine îşi abătu ochii şi spuse

cu o în"ricoşare suverană4— +omnule, ceea ce aţi "ăcut dumneavoastră e de o demenţă "ără

asemănare, iar ocrotirea pe care mi#aţi acordat#o seamănă mult cu oinsultă.

— !alentine, glăsui el, iată singurele lucruri pe care le#am vă$ut întimpul lungilor vegheri4 ce oameni veneau la dumneata, ce alimente ţi sepreparau, ce băuturi ţi s#au servit; apoi, când băuturile mi se păreau pe#riculoase, intram cum am intrat acum, goleam paharul şi înlocuiamotrava cu o băutură bine"ăcătoare care, în locul morţii ce ţi se pregătea,

"ăcea viaţa să circule în vinele dumitale.— 0travă- moarte- e*clamă !alentine cre$ându#se din nou sub stă#pânirea unei halucinaţii în"rigurate; ce tot spuneţi, domnule-

— st: copila mea, glăsui 3onte#Cristo ducând din nou degetul labu$e; da, am spus otravă; da, am spus moarte şi repet cuvântul; dar,mai întâi, bea de aci. Contele scoase din bu$unar un "lacon cu o băuturăroşie din care turnă câteva picături în pahar. ar după ce vei "i băut, sănu mai iei toată noaptea nimic !

!alentine întinse mâna; dar abia atinse paharul şi o trase cu spaimă.3onte#Cristo luă paharul, bău jumătate din el şi îl în"ăţişă !alentinei

care înghiţi, $âmbind, restul.— 0, da: spuse ea; recunosc gustul băuturilor mele nocturne, apacare îmi răcorea puţin pieptul şi îmi liniştea puţin creierul. !ă mulţumesc,

domnule, vă, mulţumesc.— ată cum ai trăit patru nopţi, !alentine, glăsui contele. +ar cum

trăiam eu- 0, ce ore crude m#ai silit să trăiesc: 0, chinurile groa$nice pecare m#ai "ăcut să le su"ăr când vedeam turnându#se în paharul dumitaleotrava ucigătoare, când tremuram de teamă să nu bei mai înainte ca eus#o pot arunca în cămin.

— +omnule, reluă !alentine în culmea groa$ei, spuneţi că aţi trecutprin chinuri nenumărate vă$ând cum se turna în paharul meu otrava uci#gătoare- +ar dacă aţi vă$ut turnându#se otrava în pahar, aţi vă$ut, desi#gur, şi cine o turna.

% Da!!alentine se ridică în capul oaselor şi, potrivindu#şi peste pieptul

(<(



ltminteri s#ar putea să te ucidă mai înainte ca eu să am timp să#ţi vin înajutor.

1i, după s"atul acesta în"ricoşător, contele dispăru dinapoia uşii carese închise tăcută în urma lui.

VIILOCUS>A

!alentine rămase singură; alte două pendule, în întâr$iere "aţă de a#ceea de la aint#<hilippe du Loule, sunară mie$ul nopţii la intervale deo#sebite.

poi, în a"ară de huruitul câtorva trăsuri depărtate, totul recă$u întăcere.

tunci luarea#aminte a !alentinei se concentră întreagă asupra pen#dulei din camera ei.

)ncepu să numere secundele şi constată că ele băteau de două orimai încet decât inima ei. 1i cu toate acestea încă se îndoia; ino"ensiva!alentine nu putea să conceapă că îi doreşte cineva moartea: de ce- )nce scop- ce rău "ăcuse ea ca să poată stârni un duşman- .

Nu era nici o teamă că va adormi.0 singură idee, o idee cumplită, îi ţinea mintea încordată4 e*ista o

persoană pe lume care încercase s#o asasine$e şi care va încerca dinnou.

+ar dacă, acum, sătulă să constate ine"icacitatea otrăvii, "iinţaaceasta va recurge la pumnal, aşa cum spusese 3onte#Cristo- dacă elnu va avea timp să alerge în ajutor- dacă nu#l va mai ve dea pe :orrel$

=a gândul acesta, care o acoperea totodată cu o paloare de moarteşi cu o sudoare îngheţată, !alentine stătea gata să apuce şnurul soneriei

şi să cheme în ajutor.+ar i se părea că, prin uşa bibliotecii, vede scânteind ochii contelui,ochi care apăsau pe amintirea ei şi care, când se gândea la ei, o striveausub o ruşine aşa de mare încât se întreba dacă vreodată recunoştinţa vai$buti să şteargă e"ectul penibil al indiscretei prietenii a contelui.

+ouă$eci de minute, două$eci de eternităţi se scurseră ast"el, apoialte $ece minute; în s"ârşit pendula, înaintând cu încă o secundă, dădu olovitură în timbrul sonor.

)n momentul acela o $gârietură imperceptibilă, cu unghia, pe lemnulbibliotecii, arăta !alentinei că 3onte#Cristo veghea şi că o s"ătuia să ve#ghe$e.

)ntr#adevăr, dinspre partea opusă, adică dinspre camera lui/douard, !alentinei i se păru că aude parchetul scârţâind; ciuli urechea,reţinându#şi respiraţia aproape înăbuşită; butonul uşii trosni şi uşa sedeschise.

!alentine se săltase în cot; abia avu timp să se culce la loc în pat şisă#şi ascundă ochii sub braţ.

poi, tremurândă, agitată, cu inima strânsă de o spaimă de negrăit,aşteptă.

Cineva se apropie de pat şi atinse perdelele.!alentine îşi adună toate puterile şi scoase răsu"larea aceea

regulată a respiraţiei care anunţă un somn liniştit.— !alentine: şopti o voce.%ata se în"ioră până în adâncul inimii, dar nu răspunse.— !alentine: repetă aceeaşi voce.

(<3



ceeaşi tăcere4 !alentine "ăgăduise că nu se va tre$i.<e urmă totul rămase în nemişcare.+ar !alentine au$i $gomotul aproape nesimţit al unui lichid picurat

în paharul pe care îl golise.tunci îndră$ni apărată de braţul întins să întredeschidă pleoapa.!ă$u o "emeie în capot alb, care turna în pahar un lichid pregătit di#

nainte într#o "iolă.)n minutul acesta !alentine îşi reţinu, poate, răsu"larea sau "ăcu

vreo mişcare, căci "emeia se opri neliniştită şi se plecă deasupra patuluica să vadă mai bine dacă "ata dormea într#adevăr4 era doamna de!ille"ort.

Re#unos#,nd)o pe mam a ei vitregă, !alentine "u cuprinsă de un "iorascuţit care#i imprimă o mişcare.

+oamna de !ille"ort se trase îndată de#a lungul peretelui şi aci, adă#postită dinapoia perdelei patului, tăcută, atentă, spiona cea mai micămişcare a !alentinei.

ceasta îşi reaminti cuvintele cumplite ale lui 3onte#Cristo4 i se părucă vede sclipind, în mâna care nu mai ţinea "iola, un cuţit lung şi ascuţit.tunci, apelând la toată puterea de voinţă, !alentine se strădui să

închidă ochii; dar "uncţiunea aceasta, cea mai uşoară a simţurilornoastre, "uncţiune aşa de simplă de obicei, devenea acum aproape cuneputinţă de îndeplinit într#atât curio$itatea avidă căuta să îndepărte$epleoapa şi să atragă adevărul.

otuşi, asigurată prin liniştea în care reîncepuse să se audă sunetulegal al respiraţiei !alentinei că aceasta dormea, doamna de !ille"ort

întinse din nou braţul şi rămânând pe jumătate ascunsă de perdelelestrânse la căpătâiul patului, goli în paharul !alentinei întregul conţinut al"iolei.

<e urmă se retrase, "ără ca $gomotul cel mai neînsemnat s#o înştiin#

ţe$e pe !alentine de plecarea ei.!ă$use dispărând braţul4 braţul "raged şi rotund al unei "emei de do#uă$eci şi cinci de ani, tânără şi "rumoasă, şi care picura moartea.

Nu se poate spune prin cuvinte ce a simţit !alentine în minutul şi ju#mătate cât doamna de !ille"ort rămăsese în cameră.

Kgârietura unghiei pe bibliotecă o scoase pe "ată din toropeala încare era îngropată, şi care semăna cu amorţeala.

)nălţă cu greu capul.Fşa, tot tăcută, se mişcă pentru a doua oară şi contele de

3onte#Cristo reapăru.— /i, te mai îndoieşti- întrebă contele.— 0, +oamne: murmură "ata.— i vă$ut-

% Vai' da6!alentine scoase un geamăt.

% Da' spuse ea' dar nu pot #rede!— )n ca$ul acesta pre"eri să mori şi să#l "aci şi pe 3a*imilien să

moară.— +oamne: +oamne: repetă "ata aproape rătăcită; oare să plec din

casa asta, să "ug-— !alentine, mâna care te urmăreşte te va ajunge pretutindeni4 cu

ajutorul aurului, servitorii dumitale vor "i corupţi, iar moartea ţi se vao"eri, deghi$ată în toate chipurile, în apa pe care o vei bea de la i$vor, în"ructul pe care îl vei culege din copac.

— +ar nu mi#aţi spus că măsura de precauţie a bunicului mă apără(<4



se ridice în contra asasinului. pectru contra spectru, murmură el încheindu#şi "ra$a cu glas tare.

— +omnule, spuse !alentine, îmi voi da toată silinţa să trăiesc,deoarece e*istă pe lume două "iinţe care ar "i gata să moară dacă eu aşmuri4 bunicul meu şi 3a*imilien.

% Voi ve&*ea asupra lor #um am ve&*eat asupra dumitale!— 2ine, domnule, "aceţi ce vreţi cu mine, glăsui !alentine. poi, în

şoaptă4 0, +oamne: +oamne: Ce o să se mai întâmple-

— 0rice ţi s#ar întâmpla, !alentine, să nu te înspăimânţi; dacăsu"eri, dacă pier$i vederea, au$ul, pipăitul, să nu te temi; dacă te tre$eşti"ără să ştii unde te a"li, să nu#ţi "ie teamă, chiar dacă, tre$indu#te, te#aivedea într#un cavou sepulcral sau ţintuită într#un coşciug; "ă o s"orţare şispune#ţi4 5)n momentul acesta un prieten, un părinte, un om care îmivrea "ericirea mea şi a lui 3a*imilien, veghea$ă asup ra meaH!

— !ai, ce perspectivă cumplită:— !alentine, pre"eri s#o denunţi pe mama dumitale vitregă-— ş pre"era să mor de o sută de ori decât să o denunţ:— Nu, nu vei muri, şi îmi "ăgăduieşti că, orice ţi s#ar întâmpla, n#ai

să te plângi, nu ai să pier$i speranţa-— 3ă voi gândi la 3a*imilien.— !alentine, eşti "iica mea dragă; numai eu pot să te salve$, şi te

voi salva.)n culmea groa$ei, !alentine îşi împreună mâinile, Mcăci simţea că a

venit momentul să ceară lui +umne$eu curaj şi se ridică să se roage,murmurând cuvinte "ără şir, uitând că umerii ei albi nu aveau alt voaldecât părul lung, şi că inima i se vedea bătând sub dantela "ină acămăşii de noapte.

Contele puse uşurel mâna pe braţul "etei, potrivi până la gât păturaşi, cu un $âmbet părintesc ' spuse7

— Copila mea, încrede#te în devotamentul meu aşa cum cre$i în bu#nătatea lui +umne$eu şi în iubirea lui 3a*imilien.!alentine aţinti asupra lui o privire plină de recunoştinţă şi rămase

supusă ca un copil.Atun#i #ontele s#oase din "u.unarul vest ei cutiuţa de smarald, des#

chise capacul de aur şi turnă în mâna dreaptă a !alentinei o pastilă mică,rotundă ca un bob de ma$ăre.

!alentine o luă cu mâna cealaltă şi se uită la conte cu luare#aminte4pe trăsăturile iscusitului protector era o răs"rângere din măreţia şiputerea divină. !alentine îl întrebă din ochi.

— +a, răspunse acesta.!alentine duse pastila la gură şi o înghiţi.— 1i acum la revedere, copila mea, spuse el; voi încerca să dorm,

căci eşti salvată.— +uceţi#vă, glăsui !alentine; orice mi s#ar întâmpla, vă "ăgăduiesc

că n#o să#mi "ie "rică.3onte#Cristo îşi ţinu multă vreme ochii "i*aţi asupra "etei care

adormi încet#încet, învinsă de puterea narcoticului dat de conte.tunci luă paharul, îl goli pe trei s"erturi în cămin ca să se creadă că

!alentine a băut, şi îl aşe$ă din nou pe masa de noapte; pe urmă, ajun#gând la uşa bibliotecii, mai aruncase o privire spre !alentine careadormea cu încrederea şi candoarea unui înger culcat la picioarele+omnului.

(<9



VIIIVALE >I E

=ampa continua să ardă pe căminul !alentinei, mistuind ultimele pi#cături de ulei care pluteau încă deasupra apei ; un cerc mai roşiaticcolora albastrul globului ; din "lacăra devenită mai vie se desprindeauultimele scăpărări care par să "ie, la obiectele neînsu"leţite, ultimeleconvulsii ale agoniei, comparată de atâtea ori cu agonia bietelor "ăpturiomeneşti ; o lumină scă$ută şi sinistră colorase, cu răs"rângere de opal,perdelele albe şi aşternutul "etei.

Kgomotele stră$ii se stinseră de#a binelea, iar liniştea din casă era îngro$itoare.

Fşa camerei lui /douard se deschise atunci şi un cap pe care l#ammai vă$ut apăru în oglinda aşe$ată în "aţa uşii 4 doamna de !ille"ort se

înapoia să vadă e"ectul băuturii.e opri în prag, ascultă pâlpâitul lămpii, singurul $gomot perceptibil

în camera pe care ai "i cre$ut#o pustie, apoi înaintă încetişor spre masade noapte ca să vadă dacă paharul !alentinei era golit.

<recum am spus, conţinutul paharului era încă pe s"ert.+oamna de !ille"ort îl luă şi îl deşertă în cenuşa pe care o mişcă

pentru a înlesni absorbirea lichidului, apoi clăti cu băgare de seamăcristalul, îl şterse cu batista şi#l aşe$ă la loc pe masa de noapte.

Cineva, a cărui privire s#ar "i putut cu"unda în interiorul camerei, ar"i putut să vadă atunci e$itarea doamnei de !ille"ort în a#şi aţinti ochiiasupra !alentinei şi în a se apropia de pat.

=icărirea lugubră, liniştea, poe$ia cumplită a nopţii se îmbinau "ără îndoială cu înspăimântătoarea poemă a conştiinţei sale4 otrăvitoarei îiera "rică de opera sa.

?n sf, rşit, îşi luă inima în dinţi, dădu în lături perdeaua, se re$emă

de căpătâiul palului şi se uită la !alentine.%ata nu mai respira, dinţii ei pe jumătate descleştaţi nu lăsau să maiscape nici un atom din su"letul care trădea$ă viaţa; bu$ele#i albite nu semai în"iorau; ochii, înecaţi într#un abur violet care părea că "usese "iltratsub piele, "ormau un relie" mai alb în locul unde globul um"la pleoapa, iargenele lungi, negre, umbreau o piele mată cum e ceara.

+oamna de !ille"ort contemplă chipul cu o e*presie elocventă în ne#clintirea ei4 se încumetă atunci şi, ridicând pătura, îşi puse mâna peinima "etei.

nima era mută şi îngheţată.ub mâna ei bătea artera degetelor; îşi retrase mâna cu un "ior.2raţul !alentinei atârna a"ară din pat; părea modelat după aceladintre 0raţiile lui Eermain <ilon; dar antebraţul era uşor de"ormat de o

crispare, iar pumnul de o "ormă aşa de pură se sprijinea uşor înţepenit,cu degetele îndepărtate, pe măsuţa de mahon.

Lădăcina unghiilor era vânătă.Pentru doamna de Vill e"ort nu mai încăpea îndoială4 se s"ârşise totul,

opera cumplită, ultima, pe care trebuise s#o îndeplinească, eraterminată.

0trăvitoarea nu mai avea ce să caute în cameră; se trase înapoi cuatâta precauţiune încât era vădit că se temea de $gomotul paşilor pecovor, dar, în timp ce se trăgea înapoi, ţinea perdeaua ridicată,absorbind spectacolul morţii care poartă în sine ire$istibila#i atracţie câtăvreme moartea nu e descompunere, ci numai imobilitate, câtă vreme earămâne un mister şi nu#i încă de$gus t!

(<;



3inutele se scurgeau; doamna de !ille"ort nu putea să dea drumulperdelei pe care o ţinea suspendată ca un giulgiu asupra capului !alenti#nei.

<lăti reveriei tributul4 Mde bună seamă că remuşcările sunt reveriacrimei .

)n momentul acela scăpărările veio$ei se înteţiră.+oamna de !ille"ort tresări au$ind $gomotul, şi dădu drumul

perdelei.

)n clipa aceea veio$a se stinse şi camera "u cu"undată într#o be$nă în"ricoşătoare.)n mijlocul be$nei, pendula se tre$i şi sună orele patru şi jumătate.)nspăimântată de $guduirile succesive, otrăvitoarea ajunse bâjbâind

la uşă şi intră în apartamentul ei cu sudoarea neliniştii pe "runte.)ntunericul mai ţinu două ceasuri.poi, puţin câte puţin, o lumină alburie năpădi apartamentul, "iltrân#

du#se printre storuri; apoi puţin câte puţin, lumina crescu dând culoare şi"ormă obiectelor şi corpurilor.

)n momentul acesta răsună pe scară tusea in"irmierei, şi "emeiaintră la !alentine cu o ceaşcă în mână.

<entru un părinte, pentru un amant, prima privire ar "i "ost hotărâ#toare4 !alentine era moartă; pentru salariată, !alentine nu era decâtadormită.

— 2un, spuse apropiindu#se de masa de noapte, a băut o parte dindoctorie, paharul e pe două treimi gol.

e duse pe urmă la cămin, reaprinse "ocul, se aşe$ă în jilţ şi, deşiabia se dăduse jos din pat, pro"ită de somnul !alentinei ca să maidoarmă câteva clipe.

0 tre$i pendula bătând orele opt.tunci, uimită de somnul îndărătnic în care rămânea "ata,

în"ricoşată de braţul ce spân$ura din pat, înaintă spre pat şi abia atunciremarcă bu$ele reci şi pieptul îngheţat.!ru să readucă braţul lângă corp, dar braţul nu se supuse decât cu

înţepeneala aceea înspăimântătoare care nu putea s#o înşele pein"irmieră.

coase un strigăt oribil.poi, alergând la uşă4— jutor: strigă ea4 ajut or6— Cum, ajutor- răspunse de la piciorul scării glasul domnului d& #

vrign(.Era ora #,nd do#torul venea de o"i#ei!— Cum, ajutor- strigă glasul lui !ille"ort năpustindu#se din cabinetulsău; doctore, n#ai au$it strigându#se după ajutor-

% Ba da' "a da+ să urcăm, răspunse d& vrign(, să urcăm repede la!alentine.

+ar, mai înainte ca medicul şi părintele să "i intrat, servitorii care sea"lau la acelaşi etaj, în camere sau pe coridoare, pătrunseră şi vă$ând#ope !alentine palidă, nemişcată în pat, înălţau mâinile la cer şi se clătinaude parcă ar "i "ost loviţi de ameţeală.

— Chemaţi#o pe doamna de !ille"ort: tre$iţi#o pe doamna de!ille"ort strigă procurorul regal din uşa camerei în care nu îndră$neaparcă să intre.

+ar, în loc să răspundă, servitorii îl priveau pe domnul d& vrign(care intrase, alergase la !alentine şi o ridică în braţe.

— 1i ea: murmură el dându#i drumul. 0, +oamne: +oamne: când ai(<<



Nu avu nevoie să împingă uşa4 era dată în lături.<rimul sunet pe care îl au$i, "u un suspin. !ă$u ca printr#un nor o "i#

gură neagră, îngenuncheată şi pierdută într#un morman de ru"ărie albă. eama, în"ricoşătoarea teamă, îl ţintuia în prag.

Atun#i au.i un &las spun,nd7 % Valentine a murit61i un al doilea glas care, ca un ecou, răspundea4

% A murit6 A murit6

I:A I:ILIE

!ille"ort se ridică, aproape ruşinat că a fost surprins n a##esul dure)rii!

<ro"esiunea cumplită pe care o e*ercita de două$eci şi cinci de anii$butise să "acă dintr#însul mai mult sau mai puţin decât un bărbat.

<rivirea#i, buimăcită o clipă, se "i*ă asupra lui 3orrel.— Cine eşti dumneata, domnule, care uiţi că nu se intră ast"el într#o

casă unde "âl"âie moartea- întrebă el.— <leacă, domnule, pleacă:+ar 3orrel rămânea neclintit; nu putea să#şi ia ochii de la

spectacolul în"ricoşător al patului mototolit şi al "igurii palide, culcată într#însul!

— <leacă, n#au$i- strigă !ille"ort în timp ce d& vrign( înainta la rân#du#i ca să#l dea a"ară pe 3orrel.

cesta privi cu un aer rătăcit cadavrul, pe cei doi oameni, întreagacameră, păru că e$ită o clipă, deschise gura; apoi, negăsind nici uncuvânt pentru a răspunde, în ciuda roiului de idei "atale care#i năpădeau

mintea, se întoarse, în"undându#şi mâinile în păr; ast"el că !ille"ort şid& vrign(, abătuţi o clipă din gândurile lor, schimbară, după ce l#aupetrecut din ochi, o privire care vroia să spună4

% Este ne"un6+ar, mai înainte de a se "i scurs cinci minute, au$iră scara gemând

sub o povară considerabilă, şi#l vă$ură pe 3orrel care, cu o "orţă suprao#menească, ridicând în braţe jilţul lui Noirtier, îl aducea pe bătrân laprimul etaj al casei.

C, nd ajunse în capul scării, 3orrel depuse jilţul jos şi#l împinse repe#de până în camera !alentinei.

)ntreaga operaţie "u e*ecutată cu puteri în$ecite de e*altarea"renetică a tânărului.

+ar un lucru era cu deosebire înspăimântător; "igura lui Noirtier, îna#intând spre patul !alentinei, împins de 3orrel, "igura lui Noirtier în careinteligenţa îşi des"ăşura toate resursele şi ai cărei ochi îşi adunau

întreaga lor putere pentru a ţine locul celorlalte "acultăţi.+e aceea chipul palid, cu privirea în"lăcărată, "u pentru !ille"ort o a#

pariţie în"ricoşătoare.0ri de câte ori se găsise în contact cu părintele său, se întâmplase

ceva gro$av.— Fite ce au "ăcut din ea: strigă 3orrel cu o mână re$emată încă de

spătarul jilţului pe care#l împinsese până la pat, şi cu cealaltă întinsăspre !alentine; uite, tată, uite:!ille"ort se trase un pas înapoi, privindu#l cu uimire pe tânărul care#i

era aproape necunoscut şi care îi spunea lui Noirtier tată.(@(



)n momentul acela tot su"letul bătrânului păru că trece în ochii carese injectau de sânge; apoi vinele gâtului se um"lară, o culoare vânătă,asemănătoare aceleia care năpădeşte pielea epilepticului, îi acoperigâtul, obrajii, tâmplele; nu#i lipsea acestei e*plo$ii interioare a întregii"iinţe decât un strigăt.

trigătul ieşi, pentru a spune ast"el, din toţi porii, în"ricoşând prinmuţenia sa, s"âşiind prin tăcerea sa.

+& vrign( se repe$i spre bătrân, dându#i să respire un revulsiv

violet.— +omnule, strigă atunci 3orrel, apucând mâna ţeapănă a paraliti#cului, mi se pune întrebarea cine sunt şi cu ce drept mă găsesc aci...+umneavoastră care ştiţi, spuneţi#le: spuneţi#le:

1i glasul tânărului se stinse în suspine.Lespiraţia gâ"âitoare $gâlţâia pieptul bătrânului. <ărea că este în

prada agitaţiei care precede agonia.?n sf, rşit, lacrimile ţâşniră din ochii lui Noirtier care era mai "ericit

decât tânărul ce suspina "ără să plângă. +eoarece capul nu se puteapleca, se închiseră ochii.

— puneţi, continuă 3orrel cu voce sugrumată, spuneţi că eram lo#godnicul ei:

— puneţi că era prietena mea nobilă, singura mea iubire pepământ: puneţi, spuneţi, spuneţi că acest cadavru îmi aparţine:

1i, în"ăţişând spectacolul cumplit al unei mari "orţe care se$drobeşte, tânărul că$u greoi în genunchi, dinaintea patului pe caredegetele#i crispate îl încleştară cu violenţă.

+urerea era aşa de s"âşietoare încât d& vrign( întoarse capul pentrua#şi ascunde emoţia, iar !ille"ort "ără să mai ceară vreo e*plicaţie, atrasde magnetismul care ne împinge spre cei ce au iubit "iinţele deplânse denoi, îi întinse tânărului mâna.

+ar 3orrel nu vedea nimic; apucase mâna îngheţată a !alentinei şi,nei$butind să plângă, muşca păturile mugind.Câtva timp nu se au$i în cameră decât concertul suspinelor, al

imprecaţiilor şi al rugăciunii. 1i totuşi un $gomot le domina pe toate4respiraţia răguşită şi s"âşietoare care părea, cu "iece înghiţire de aer, cărupe în pieptul lui Noirtier unul din resorturile vieţii.

)n s"ârşit, mai stăpân decât toţi, după ce, pentru a spune ast"el,cedase câtva timp lui 3a*imilien locul său, !ille"ort luă cuvântul.

— +omnule, îi spuse el lui 3a*imilien, spui că o iubeai pe !alentine;că erai logodnicul ei; nu cunoşteam iubirea aceasta, nu ştiam delegătura aceasta; şi totuşi eu, părintele ei, te iert; căci, precum văd,durerea dumitale e mare, reală şi adevărată.+e altminteri şi durerea mea e prea mare ca să mai rămână loc îninimă pentru mânie.

+ar, după cum ve$i, îngerul pe care îl nădăjduiai a părăsit pământul4nu mai are ce "ace cu adoraţiile oamenilor, ea care, în momentul acesta,

îl adoră pe +umne$eu; ia#ţi deci rămas bun de la tristele rămăşiţe pecare ea le#a uitat printre noi; mai ia#i pentru ultima oară mâna pe care oaşteptai şi desparte#te de ea pentru totdeauna4 !alentine nu mai arenevoie acum decât de preotul care s )o "ine#uv,nte.e!

— e înşeli, domnule, strigă 3orrel ridicându#se într#un genunchi, cuinima străbătută de o durere mai puternică decât toate celelalte pe carele simţise până atunci. e înşeli; moartă, aşa cum a murit, !alentine arenevoie nu numai de un preot, dar şi de un ră$bunător. +omnule de!ille"ort, dumneata trimite după preot, eu voi "i ră$bunătorul.

(@2



— Ce vrei să spui, domnule- murmură !ille"ort tremurând.— !reau să spun, continuă 3orrel, că în dumneata, domnule, sunt

doi oameni. <ărintele a plâns de ajuns, procurorul regal să#şi înceapă da#toria:

0chii lui Noirtier scânteiară; d& vrign( se apropie.— +omnule, continuă tânărul culegând din ochii tuturor

sentimentele care se $ugrăveau pe chipurile celor de "aţă, ştiu ce spun şiştii tot aşa de bine ca mine ce vreau să spun4 !alentine a murit

asasinată:!ille"ort îşi coborî capul; d& vrign( mai înaintă un pas; Noirtier "ăcuda din ochi.

— +omnule, continuă 3orrel, în epoca în care noi trăim, o "iinţă,chiar dacă nu ar "i tânără, "rumoasă, adorabilă cum era !alentine, o"iinţă nu dispare în mod violent din lume "ără să se ceară socotealăpentru dispariţia ei.

— Haide, domnule procuror regal, adăugă 3orrel cu vehemenţăcrescândă, nu#ţi "ie milă: /u îţi denunţ crima, dumneata caută asasinul:

1i ochii lui neînduplecaţi îl cercetau pe !ille"ort care, la rându#i, soli#cita cu privirea când pe Noirtier, când pe d& vrign(.

+ar, în loc să găsească ajutor în părintele său şi în doctor, !ille"ortnu întâlni la ei decât o privire tot aşa de neînduplecată ca şi a lui 3orrel.

— +a: "ăcu bătrânul. % Desi&ur6 spuse d/Avri&n1!— +omnule, replică !ille"ort încercând să lupte împotriva propriei

sale emoţii, domnule, te înşeli; la mine nu se săvârşesc crime; măloveşte "atalitatea, mă pune +umne$eu la încercare; g ,ndul este ori"il+dar nimeni nu e asasinat!

0chii lui Noirtier se învăpăiară, d& vrign( deschise gura săvorbească.

3orrel întinse braţul, poruncind tăcere.— 1i eu îţi spun că aci se ucide: strigă 3orrel al cărui glas scă$u "ărăsă piardă nimic din vibraţia lui cumplită.

)ţi spun că, în patru luni de $ile, aceasta e a patra victimă.)ţi spun că se mai încercase o dată, acum patru $ile, otrăvirea !alen#

tinei, şi că încercarea a "ost $ădărnicită graţie precauţiilor domnului Noir#tier.

)ţi spun că do$a a "ost dublată, sau că s#a schimbat "elul otrăvii şică, de data aceasta, încercarea a i$butit.

)ţi spun că dumneata ştii toate acestea la "el de bine, deoarece,domnule, te#a prevenit cineva şi ca medic şi ca prieten.

— +ar dumneata eşti în delir, domnule: spuse !ille"ort încercând$adarnic să se $bată din cercul în care se simţea prins.— unt în delir- strigă 3orrel. /i bine, "ac apel la domnul d& vrign(.)ntreabă#l, domnule, dacă îşi mai aminteşte de cuvintele pe care

le#a rostit în grădina dumitale, în grădina acestui palat, în seara morţiidoamnei de aint#3Gran, atunci când dumneavoastră amândoi,cre$ându#vă singuri, discutaţi despre moartea aceea tragică în care"atalitatea despre care vorbeşti şi +umne$eu pe care îl acu$i pe nedreptnu pot să aibă decât o vină4 că l#au creat pe asasinul !alentinei:

!ille"ort şi d& vrign( se priviră.— +a, da, amintiţi#vă, spuse 3orrel; cuvintele pe care le credeaţi în#

credinţate tăcerii şi singurătăţii au că$ut în au$ul meu. +e bună seamăcă, din seara aceea, vă$ând culpabila bunăvoinţă a domnului de !ille"ortpentru membrii "amiliei sale, ar "i trebuit să destăinuiesc totul autorităţii;

(@3



n#aş mai "i complice, aşa cum sunt acum, al morţii tale, !alentine,scumpa mea !alentine: +ar complicele va deveni ră$bunător. ceastă apatra crimă e "lagrantă şi vădită în ochii tuturora, iar dacă părintele tău,!alentine, părintele tău te părăseşte — îţi jur că eu voi urmări pe asasin.

1i, de data aceasta ca şi cum natura s#ar "i înduioşat în s"ârşit de"ăptura viguroasă, gata să se $drobească prin propria ci "orţă, ultimelecuvinte ale lui 3orrel se stinseră în gâtlej. ânărul i$bucni în hohote,lacrimile atât de îndelung rebele ţâşniră din ochi, se prăbuşi şi că$u în

genunchi, plângând, lângă palul !alentinei.Atun#i veni r,ndul lui d/Avri&n1!— 3ă alătur şi eu, spuse el cu voce puternică, domnului 3orrel pen#

tru a cere pedepsirea crimei; căci inima mea se ră$vrăteşte la gândul căbunăvoinţa mea laşă a încurajat asasinul.

— 0, +oamne: +oamne: murmură !ille"ort nimicit.:orrel nălţă capul, citind în ochii bătrânului care a$vârleau o "lacără

supranaturală4— <riviţi, priviţi; glăsui el; domnul Noirtier vrea să vorbească.— +a, "ăcu Noirtier cu o e*presie cu atât mai cumplită cu cât toate

"acultăţile bietului bătrân neputincios e rau #on#entrate n privirea sa!— )l cunoaşteţi pe asasin- întrebă 3orrel.— +a, răspunse Noirtier.— 1i ne veţi călău$i: e*clamă tânărul. ă ascultăm: +omnule

d& vrign(, să ascultăm:Noirtier adresă ne"ericitului 3orrel un $âmbet melancolic, unul din

acele $âmbete blânde ale ochilor care o "ăcuseră de atâtea ori "ericită pe!alentine, şi îşi "i*ă atenţia.

poi, conducând, pentru a spune ast"el, ochii interlocutorului său cuai săi, îşi abătu privirile spre uşă.

— !reţi să ies, domnule- e*clamă îndurerat :orrel!

— +a, "ăcu Noirtier.— 0h, "ie#vă milă de mine, domnule:0chii bătrânului rămaseră "i*aţi, "ără înduplecare, spre uşă.— Cel puţin voi putea să revin- întrebă 3orrel.

% Da!— rebuie să ies singur-

% u!— <e cine să iau cu mine- <e domnul procuro r re&al$

% u! % Pe do#tor$ % Da!— !reţi să rămâneţi singur cu domnul de !ille"ort-

% Da!— +ar domnia sa va putea să vă înţeleagă-

% Da!— 0, "iţi pe pace, îl înţeleg "oarte bine pe părintele meu: spuse !ille#

"ort aproape uşurat că ancheta se va "ace înt re patru o#*i!1i, spunând cuvintele acestea cu e*presia de uşurare pe care am

semnalat#o, dinţii procurorului regal clănţăneau cu putere.+& vrign( îl luă pe 3orrel de braţ şi îl trase în camera de alături.e aşternu atunci, în toată casa, o linişte mai adâncă decât aceea a

morţii.)n s"ârşit, după un s"ert de ceas, se au$i un pas şovăitor şi !ille"ortapăru în pragul salonului unde d& vrign( şi 3orrel stăteau, — unul cu"un#dat în gânduri, celălalt su"ocându#se.

(@4



— !eniţi, glăsui el.1i#i aduse lângă jilţul lui Noirtier.3orrel se uită atunci cu atenţie la !ille"ort.%igura procurorului regal era lividă; pete mari de culoarea ruginei îi

bră$dau "runtea; între degete o pană răsucită scrâşnea, des"ăcându#se înbucăţi.

— +omnilor, spuse el cu o voce gâtuită adresându#se lui d& vrign( şilui 3orrel; domnilor, vă cer cuvântul de onoare că oribilul secret va

rămâne îngropat între noi.mbii bărbaţi "ăcură o mişcare.— !ă conjur: continuă !ille"ort.— +ar... vinovatul- criminalul- asasinul- glăsui 3orrel.

% -ii pe pace, domnule, se va "ace dreptate, spuse !ille"ort.<ărintele meu mi#a destăinuit numele vinovatului; părintele meu e

însetat de ră$bunare ca şi dumneavoastră, şi cu toate acestea el văconjură ca şi mine să păstraţi secretul crimei.

— Nu#i aşa, tată-— +a, "ăcu Noirtier cu hotărâre.3orrel "ăcu o mişcare de groa$ă şi de neîncredere.— 0, domnule: e*clamă !ille"ort apucându#l pe 3a*imilien de braţ;

dacă părintele meu, omul neînduplecat pe care îl cunoşti, îţi cere asta, epentru că el ştie că !alentine va "i ră$bunată cumplit.

— Nu#i aşa, tată-2ătrânul "ăcu semn că da.!ille"ort continuă4— /l mă cunoaşte şi i#am dat cuvântul. <rin urmare liniştiţi#vă, dom#

nilor, trei $ile vă cer, trei $ile, adică mai puţin decât v#ar cere justiţia şi,peste trei $ile, ră$bunarea pe care o voi obţine de la ucigaşul copileimele va în"iora până în adâncul inimii pe cei mai nepăsători dintre

oameni.— Nu#i aşa, tată-1i spunând cuvintele acestea, el scrâşnea din dinţi şi scutura mâna

amorţită a bătrânului. % Domnule oir tier, tot ce "ăgăduieşte se va respecta- întrebă

3orrel, în timp ce d& vrign( întreba din ochi.— +a, "ăcu Noirtier cu o privire de bucurie sinistră.— >uraţi, domnilor, spuse !ille"ort împreunând mâinile lui d& vrign(

şi ale lui 3orrel, juraţi că vă va "i milă de onoarea casei mele şi că îmiveţi lăsa mie grija să o ră$bun.

+& vrign( se întoarse şi murmură un da "oarte slab, dar 3orrel îşismulse mâna dintr#a magistratului, se repe$i spre pat, îşi apăsă bu$elepe bu$ele îngheţate ale !alentinei, şi "ugi cu geamătul lung al unui su"letcare se îngroapă în de$nădejde.

m spus că toţi servitorii dispăruseră.+omnul de !ille"ort "u deci nevoit să#l roage pe d& vrign( să#şi

asume intervenţiile aşa de numeroase şi de delicate pe care le impunemoartea în oraşele mari şi mai cu seamă moartea însoţită decircumstanţe aşa de suspecte.

/ra în"ricoşător să ve$i la Noirtier durerea "ără mişcare,de$nădejdea "ără gesturi, lacrimile "ără glas.

!ille"ort reintră în cabinetul său; d& vrign( se duse la medicul primă#riei care îndeplineşte "uncţiunile de inspector al deceselor, şi căruia i sespune cu un termen cam tare $edicul $orţilor

Noirtier nu vru să se despartă de nepoata sa.(@8



+upă o jumătate de oră, domnul d& vrign( se înapoie cu con"ratelesău; porţile de la stradă "useseră închise şi, deoarece portarul dispăruse

împreună cu ceilalţi servitori, se duse să deschidă !ille"ort.+ar se opri pe palier; nu mai avea curaj să intre în camera

mortuară.+octorii pătrunseră deci singuri până în odaia !alentinei.oirtier se afla lângă pat, palid ca moarta, nemişcat şi mut ca şi ea.3edicul morţilor se apropie cu indi"erenţa omului care îşi petrece ju#

mătate din viaţă în apropierea cadavrelor, ridică pătura care o acopereape "ată şi#i întredeschise numai bu$ele.— Fite, biata "ată este moartă de#a binelea, spuse d& vrign( o"tând.— +a, răspunse laconic medicul dând drumul păturii care acoperea

"igura !alentinei.Noirtier scoase un horcăit înăbuşit.+& vrign( se întoarse, ochii bătrânului scânteiau.2unul doctor înţelese că Noirtier cerea să#şi vadă copila; îl apropie

din nou de pat şi, în timp ce medicul morţilor îşi muia în apă cloruratădegetele care atinseseră bu$ele răposatei, de$vălui chipul calm şi palidcare părea chipul unui înger adormit.

0 lacrimă ivită în colţul ochiului lui Noirtier îl răsplăti pe bunul doc#tor.

3edicul morţilor redactă procesul#verbal pe colţul unei mese, închiar camera !alentinei şi, după îndeplinirea acestei ultime "ormalităţi,ieşi însoţit de doctor.

!ille"ort îi au$i coborând, şi se arătă în uşa cabinetului său.3ulţumi în câteva cuvinte medicului, şi întorcându#se spre

d& vrign(4 % A#um' spuse el' preotul!— i vreun ecle$iarh la care ţii în mod special pentru a se ruga la

căpătâiul !alentinei- întrebă d& vrign(. % u' spuse Villefort' adu)l pe #el mai apropiat!— Cel mai apropiat, glăsui medicul morţilor, e un abate italian care

s#a mutat în casa de alături. !reţi să#l înştiinţe$, în trecere-— +& vrign(, spuse !ille"ort, însoţeşte#l te rog pe domnul.— Fite cheia ca să poţi intra şi ieşi după voie!— du#l pe preot şi introdu#l în camera bietei mele copile.— +oreşti să#i vorbeşti, prietene-— +oresc să "iu singur. 3ă vei scu$a, nu#i aşa- Fn preot e dator să

înţeleagă toate durerile, chiar durerea paternă.1i, dându#i lui d& vrign( un passe#partout, domnul de !ille"ort salută

încă o dată pe doctorul străin şi reintră în cabinetul său unde se aşe$ă lalucru.Pentru anumite stru#turi' lu#rul e remediul tuturor durerilor!)n momentul când coborau în stradă $ăriră un om îmbrăcat cu o su#

tană, care stătea în pragul porţii vecine.— Fite#l pe cel despre care îţi vorbeam, spuse medicul morţilor lui

d& vrign(.+& vrign( se adresă ecle$iarhului4— +omnule, îi spuse el, aţi "i dispus să "aceţi un mare serviciu unui

părinte ne"ericit care şi#a pierdut "iica, adică domnului procuror regal !il#le"ort-

— +a, ştiu, domnule, răspunse preotul cu un accent italienesc "oartepronunţat4 moarta e în casa ei.

— )n ca$ul acesta nu mai am nevoie să vă comunic ce anume(@9



serviciu îndră$neşte să aştepte de la dumneavoastră !— /ram pe punctul de a mă o"eri eu, domnule, glăsui preotul; misiu#

nea noastră e de a merge în întâmpinarea îndatoririlor.— / o "ată.— +a, ştiu, am a"lat de la servitorii pe care i#am vă$ut părăsind

casa. m ştiut că se numea !alentine; şi m#am şi ruga t pentru ea!— !ă mulţumesc, domnule, vă mulţumesc, glăsui d& vrign(; şi deoa#

rece aţi început să e*ercitaţi s"ântul dumneavoastră rol, vă rog să#l conti#nuaţi. <o"tiţi la căpătâiul moartei, şi o "amilie întreagă, îndoliată, vă va "irecunoscătoare.

— 3ă duc, domnule, răspunse abatele şi îndră$nesc să spun căniciodată o rugăciune nu va "i "ost mai "ierbinte decât a mea.

+& vrign( îl luă pe abate de mână şi, "ără să dea ochii cu !ille"ort,care stătea $ăvorât în cabinetul său, îl conduse până în camera!alentinei al cărei corp cioclii aveau să#l ia în primire abia în noapteaurmătoare.

Când a intrat în cameră, privirea lui Noirtier a întâlnit#o pe#aabatelui şi, "ără îndoială, a citit într#însa ceva deosebit căci nu şi#a mailuat ochii de la ea.

D/Avri&n1recomandă preotului nu numai pe moartă dar şi pebătrân, iar preotul "ăgădui că va avea pentru !alentine rugăciuni şipentru Noirtier îngrijiri.

batele se angajă solemn şi, probabil, pentru a nu mai "i deranjat înrugăciunile sale, şi pentru ca nici Noirtier să nu mai "ie deranjat îndurerea sa, $ăvorî îndată după plecarea domnului d& vrign( nu numaiuşa prin care doctorul ieşise, dar şi uşa care ducea la doamna de!ille"ort.

/3NU FL + NE= L

Kiua următoare se arătă tristă şi înnorată.Cioclii îşi îndepliniseră în timpul nopţii meseria "unebră şi cususeră

corpul depus pe pat în giulgiul care drapea$ă pe cei răposaţi, împrumu#tându#le — orice s#ar spune despre egalitate în "aţa morţii — o ultimămărturie a lu*ului pe care#l iubeau în viaţă.

=iul&iul nu era altceva decât o bucată de splendidă mătase pe care"ata o cumpărase cu cincispre$ece $ile mai înainte.

eara, câţiva oameni chemaţi în mod special îl transportaseră peNoirtier din camera !alentinei într#a lui; împotriva oricărei aşteptări,bă tr,nul nu se mpotrivise de lo#!

batele 2usoni veghease până în $ori, iar în $ori se retrăsese la el"ără să cheme pe nimeni.

<e la opt dimineaţa se înapoiase d& vrign(; îl întâlnise pe !ille"ortcare se ducea la Noirtier şi îl însoţise ca să a"le cum a petrecut bătrânulnoaptea.

)l găsiră în jilţul mare care îi servea de pat, dormind un somn blândşi $âmbitor.

e opriră amândoi, uimiţi, în prag.

— Fite cum natura ştie să aline cele mai crâncene dureri, îi spused& vrign( lui !ille"ort care îşi privea părintele adormit; desigur nu se vaputea spune că domnul Noirtier nu#şi iubea nepoata; cu toate acestea,doarme.

(@;



— +a, şi ai dreptate, răspunse !ille"ort cu mirare; doarme, şi e unlucru ciudat, căci nemulţumirea cea mai mică îl ţine de obicei trea$ nopţi

în şir.— =#a răpus durerea, glăsui d& vrign(.

recură amândoi îngânduraţi în cabinetul procurorului regal.— Fite, eu n#am dormit, spuse !ille"ort arătând lui d& vrign( patul

intact; pe mine durerea nu mă răpune şi, de două nopţi, nu m#am culcat; în schimb, uită#te la biroul meu; am scris în aste două $ile şi două nopţi,

am cercetat dosarul, am adnotat actul de acu$are al asasinului 2enedet#to... 0, muncă: muncă: <asiunea, bucuria, "uria mea, tu îmi dobori toatedurerile:

1i strânse convulsiv mâna lui d& vri&n1!— i nevoie de mine- întrebă doctorul.— Nu, spuse !ille"ort; întoarce#te, însă, te rog, la unspre$ece; la

prân$ are loc... plecarea... 0, +oamne, biata mea copilă: biata meacopilă:...

1i redevenind om, procurorul regal ridică ochii la cer şi scoa se unsuspin!

— !ei sta în salonul de recepţie-— Nu, am un văr care se însărcinea$ă cu această tristă onoare. /u

voi lucra, doctore; când lucre$, totul dispare.)ntr#adevăr, doctorul nici nu ajunsese bine la uşă şi procurorul regal

se apucase din nou de l u#ru!<e peron, d& vrign( întâlni ruda despre care îi vorbise !ille"ort, un

personaj neînsemnat în povestirea de "aţă ca şi în "amilie, una dintre "ăp#turile sortite să joace, de când se nasc, rolul de utilitate în lume.

/ra punctual, îmbrăcat în negru, avea un $ăbranic pe braţ şi venisela vărul său cu o "igură pe care şi#o compusese, pe care îşi propusese s#opăstre$e câtă vreme va "i nevoie, şi s#o părăsească apoi.

=a unspre$ece trăsurile "unebre huruiră pe caldarâmul curţii, iarstrada din "oburgul aint#HonorG se umplu de murmurele gloatei,deopotrivă ahtiată după bucuriile sau doliul bogaţilor, şi care aleargă la o

înmormân#tare pompoasă cu aceeaşi grabă ca şi la o nuntă de ducesă.<uţin câte puţin, salonul mortuar se umplu, şi sosiră mai întâi câteva

din vechile noastre cunoştinţe, adică +ebra(, Château#Lenaud, 2eau#champ, apoi toate "igurile ilustre ale parchetului, literaturii şi armatei;căci domnul de !ille"ort ocupa, nu atât prin po$iţia sa socială, cât prinmeritu#i personal, unul din primele ranguri în societatea pari$iană.

!ărul stătea în prag şi introducea pe toată lumea, iar pentru indi"e#renţi era o mare uşurare — trebuie să spunem — de a vedea acolo o"igură nepăsătoare, care nu pretindea musa"irilor o "i$ionomiemincinoasă sau lacrimi "alse, aşa cum ar "i "ăcut un părinte, un "rate sauun logodnic.

Cei care se cunoşteau se chemau din ochi şi se strângeau îngrupuri.

Fnul din aceste grupuri era compus din +ebra(, Château#Lenaud şi2eauchamp.

— 2iata "ată: spuse +ebra(, plătind, aşa cum "iecare "ăcea dealtminteri, "ără să vrea, un tribut, durerosului eveniment; biata "ată, aşade bogată, şi de "rumoasă: 6i#ai "i putut închipui, Château#Lenaud, cândam venit — cât e de atunci- trei săptămâni sau o lună cel mult ca săsemnăm contractul c are n)a fost semnat$

% Pe le&ea mea' nu6 spuse C*,teau)Renaud!— 0 cunoşteai-

(@<



— m vorbit o dată sau de două ori cu ea, la balul doamnei de 3or#cer"; mi se părea încântătoare, deşi cam melancolică. Fnde e mamavitregă- ştii-

— #a dus să#şi petreacă $iua cu soţia domnului acesta care ne pri#meşte.

— Cine e ăsta- % Care$— +omnul care ne primeşte. Fn deputat-

— Nu, spuse 2eauchamp; sunt condamnat să#i văd pe onorabiliinoştri în "iecare $i, dar mutra lui îmi este necunoscută. % Ai vor"it despre moartea a#easta n .iarul dumitale$— Nu am scris eu articolul, dar s#a vorbit; mă îndoiesc că va "i pe

placul domnului de !ille"ort. e spune, mi se pare, că dacă în altă partedecât în casa domnului procuror regal se înregistrau patru decesesuccesive, domnul procuror regal s#ar "i alarmat cu siguranţă mai mult.

— +e altminteri, glăsui Château#Lenaud, doctorul d& vrign(, care emedicul mamei mele, pretinde că domnul de !ille"ort e "oarte disperat.

— +ar pe cine cauţi, +ebra(-— Caut pe domnul de 3onte#Cristo, răspunse tânărul.— =#am întâlnit pe bulevard, când veneam aci. Cred că se ducea la

bancherul lui, spuse 2eauchamp.— =a bancherul lui- 2ancherul lui nu e +anglars- întrebă Château#

Lenaud pe +ebra(.— 3i se pare că da, răspunse secretarul intim uşor tulburat; dar nu

lipseşte numai domnul de 3onte#Cristo; nu#l văd nici pe 3orrel.— 3orrel- Ce, îi cunoştea- întrebă Château#Lenaud.— Cred că "usese pre$entat numai doamnei de !ille"ort.— N#are a "ace, ar "i trebuit să vină, glăsui +ebra(; despre ce o să

vorbească el astă#seară- )nmormântarea este evenimentul $ilei. st, să

tăcem: Fite că domnul ministru al justiţiei şi cultelor se simte obligat săţină micul său s1eech vărului înlăcrimat.1i tinerii se apropiară de uşă ca să audă micul s1eech al domnului

ministr u al justiţiei şi cultelor.2eauchamp spusese adevărul; răspun$ând invitaţiei mortuare, el îl

întâlnise pe 3onte#Cristo, care se îndrepta, la rându#i, spre palatul +an#glars din strada ChaussGe#d& ntin.

2ancherul $ărise de la "ereastră trăsura contelui intrând în curte şivenise în întâmpinarea lui cu un chip întristat, dar amabil.

— Conte, vii să#mi e*primi condoleanţele dumitale, spuse el întin$ând mâna lui 3onte#Cristo. )ntr#adevăr, nenorocirea şi#a "ăcutcuibul în casa mea; aşa de mult încât, când te#am $ărit, mă întrebamdacă nu cumva am dorit nenorocirea bieţilor 3orcer"i, ceea ce ar "i

justi"icat proverbul4 cine sapă groapa altuia, cade el în ea. <e cuvântulmeu de onoare, nu doream răul lui 3orcer", era poate cam tru"aş pentruun om pornit de jos, ca mine, datorând lotul sieşi, ca mine; dar "iecare cumetehnele lui. /h, conte, oamenii din generaţia noastră... +ar iertaţi#mă,dumneavoastră nu sunteţi din generaţia noastră, sunteţi un bărbattânăr... 0amenii din generaţia noastră nu sunt "ericiţi anul acesta4dovadă, procurorul regal puritan, dovadă !ille"ort care şi#a pierdut acumşi "iica. Lecapitulea$ă prin urmare4 !ille"ort, precum spuneam,pier$ându#şi în chip ciudat întreaga "amilie; 3orcer" de$onorat şi ucis; eu,acoperit de ridicol din cau$a mârşăviei acelui 2enedetto, şi apoi...

— poi ce- întrebă contele.— 0, nu ştii încă-

(@@



— 0 nouă nenorocire- % -ii#a mea!!!— +omnişoara +anglars-— /ugGnie ne#a părăsit.

% O' #e tot mi spui$— devărul, dragă conte. Cât de "ericit eşti dumneata că nu ai nici

nevastă, nici copii: % Cre.i$

% O' da6— 1i spui că domnişoara /ugGnie...— N#a putut să suporte ruşinea pe care ne#a "ăcut#o mi$erabilul şi

mi#a cerut permisiunea de a pleca în călătorie.— 1i a plecat-— Noaptea trecută.

% Cu doamna Dan&lars$ % Cu o rud ă... Cu toate acestea o pierdem pe scumpa /ugGnie; căci

cu "irea pe care i#o cunosc, mă îndoiesc că va mai accepta să se înapoie$e vreodată în %ranţa.

— Ce vrei, scumpe baroane- glăsui 3onte#Cristo; neca$uri de"amilie, neca$uri care ar "i $drobitoare pentru un nevoiaş al — cărui copilar însemna pentru el întreaga avuţie, dar suportabile pentru un milionar.0rice ar spune "ilo$o"ii, oamenii practici le vor da totdeauna o de$minţire

în această privinţă4 banul consolidea$ă în multe împrejurări; şi de bunăseamă că dumneata vei "i mai repede consolat decât oricine altul, dacăadmiţi virtutea acestui balsam suveran; dumneata, regele "inanţei,punctul de intersecţie al tuturor puterilor.

+anglars aruncă o privire pie$işă contelui ca să vadă dacă îşi bătea joc, sau dacă vorbea serios.

— +a, glăsui el, de bună seamă că dacă averea consolea$ă, se

poate să "iu şi eu consolat4 sunt bogat.— şa de bogat, dragă baroane, încât averea dumitale seamănă cupiramidele; cei care ar vrea s#o dărâme nu îndră$nesc; cei care ar

îndră$ni, nu pot.+anglars $âmbi de încre$ătoarea bonomie a contelui.— ceasta îmi aduce aminte, spuse el, că în momentul când aţi

intrat eram pe cale să "ac cinci bonuri mici; semnasem două; îmi daţivoie să le "ac şi pe celelalte trei-

— %ă#le, dragă baroane, "ă#le:Frmă o clipă de tăcere, în răstimpul căreia se au$i scârţâind pana

bancherului, în timp ce 3onte#Cristo privea ciubucurile aurite alepla"onului.— 2onuri spaniole, întrebă 3onte#Cristo, bonuri din Haiti, sau bonuridin Neapole-

% u' spuse +anglars râ$ând cu râsul său su"icient, bonuri la pur#tător, bonuri asupra 2ăncii %ranţei. <riveşte, domnule conte, adăugă el,dumneata care eşti împăratul "inanţei aşa cum eu sunt rege, ai vă$utmulte petice de hârtie de mărimea asta valorând "iec are #,te un milion$

3onte#Cristo luă în mână, ca pentru a le cântări, cele cinci petice dehârtie pe care +anglars i le pre$enta cu îngâm"are, şi citi4

5Log pe domnul regent al 2ăncii să plătească la ordinul meu, din"ondurile depuse de mine, suma de un milion' valoare n #ont!Baron "anglars-

2



— Fnul, două, trei, patru, cinci: e*clamă 3onte#Cristo. Cinci milioa#ne: +race:

— şa "ac cu a"acerile, spuse +anglars.— / minunat, dacă mai cu seamă — cum nu mă îndoiesc — suma

este plătită imediat. % Va fi' spuse Dan&lars!— / "rumos să ai un ast"el de credit; la drept vorbind, numai în %ran#

ţa se văd ast"el de lucruri. Cinci petice de hârtie valorând cinci milioane;

trebuie să ve$i ca să cre$i.— e îndoieşti- % u!— pui asta cu un accent... Fite, "ă#ţi o plăcere4 însoţeşte#l pe "unc#

ţionarul meu la bancă, şi#l vei vedea ieşind cu bonuri de te$aur pentrusuma aceasta.

— Nu, glăsui 3onte#Cristo îndoind cele cinci bilete, lucrul este preacurios, ast"el că voi "ace e*perienţa singur. Creditul meu la dumneataera de şase milioane; am luat nouă sute de mii de "ranci; îmi maidatore$i cinci milioane o sută de mii de "ranci. au aceste cinci petice dehârtie pe care le socotesc bune, deoarece poartă semnătura dumitale,şi#ţi dau o recipisă generală de şase milioane care lichidea$ă contulnostru. 0 pregătisem dinainte, căci trebuie să#ţi spun că am astă$i "oartemare nevoie de bani.

1i 3onte#Cristo puse mâna cu cele cinci hârtii în bu$unar, în timp ce,cu cealaltă, întindea bancherului recipisă.

%ulgerul să "i că$ut la picioarele lui +anglars şi nu l#ar "i $drobit cu o în"ricoşare mai mare.

— Cum- îngăimă el. Cum, domnule conte, iei banii- <ardon, pardon,datore$ banii aceştia spitalelor, ei sunt un depo$it şi "ăgăduisem că#l plă#tesc în dimineaţa asta.

% A' se s#*i mbă lucrul: glăsui 3onte#Cristo. Nu ţin neapărat la aces#te cinci bilete; plăteşte#mi în alte valori; le luasem de curio$itate ca săpot spune lumii că, "ără vreun avi$, "ără să mi se ceară măcar un termende cinci minute, casa +anglars mi#a plătit cinci milioane bani gheaţă. r"i "ost deosebit: <o"tim valorile; îţi repet însă, dă#mi altele.

1i întindea cele cinci e"ecte lui +anglars care, livid, întinse mâna,aşa cum vulturul întinde gheara printre gratiile cuştii ca să reţină carneace i se răpeşte.

Deodată îşi luă seama, "ăcu o s"orţare violentă şi se stăpâni.<e urmă $âmbi, iar trăsăturile chipului său descompus se rotunjiră

puţin câte puţin.— =a drept vorbind, spuse el, recipisa dumitale tot bani înseamnă.— 0, da: ar dacă ai "i la Loma, casa homson şi %rench n#ar "ace

mai multe di"icultăţi, plătindu#ţi pe ba$a recipisei mele, decât ai "ăcutdumneata.

% Pardon' domnule #onte' pardon!— <ot deci să păstre$ banii-— +a, spuse +anglars ştergându#şi sudoarea care răsărea la

rădăcina părului său; păstrea$ă#i, păstrea$ă#i.3onte#Cristo băgă din nou cele cinci bilete în bu$unar cu e*presia a#

ceea intraductibilă care vrea să spună4— Eândeşte#te, dacă îţi pare rău, mai este timp.— Nu, declară +anglars, nu. <ăstrea$ă semnăturile mele. 1tii însă că

nimic nu e mai "ormalist decât un om de bani; destinam suma aceastaspitalelor şi mi s#ar "i părut că le je"uiesc nedându#le#o chiar pe aceasta,

2 (



ca şi cum un taler nu ar valora tot atât cât şi altul. cu$ă#mă.2ăgă bonurile în portmoneu.— e scu$ şi le iau, răspunse 3onte#Cristo cu graţie.— 3ai avem însă o sumă de o sută de mii de "ranci, spuse +anglars.1i începu să râdă, $gomotos, dar nervos.— 0, un "leac: glăsui 3onte#Cristo. +e bună seamă că schimbul se

apropie de suma aceasta. <ăstrea$#o şi vom "i chit. % C onte, vorbeşti serios- întrebă +anglars.

— /u nu râd niciodată cu bancherii, replică 3onte#Cristo cu o serio#$itate care se apropia de impertinenţă.1i se îndreptă spre uşă, e*act în momentul când valetul anunţa4

% Domnul de Boville' per#eptorul &eneral al spitalelor!— e pare că am venit la timp ca să am "avoarea semnăturilor

dumitale, care sunt disputate, spuse 3onte#Cristo.+anglars se îngălbeni încă o dată şi se grăbi să#şi ia rămas bun de la

conte.Contele de 3onte#Cristo schimbă un salut ceremonios cu domnul de

2oville, care stătea în picioare în salonul de aşteptare şi care, dupăieşirea domnului de 3onte#Cristo, "u introdus imediat în cabinetuldomnului +anglars.

Chipul aşa de serios al contelui "u luminat de un $âmbet "ugar, vă#$ând porto"elul di n m,na domnului per#eptor al spitalelor!

=a poartă îşi regăsi trăsura şi dădu ordin să "ie dus imediat la bancă.)n vremea asta, în"rângându#şi orice emoţie, +anglars venea în

întâmpinarea perceptorului general.e înţelege că $âmbetul şi graţia erau întipărite pe bu$ele lui.— 2ună $iua, scumpul meu creditor, spuse el, căci mă prind că vii în

calitate de creditor.— ţi ghicit, domnule baron, spuse domnul de 2oville; spitalele se

pre$intă la dumneavoastră în persoana mea; văduvele şi or"anii vin, prinmine, să vă ceară o pomană de cinci milioane.— 1i se mai spune că or"anii sunt de deplâns: glăsui +anglars

prelungind gluma; bieţii copii:— ată#mă deci venind în numele lor, spuse domnul de 2oville. +esi#

gur că aţi primit scrisoarea mea ieri- % Da!— 3ă în"ăţişe$ cu recipisa.— +ragă domnule de 2oville, spuse +anglars, văduvele şi or"anii

dumneavoastră vor avea, dacă binevoieşti, bunătatea să aşteptedouă$eci şi patru de ore, dat "iind că domnul de 3onte#Cristo pe care l#aivă$ut ieşind de aci... =#ai vă$ut, nu#i aşa-— +a, şi-

% Domnul de :onte)Cristo du#ea #u sine #ele #in#i milioane ale lor!— Cum aşa-— Contele avea un credit nelimitat la mine, deschis prin casa hom#

son şi %rench din Loma. venit să#mi ceară o sumă de cinci milioanedintr#o dată; i#am dat un bon pentru bancă; acolo sunt depuse "ondurilemele, şi, înţelegi, m#aş teme ca, retrăgând din mâinile domnului regent$ece milioane în aceeaşi $i, să nu i se pară ciudat. )n două $ile, adăugă+anglars $âmbind, nu $ic ba.

— Cum- e*clamă domnul de 2oville cu tonul celei mai desăvârşiteneîncrederi; cinci milioane domnului care ieşea adineauri, şi careplecând m#a salutat ca şi cum l#aş "i cunoscut-

— <oate că te cunoaşte "ără să#l cunoşti dumneata; domnul de 3on#2 2



te#Cristo cunoaşte pe toată lume a! % Cin#i milioane$— <o"tim recipisa lui. %ă ca "ântul oma4 ve$i şi pipăie.+omnul de 2oville luă hârtia pe care +anglars i#o pre$enta şi citi4

5 m primit de la domnul baron +anglars suma de cinci milioane unasută mii "ranci de care d#sa se va rambursa prin casa homson şi %renchdin Loma5.

— +a, e adevărat, spuse acesta.— Cunoşti casa homson şi %rench-— +a, glăsui domnul de 2oville, am "ăcut pe vremuri o a"acere de

două sute de mii de "ranci cu ea; de atunci însă n#am mai au$itvorbindu#se de dâ nsa!

— / una din cele mai bune case din /uropa, spuse +anglars $vârlindcu neglijenţă pe birou recipisa pe care o luase din mâinile domnului de2oville.

— 1i el avea cinci milioane asupra dumneavoastră- 0, dar conteleăsta de 3onte#Cristo e un nabab:

% L a drept vorbind nu ştiu cine este; avea însă trei creditenelimitate4 unul la mine, unul la Lotschild, unul la =a""ite şi, adăugă+anglars cu neglijenţă — precum ve$i, mi#a acordat pre"erinţălăsându#mi o sută de mii de "ranci pentru schimb.

Domnul de Bov ille e*primă semnele celei mai mari admiraţii.— !a trebui să#i "ac o vi$ită, spuse el, ca să obţin o donaţie pioasă

pentru noi.— 0, e ca şi cum ai avea#o; numai pomenile lui se urcă la peste

două$eci de mii de "ranci pe lună. % Splendid+ de altminteri am să#i cite$ e*emplul doamnei de 3orcer"

şi al "iului ei. % Ce exemplu$— u dăruit toată averea lor spitalelor.

% Ce avere$ % Averea lor' a#eea a &eneralului de :or#erf' a defun#tului!— 1i în legătură cu ce-— )n legătură cu "aptul că nu voiau o avere dobândită în chip aşa de

josnic.— Cu ce au să trăiască-— 3ama se retrage în provincie şi "iul se angajea$ă.— #au$i ce scrupule: e*clamă +anglars.— m înregistrat ieri actul de donaţie.— 1i cât posedau-— 0, nu mare lucru4 între un milion două sute, un milion trei sute de

mii de "ranci. +ar să revenim la milioanele noastre.— Cu plăcere, spuse +anglars în chipul cel mai natural din lume;

sunteţi prin urmare grăbit în privinţa banilor- % O' da7 m,ine se fa#e verifi#area #aselor noastre! % :,ine$ De #e nu #mi spuneai asta numaidecât- +ar până mâine

este un secol. =a ce oră are loc veri"icarea-— =a două.

— rimite la amia$ă, spuse +anglars $âmbind.+omnul de 2oville nu răspundea mare lucru; "ăcea da din cap şi#şimişca porto"elul.

— , stai, "ă ceva mai bu n6 spuse Dan&lars!2 3



— Ce să "ac-— Lecipisa domnului de 3onte#Cristo are valoare; trece#o la

Lotschild sau la =a""itte; au să ţi#o ia numaidecât.— 3ăcar că#i rambursabilă asupra Lomei-— +esigur; te va costa numai un scont de cinci#şase mii de "ranci.Per#eptorul "ăcu un salt înapoi.— , nu, pre"er să aştept până mâine.— m cre$ut un moment, iartă#mă, spuse +anglars cu neobră$are

supremă, că aveai de acoperit un mic de"icit.— 0, e*clamă perceptorul.— scultă, s#a mai vă$ut aşa ceva şi, în atari împrejurări se "ace un

sacri"iciu.— lavă +omnului, nu: spuse domnul de 2oville.— tunci pe mâine; nu#i aşa, dragă perceptorule-— +a, pe mâine; dar negreşit-— 0, glumeşti: trimite la amia$ă şi banca va "i înştiinţată.

% Voi veni eu!— 1i mai bine, deoarece ast"el voi avea plăcerea să te văd.)şi strânseră mâna.— , glăsui domnul de 2oville, nu vă duceţi la înmormântarea bietei

domnişoare de !ille"ort al cărei cortegiu l#am vă$ut trecând pe bulevard-— Nu, spuse bancherul, mă simt încă jenat de când cu a"acerea 2e#

nedetto, ast"el că stau retras.— %aceţi rău; ce vină aveţi dumneavoastră în toată chestia asta-— scultă, scumpul meu perceptor4 când cineva poartă un nume

nepătat ca al meu, e susceptibil.— !ă rog să "iţi convins că toată lumea vă deplânge şi că, în special,

o deplânge pe domnişoara, "iica dumneavoastră.— 2iata /ugGnie: e*clamă +anglars cu un o"tat adânc. 1tiţi că intră

la mânăstire, domnule- % u!— +in ne"ericire, lucrul e cât se poate de adevărat. #a hotărât a

doua $i după eveniment să plece cu o prietenă a sa, călugăriţă4 cautăacum o mânăstire "oarte severă, în talia sau în pania.

% O' e &ro.av61i domnul de 2oville se retrase cu e*clamaţia aceasta, adresând pă#

rintelui nenumărate condoleanţe.+ar abia ajunse a"ară, şi +anglars strigă cu o energie pe care o vor

înţelege numai cei ce au vă$ut repre$entat 2obert +acaire de -r d ri 7— Nătărăule:1i împăturind chitanţa lui 3onte#Cristo într#un mic portomoneu4— !ino la amia$ă, adăugă el, căci la amia$ă am să "iu departe.)ntoarse apoi $ăvoarele de două ori, goli toate sertarele casei,

strânse cinci$eci de mii de "ranci în bancnote, arse di"erite hârtii, pusealtele în evidenţă, şi începu să scrie o scrisoare pe care o pecetlui şideasupra căreia aşternu cuvintele acestea4 5+oamnei baroane + an&larsH!

— m să o pun astă#seară pe toaleta ei, murmură el.poi scoţând din sertar un paşaport4— 2un, e încă valabil pentru două luni.

ICI:I>IRUL P RE)LAC AISE

2 4



+omnul de 2oville întâlnise într#adevăr convoiul "unebru care oducea pe !alentine la ultimul lăcaş.

impul era mohorât şi înnorat; un vânt călduţ încă, dar ucigător pen#tru "run$ele îngălbenite, le smulgea din crengile puţin câte puţindespuiate şi le învârtea deasupra mulţimii imense care umpleabulevardele.

Pari.ian pur' domnul de Villefort so#otea #imitirul PJ re#=achaise cape singurul vrednic să primească rămăşiţele pământeşti ale unei "amilii

pari$iene; celelalte i se păreau cimitire de ţară, hoteluri ale morţii.umai la PJre)La#*aise un r ăposat de bună condiţie se putea simţica la el acasă.

Cumpărase, precum am vă$ut, un teren de veci pe care se înălţamonumentul populat aşa de grabnic cu toţi membrii primei sale "amilii.

Pe frontonul mausoleului se #itea7 Familia Saint$+ ran şi illefort(căci aşa "usese ultima dorinţă a bietei Ren e' mama Valentinei!

şadar, spre <Ire#=achaise se îndrepta pomposul cortegiu pornit din"oburgul aint#HonorG. trăbătură întreg <arisul, apucară prin "oburguldu emple, apoi pe bulevardele e*terioare, până la cimitir. <este cinci$ecide trăsuri de casă urmau două$eci de trăsuri de doliu, iar în urma celorcinci$eci de trăsuri, peste cinci sute de persoane mergeau pe jos.

proape toţi erau tineri; pe ei moartea !alentinei îi lovise ca un trăs#net şi, în ciuda aburului glacial al secolului şi a pro$aismului epocii, su"e#reau in"luenţa poetică a "rumoasei, castei, adorabilei "ete răpită în"loarea tinereţii.

=a ieşirea din <aris vă$ură sosind un vehicul, $orit, tras de patru caicare se opriră brusc, încordându#şi pulpele nervoase ca nişte resorturi deoţel+ era domnul de :onte)Cristo!

Contele coborî din caleaşcă şi se amestecă în mulţimea care urmacarul "unebru pe jos.

Château#Lenaud îl $ări; coborî îndată din cupeu şi se apropie de el.2eauchamp părăsi de asemeni cabrioleta de piaţă în care se găsea.Contele privea cu luare#aminte toate golurile mulţimii; vădit lucru,

căuta pe cineva.)n s"ârşit nu se mai stăpâni.— Fnde e 3orrel- întrebă el. Nu ştiţi careva dintre dumneavoastră

unde e-— Ne#am pus şi noi întrebarea aceasta la locuinţa moartei, spuse

Château#Lenaud, căci nimeni dintre noi nu l#a $ărit.Contele tăcu, dar continuă să privească în juru#i.)n s"ârşit, ajunseră la cimitir.0chii străpungători ai lui 3onte#Cristo cercetară dintr#o privire bos#

chetele de tisă şi de pini şi, în curând, îi pieri orice nelinişte4 o umbră sestrecurase pe sub carpenii negri, şi 3onte#Cristo recunoscuse "ără

îndoială pe cine căuta.1tiţi ce înseamnă o înmormântare în magni"ica metropolă4 grupuri

negre, împrăştiate pe aleile albe, liniştea cerului şi a pământuluitulburată de trosnetul câtorva crengi rupte, un gard a"undat în jurul unuimormânt; apoi cântecul melancolic al preoţilor în care se amestecă, dincând în când, un suspin desprins dintr#un tu"iş de "lori sub care se vede o"emeie prăbu#şită cu mâinile împre unate!

Fmbra remarcată de 3onte#Cristo păşi repede printre copacii dedinapoia mormântului Helo Qsei şi al lui belard, luă loc împreună cuvaleţii moartei în "runtea cailor care purtau corpul şi ajunse până în loculhără$it pentru îngropăciune.

2 8



-ie#are privea la #eva!3onte#Cristo nu privea decât umbra abia remarcată de cei din jurul

său.)n două rânduri contele ieşi din şir ca să vadă dacă nu cumva

mâinile omului căutau vreo armă ascunsă sub haină.Când cortegiul stătu, se putu vedea că e 3orrel care, cu redingota#i

neagră încheiată până la bărbie, cu "runtea#i lividă, cu obrajii sco"âlciţi,cu pălăria mototolită în mâinile convulsive, se re$emase de un copac

a"lat pe o movilă ce domina mausoleul, ast"el încât să nu piardă nici unuldin amănuntele ceremoniei "unebre ce avea să se împlinească. otul se des"ăşură potrivit obiceiului. Câţiva bărbaţi — şi, ca întot#

dea#una, ei erau cei mai puţini impresionaţi — câţiva bărbaţi rostirădiscursuri. Fnii deplângeau moartea prematură; alţii stăruiau asupradurerii părintelui; câţiva găsiră mijlocul să arate că "ata îl solicitase demai multe ori pe domnul de !ille"ort pentru vinovaţii deasupra capuluicărora el ţinea paloşul justiţiei; în s"ârşit, "ură epui$ate meta"orele

în"lorite şi imaginile dureroase din versurile lui 3alherbe către +upGrier.3onte#Cristo nu asculta nimic, nu vedea nimic sau, mai bine $is,

nu#l vedea decât pe 3orrel al cărui calm şi a cărui încremenire alcătuiauun spectacol în"ricoşător pentru cel care, singurul, putea să citească înadâncul inimii tânărului o"iţer.

— , uite#l pe 3orrel: îi spuse deodată 2eauchamp lui +ebra(. <eunde dracu s#a "urişat acolo-

1i îi atrase atenţia şi lui Château#Lenaud.— Ce palid: glăsui acesta tresărind.— )i e "rig, replică +ebra(.

% u' spuse C*,teau)Renau d cu ton tărăgănat; cred că esteemoţionat. 3a*imilien e un om "oarte impresionabil.

— /h, abia dacă o cunoştea pe domnişoara de !ille"ort, spuse

+ebra(. i declarat singur.— )ntr#adevăr. Cu toate acestea mi#aduc aminte că, la baluldoamnei de 3orcer", a dansat de trei ori cu ea; ştiţi, conte, balul unde aţiprodus atâta e"ect.

— Nu, nu ştiu, răspunse 3onte#Cristo "ără să#şi dea seama nici la ceşi nici cui răspundea, ocupat "iind să#l supraveghe$e pe 3orrel ai cărui o#braji se roşeau aşa cum se întâmplă celor care îşi reţin respiraţia.

% Dis#ursurile s)au terminat #u "ine' domnilor' rosti #ontele "rus#!1i dădu semnalul plecării, dispărând "ără să se ştie pe unde a trecut.Ceremonia mortuară era încheiată, asistenţii porniră înapoi spre <a#

ris.umai C*,t eau#Lenaud îl căută o clipă pe 3orrel din ochi; dar, întimp ce se uitase după contele care se depărta, 3orrel îşi părăsise locul,

ast"el că, după ce l#a căutat $adarnic, Château#Lenaud s#a luat după +e#bra( şi 2eauchamp.

:onte)Cristo se arun#ase ntr)un t u"iş şi, tăinuit dinapoia unui mor#mânt mare, pândea cea mai neînsemnată mişcare a lui 3orrel care se a#propiase, puţin câte puţin, de mausoleul părăsit de curioşi şi apoi de gro#pari.

3orrel privi în juru#i pe îndelete şi vag; dar, în momentul când privi#rea lui îmbrăţişa porţiunea opusă, 3onte#Cristo se apropie cu încă vreo$ece paşi "ără să "ie vă$ut.

ânărul îngenunchie.Cu gâtul încordat, cu ochii aţintiţi şi dilataţi, cu picioarele gata să se

arunce la cel dintâi semnal, contele se apropia tot mai mu lt de :orrel!2 9



3a*imilien se găseşte desigur în momentul acesta, şi atunci $gomotuluisoneriei îi răspunde alt $gomot.

3onte#Cristo se în"ioră din cap până în picioare şi, deoarecehotărârile lui aveau iuţeala "ulgerului, i$bi cu cotul într#unul din ochiurileuşii de sticlă care $bură în ţăndări; ridică apoi perdeaua şi#l vă$u pe3orrel care, la birou, cu o pană în mână, sărise de pe scaun au$inds"ărâmăturile geamului.

% u e nimic, glăsui contele; iartă#mă, scumpe prieten, am lunecat

şi, lunecând, am dat cu cotul în uşă; deoarece s#a spart, pro"it de oca$ieca să intru la dumneata; nu te deranja, nu te deranja.1i, trecând braţul prin geamul spart, contele deschise uşa.:orre l se ridică, evident contrariat, şi veni în întâmpinarea lui

3onte# Cristo, nu atât pentru a#l primi, cât pentru a#i ţine calea.— Nu $ău, e vina servitorilor dumitale, spuse 3onte#Cristo "recân#

du#şi cotul; parchetele lucesc ca oglinda.— !#aţi rănit, domnule- întrebă 3orrel cu răceală.— Nu ştiu. +ar ce "ăceai acolo- scriai-

% Eu$— i degetele pătate de cerneală.— )ntr#adevăr, răspunse 3orrel, scriam; mi se întâmplă câteodată,

deşi sunt militar.3onte#Cristo înaintă câţiva paşi în cameră. 3a*imilien "u nevoit să#l

lase, dar se luă după el.— criai- reluă 3onte#Cristo eu o privire o"ositoare prin fixitatea ei!— m mai avut onoarea să vă spun că da, glăsui 3orrel.Contele .v,rli o privire n 5uru)i!— i pistoale lângă călimară- întrebă el arătând cu deg etul' lui :or)

rel' armele puse pe "irou!— <lec într#o călătorie, răspunse 3a*imilien.

— <rietene: e*clamă 3onte#Cristo cu blândeţe in"inită în glas. % Domnule6— <rietene, dragă 3a*imilien, te rog nu lua hotărâri e*treme.— /u, hotărâri e*treme- întrebă 3orrel înălţând din umeri. 1i vă rog,

o călătorie este o hotărâre e*tremă-— 3a*imilien, glăsui 3onte#Cristo, să punem de o parte masca pe

care o purtăm.3a*imilien, nu mă amăgi cu calmul dumitale de comandă mai mult

decât te amăgesc eu cu solicitudinea mea "rivolă.)nţelegi, nu#i aşa, că pentru a "ace ce am "ăcut, pentru a da cu cotul

în geamuri, a viola secretul camerei unui prieten, că pentru a "ace toateacestea, trebuia să "iu stăpânit de o nelinişte reală sau, mai bine $is, deo convingere cumplită.

: a*imilien, vrei să#ţi iei viaţa:— 0, dar cum vă vin ideile astea, domnule conte- întrebă 3orrel tre#

sărind.— )ţi spun că vrei să#ţi iei viaţa, continuă contele cu acelaşi glas, şi

iată dovada.propiindu#se de birou ridică "ila albă pe care tânărul o $vârlise

peste o scrisoare începută, şi luă scrisoarea.3orrel se repe$i să i#o smulgă din mâini.

3onte#Cristo prevedea însă mişcarea şi o preveni, apucându#l pe3a*imilien de mână şi oprind#o, aşa cum lanţul de oţel opreşte resortul în mijlocul evoluţiei sale!

— !e$i bine că vroiai să#ţi iei viaţa, 3orrel, spuse contele; e scris2 <



amintirea părintelui meu cu ceea ce mi se întâmplă astă$i-— <entru că eu sunt cel care a salvat viaţa părintelui tău într#o $i

când vroia să se omoare aşa cum tu vrei să te omori astă$i; pentru că eusunt omul care a trimis punga surioarei tale şi Faraonul bătrânului3orrel; pentru că eu sunt /dmond +ant Js #are te)a 5u#at pe &enun#*i#,nd erai #opil6

3orrel mai "ăcu un pas înapoi, clătinându#se su"ocat, gâ"âind, strivit;apoi "orţele îl părăsiră şi că$u cu un strigăt puternic în genunchi, lapicioarele lui 3onte#Cristo.<e urmă, deodată, în admirabila lui "iinţă se produse o mişcare deregenerare subită şi completă4 se ridică, se năpusti din cameră şi serepe$i pe scară, strigând cât îl ţinea glasul4

% Gulie6 Gulie6 Emmanuel6 Emmanuel63onte#Cristo vru să se repeadă după el, dar 3a*imilien şi#ar "i dat

mai degrabă viaţa decât să deschidă uşa contelui.=a strigătele lui 3a*imilien, >ulie, /mmanuel, <enelon şi câţiva ser#

vitori alergară înspăimântaţi.3orrel îl luă de mână şi redeschi$ând uşa4— )n genunchi: strigă el cu voce sugrumată de plâns4 )n genunchi:

/l e bine"ăcătorul, salvatorul părintelui nostru; el e...tătea gata să spună4

% Edmond DantJs!Contele îl opri, prin$ându#i braţul.

>ulie se repe$i spre mâna contelui, /mmanuel îl sărută ca pe un+umne$eu tutelar; 3orrel că$u pentru a doua oară în genunchi şi bătuparchetul cu "runtea.

tunci omul de bron$ simţi că inima i se dilată în piept, îşi înclină ca#pul şi plânse.

e au$i în cameră, câteva clipe, un concert de lacrimi şi de gemete

sublime care, desigur, pare armonios chiar celor mai dragi îngeri ai+omnului. >ulie abia îşi reveni din emoţia pro"undă pe care o încercase, şi se

năpusti din cameră, coborî un etaj, alergă în salon cu o bucuriecopilărească şi ridică globul de cristal care ocrotea punga dată denecunoscutul din llGes de 3eilhan.

)n vremea asta /mmanuel îi spunea contelui cu glas întretăiat4 % O' domnule #onte' cum de aţi putut sta până astă$i "ără să vă di#

vulgaţi, deşi ne#aţi au$it de atâtea ori vorbind despre bine"ăcătorulnostru necunoscut, deşi ne#aţi vă$ut înconjurând o amintire cu atâtarecunoştinţă şi adoraţie- / o cru$ime "aţă de noi şi, aproape că aş

îndră$ni să spun, domnule conte, "aţă de dumneavoastră.— scultă, prietene, glăsui contele şi pot să te numesc ast"el căci,"ără să bănuieşti, eşti prietenul meu de unspre$ece ani; descoperireaacestui secret a "ost pricinuită de un mare eveniment pe care nu trebuiesă#l cunoşti.

+umne$eu îmi este martor că doream să#l îngrop pentru toată viaţa în adâncul su"letului meu; "ratele dumitale, 3a*imilien, mi l#a smuls prinviolenţe de care se căieşte, sunt sigur.

poi, vă$ând că 3a*imilien se trântise într#un jilţ, rămânând totuşi în genunchi4

— !eghea$ă asupra lui, adăugă 3onte#Cristo în şoaptă, strângând înmod semni"icativ mâna lui /mmanuel.— +e ce- întrebă tânărul uimit.— Nu pot să#ţi spun; dar veghea$ă asupra lui.

2(



— +impotrivă, spuse contele; din momentul acesta, 3a*imilien, veitrăi lângă şi cu mine, nu mă vei mai părăsi, iar peste opt $ile vom "i lăsat

în urma noastră %ranţa.— 1i îmi spuneţi să nădăjduiesc-

% )ţi spun să nădăjduieşti, deoarece ştiu un mijloc de vindecare.— Conte, mă întristaţi şi mai mult dacă aceasta e cu putinţă. Nu ve#

deţi, ca re$ultat al loviturii ce mă i$beşte, decât o durere banală şicredeţi că mă consolaţi printr#un mijloc banal4 călă toria!

1i 3orrel clătină din cap cu neîncredere dispreţuitoare.— Ce vrei să#ţi spun- reluă 3onte#Cristo. /u am încredere în "ăgădu#ielile mele. =asă#mă să "ac e*perienţă.

— Conte, îmi prelungiţi agonia, atâta tot.— !rasă$ică, inimă slabă ce eşti, n#ai puterea de a da prietenului

tău câteva $ile pentru încercarea pe care o "ace- 1tii tu de ce e capabilcontele de 3onte#Cristo- 1tii tu că el comandă multor puteri pământeşti-1tii că el are destulă credinţă în +umne$eu pentru a obţine minuni de laCel care a spus că, prin credinţă, omul ar putea să clintească un munte-/i bine, minunea pe care o nădăjduiesc, aşteapt#o, sau...

% au- repetă 3orrel. % Sau ia seama' :orrel' te voi so#oti in&rat!— Conte, "ie#vă milă de mine:— 3i#e atâta milă de tine, 3a*imilien, ascultă#mă, atâta milă încât,

dacă nu te vindec într#o lună — ţine bine minte cuvintele mele, 3orrel, —te voi pune eu însumi în "aţa pistoalelor acestea încărcate şi a unei cupecu cea mai sigură otravă din talia, o otravă mai sigură şi mai promptă,crede#mă, decât aceea care a ucis#o pe !alentine.

— )mi "ăgăduiţi-— +a, căci sunt om, căci şi eu, după cum ţi#am spus, am vrut să

mor, şi de multe ori chiar după ce nenorocirea s#a depărtat de mine —

am visat deliciile somnului etern.— Conte, într#adevăr îmi "ăgăduiţi asta- e*clamă 3a*imilien ameţit.— Nu#ţi "ăgăduiesc, îţi jur, spuse 3onte#Cristo întin$ând mâna.— <e cuvântul dumneavoastră de onoare că, dacă peste o lună, nu

sunt consolat, mă lăsaţi liber pe viaţa mea şi că, orice aş "ace, nu măveţi numi in&rat$

— <este o lună 3a*imilien; peste o lună, şi data este s"ântă, 3a*i#milien4 nu ştiu dacă tu te#ai gândit la ea4 suntem astă$i în septembrie. e

împlinesc astă$i $ece ani de când l#am salvat pe părintele tău care vroiasă moară.

3orrel apucă mâinile contelui şi le sărută; contele îl lăsă ca şi cum înţelegea că adoraţia i se cuvenea.— <este o lună, continuă 3onte#Cristo, vei avea pe masa în "aţa că#reia vom sta amândoi, arme bune şi o moarte uşoară; în schimb îmi"ăgă#duieşti că vei aştepta până atunci şi vei trăi-

— =a rândul meu, vă jur: strigă 3orrel.3onte#Cristo îl atrase pe tânăr la pieptul său şi#l ţinu îndelung.— 1i acum, îi spuse el, începând de astă$i vei veni să locuieşti la mi#

ne; vei ocupa apartamentul Ha(dGei, şi "iica mea va "i înlocuită prin "iulmeu.

— Ha(dGe- întrebă 3orrel. Ce#a devenit Ha(dGe-

% A ple#at a.i)noapte!— !#a părăsit-— Nu, mă aşteaptă... %ii prin urmare gata să vii la mine, în strada

Champs /lisGes, şi scoate#mă de aici "ără să "iu vă$ut.2(3



3a*imilien îşi coborî capul şi se supuse ca un copil, sau ca un apos#tol.

II)3<UL6/ =

)n imobilul din strada aint#Eermain#des#<rGs, pe care lbert de3orcer" îl alesese pentru sine şi pentru mama sa, primul etaj, compusdintr#un mic apartament complet, era închiriat unui persona5 foartemisterios!

<ersonajul în chestiune era un bărbat a cărui "igură portarul n#o pu#tuse vedea niciodată, "ie la venire, "ie la plecare; căci iarna îşi a"undabărbia într#una din acele cravate roşii cum au vi$itiii de casă care îşiaşteaptă stăpânii la ieşirea de la spectacole, iar vara se ştergeatotdeauna la nas e*act în momentul când ar "i putut să "ie $ărit trecândprin dreptul gheretei.

rebuie să spunem că, spre deosebire de toate regulile, locatarul nuera spionat de nimeni şi că $vonul care circula, că incognitoul său ascun#dea o persoană "oarte bine situată, impusese respectarea apariţiilor salemisterioase.

!i$itele îi erau de obicei "i*e, deşi uneori în avans sau în întâr$iere;dar aproape totdeauna, iarna sau vara, îşi ocupa, cam pe la orele patrudupă#amia$ă, apartamentul în care nu rămânea niciodată noaptea.

=a trei şi jumătate, iarna, "ocul era aprins de servitoarea discretăcare avea grija micului apartament; la trei şi jumătate, vara, băuturirăcoritoare erau aduse de aceeaşi s ervitoare!

La orele patru' pre#um am spus' misteriosul persona5 sosea!+upă două$eci de minute o trăsură se oprea în "aţa casei. 0 "emeie

îmbrăcată în negru sau în albastru închis, dar totdeauna acoperită de unvoal mare, cobora, trecea ca o umbră pe dinaintea gheretei şi urca scara"ără ca o singură treaptă să se audă trosnind sub piciorul ei uşor.

Nu i se întâmplase niciodată să "ie întrebată unde se duce.%igura ei, ca şi a necunoscutului, era deci absolut străină celor doi

pa$nici ai porţii — portari model, singurii poate capabili de o atare discre#ţie în imensa corporaţie a portarilor capitalei.

e înţelege că ea nu trecea dincolo de întâiul etaj. Kgâria la o uşă, într#un mod special; uşa se deschidea, apoi se închidea ermetic, şi atât.

Când părăsea casa, aceeaşi operaţie.Necunoscuta ieşea cea dintâi, tot voalată, şi se urca în trăsura ei

care uneori dispărea pe la un cap al stră$ii, alteori pe la altul; pe urmă,după două$eci de minute, ieşea şi necunoscutul, în"undat în cravata luisau ascuns de batistă, şi dispărea de asemeni.

)n $iua următoare aceleia când contele de 3onte#Cristo a "ăcut ovi$ită lui +anglars, $iua înmormântării !alentinei, locatarul misteriosintră pe la $ece dimineaţa în loc de, ca de obicei, patru după#amia$ă.

Aproape numaide#, t, "ără să respecte intervalul obişnuit, sosi o tră#sură de piaţă, şi "emeia voalată urcă repede scara.

Fşa se deschise şi se închise.+ar, mai înainte ca uşa să se "i închis, "emeia e*clamase4

% O' Lu#ien6 o' dra&ul meu6?n #*ipul a#esta portarul' #are a u$ise "ără să vrea e*clamaţia, a"lă a#tunci pentru întâia oară că locatarul său se numea =ucien; deoarece însăera un portar model, îşi "ăgădui să nu spună nimic nevestei sale.

2(4



— /i, ce e, scumpă prietenă- întrebă cel al cărui nume "usesede$văluit de tulburarea sau de graba "emeii voalate; vorbeşte, spune:

— +ragul meu, pot să conte$ pe dumneata-— +esigur, şi ştii bine. +ar ce e- 2iletul dumitale de a$i dimineaţă

m#a tulburat pro"und. <recipitarea, de$ordinea din scrisul dumitale... Hai#de, linişteşte#mă sau înspăimântă#mă de#a binelea:

— =ucien, un mare eveniment: spuse "emeia aţintind asuprabărbatului o privire cercetătoare; domnul +anglars a plecat a$i noapte.

— plecat- plecat domnul +anglars- 1i unde s#a dus-— Nu ştiu.— Cum, nu ştii- plecat pentru totdeauna$— %ără îndoială. =a $ece seara, caii l#au dus la bariera Charenton;

aci a găsit o berlină de poştă, pregătită gata; s#a urcat înăuntru cuvaletul lui, spunându#i vi$itiului că merge la %ontainebleau.

% Atun#i' #e tot spuneai$— şteaptă, dragul meu. 3i#a lăsat o scrisoare.

% O s#risoare$— +a, citeşte.1i baroana scoase din bu$unar o scrisoare de$lipită pe care o

pre$entă lui +ebra(.)nainte de a o citi, +ebra( şovăi o clipă, ca şi cum ar "i căutat să ghi#

cească ce anume conţinea ea sau, mai bine $is, ca şi cum, indi"erent deconţinut era hotărât să adopte dinainte o atitudine.

ată ce conţinea biletul care tulburase aşa de adânc inima doamnei+anglars4

5+oamnă şi prea credincioasă soţie5.

%ără să vrea +ebra( se opri şi o privi pe baroană care se roşi până în

albul ochilor.— Citeşte, spuse ea.+ebra( continuă4

5Când vei primi scrisoarea aceasta, nu vei mai avea bărbat. 0, nu tealarma prea repede; nu vei mai avea bărbat, aşa cum nu vei mai avea"iică, adică mă voi a"la pe unul din cele trei$eci sau patru$eci de drumuricare duc dincolo de graniţele %ranţei.

)ţi datore$ e*plicaţii şi, deoarece eşti în măsură să le înţelegiper"ect, ţi le voi da.

scultă deci40 rambursare de cinci milioane mi#a "ost reclamată a$i#dimineaţă;am operat#o; alta, pentru aceeaşi sumă, a urmat#o imediat; o amân

pentru mâine; plec astă$i pentru a evita acest mâine care mi#ar "i preagreu de suportat.

)nţelegi ce spun, nu e aşa, doamnă şi prea scumpă soţie-Spun7)nţelegi, deoarece dumneata cunoşti tot aşa de bine ca şi mine

a"acerile mele; le ştii chiar mai bine decât mine deoarece, dacă ar "ivorba să spun unde s#a dus jumătate din averea mea, altădată încădestul de "rumoasă, n#aş "i în stare; în timp ce dumneata, dimpotrivă, aiputea să răspun$i per"ect.

Căci "emeile au instincte care nu dau greş; ele e*plică, printr#o alge#bră pe care au inventat#o, chiar şi minunea. /u, care nu îmi cunoşteamdecât ci"rele, n#am mai ştiut nimic din $iua când ci"rele m#au înşelat.

2(8



i admirat uneori repe$iciunea prăbuşirii mele, doamnă-N#ai "ost întrucâtva uluită de topirea incandescentă a drugilor mei

de aur-/u, mărturisesc, n#am vă$ut decât "ocul; să nădăjduim că dumneata

ai mai găsit puţin aur în scrum.3ă depărte$ cu această speranţă mângâietoare, doamnă şi prea

prudentă soţie, "ără ca, în conştiinţa mea, să#mi reproşe$ câtuşi de puţincă te părăsesc.

)ţi rămân prietenii, scrumul în chestiune şi — culmea "ericirii — li#bertatea pe care mă grăbesc să ţi#o înapoie$.Cu toate acestea, doamnă, a venit momentul să plase$ aci un

cuvânt de e*plicaţie intimă.Câtă vreme am nădăjduit că dumneata lucrai pentru binele casei

noastre, pentru "ericirea "iicei noastre, am închis cu "ilo$o"ie ochii;deoarece însă ai "ăcut din casă o vastă ruină, nu vreau să slujesc detemelie pentru nor o#ul altuia!

e#am luat bogată, dar "oarte puţin onorată.artă#mă că îţi vorbesc cu sinceritatea aceasta; dar, pentru că

probabil vorbesc numai pentru noi doi, nu văd de ce mi#aş sulemenicuvintele.

m sporit averea noastră, care timp de peste cincispre$ece ani amers crescând, până în momentul când catastro"e necunoscute şi încăde neînţeles pentru mine au hotărât asupra ei, răsturnând#o "ără ca eu— pot spune — să "i "ost vinovat.

+umneata, doamnă, ai lucrat numai pentru sporirea averii dumitaleşi ai i."utit' sunt #onvins pe deplin!

e las deci, precum te#am luat, bogată dar "oarte puţin onorabilă.Adio!Cu începere de astă$i voi lucra şi eu pentru mine.

e rog să cre$i în recunoştinţa mea pentru e*emplul ce mi#ai dat şipe care îl voi urma.oţul dum itale devotat'

Baron "anglars-.

2aroana îl urmărise pe +ebra( din ochi, în decursul lungii şi penibileilecturi; îl vă$use pe tânăr cum, în ciuda puterii lui de stăpânire, s#aschimbat o dată sau de două ori la "aţă.

+upă ce termină, el strânse încetişor hârtia şi îşi reluă atitudinea în#gândurată.

— /i, ce e- întrebă doamna +anglars cu o încordare "irească.— Ce să "ie, doamnă- glăsui +ebra( maşinal.— Ce idee îţi inspiră scrisoarea-#— %oarte simplă, doamnă; ideea că domnul +anglars a plecat cu bă#

nuieli!— %ără îndoială; dar asta e tot ce ai a#mi spune-— Nu înţeleg, declară +ebra( cu o răceală de gheaţă.

% A ple#at' a ple#at de)a "inelea' a ple#at pentru totdeauna6— 0, să nu cre$i, baroană: glăsui +ebra(.— Nu, îţi spun, nu se va mai întoarce4 îl cunosc, e un om ne$drunci#

nat în toate hotărârile care se leagă de interesul lui. +acă m#ar "i socotit

"olositoare la ceva, m#ar "i luat. 3ă lasă la <aris pentru că despărţireanoastră îi poate servi proiectele. /a e deci irevocabilă, ast"el că suntliberă pentru totdeauna, adăugă doamna +anglars cu aceeaşi e*presiede rugă.

2(9



+ar, în loc să răspundă, +ebra( o lăsă în încordata întrebare aprivirii şi a gândirii.

— Cum, nu#mi răspun$i, domnule- spuse ea în s"ârşit.— N#am decât o întrebare să vă pun4 ce aveţi de gând să "aceţi-— ocmai asta vroiam să te întreb, răspunse baroana cu inima palpi#

tândă.— , îmi ceri un s"at- întrebă +ebra(.— +a, îţi cer un s"at, spuse baroana cu inima încleştată.

— )n ca$ul acesta, dacă îmi ceri un s"at, răspunse tânărul curăceală, te povăţuiesc să voiaje$i.— ă voiaje$- murmură doamna +anglars.— +esigur. şa cum a spus domnul +anglars, eşti bogată şi per"ect

liberă. 0 absenţă din <aris va "i absolut necesară, îmi închipui cel puţin,după dubla e*plo$ie a ruperii căsătoriei domnişoarei /ugGnie şi adispariţiei domnului +anglars.

/ste nevoie numai ca toată lumea să te ştie părăsită şi să te creadăsăracă; nevestei "alitului nu i s#ar ierta bogăţia.

<entru primul ca$ e de ajuns să rămâi numai cincispre$ece $ile la<aris, repetând tuturora că eşti părăsită şi povestind celor mai buneprietene ale dumitale, care apoi vor da s"oară în lume, cum s#a produspărăsirea. poi vei pleca din palat, vei lăsa acolo bijuteriile dumitale, veirenunţa la bunurile lăsate de bărbat, şi toţi au să#ţi laude de$interesareaşi au să#ţi cânte imnuri.

tunci se va şti că eşti părăsită şi se va crede că eşti săracă; numaieu cunosc situaţia dumitale "inanciară şi sunt gata să#ţi predau conturileca un asociat cinstit.

<alidă, înmărmurită, baroana ascultase discursul cu tot atâta spaimăşi de$nădejde, câtă linişte şi indi"erenţă pusese +ebra( în vorbele lui.

— <ărăsită- repetă ea. 0, tare părăsită... +a, ai dreptate domnule, şi

nu se va îndoi nimeni cât sunt de părăsită.A#estea au fost sin&urele #uvinte pe # are "emeia, aşa de mândră şide puternic îndrăgostită, le#a putut răspunde lui +ebra(.

— +ar bogată, "oarte bogată chiar, urmă +ebra( scoţând dinporto"el şi întin$ând pe masă câteva hârtii.

+oamna +anglars îl lăsă să "acă ce vrea, dându#şi silinţa să#şi înăbu#şe bătăile inimii şi să#şi reţină lacrimile pe care le simţea mijind în colţulpleoapelor.

+ar, în cele din urmă, sentimentul demnităţii birui; iar dacă nu i$butisă#şi în"râne$e inima, putu cel puţin să nu verse o lacrimă.

— +oamnă, spuse +ebra(, suntem asociaţi cam de şase luni.ţi o"erit un capital de o sută de mii de "ranci.sociaţia noastră a luat "iinţă în luna aprilie a anului acesta.)n mai au început operaţiunile noastre.m câştigat, în mai, @7B.BBB de "ranci.?n iunie' "enefi#iul s)a ur#at la @ ! !)n iulie am adăugat acestui bene"iciu, 8.VBB.BBB de "ranci; este,

ştiţi, luna bonurilor paniei.)n august am pierdut, la începutul lunii, QBB.BBB de "ranci; dar la 87

ale lunii ne#am re"ăcut, iar la capătul ei am luat revanşa; căci conturilenoastre, puse la punct din $iua asociaţiei şi până ieri, când le#am

încheiat, ne dau un activ de [email protected] de "ranci, adică 8.RBB.BBB pentru"iecare.

cum — continuă +ebra( controlându#şi carnetul, cu metoda şi liniş#tea unui agent de schimb, găsim 9B.BBB de "ranci pentru dobân$ile com#

2(;



puse ale sumei rămase în mâinile mele.— +ar, întrerupse baroana, ce rost au dobân$ile dacă niciodată banii

nu au "ructi"icat-— <ardon, doamnă, spuse cu răceală +ebra(; aveam autori$aţia du#

mitale să#i "ac să "ructi"ice, şi am u.at de ea!şadar, patru$eci de mii de "ranci dobân$i partea dumitale, plus

8BB.BBB de "ranci capitalul prim, adică [email protected] de "ranci dreptuldumitale.

+oamnă, continuă +ebra(, am avut precauţiunea să mobili$e$ baniidumitale alaltăieri, — nu e mult de atunci, precum ve$i, şi parcă aş "i bă#nuit că mă vei chema să predau socotelile. 2anii sunt aci, jumătate înbancnote, jumătate în bonuri la purtător.

)ţi spun astea şi sunt adevărate4 deoarece nu socoteam casa meadestul de sigură, deoarece nu găseam notari destul de discreţi şi pentrucă proprietăţile vorbesc cu glas mai tare chiar decât notarii; deoarece, îns"ârşit, nu ai dreptul să cumperi şi nici să pose$i ceva în a"ară decomunitatea conjugală, am păstrat toată suma aceasta — astă$i singuradumitale avere — într#o casetă sigilată, în "undul acestui dulap, iarpentru mai multă siguranţă m#am trans"ormat eu însumi în $idar.

cum, continuă +ebra( deschi$ând mai întâi dulapul şi apoi caseta,po"tim, doamnă, opt sute de bancnote a câte o mie de "ranci "iecare,care seamănă, precum ve$i, cu un album mare legat în "ier; alături uncupon de rentă de R7.BBB de "ranci; apoi un bon la vedere asuprabancherului meu, în valoare de apro*imativ 88B.BBB "ranci şi deoarecebancherul meu nu e domnul +anglars, bonul va "i plătit — poţi să "iiliniştită.

+oamna +anglars luă maşinal bonul la vedere, cuponul de rente şiteancul de bancnote.

)ntinsă pe masă, enorma avere părea un lucru "oarte neînsemnat.

Cu ochii uscaţi dar cu pieptul năpădit de suspine, doamna +anglarso adună şi băgă caseta de oţel în poşetă, puse cuponul de rente şi bonulla vedere în porto"el şi, în picioare, palidă, mută, aşteptă un cuvânt buncare s#o console$e că este aşa de bogată.

+ar aşteptă $adarnic.— cum, doamnă, spuse +ebra(, ai o e*istenţă admirabilă, o rentă

de apro*imativ şai$eci de mii de lire, ceea ce e enorm pentru o "emeiecare nu va putea să ţină casă mare măcar un an de $ile. )ţi vei putea

îndeplini toate "ante$iile care vor putea să#ţi treacă prin minte; "ără amai pune la socoteală că dacă partea dumitale ţi se pare insu"icientă,poţi să iei din a mea, doamnă; şi sunt dispus să#ţi o"er, — o, cu titlu de

împrumut, bineînţeles: — tot ce posed, adică un milion şai$eci de mii de"ranci.— 3ulţumesc, domnule, răspunse baroana; mulţumesc; îmi dai mai

mult decât îi trebuie unei biete "emei care pentru multă vreme nu nădăj#duieşte să mai reapară în lume.

+ebra( "u uimit un moment, dar îşi reveni şi "ăcu un gest care seputea traduce prin "ormula cea mai politicoasă de#a e*prima ideea 7

% Cum vrei6<oate că doamna +anglars mai nădăjduise până atunci ceva; dar

când vă$u gestul nepăsător care îi scăpase lui +ebra( şi privirea pie$işecare însoţea gestul, precum şi reverenţa pro"undă şi tăcereasemni"icativă urmate de ele, înălţă capul, deschise uşa şi "ără "urie, "ără$guduiri dar şi "ără e$itare, se năpusti pe scară, nevroind măcar săadrese$e un ultim salut celui care o lăsa să plece ast"el.

2(<



— /h, "rumoase proiecte: ea va rămâne în palatul ei, spuse +ebra(după plecarea doamnei +anglars, va citi romane şi va dansa,nemaiputând să joace la bursă.

=uă carnetul şi şterse cu cea mai mare atenţie sumele pe care leplătise.

— 3ai am un milion şai$eci de mii de "ranci.<ăcat că domnişoara de !ille"ort a murit. %emeia asta îmi convenea

din toate punctele de vedere, şi aş "i luat#o de nevastă.

1i, "legmatic, potrivit obiceiului său, aşteptă să treacă două$eci deminute de la plecarea doamnei +anglars, pentru a se hotărî să plece şiel.

)n intervalul acestor două$eci de minute, +ebra( aşternu ci"re, cuceasul lângă el. +iabolicul personaj, pe care orice imaginaţieaventuroasă l#ar "i creat cu mai multe sau mai puţine şanse dacă =eage nu dobândea prioritatea în capodopera sa &smodeea, care smulgeaacoperişul caselor ca să vadă înăuntru, ar "i gustat un spectacol ciudatdacă smulgea, în momentul când +ebra( aşternea ci"rele, acoperişulmicului edi"iciu din strada aint#Eermain#des#<rGs.

+easupra camerei unde +ebra( împărţise cu doamna +anglars douămilioane şi jumătate, era o altă cameră, populată de asemeni cupersoane pe care le cunoaştem şi care au jucat un rol destul deimportant în evenimentele povestite de noi, ca să nu le reîntâlnim cuoarecare interes.

)n camera aceasta se a"lau 3ercGdIs şi lbert.:er# dJs era mult s#*im"at ă în ultimele $ile, nu pentru că pe

vremea celei mai splendide situaţii des"ăşurase "astul orgolios datorităcăruia nu o mai recunoşti pe "emeie de îndată ce ca ţi se pre$intă înveşminte mai simple; de asemeni, nu pentru că ea că$use în starea dedeprimare în care eşti nevoit să îmbraci livreaua mi$eriei; 3ercGd Js era

s#*im"at ă deoarece ochii ei nu mai străluceau, deoarece gura ei nu mai$âmbea, deoarece, în s"ârşit, o stânjenire perpetuă oprea pe bu$ecuvântul rapid, lansat altădată de o minte pregătită în permanenţă.

Nu sărăcia o"ilise mintea ei şi nici lipsa de curaj nu îi "ăcea împovărătoare sărăcia.

Coborâtă din mediul în care trăia, pierdută în noua s"eră pe care şi#oalesese, asemenea "iinţelor ce ies dintr#un salon splendid iluminat pentrua trece subit în be$nă, 3ercGd Js p ărea o regină coborâtă din palatul ei

într#o colibă şi care, redusă la strictul necesar, nu se mai recunoaşte nici în vasele de lut pe care e obligată să le pună singură pe masă, nici înpatul prost care a luat locul patului lu*os.

-rumoasa # atalană sau nobila contesă nu mai avea nici privireamândră, nici $âmbetul "ermecător, deoarece, oprindu#şi ochii asupralucrurilor înconjurătoare, nu vedea decât obiecte care o mâhneau4 ocameră tapetată cu acele hârtii cenuşii pe care proprietarii economi lealeg de pre"erinţă, deoarece petele nu se cunosc pe ele, o podea "ărăcovoare, mobile care atrăgeau atenţia şi sileau ochii să se opreascăasupra sărăciei unui lu* "als, lucruri care, în s"ârşit, răneau prin tonurilelor ţipătoare armonia aşa de necesară ochilor deprinşi cu un ansambluelegant.

+oamna de 3orcer" trăia aci din $iua când părăsise palatul; mintea i

se învârtea în "aţa veşnicei tăceri, aşa cum se învârteşte minteacălătorului pe marginea unei prăpăstii; băgând de seamă că, în "ieceminut, lbert o privea într#ascuns ca să observe starea ei su"letească,3ercGdIs îşi impusese un $âmbet monoton pe bu$e care, în absenţa

2(@



luminii aşa plăcute a $âmbetului ochilor, pare o simplă răs"rângere, adicăo lumină "ără căldură.

La r,ndu)i' Al"ert era p reocupat, indispus, stingherit de un rest delu* care îl împiedica să "ie aşa cum îi dicta situaţia actuală4 vroia să iasă"ără mănuşi şi vedea că are mâini prea albe; vroia să meargă prin oraşpe jos şi vedea că încălţămintea îi era prea strălucitoare.

Cu toate acestea, ambele "ăpturi, aşa de nobile şi de inteligente,reunite indisolubil prin legătura dragostei materne şi "iliale, i$butiseră săse înţeleagă "ără a vorbi şi să economisească toate acele preparative pecare şi le datorea$ă prietenii în interesul stabilirii adevărului material decare depinde viaţa.

lbert a putut în cele din urmă să spună mamei sale, "ără ca ea săpălească4

— 3amă, nu mai avem bani.Niciodată 3ercGd Js nu #unos#use #u adev ărat mi$eria, vorbise de

multe ori, în tinereţe, de sărăcie, dar nu este acelaşi lucru4 nevoie şinecesitate sunt două sinonime între care încape o lume întreagă.

La #atalani' :er# dJs avea nevoie de o mie de lu#ruri' dar nu du#eani#iodat ă lipsă de altele. Câtă vreme plasele erau bune, se prindeapeşte; câtă vreme peştele se vindea, e*ista s"oară pentru reparareaplaselor.

1i apoi, i$olată de prietene, neavând decât o dragoste care nu jucanici un rol în detaliile materiale ale situaţiei, "iecare se gândea la sine,numai la sine.

+in puţinul pe care îl avea, 3ercGdIs îşi re$erva partea ei4 astă$iavea de "ăcut două părţi din nimic.

e apropia iarna; în camera goală şi rece, 3ercGd Js nu avea fo#' ea'a #ărei casă, de la anticamere până la budoar era încăl$ită altădată deun calori"er cu nenumărate braţe; nu avea o biată "loare, ea al cărei

apartament era o seră caldă.)nsă îl avea pe "iul ei.../*altarea unei îndatoriri, poate e*agerată, îi susţinuse până atunci

în s"erele superioare./*altarea e aproape entu$iasm, iar entu$iasmul te "ace să nu simţi

lucrurile pământeşti.+ar entu$iasmul se domolise, ast"el că trebuiseră să coboare trep#

tat# treptat din ţara visurilor în lumea realităţilor. rebuiau să vorbească despre lucrurile po$itive, după ce epui$aseră

tot idealul.— 3amă, spunea lbert în momentul când doamna +anglars cobora

scara, să "acem, te rog, o socoteală a bogăţiilor noastre; am nevoie deun total pentru întocmirea planurilor mele.

% >otal7 nimi#' spuse :er# dJs #u un .,m"et ndurerat!— 2a da, mamă; total4 trei mii de "ranci mai întâi, şi cu aceşti trei

mii de "ranci am pretenţia de a putea duce împreună o viaţă încântătoare.

— Copilule: o"tă 3ercGd Js!— 3amă dragă, glăsui tânărul, am cheltuit din păcate destui bani ca

să cunosc valoarea lor.!e$i dumneata, trei mii de "ranci sunt o sumă enormă, şi pe ea am

clădit un viitor miraculos de eternă linişte.— sta este părerea ta, dragul meu, continuă biata mamă; în primulrând însă, acceptăm cele trei mii de "ranci- întrebă 3ercGdIs roşind.

— +ar cred că ne#am înţeles asupra acestui lucru: spuse lbert cu22



ton hotărât; îi acceptăm, cu atât mai mult cu cât nu#i avem, căci, dupăcum ştii, sunt îngropaţi în grădina căsuţei din lGes de 3eilhan, din 3ar#silia.

Cu două sute de "ranci, spuse lbert, vom merge amândoi la3arsilia.

— Cu două sute de "ranci- întrebă 3ercGd Js+ #re.i' Al"ert$— )n privinţa asta m#am in"ormat la diligenţe şi la vapoarele cu

aburi şi calculele mele sunt "ăcute.

Leţin locurile pentru Châlons în cupeu4 precum ve$i, mamă, tetrate$ ca pe o regină; trei$eci şi cinci de "ranci.lbert luă o pană şi scrise4

Cupeu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!38 fran#iDe la C*,lons la L1on' mer&,nd #u vaporul#u a"uri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!9De la L1on la A vignon, iarăşi vaporul#u a"uri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!(9C*eltuieli de drum!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!8

>otal!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!((4 fran#i

ă punem 8RB, adăugă lbert $âmbind; după cum ve$i, suntgeneros, nu#i aşa mamă-

% Dar tu' "ietul meu #opil$— N#ai vă$ut că#mi re$erv 9B de "ranci- 3amă, un tânăr n#are

nevoie de tot con"ortul; de altminteri ştiu ce înseamnă călătoria.— Cu poştalionul şi cu valetul.— )n orice "el, mamă.— 2ine, "ie: glăsui 3ercGd Js+ dar de unde lu ăm cei două sute de

"ranci-

— Fite#i, plus alte două sute.3i#am vândut ceasul pentru o sută de "ranci, şi brelocurile pentrutrei sule. Ce noroc: 2relocuri care preţuiau de trei ori mai mult decâtceasul: !eşnica poveste a lucrului de prisos:

untem deci bogaţi căci, în loc de o sută patruspre$ece "ranci care îţi trebuiau pentru călătorie, ai două sute cinci$eci.

— +ar datorăm ceva în clădirea acea sta!!!— rei$eci de "ranci, însă îi plătesc din suma mea de o sută cinci$eci

de "ranci. Ne#am înţeles; şi deoarece n#am nevoie, la urma urmei, decâtde opt$eci de "ranci pentru drum, înot, cum ve$i, în lu*. +ar asta nu etotul. Ce spui despre asta, mamă-

1i lbert scoase, dintr#un carneţel cu închi$ătoare de aur, rămăşiţavechilor "ante$ii sau poate amintirea duioasă a uneia dintre "emeilemisterioase şi voalate care băteau la uşa lui — lbert scoase dintr#uncarneţel o hârtie de o mie de "ranci.

% Ce e asta- întrebă 3ercGd Js!— 0 mie de "ranci, mamă. 0, este veritabilă:— +ar de unde îţi vine mia de "ranci-— 3amă, ascultă "ără să te emoţione$i prea mult.1i lbert, ridicându#se îşi sărută mama pe amândoi obrajii, apoi se

opri s#o privească.

— 3amă, n#ai idee cât de "rumoasă îmi pari: spuse tânărul cu unsentiment pro"und de dragoste "ilială; eşti într#adevăr cea mai "rumoasă,după cum eşti cea mai nobilă "emeie pe care am vă$ut#o vreodată.

% Copil dra&6 spuse :er# dJs n#er#,nd .adarni# s ă reţină o lacrimă22(



tem două "iinţe de$nădăjduite, nu#i aşa- Ce e viaţa pentru dumneata, as#tă$i- Nimic. Ce e viaţa pentru mine- <rea puţin lucru "ără dumneata, ma#mă, crede#mă; căci "ără dumneata, îţi jur că viaţa aceasta ar "i încetatdin $iua când m#am îndoit de părintele meu şi mi#am renegat numele. )ns"ârşit, trăiesc, dacă îmi "ăgăduieşti că vei nutri speranţe; dacă îmi laşi înseamă grija "ericirii dumitale îmi sporeşti "orţele. 3ă voi duce laguvernatorul lgeriei — e o inimă leală şi în primul rând un ostaş — îi voipovesti istoria mea tragică, îl voi ruga să#şi îndrepte, din când în când,

ochii spre locul unde eu voi "i şi dacă se ţine de cuvânt, dacă va urmărice "ac, până în şase luni sunt o"iţer sau mor. +acă sunt o"iţer, soartadumitale este asigurată, mamă, căci voi avea bani pentru dumneata şipentru mine şi, în plus, un nume nou de care vom "i amândoi mândri,deoarece va "i numele dumitale adevărat. +acă sunt ucis... /i, bine, dacăsunt ucis, atunci dragă mamă, vei muri dacă vrei, iar nenorocirile noastrevor lua s"ârşit.

— 2ine, răspunse 3ercGd Js #u privirea ei no"il ă şi elocventă; aidreptate, "iul meu; să dovedim anumitor oameni care privesc şi careaşteaptă "aptele noastre ca să ne judece, să le dovedim că suntem celpuţin vrednici de a "i deplânşi.

— +ar "ără idei "unebre, scumpă mamă: e*clamă tânărul; îţi jur căsuntem sau cel puţin putem "i "oarte "ericiţi. +umneata eşti o "emeie

în$estrată totodată cu spirit şi cu resemnare; eu am devenit simplu îngusturi şi — nădăjduiesc — "ără pasiune. +e îndată ce voi "i în servici,sunt bogat; de îndată ce vei "i în casa domnul +antIs, te vei linişti. ă

încercăm, mamă, te rog, să încercăm:— +a, să încercăm "iul meu, căci tu trebuie să trăieşti "ericit,

răspunse 3ercGd Js!— <rin urmare împărţeala noastră e "ăcută, mamă, adăugă tânărul

a"ectând buna dispo$iţie. <utem să plecăm chiar astă$i. Fite, eu mă duc

să#ţi reţin, cum ne#am înţeles, locul.— +ar al tău, "iul meu-— /u mai am nevoie să rămân două sau trei $ile, mamă; e un

început de despărţire şi avem nevoie să ne deprindem cu ea. m nevoiede câteva recomandări, de câteva in"ormaţii asupra "ricii; te voi întâlnila 3arsilia.

— 2ine, să plecăm, spuse 3ercGd Js nf ăşurându#se în singurul şalpe care#l luase şi care, întâmplător, era un caşmir negru de mare preţ; săplecăm:

lbert îşi strânse în grabă hârtiile, sună pentru a plăti cei trei$eci de"ranci pe care îi datora stăpânului casei şi, o"erind mamei sale braţul, co#borî scara.

Cineva #o"ora naintea lor+ a#est #in eva au$ind "oşnetul unei rochiide mătase, întoarse capul.

— +ebra(: murmură lbert.— +umneata, 3orcer"- răspunse secretarul ministrului, oprindu#se

pe treapta pe care se găsea.Curio$itatea în"rânse dorinţa lui +ebra( de a#şi păstra incognitoul;

de altmi nteri' era re#unos#ut!<ărea nostim, într#adevăr, să regăseşti în clădirea necunoscută pe

tânărul a cărei nenorocită întâmplare stârnise o sen$aţie aşa de mare în

<aris.— 3orcer": repetă +ebra(.poi, $ărind în semiobscuritate, silueta tânără încă şi vo alul ne&ru al

doamnei de :or#erf7223



— 0, iartă#mă, adăugă el cu un $âmbet4 te las, lbert.lbert înţelese gândul lui +ebra(.— 3amă, spuse el întorcându#se spre 3ercGd Js' domnul De"ra1' se)

#retarul ministrului de interne' un fost prieten al meu! % Cum fost$ îngăimă +ebra(; ce vrei să spui-— pun ast"el, domnule +ebra(, pentru că astă$i nu mai am prieteni

şi nu trebuie să mai am. )ţi mulţumesc din su"let că ai binevoit să mă re#cunoşti, domnule.

+ebra( urcă două trepte şi strânse $dravăn mâna interlocutoruluisău.— Crede#mă, dragă lbert, spuse el cu toată emoţia de care era

capabil, crede#mă că am luat parte la nenorocirea care te#a lovit şi că îţistau la dispo$iţie în orice privinţă.

— 3ulţumesc, domnule, glăsui lbert $âmbind, dar în nenorocireanoastră am rămas îndeajuns de bogaţi ca să nu avem nevoie de arecurge la cineva. <ărăsim <arisul şi, în a"ară de cheltuielile călătoriei, nemai rămân cinci mii de "ranci.

)mbujorarea urcă pe "runtea lui +ebra( care avea în porto"el un mili#on; şi oricât de puţin poetic ar "i "ost, spiritul acesta e*act nu se putu îm#piedica de a gândi că în aceeaşi casă se găseau până adineaori două"emei dintre care una pe drept de$onorată pleca având un milion cincisute de mii de "ranci sub haină, iar alta, pe nedrept lovită, dat sublimă înnenorocirea ei, se considera bogată cu câţiva taleri.

<aralela îi derută "ormulele de politeţe, "ilo$o"ia e*emplului îl $drobi; îngăimă câteva cuvinte convenţionale şi coborî repede.

)n $iua aceea "uncţionarii ministerului, subordonaţii săi, avură de su#"erit mult din pricina indispo$iţiei lui. +ar seara el deveni proprietarulunei case "oarte "rumoase, situată în bulevardul 3adeleine şi producândun venit de cinci$eci de mii de lire.

doua $i, în ceasul când +ebra( semna actul, adică pe la cinci dupăamia$ă, doamna de 3orcer" se urca în cupeul diligenţei, după ce îşi îmbrăţişase cu duioşie "iul şi după ce "usese îmbrăţişată de el cu duioşie.

Fn bărbat stătea ascuns în curtea mesageriilor =a""itte, dinapoiauneia dintre "erestrele $ăbrelite ale me$aninului; o vă$u pe 3ercGd Jsur#,nd n tr ăsură; vă$u diligenţa plecând; îl vă$u pe lbertdepărtându#se.

tunci îşi trecu mâna peste "runtea înnegurată, spunând4— 0, cum am să pot reda acestor doi nevinovaţi "ericirea pe care

le#am răpit#o- 3ă va a5uta Dumne.eu!

III=ROAPA CU LEI

Fnul din compartimentele închisorii %orce, cel care cuprinde pe deţi#nuţii cei mai deochiaţi şi mai periculoşi, se numeşte curteaaint#2ernard.

?n lim"a5ul lor ener&i#' pri.onierii au pore#lit)o =roapa #u lei' pr obabilpentru că deţinuţii au dinţi care muşcă deseori gratiile şi câteodată pegardieni.

)n închisoare ea "ormea$ă altă închisoare; $idurile au o grosime încăo dată mai mare decât a celorlalte. )n "iecare $i, un temnicer cercetea$ăcu grijă $ăbrelele masive şi recunoşti după statura herculeană, dupăprivirile reci şi incisive ale gardienilor, că ei au "ost aleşi pentru a trona

224



asupra poporului lor prin teroare şi prin inteligenţă.Curtea acestei secţii e încadrată în $iduri enorme peste care soarele

lunecă pie$iş atunci când se hotărăşte să pătrundă în abisul urâţeniilormorale şi "i$ice. <e caldarâmul acesta rătăcesc îngrijoraţi, buimaci, pali$ica nişte umbre, din $ori, oamenii pe care justiţia îi ţine încovoiaţi sub cu#ţitul ascuţit de ea.

?i ve.i lip indu#se, ghemuindu#se de#a lungul $idului, care absoarbe şireţine cea mai mare parte din căldură. tau aici, vorbind doi câte doi, de

cele mai multe ori i$olaţi, cu ochii neîncetat îndreptaţi spre poarta carese deschide să cheme pe vreunul dintre ei sau să deborde$e în abis onouă $gură $vârlită din cuptorul societăţii.

Curtea aint#2ernard îşi are vorbitorul ei special; o încăpere lungă, împărţită în două prin două grilaje paralele în"ipte la trei picioare unul dealtul, ast"el ca vi$itatorul să nu poată strânge mâna pri$onierului sau să#idea ceva. !orbitorul e mohorât, umed şi oribil din toate punctele devedere, mai cu seamă când te gândeşti la destăinuirile în"ricoşătoarecare s#au "urişat printre gratii şi au ruginit "ierul.

otuşi, oricât de groa$nic ar "i, locul acesta e paradisul unde vin săse oţelească într#o societate sperată, preţuită, oamenii ale căror $ile suntnumărate4 aşa de rar iese cineva din Eroapa cu lei pentru a merge

într#altă parte decât la bariera aint#>ac?ues, la ocnă sau la carceracelulară:

)n curtea pe care am descris#o, şi care era pătrunsă de#o ume$ealărece, se plimba, cu mâinile în bu$unarele "racului său, un tânăr privit cumultă curio$itate de localnicii Eropii.

r "i trecut drept un om elegant, graţie croielii hainelor, dacăhainele n#ar "i "ost $drenţuite; cu toate acestea, ele nu "useseră u$ate;postavul, "in şi mătăsos în locurile neatinse, îşi recăpăta repede luciulsub mâna de$mierdătoare a pri$onierului, care încerca să "acă din el un

veşmânt nou.<unea aceeaşi grijă în a încheia o cămaşă de mătase a cărei culoarese schimbase enorm de la intrarea lui în închisoare, iar peste încălţămin#tea de lac trecea colţul unei batiste brodată cu iniţiale care aveadeasupra o coroană heraldică.

3ai mulţi pensionari ai Eropii cu lei urmăreau cu interes viu preocu#pările de toaletă ale pri$onierului.

— a uite#l pe prinţul care se "ace "rumos: spuse un hoţ.— / "oarte "rumos din născare, glăsui altul şi dacă ar avea numai un

pieptene şi pomadă i#ar "ace marţ pe toţi domnii cu mănuşi albe.— Cu siguranţă că "racul lui a "ost nou#nouţ, iar încălţămintea îi stră#

luceşte straşnic:— / o cinste pentru noi să avem con"raţi aşa de sus#puşi; tâlharii de jandarmi sunt nişte netrebnici. ă "er"eniţească ei o ast"el de toaletă...

% Se pare că e unul gro$av, spuse altul; a "ăcut de toate... şi în stilmare. / superb să ajungă cineva aici aşa de tânăr:

1i obiectul hidoasei admiraţii, gusta parcă elogiile sau aburul elogi#ilor, căci n#au$ea cuvintele.

+upă ce îşi "ăcu toaleta, se apropie de ghişeul cantinei unde se a"laun gardian4

— +omnule, îi spuse el, împrumută#mi două$eci de "ranci; îi capeţi în curând înapoi; cu mine, nici o teamă. m rude care posedă mai multemilioane decât taleri ai dumneata... +ă#mi două$eci de "ranci, te rog, săiau o cameră separată şi să cumpăr un halat. 3i#este gro$av de greu săstau mereu în haină şi cu încălţămintea în picioare. 1i ce haină e asta,

228



domnule, pentru un prinţ Cavalcanti-Eardianul îi întoarse spatele şi înălţă din umeri. Nici nu râse măcar

de cuvintele care ar "i descreţit toate "runţile; căci omul au$ise multealtele sau, mai bine $is, au$ise totdeauna acelaşi lucru.

— /şti un om "ără su"let, spuse ndrea, şi am să te "ac să#ţi pier$ilocul.

tunci gardianul întoarse capul şi scoase un hohot $go motos de r,s!<ri$onierii se apropiară şi "ăcură cerc.

— )ţi spun, continuă ndrea, că cu amărâta asta de sumă am să#mipot "ace rost de un halat şi de o cameră ca să primesc cum trebuie vi$itailustră pe care o aştept de pe o $i pe alta.

% Are dreptate6 a re dreptate: glăsuiră pri$onierii. e vede cât decolo că e un om bine:

— tunci împrumutaţi#i voi două$eci de "ranci, spuse gardianul re$e#mându#se pe celălalt din umerii lui uriaşi; nu sunteţi datori să "aceţi astapentru un tovarăş al vostru-

% Eu nu su nt tovarăş cu ăştia: declară tânărul cu mândrie; nu măinsulta, n#ai drept să mă insulţi.

Hoţii se priviră cu murmure înăbuşite şi o "urtună stârnită de provo#carea gardianului, mai mult decât de cuvintele lui ndrea, începu să mu#gească peste capul pri$on ierului aristo#rat!

vând siguranţa că va şti să domolească "urtuna când valurile vordeveni prea tumultuoase, gardianul îi lăsa să se în"urie din ce în ce maimult pentru a juca o "estă solicitatorului inoportun şi pentru a#şi o"eri odistracţie.

Hoţii se apropiau de ndrea; unii îşi spuneau4 % =*eata6 &*eata60peraţie crudă care constă în a se năpusti, nu cu o gheată oarecare,

ci una cu ţinte, asupra con"ratelui că$ut în di$graţia lor.

lţii propuneau ti1arul alt gen de distracţie, constând în a umple cunisip, cu pietricele, cu monede mari când le au, o basma pe care călăii odeschid peste umerii şi capul nenorocitului.

— ă#l biciuim pe "rumosul domnişor: spuseră câţiva; pe domnişorulcinstit:

+ar ndrea, întorcându#se spre ei, clipi din ochi, îşi um"lă obra$ul culimba şi scoase plescăitul acela de bu$e care echivalea$ă cu nenumăratesemne convenţionale printre bandiţii obligaţi la tăcere.

Fn semn masonic pe care îl învăţase de la Caderousse./i îl recunoscură ca pe unul de#al lor.)ndată basmalele că$ură; gheata ţintuită reintră în piciorul călăului

principal. Câteva glasuri declarară că domnul avea dreptate, că domnulputea să "ie cinstit în "elul său şi că pri$onierii vroiau să arate e*emplullibertăţii de conştiinţă.

Lă$meriţa se potoli. Eardianul rămase aşa de buimăcit încât îlapucă îndată pe ndrea de mâini şi începu să#l perche$iţione$e,atribuind unor mani"estări mai semni"icative decât "ascinaţieischimbarea subită a locuitorilor Eropii cu lei.

ndrea se lăsă cercetat, nu "ără a protesta.Deodată o voce răsună la ghişeu.

% Benedetto6 stri&a un inspe#tor!

Eardianul îşi lăsă prada.— unt chemat- întrebă ndrea. % La vor"itor6 spuse vo#ea!— !e$i, mi se "ace o vi$ită. i să ve$i, scumpe domn, dacă poate să

229



trate$e cineva pe un Cavalcanti ca pe un om de r,nd61i strecurându#se prin curte, ca o umbră neagră, ndrea se năpusti

prin ghişeul întredeschis, lăsând în admiraţie pe con"raţi şi chiar pe gar#dian.

)ntr#adevăr era chemat la vorbitor, şi nu e locul să ne minunăm maipuţin decât se minuna ndrea; căci, de când intrase la %orce, în loc să u#$e$e ca ceilalţi de bene"iciul scrisului pentru a se "ace chemat, şiretultânăr păstrase cea mai stoică tăcere.

— +e bună seamă, spunea el, că eu sunt ocrotit de o persoană atot#puternică; totul îmi dovedeşte asta; averea subită, uşurinţa cu care amtrecut peste toate piedicile, o "amilie improvi$ată, un nume ilustrudevenit proprietatea mea, aurul planând asupra mea, legăturile cele maiminunate "ăgăduite ambiţiei mele: 0 nenorocită uitare a norocului meu,o absenţă a protectorului meu m#au pierdut — dar nu pe deplin, nupentru totdeauna. 3âna s#a retras pentru un moment, ea se va întindecu siguranţă spre mine şi mă va apuca din nou în momentul când am sămă cred gata de#a cădea în prăpastie.

+e ce aş risca o intervenţie imprudentă- să#mi înstrăine$ poate pro#tectorul- el are două mijloace de a mă scoate din încurcătură; evadareamisterioasă cumpărată cu aur şi "orţarea mâinii judecătorilor pentru aobţine o absolvire. ă aşteptăm până când mi se va dovedi că m#apărăsit cu totul şi atunci...

ndrea "ăurise un plan care putea "i socotit abil; ticălosul era repedela atac şi dâr$ la apărare. uportase mi$eria închisorii comune şi lipsurilede tot "elul. cum însă ndrea su"erea că e de$brăcat, că e murdar, că e"lămând; timpul îl apăsa.

)n momentul acesta de plictiseală îl strigă la vorbitor glasul inspec#torului.

ndrea îşi simţi inima năpădită de bucurie. /ra prea devreme pentru

vi$ita judecătorului de instrucţie, şi prea târ$iu ca să "ie chemat de direc#torul închisorii sau de medic. /ra deci vi$ita neaşteptată.+inapoia $ăbrelelor vorbitorului, unde "u introdus, ndrea $ări cu

ochi dilataţi de o curio$itate avidă chipul sumbru şi inteligent al lui 2er#tuccio care, la rându#i, privea cu o uimire îndurerată $ăbrelele, uşile$ăvorâte şi umbra care se mişca dinapoia gratiilor încrucişate.

— : "ăcu ndrea i$bit în inimă.— 2ună $iua 2enedetto, spuse 2ertuccio cu voce seacă şi sonoră.— +umneata- dumneata- glăsui tânărul privind cu spaimă în jurul

său. % Copil nenorocit, nu mă recunoşti- spuse 2ertuccio.— ăcere: ăcere: şopti ndrea care cunoştea au$ul "in al $idurilor4+oamne: +oamne: nu vorbi aşa de tare.— i vrea să vorbeşti cu mine între patru ochi, nu#i aşa- întrebă 2er#

tuccio. % O' da6 spuse Andrea! % Bine!1i 2ertuccio, scotocindu#se în bu$unar, "ăcu semn unui gardian care

se $ărea dinapoia geamului de la ghişeu4— Citeşte, spuse el.— Ce#i asta- întrebă ndrea.— 0rdinul de a te duce într#o cameră şi de a "i lăsat să stau de

vorbă cu tine. % O6 ex#lam ă ndrea debordând de bucurie.1i îndată, închi$ându#se în sine, îşi spuse4

22;



5 ară#i protectorul necunoscut: Nu mă uită. 1i vrea să "ie secretăgrija lui, deoarece ţine să vorbim într#o cameră i$olată. )i am în mână...2ertuccio a "ost trimis de protector5 !

Eardianul se s"ătui un moment cu un superior, apoi deschise uşilede "ier şi#l conduse pe ndrea, care nu mai putea de bucurie, într#ocameră de la primul etaj, cu vederea spre curte.

Camera era spoită cu var, aşa cum se obişnuieşte în închisori. veaun aspect vesel, care păru pri$onierului strălucitor; o sobă, un pat, un

scaun, o masă "ormau mobilierul ei somptuos.2ertuccio se aşe$ă pe scaun. ndrea se trânti pe pat. Eardianul seretrase.

— Haide, glăsui administratorul, ce ai a#mi spune- % Dar dumne ata- întrebă ndrea.— !orbeşti tu întâi...— 0, nu; dumneata ai multe să#mi spui deoarece ai venit la mine.— 2ine, "ie. i continuat "irul mârşăviilor tale4 ai "urat, ai asasinat.— 2un; dacă pentru a#mi spune lucrurile astea m#ai adus într#o ca#

meră specială, este păcat de osteneală. =e ştiu. +ar sunt şi altele pe carenu le ştiu. ă vorbim despre astea, te rog. Cine te#a trimis-

% O*o' mer&i repede' domnule Benedetto6— Nu e aşa- şi la ţintă. ă economisim în special vorbele de prisos.

Cine te trimite- % imeni!— Cum de ştii că sunt în închisoare-— e#am recunoscut de mult în "il"i$onul obra$nic care dădea pinteni

cu atâta graţie unui cal pe Champs#/l(sGes.— Champs#/l(sGes- a stai, să vorbim puţin de părintele meu, vrei-— dică de mine-

% Dumneata' bunul meu domn, eşti tatăl meu adoptiv... +ar nu

dumneata, îmi închipui, ai dispus în "avoarea mea de o sută de mii de"ranci pe care i#am mâncat în patru sau cinci luni; nu dumneata mi#aiplăsmuit un părinte italian şi gentilom; nu dumneata m#ai introdus înlume, invitându#mă la un anumit dineu unde mi se pare că mănânc şiacum, la uteuil, în cea mai bună societate a <arisului, cu un anumeprocuror regal a cărui cunoştinţă, care mi#ar "i aşa de utilă în momentulacesta, îmi pare "oarte rău că nu am cultivat#o; în s"ârşit, nu dumneatamă garantai pentru un milion sau două când mi s#a întâmplat accidentul"atal... Haide, stimabile corsican, vorbeşte...

— Ce vrei să#ţi spun-— e ajut cu. !orbeai adineauri despre Champs#/l(sGe, vrednicul

meu părinte adoptiv !— /i şi-— /i, şi pe Champs#/l(sGes locuieşte un domn bogat, "oarte bogat.— =a care tu ai "urat şi ai asasinat, nu#i aşa-— Cred că da.

% Domnul #onte de :onte)Cristo$— #ai spus pe nume, precum $ice domnul Lacine. scultă, trebuie

să mă arunc în braţele lui şi să#l sugrum la pieptul meu strigând tată:tată: precum spune domnul <i*GrGcourt-

— ă nu glumim, răspunse 2ertuccio cu gravitate, iar un ast"el de

nume nu trebuie rostit aci, aşa cum îndră$neşti să#l pronunţi tu.— /i, de ce nu- e*clamă ndrea uluit oarecum de solemnitatea ţinu#tei lui 2ertuccio.

— <entru că acela care poartă numele acesta e prea "avori$at de cer22<



pentru a "i părintele unui ticălos ca tine. % Vor"e mari!!!— 1i e"ecte mari, dacă nu#ţi bagi minţile în cap.— meninţări... Nu mi#e teamă de ele... am să spun...— Cre$i că ai de#a "ace cu netrebnici de teapa ta- întrebă 2ertuccio

cu un ton aşa de calm şi cu o privire aşa de sigură încât ndrea "u$druncinat până în adâncul su"letului; cre$i că ai de#a "ace cu netrebniciităi din ocnă sau cu naivii din lume-... 2enedetto, te găseşti într#o mână

cumplită. 3âna asta vrea să se deschidă pentru tine4 pro"ită de oca$ie.ă nu te joci cu trăsnetul pe care îl lasă o clipă, dar pe care îl poatereapuca dacă încerci s#o "orţe$i.

— <ărintele meu... !reau să ştiu cine e părintele meu: spuse încăpă#ţânatul. m să pier dacă trebuie, dar voi a"la. Ce#mi pasă de scandal...de bine... de reputaţie, de recla$ă, cum $ice 2eauchamp, $iaristul: !oi

însă, oamenii din lumea bună, aveţi totdeauna de pierdut ceva din cau$ascandalului, în ciuda milioanelor şi#a bla$oanelor voastre... scultă, cinee tatăl meu-

— m venit să#ţi spun...— ha: e*clamă 2enedetto cu ochi scânteietori de bucurie.Fşa se deschise în momentul acela şi temnicerul spuse,

adresându#se lui Bertu##io7— ertaţi#mă, domnule, dar judecătorul de instrucţie îl aşteaptă pe

deţinut.— )ncepe interogatoriul meu, spuse ndrea administratorului. ă#l ia

dracu de inoportun. % Voi reveni m,ine' spuse Bertu##io!— 2ine, "ăcu ndrea. +omnilor jandarmi, la dispo$iţia dumneavoas#

tră... cumpe domn, lăsaţi $ece taleri la gre"ă ca să mi se dea lucrurilede care am nevoie.

% Bine' spuse Bertu##io!ndrea îi întinse mâna. 2ertuccio îşi ţinu mâna în bu$unar şi $ornăinumai câteva monede de argint.

% Exa#t asta vroiam să spun, glăsui ndrea schimonosind un $âm#bet, dar subjugat de liniştea ciudată a lui 2ertuccio.

5 ă mă "i înşelat oare- îşi spuse el. !om vedea5.— şadar, pe mâine: adăugă întorcându#se spre 2ertuccio.— <e mâine: răspunse administratorul.

IV >F+/CU 0LF=

!ă amintiţi că abatele 2usoni rămăsese singur cu Noirtier în cameramortuară, şi că bătrânul, dimpreună cu preotul, se constituiseră pă$itoriicorpului "etei.

<oate că rugăciunile creştineşti ale abatelui, poate că bunătatea lui,poate că vorba#i convingătoare au redat bătrânului curaj; căci dinmomentul când a putut să converse$e cu preotul, în locul de$nădejdiicare pusese la început stăpânire pe el, totul anunţa acum o mareresemnare, un calm surprin$ător pentru cei ce îşi reaminteau a"ecţiunea

pro"undă nutrită de el !alentinei.+omnul de !ille"ort nu#l mai vă$use pe bătrân din dimineaţa morţii. oată casa "usese primenită4 un alt valet "usese angajat pentru el, un altservitor pentru Noirtier; două "emei intraseră în serviciul doamnei de

22@



!ille"ort; toţi, până la portar şi vi$itiu, pre$entau chipuri noi carerăsăriseră, pentru a $ice ast"el, între stăpânii casei blestemate şi careavuseseră timp să remarce relaţiile reci dintre ei. +e altminteri sesiunease deschidea peste trei $ile şi, închis în cabinetul său, !ille"ort urmăreacu în"rigurată hărnicie procedura întocmită împotriva asasinului luiCaderousse. "acerea aceasta, ca toate acelea în care contele de3onte#Cristo era amestecat, stârnise multă vâlvă în lumea pari$iană.+ove$ile nu erau convingătoare deoarece se sprijineau pe câteva cuvinte

scrise de un ocnaş în agonie, "ost tovarăş de ocnă cu cel pe care îl acu$aşi care putea să#şi acu$e tovarăşul din ură sau din ră$bunare. Numaiconvingerea magistratului se "ormase; procurorul regal ajunsese laconvingerea cumplită că 2enedetto era culpabil, şi urma să scoată dinvictoria aceasta anevoioasă una din acele voluptăţi de amor propriu caretre$eau puţin "ibrele inimii lui îngheţate.

Pro#esul se instruia de#i' &ratie mun#ii ne n#eta te a lui !ille"ort, carevroia să deschidă cu el sesiunea apropiată4 de aceea "usese nevoit să se$ăvorască mai mult decât oricând, pentru a evita să răspundănenumăratelor cereri de bilete pentru şedinţă.

1i apoi se scursese aşa de puţin timp de când biata !alentine "usesedepusă în mormânt, durerea casei era încă aşa de recentă, încât nu semira nimeni că#l vede pe părinte cu"undat cu atâta severitate în

îndeplinirea datoriei sale, adică în unica uitare pe care o putea găsipentru mâhnirea sa.

O sin&ur ă dată — era în $iua următoare aceleia când 2enedettoprimise a doua vi$ită a lui 2ertuccio, cu care oca$ie acesta a "ost obligatsă#i comunice numele părintelui său — aşadar, în $iua următoare aceleiacare era o duminică, !ille"ort îl $ărise pe tatăl său. /ra într#un momentcând magistratul coborâse rupt de oboseală în grădina palatului şi,sumbru, încovoiat sub povara unui gând neînduplecat, dobora cu

bastonul tulpinele lungi şi muribunde ale tranda"irilor care se înălţaude#a lungul aleilor ca nişte spectre ale "lorilor aşa de strălucitoare înanotimpul ce se scursese.

junsese de mai multe ori în "undul grădinii, adică la "aimosul grilajce dădea spre terenul pustiu, revenind mereu pe aceeaşi alee,reluându#şi promenada cu acelaşi pas şi cu acelaşi gest — când ochii luise îndreptară maşinal spre casa în care îl au$ea jucându#se $gomotos pe"iul său care venise de la pension să#şi petreacă duminica şi lunea lângămama sa.

)l vă$u în momentul acela, la una din "erestrele deschise, pe domnulNoirtier care ceruse să "ie adus în jilţ până la "ereastră ca să se bucurede ultimele ra$e ale unui soare călduţ încă, ce salutau "lorile muribundeşi "run$ele ruginite ale viţei de vie de pe balcon.

0chii bătrânului erau aţintiţi asupra unui punct pe care !ille"ort nu#l$ărea decât vag. <rivirea lui Noirtier era aşa de duşmănoasă, desălbatică şi aprinsă, încât procurorul regal, iscusit în a prinde toateimpresiile "igurii aceleia pe care o cunoştea aşa de bine, se abătu puţinca să vadă asupra cărei persoane cădeau apăsătoarele priviri.

0 vă$u atunci, sub un pâlc de tei cu crengile aproape des"run$ite,pe doamna de !ille"ort care cu o carte în mână îşi întrerupea din când încând lectura ca să#i $âmbească "iului, sau să#i trimită mingea $vârlită cu

încăpăţânare de el, din salon în grădină.!ille"ort îngălbeni, căci înţelegea gândul bătrânului.Noirtier privea întruna acelaşi obiect; deodată, însă, privirea lui se

îndreptă de la "emeie la soţ şi acum !ille"ort însuşi avu de su"erit atacul23



ochilor "ulgerători care, schimbându#şi obiectul, schimbaseră şi limbajul"ără a pierde totuşi ceva din e*presia lor ameninţătoare.

trăină de toate aceste pasiuni, ale căror "ocuri încrucişate treceaupe deasupra capului ei, doamna de !ille"ort ţinea în momentul acestamingea "iului, "ăcându#i semn cu o sărutare să vină la ea; dar /douard selăsă rugat îndelung4 de$mierdarea maternă nu i se părea probabil orecompensă îndestulătoare pentru deranjul pe care trebuia să#l "acă. ehotărî în s"ârşit, sări de pe "ereastră într#un grup de heliotropi şi de

ochiul#boului, şi alergă la doamna de !ille"ort cu "runtea lac de sudoare.+oamna de !ille"ort îi şterse "runtea, îşi depuse bu$ele pe "ildeşul umedşi#l concedie pe copil care porni cu mingea într#o mână şi cu o grămadăde bomboane înt r)alta!

3ânat de o atracţie de neînvins, aşa cum pasărea e atrasă de şarpe,!ille"ort se apropie de casă4 pe măsură ce se apropia, privirea lui Noirtierse cobora urmărindu#l, şi "ocul luminilor lui căpăta parcă un grad aşa demare de incandescenţă încât !ille"ort se simţea mistuit până în adânculinimii. )ntr#adevăr, în privirea bătrânului se citea o mustrare sângeroasăşi totodată o ameninţare cumplită. tunci pleoapele şi ochii lui Noirtierse ridicară spre cer ca şi cum reaminteau "iului un jurământ ui tat!

— +omnule, răspunse !ille"ort pe sub "ereastră, mai ai răbdare o $i; îmi ţin cuvântul dat:

Noirtier păru liniştit de vorbele acestea şi ochii lui se îndreptară indi#"erenţi într#altă parte.

!ille"ort îşi deschise cu violenţă redingota care îl înăbuşea, trecu omână lividă peste "runte şi se înapoie în cabinet.

Noaptea trecu rece şi liniştită; lumea se culcă şi adormi ca de obicei,!ille"ort nu se culcă o dată cu ceilalţi, ci lucră până la cinci dimineaţa, re#vă$ând ultimele interogatorii luate în ajun de magistraţii instructori, con#"runtând depo$iţiile martorilor şi punând preci$ie în actul său de acu$are,

unul dintre cele mai energice şi mai iscusit concepute din câte redactasepână atunci.<rima şedinţă a juraţilor urma să aibă loc a doua $i, luni. !ille"ort vă#

$u $iua aceasta mijind alburie şi sinistră, iar licărirea ei vânătă scoase înrelie" rândurile scrise cu cerneală roşie pe hârtie. 3agistratul adormise oclipă, în timp ce lampa îşi dădea ultimul su"lu. e tre$i la au$ul pâlpâirilorei, cu degetele umede şi împurpurate de parcă ar "i "ost muiate în sânge.

+eschise "ereastra. 0 "âşie portocalie străbătea în $are cerul,rete$ând în două plopii subţiri care se pro"ilau negri la ori$ont. )n câmpulcu lucernă, dincolo de grilajul castanilor, o ciocârlie se înălţa la cerintonând cântul ei, limpede şi matinal.

erul jilav al $orilor năpădi capul lui !ille"ort şi#i împrospătă memo#ria.— stă$i, spuse el cu o s"orţare, omul care ţine paloşul justiţiei e da#

tor să i$bească pretutindeni unde sunt vinovaţ ii!<rivirile lui se îndreptară atunci "ără voie spre "ereastra lui Noirtier

unde îl vă$use pe bătrân în ajun.<erdeaua era lăsată.1i cu toate acestea, imaginea părintelui său îi era într#atâta de pre#

$entă încât se adresă "erestrei închise ca şi cum ca ar "i "ost deschisă şica şi cum prin deschi$ătură l#ar "i vă$ut încă pe bătrânul ameninţător.

— +a, murmură el, da, "ii liniştit:Capul îi recă$u în piept şi cu capul înclinat ast"el, "ăcu două#trei oco#

luri prin cabinet, apoi se $vârli îmbrăcat pe o canapea, nu atât ca sădoarmă cât pentru a#şi mlădia mădularele înţepenite de oboseala muncii

23(



şi de "rigul care#l pătrunsese până în măduva oaselor. reptat#treptat se tre$i toată lumea. +in cabinet !ille"ort au$i

$gomotele succesive care constituie, pentru a spune ast"el, viaţa casei;uşile trântite, $ornăitul soneriei doamnei de !ille"ort care îşi chemacamerista, primele strigăte ale copilului, care se scula voios aşa cum sescoală de obicei "ăpturile de vârsta lui.

!ille"ort sună la rându#i. !aletul cel nou intră la el şi îi aduse $iarele.0 dată cu $iarele aduse şi o ceaşcă cu ciocolată.

— Ce mi#ai adus aici- întrebă !ille"ort.— 0 ceaşcă cu ciocolată.— N#am cerut#o. Cine se interesea$ă de mine-— +oamna; mi#a spus că domnul va vorbi "ără îndoială mult astă$i

în procesul de asasinat şi că are nevoie să prindă puteri.1i valetul depuse pe masa de lângă canapea, masă ca toate

celelalte încărcată cu hârtii, ceaşca de argint aurit.!aletul ieşi.!ille"ort privi o clipă ceaşca, cu un aer posomorât, apoi, deodată, o

luă cu o mişcare nervoasă şi sorbi dintr#o înghiţitură conţinutul ei. #ar "i$is că nădăjduia că băutura este ucigătoare şi că el chema moartea casă#l scape de o obligaţie ce#i poruncea un lucru mult mai greu decâtacela de a muri. e ridică apoi şi se plimbă prin cabinet, cu un $âmbetcare i s#ar "i părut teribil celui ce l#ar "i privit în momentul acela.

Ciocolata era ino"ensivă, şi domnul de !ille"ort nu simţi nimic.=a ora dejunului, domnul de !ille"ort nu se arătă la masă. !aletul in#

tră iarăşi în cabinet.— +oamna îl înştiinţea$ă pe domnul, spuse el, că au sunat orele un#

spre$ece şi că şedinţa e la amia$ă.— /i şi- e*clamă !ille"ort.— +oamna şi#a "ăcut toaleta4 e gata, şi întreabă dacă îl va însoţi pe

domnul. % Unde$ % La tri"unal! % De #e$— +oamna spune că doreşte "oarte mult să asiste la şedinţă.— , doreşte asta- spuse !ille"ort cu un accent aproape în"ricoşător.ervitorul se trase un pas înapoi şi spuse4— +acă domnul doreşte să iasă singur, îi voi comunica doamnei.!ille"ort rămase o clipă tăcut; îşi scărpină cu unghiile obra$ul palid,

înconjurat de barba neagră ca abanosul.— pune doamnei, răspunse el în s"ârşit, că doresc să#i vorbesc şi

că o rog să mă aştepte la domnia sa. % Da' domnule!— <e urmă înapoia$ă#te ca să mă ra$i şi să mă îmbraci.

% umaide#,t!!aletul dispăru, apoi reapăru, îl bărbieri pe !ille"ort şi#l îmbrăcă so#

lemn, în negru.<e urmă, după ce s"ârşi4— +oamna a spus că îl aşteaptă pe domnul de îndată ce termină,

glăsui el.— 3ă duc.1i !ille"ort se îndreptă, cu dosarele sub braţ, cu pălăria în mână,

spre apartamentul soţiei sale.e opri un moment la uşă, ştergându#şi cu batista sudoarea care

curgea de pe "runtea#i lividă.232



poi împinse uşa.+oamna de !ille"ort stătea pe o canapea, răs"oind cu nerăbdare

$iare şi broşuri pe care tânărul /douard se amu$a să le rupă înainte camama lui să "i avut timp de#a termina lectura. /a era complet îmbrăcatăpentru ieşire; pălăria o aştepta pe un jilţ; îşi pusese mănuşile.

— , iată#te, domnule: glăsui ea cu vocea#i naturală şi calmă; vai,eşti palid, domnule. i lucrat iarăşi toată noaptea- +e ce n#ai venit sădejune$i cu noi- scultă, mă iei, sau mă duc singură cu /douard-

<recum vedeţi, doamna de !ille"ort înmulţise întrebările pentru aobţine un răspuns; dar domnul de !ille"ort rămăsese, la toate întrebărileei, rece şi mut ca o statuie.

— /douard, spuse !ille"ort "i*ând asupra copilului o privire porunci#toare, du#te de te joacă în salon, dragul meu; trebuie să vorbesc mameitale.

!ă$ând ţinuta lui reţinută, tonul hotărât, introducerea ciudată,doamna de !ille"ort tresări.

/douard ridicase capul; se uitase la mama lui şi vă$ând că ea nucon"irma ordinul domnului de !ille"ort, se apucase din nou să rete$ecapul soldaţilor de plumb.

— /douard, n#au$i- strigă domnul de !ille"ort cu atâta asprime încâtcopilul sări în picioare; pleacă:

Copilul, "oarte puţin obişnuit cu acest tratament, îngălbeni; ar "i "ostgreu să spunem dacă îngălbenise de "rică sau de mânie. <ărintele mersela el, îl luă de braţ şi îl sărută pe "runte.

% Du)te' #opilul meu' du)te6 i spuse el!/douard ieşi.+omnul de !ille"ort se îndreptă spre uşă şi puse $ăvorul.— 0, dar ce este- e*clamă tânăra "emeie privindu#şi soţul până în a#

dâncul su"letului şi schiţând un $âmbet pe care impasibilitatea lui

!ille"ort îl îngheţă.— +oamnă, unde pui dumneata otrava de care te serveşti deobicei- articulă răspicat şi "ără introducere magistratul, care stătea întrenevastă şi uşă.

+oamna de !ille"ort simţi ceea ce simte, desigur, ciocârlia cândvede vulturul strângând deasupra capului ei cercurile lui ucigătoare.

Fn sunet răguşit, "rânt, care nu era nici strigăt, nici suspin, scăpădin pieptul doamnei de !ille"ort; ea deveni lividă.

— +omnule, spuse ea, nu înţeleg.1i, ca şi cum "usese împinsă dintr#un paro*ism al groa$ei într#un al

doilea paro*ism, mai puternic "ără îndoială decât primul, recă$u pepernele so"alei.— e întrebam, continuă !ille"ort cu vocea per"ect calmă, unde as#cundeai otrava cu care ai ucis pe socrul meu, domnul de aint#3Gran, pesoacra mea, pe 2arrois şi pe fii#a mea Valentine!

— +omnule, ce tot spui dumneata- e*clamă doamna !ille"ort împreunându#şi mâinile.

— Lolul dumitale nu e să mă întrebi pe mine, ci să răspun$i.— oţului sau judecătorului- îngăimă doamna de !ille"ort.— >udecătorului, doamnă, judecătorului:<aloarea "emeii, neliniştea privirii ei, tremurul întregului ei corp "or#

mau un spectacol în"ricoşător.— +omnule, domnule: murmură ea, şi atât.— Nu răspun$i, doamnă- strigă magistratul.dăugă apoi, cu un $âmbet mai gro$av decât "uria lui4

233



% E drept că nu tăgăduieşti:/a "ăcu o mişcare.— 1i nici n#ai putea să tăgăduieşti, adăugă !ille"ort, întin$ând mâna

spre ea ca pentru a o înhăţa în numele justiţiei; ai săvârşit crimele cu oiscusinţă neruşinată, dar care nu putea să înşele decât pe oameniidispuşi prin a"ecţiunea lor să "ie orbi în legătură cu dumneata. , ştiu dinmomentul morţii doamnei de aint#3Gran că e*istă un otrăvitor în casamea4 domnul d& vrign( mă prevenise; după moartea lui 2arrois,

+umne$eu să mă ierte:— bănuielile mele s#au îndreptat asupra cuiva, asupra unui înger,bănuielile mele care, chiar acolo unde nu e o crimă, veghea$ă neîncetat,aprinse în adâncul inimii mele; dar, după moartea !alentinei, n#a mai"ost îndoială pentru mine, doamnă, şi nu numai pentru mine, dar şipentru alţii; ast"el crima dumitale cunoscută acum de două persoane,bănuită de mai multe, va deveni publică şi precum îţi spuneamadineauri, doamnă — nu#ţi mai vorbeşte un soţ, ci un judecător:

ânăra "emeie îşi ascunse "aţa în palme.— 0, domnule: îngăimă ea; te implor, nu da cre$are aparenţelor:— Nu cumva eşti laşă- e*clamă !ille"ort cu dispreţ. )ntr#adevăr, am

remarcat întotdeauna că otrăvitorii erau laşi. /şti laşă, dumneata care aiavut groa$nicul curaj de a vedea murind în "aţa dumitale doi bătrâni şi o"ată-

% Domnule6 domnule6— /şti laşă — continuă !ille"ort cu tot mai multă e*altare — dum#

neata care ai numărat, unul câte unul, minutele a patru agonii, care ţi#ai"ăurit planurile in"ernale şi ţi#ai amestecat băuturile netrebnice cu oiscusinţă şi o preci$ie aşa de miraculoasă- +umneata, care ai pus aşa debine la cale totul, ai uitat cumva să calcule$i un singur lucru4 unde teputea duce de$văluirea crimelor dumitale- 0, aceasta este cu neputinţă;

şi ai păstrat o otravă mai plăcută, mai subtilă, mai ucigătoare decâtcelelalte, pentru a scăpa de pedeapsa ce ţi se cuvenea... Nu e aşa că ai"ăcut asta-

+oamna de !ille"ort îşi "rământă mâinile şi că$u în genunchi.— 1tiu bine... ştiu bine, spuse el; mărturiseşti; dar mărturisirea "ăcu#

tă judecătorilor, mărturisirea "ăcută când vinovatul nu mai are încotro,nu scade întru nimic pedeapsa:

— <edeapsa- e*clamă doamna de !ille"ort. <edeapsa, domnule- irostit cuvântul acesta de două ori.

— %ără îndoială. i cre$ut că scapi pentru că erai de patru ori vino#vată- i cre$ut că pedeapsa se va abate de la dumneata pentru că eşti"emeia celui care o dă- Nu, doamnă, nu: 0rice ar "i, eşa"odul o aşteaptăpe otrăvitoare dacă, mai ales, cum îţi spuneam adineauri, otrăvitoareanu a avut grijă să păstre$e pentru ea câteva picături din cea mai sigurăotravă a ei.

+oamna de !ille"ort scoase un strigăt sălbatic; groa$a hidoasă şi ne# îmblân$ită năpădi trăsăturile ei descompuse.

— 0, nu te teme, doamnă, de eşa"od: glăsui magistratul; nu vreausă te de$onore$, căci ar însemna să mă de$onore$ pe mine; nu,dimpotrivă, dacă m#ai înţeles bine, vei înţelege că nu poţi muri peeşa"od.

— Nu, nu am înţeles; ce vrei să spui- bolborosi nenorocita "emeiecomplet înmărmurită.

— !reau să spun că "emeia primului magistrat al capitalei nu va în#cărca un nume rămas "ără pată cu in"amia ei, şi nu#şi va de$onora în

234



acelaşi timp soţul şi copilul. % u' nu6— +oamnă, vei "ace o "aptă bună, şi pentru "apta aceasta bună îţi

mulţumesc.— )mi mulţumeşti- <entru ce-

% Pentru #e ai spus! % Ce)a m spus- 3i#e mintea $ăpăcită; +oamne: +oamne: nu mai în#

ţeleg nimic.1i se sculă cu părul răvăşit, cu bu$ele înspumate.— +oamnă, ai de răspuns întrebării pe care ţi#am pus#o intrând aci4

unde e otrava de care te serveşti de obicei, doamnă-Doamna de Ville "ort îşi ridică braţele la cer şi îşi strânse convulsiv

mâinile.— Nu, nu: voci"eră ea; nu, nu vrei asta:— Ceea ce nu vreau, doamnă, este să pieri pe un eşa"od, înţelegi-

răspunse !ille"ort. % Domnule' ndurare6— Ceea ce vreau este să se "acă dreptate. /u sunt pe pământ ca să

pedepsesc, doamnă, adăugă el cu o privire învăpăiată; oricărei alte"emei, "ie ea şi o regină, i#aş trimite călăul; cu dumneata însă voi "imilostiv. +umitale îţi spun4 nu#i aşa, doamnă, că ai păstrat câtevapicături din otrava dumitale, cea mai plăcută, mai promptă şi maisigură-

— 0, iartă#mă, domnule, lasă#mă să trăiesc:— /şti laşă: spuse !ille"ort.— Eândeşte#te că sunt soţia dumitale:— /şti o otrăvitoare:

% Pentru numele #erului!!! % u6

% ?n numele dra&ostei #e mi)ai purtat!!! % u6 nu6— )n numele copilului nostru: 0, lasă#mă să trăiesc pentru copilul

nostru:— Nu, nu, nu, îţi spun: +acă o $i te#aş lăsa să trăieşti, l#ai ucide poa#

te şi pe el ca şi pe ceilalţi.— /u să#mi ucid "iul- strigă mama sălbatică năpustindu#se spre !il#

le"ort; să#l ucid pe /douard al meu- Hahaha:1i un râs groa$nic, un râs de demon, un râs de nebună încheie

"ra$a, pier$ându#se într#un răget sângeros.+oamna de !ille"ort că$use la picioarele solului ei.Villefort se apropie de ea!— Eândeşte#te, doamnă, spuse el, că dacă la întoarcerea mea nu

s#a "ăcut dreptate, te denunţ cu propria mea gură şi te areste$ cupropriile#mi mâini.

/a asculta, clătinându#se, doborâtă, $drobită; numai ochii trăiau în#tr#însa, mocnind un "oc cumplit.

— 3ă înţelegi, glăsui !ille"ort; eu mă duc să cer pedeapsa cumoartea contra unui asasin... +acă te mai găsesc în viaţă, te vei culcaastă#seară la Conci Jr&erie!

+oamna de !ille"ort scoate un o"tat, nervii i se destinseră, se

prăbuşi $drobită pe covor.<rocurorul regal avu parcă o pornire de milă, o privi cu mai puţinăseveritate, şi înclinându#se uşor în "aţa ei4

— dio, doamnă: spuse el tărăgănat. dio.238



Cuvântul că$u asemenea cuţitului ucigător peste doamna de!ille"ort. /a leşină.

<rocurorul regal ieşi şi, ieşind, încuie uşa de două ori.

V >FL 6

"acerea 2enedetto, cum se spunea pe atunci la tribunal şi în socie#tate, stârnise o enormă sen$aţie. Cunoscut la Ca"G de <aris, pebulevardul de Erand şi la 2ois de 2oulogne, "alsul Cavalcanti "ăcusenumeroase relaţii cât stătuse la <aris în cele două#trei luni desplendoare. Kiarele istorisiseră diversele popasuri ale parvenitului înviaţa elegantă şi în viaţa de ocnă; re$ulta de aci cea mai vie curio$itate,

în special printre cei care îl cunoscuseră personal pe prinţul ndreaCavalcanti; de aceea, în special aceştia erau hotărâţi să în"runte oricepentru a#l vedea pe banca acu$aţilor pe domnul 2enedetto, asasinultovarăşului său de lanţ.

<entru mulţi oameni 2enedetto era, dacă nu o victimă, cel puţin o e#roare a justiţiei4 domnul Cavalcanti#tatăl "usese vă$ut la <aris şi se aştep#tau toţi să#l vadă arătându#se din nou pentru a#şi reclama ilustrul vlăstar.Numeroase persoane care nu au$iseră niciodată vorbindu#se despre "ai#moasa îmbrăcăminte cu care el debarcase la contele de 3onte#Cristo, sesimţiseră i$biţi de aerul demn, de nobleţea şi de ştiinţa într#ale lumii, pecare le arătase bătrânul patrician care — trebuie spus — părea un seniordesăvârşit din toate punctele de vedere ori de câte ori nu vorbea şi nu"ăcea aritmetică.

)n ce#l priveşte pe acu$at, mulţi îşi aminteau că l#au vă$ut aşa desimpatic, de "rumos, încât pre"erau să creadă că la mijloc e maşinaţia

vreunui duşman, aşa cum se găsesc atâţia în lumea asta unde marileaveri ridică mijloacele de a "ace răul şi binele la înălţimea minunii, şiputerea la înălţimea e*traordinarului.

lergară deci cu toţii la şedinţa curţii cu juri, unii să guste spectaco#lul, alţii să#l comente$e. +e la şapte dimineaţa se "ăcea coadă la poartăşi, cu un ceas înainte de deschiderea şedinţei, sala era plină deprivilegiaţi.

)nainte de intrarea curţii — şi de multe ori chiar după — o sală deşedinţe seamănă, în $ilele marilor procese, cu un salon unde multepersoane se recunosc, se abordea$ă când se găsesc unele lângă alteleca să nu#şi piardă locurile, îşi "ac semne când sunt despărţite de un preamare număr de asistenţi, avocaţi şi jandarmi./ra una din acele splendide $ile de toamnă care ne despăgubescuneori de o vară absentă sau scurtă; norii pe care domnul de !ille"ort îivă$use de dimineaţă bră$dând soarele se risipiseră ca prin "armec,

îngăduind să strălucească în puritatea ei una din ultimele şi din cele maiplăcute $ile de septembrie.

2eauchamp, unul din regii presei şi în consecinţă avându#şi pretutin#deni tronul, privea când în dreapta, când în stânga. Kări pe Château#Le#naud şi pe +ebra( care câştigaseră "avorurile unui gardist şi care#lconvinseseră să se aşe$e dinapoia lor în loc să#i masche$e. !redniculagent mirosise pe secretarul ministrului şi pe milionar; se arată plin deatenţiuni pentru nobilii săi vecini, ba chiar le dădu voie să "acă o vi$itălui 2eauchamp, "ăgăduind că le va păstra locurile.

— /i, ce $ici- îl vedem pe prietenul nostru- întrebă 2eauchamp.239



— 0, da: răspunse +ebra(; straşnic prinţ: ă ia dracu pe prinţii ăştiaitalieni:

— Fn om despre a cărui spiţă a scris +ante, şi care se înălţa la"ivina Comedie

— Nobleţe de "rânghie: spuse Château#Lenaud "legmatic.— !a "i condamnat, nu#i aşa- îl întrebă +ebra( pe 2eauchamp.— +ragul meu, răspunse $iaristul, cred că întrebarea ar trebui să ţi

se pună dumitale4 cunoşti mai bine decât noi acrul biroului; l#ai vă$ut pe

pre$ident la ultima serată a ministrului dumitale- % Da!— Ce ţi#a spus-— Fn lucru care vă va uimi.— Haide, vorbeşte repede, dragă prietene; e aşa de mult de când

nu mi se mai spune ceva care să#mi stârnească mirarea:— /i bine, mi#a spus că 2enedetto, care e privit ca un <hGni* de

subtilitate, ca un gigant al şireteniei, nu e decât un şnapan in"erior,"oarte nerod şi absolut nevrednic de e*perienţele care se vor "ace dupămoarte cu organele lui "renologice.

— >uca totuşi cât se poate de bine rolul unui prinţ: spuse 2eau#champ.

— <entru dumneata, 2eauchamp, care îi deteşti pe nenorociţii deprinţi şi care eşti încântat să găseşti pete în soare; nu însă pentru minecare îl simt pe gentilom din instinct şi care recunosc o "amilie aristocrată,oricare ar "i ea, ca un adevărat copoi al bla$onului.

— şadar, n#ai cre$ut niciodată în nobleţea lui-— e asigur totuşi, spuse +ebra(, că pentru oricine altul părea să

treacă drept prinţ... =#am vă$ut la miniştri.— , da: glăsui Château#Lenaud, straşnic se mai pricep miniştrii

voştri în materie de prinţi:

— +acă eu am vorbit cu pre$identul, spuse +ebra( lui 2eauchamp,dumneata ai vorbit, desigur, cu procuroru l re&al!— Cu neputinţă; de opt $ile domnul de !ille"ort se $ăvoreşte în casă;

e "oarte natural4 şirul ciudat de neca$uri domestice, încoronat prinmoartea ciudată a "iicei sale...

— 3oarte ciudată- Ce tot spui, 2eauchamp-— 0, da, "ă pe neştiutorul sub prete*tul că toate acestea se petrec

în rândurile magistraturii înalte: spuse 2eauchamp, punându#şi lornionulla ochi şi silindu#l să stea acolo.

— cumpe domn, spuse Château#Lenaud, dă#mi voie să#ţi atragatenţia că, în ce priveşte lornionul nu eşti pe măsura lui +ebra(. +ebra(,dă#i o lecţie domnului de 2eauchamp.— a uite, nu mă înşel: e*clamă 2eauchamp.

% Dar #e e$ % Ea e! % Care ea$— e spunea că#i plecată.— +omnişoara /ugGnie- întrebă Château#Lenaud; s#a şi înapoiat-

% u' dar mama ei! % Doamna Dan&lars$— Cu neputinţă: e*clamă Château#Lenaud; la $ece $ile după "uga "i#

icei ei, la trei $ile după "alimentul soţului ei:+ebra( se îmbujoră uşor şi urmări direcţia privirii lui 2eauchamp.— Haida#de: spuse el; este o "emeie voalată, o doamnă

necunoscută, vreo prinţesă străină, poate că mama prinţului Cavalcanti;23;



dar spuneai sau, mai bine#$is, vroiai să spui lucruri "oarte interesante,2eauchamp, dacă nu mă înşel.

% Eu$— +a. !orbeai despre moartea ciudată a !alentinei.— , da, adevărat; dar de ce nu#i aic i doamna de Villefort$— 2iata "emeie: spuse +ebra(; ea este "ără îndoială ocupată să

distile$e apa de melisă pentru spitale şi să compună cosmetice pentruea şi pentru prietenele ei. +upă cât se spune, cheltuieşte cu distracţiaasta două#trei mii de taleri pe an. )n de"initiv, ai dreptate4 de ce nu e aicidoamna de !ille"ort- 3i#ar "i "ăcut multă plăcere s#o văd; ţin mult la"emeia asta.

— ar eu o detest, glăsui Château#Lenaud. % De #e$ % a"ar nu am! De #e iu"im$ De #e ur,m$ O detest din antipatie! % Sau din instin#t!— <oate... +ar să revenim la ce spuneai.— /i bine, reluă 2eauchamp, nu sunteţi curioşi să ştiţi, domnilor, de

ce se moare aşa de des în casa !ille"ort- % Des' e "ine .is' spuse C*,teau)Renaud!— +ragul meu, cuvântul se găseşte în aint# imon!— +ar lucrul se găseşte la domnul de !ille"ort; să revenim la el.— )ntrucât mă priveşte, spuse +ebra(, mărturisesc că nu pierd din

vedere casa aceasta tapetată de trei luni de $ile cu doliu, şi chiaralaltăieri doamna îmi vorbea în legătură cu !alen tine!

— Care doamnă- întrebă Château#Lenaud. % Ei' nevasta ministrului6— , iartă#mă, spuse Château#Lenaud, eu nu merg pe la miniştri; las

cinstea aceasta prinţilor.— Nu erai decât "rumos, baroane; acum devii scânteietor; "ie#ţi milă

de noi că altminteri ne pârjoleşti ca un alt >upiter.— N#am să mai spun nimic, glăsui Château#Lenaud; dar, la naiba,"ie#ţi milă de mine şi nu#mi da replica:

— 3ai bine să încercăm să ajungem la ţelul dialogului nostru, 2eau#champ; îţi spuneam deci că doamna îmi cerea alaltăieri in"ormaţii; lămu#reşte#mă, ca s#o lămuresc şi eu.

— +omnilor, dacă în casa !ille"ort se moare aşa de des — menţincuvântul — este pentru că în casă se găseşte un asasin.

inerii tresăriră, căci ideea le venise şi lor în mai multe rânduri.— 1i cine#i asasinul- întrebară ei.— ânărul /douard.Hohotul de râs al celor doi ascultători nu#l derută câtuşi de puţin pe

vorbitor, care continuă4— +a, domnilor, tânărul /douard, copil "enomenal care ucide de pe

acuma ca un om mare.— / o glumă-— Câtuşi de puţin; am angajat ieri un servitor care a plecat de la

domnul de !ille"ort4 ascultaţi cu luare#aminte.— scultăm.— 1i pe care îl voi concedia mâine, deoarece mănâncă enorm

pentru a#şi scoate paguba postului pe care şi#l impunea acolo din pricina

groa$ei. e pare că adorabilul copil a pus mâna pe un "lacon de care se"oloseşte din când în când împotriva celor ce îi displac. 3ai întâi i#audisplăcut bunicuţul şi bunicuţa de aint#3Gran, şi le#a turnat câte treipicături din eli*irul său4 trei picături ajung; apoi a venit rândul bunului

23<



2arrois, bătrânul servitor al bunicului Noirtier, care îl bru"tuia din când încând pe simpaticul ştrengar. impaticul ştrengar i#a turnat trei picăturidin eli*irul său. =a "el a "ăcut cu biata !alentine, care nu#l bru"tuia, darpe care el o pi$muia4 i#a turnat trei picături din eli*irul său, şi ea ca şiceilalţi s#a dus.

— +ar ce a"urisită de braşoavă ne tot îndrugi- e*clamă Château#Le#naud.

— +a, spuse 2eauchamp, o poveste de pe lumea cealaltă, nu#i aşa-

— / absurdă: spuse De"ra1!— ha: reluă 2eauchamp. )ncepeţi să aveţi îndoieli. )ntrebaţi#l peservitorul meu sau, mai bine $is, pe cel care mâine nu va mai "i servitorulmeu4 el era $vonul casei.

% Dar elixirul$ unde e$ #e fel e$ % Copilul l as#unde!— 1i de unde l#a luat-

% Din la"oratorul mamei sale!— +ar ce- mama lui are otrăvuri în laboratorul ei-— <arcă cu ştiu- )mi pui nişte întrebări de procuror regal. Lepet ce

mi s#a spus, atâta tot; vi#l cite$ pe autor4 mai mult nu pot să "ac.Nenorocitul nu mai mânca de spaimă.

% De ne#re.ut6— 2a nu, dragul meu, nu e câtuşi de puţin de necre$ut; l#aţi vă$ut a#

nul trecut pe copilul din strada Lichelieu care se amu$a să#şi ucidă "raţiişi surorile, în"igându#le un ac în ureche în timp ce ei dormeau. Eeneraţiacare ne urmea$ă este foarte pre#o#e' dra&ul meu!

— +ragul meu, mă prind că nu cre$i o iotă din ce ne povesteşti,spuse Château#Lenaud. +ar nu#l văd pe contele de 3onte#Cristo; cum denu e aci-

— /l e bla$at, spuse +ebra(; şi apoi n#o să vrea să se arate în "aţa

lumii, el care a "ost păcălit de toţi Cavalcantii veniţi, după câte se pare,la el cu scrisori "alse de credit; a "ost păgubit cu vreo sută de mii de"ranci.

— propo, domnule de Château#Lenaud, întrebă 2eauchamp, ce"ace 3orrel-

— m "ost de trei ori la el şi nu l#am găsit. Cu toate acestea sora lui,nu mi s#a părut deloc neliniştită şi mi#a spus cu o "igură "oarte senină cănici ea nu l#a vă$ut de două#trei $ile, însă că e sigură că e bine.

— ha, înţeleg acum de ce contele de 3onte#Cristo nu poate să vină în sală, spu se Beau#*amp!

% De #e$— <entru că e actor în dramă.— Ce, a asasinat şi el pe cineva- întrebă +ebra(.— +impotrivă, au vrut să#l asasine$e pe el. 1tii bine că bunul domn

Caderousse a "ost asasinat de micul lui prieten 2enedetto când ieşea dela conte. 1tii bine că la el s#a găsit "aimoasa vestă cu scrisoarea care aderanjat semnarea contractului. Fite, ve$i "aimoasa vestă- / colo,

însângerată, pe birou, ca piesă doveditoare. % A*a6 % Ssst6 Domnilor' uite #urtea+ la lo#urile noastre6)ntr#adevăr, se produse un $gomot mare în pretoriu; gardistul îşi

chemă protejaţii printr#un hm energic, iar uşierul, arătându#se în pragulsălii de deliberare, strigă cu glasul chelălăitor pe care uşierii îl aveau depe vremea lui 2eaumarchais4

% Domnilor' #urtea623@



VIAC>UL DE ACU ARE

>udecătorii luară loc în mijlocul celei mai pro"unde tăceri; juraţii seaşe$ară la locurile lor; domnul de !ille"ort, obiectul atenţiei şi aproape,am putea să spunem, al admiraţiei generale, se aşe$ă în "otoliul său,plimbând o privire liniştită în juru#i. oţi se uitau cu mirare la "igura gravă şi severă pe a cărei neclintiredurerile paterne păreau că nu au lăsat nici o urmă, şi#l priveau cu un "elde groa$ă pe omul acesta străin de emoţiile omenirii.

— >andarmi, aduceţi acu$atul: spuse pre.identul!tenţia publicului deveni atunci mai încordată şi toţi ochii se "i*ară

asupra uşii prin care urma să intre 2enedetto.Fşa se deschise curând şi acu$atul apăru.mpresia "u aceeaşi asupra tuturora; pe nimeni nu#l înşelă e*presia

"i$ionomiei lui! răsăturile sale nu aveau întipărită emoţia pro"undă care alungă

sângele în inimă şi decolorea$ă "runtea şi obra$ul. 3âinile puse graţios,una pe pălărie, alta în deschi$ătura vestei de pichet alb, nu erau$gâlţâite de nici un "ior4 ochii lui erau calmi şi chiar strălucitori. +e cumintră în sală, privirea tânărului începu să parcurgă rândurile judecătorilorşi ale asistenţilor, oprindu#se mai îndelung asupra pre$identului şi înspecial asupra procurorului regal.

=ângă ndrea se plasă avocatul său, avocat numit din o"iciu Mcăcindrea nu vrusese să se ocupe de aceste detalii cărora nu le#a dat,pare#se, nici o importanţă , un tânăr cu păr blond, "ad, cu "igura

îmbujorată de o emoţie mai sensibilă de o sută de ori decât a

prevenitului.Pre.identul #eru să se citească actul de acu$are, întocmit, după cumştiţi, de condeiul aşa de iscusit şi de neîndurător al lui !ille"ort.

)n decursul lecturii, care dură îndelung, şi ar "i "ost pentru oricine al#tul copleşitoare, atenţia publică stătu îndreptată tot timpul asupra lui n#drea, care îi suportă povara cu voioşia su"letească a unui spartan.

Niciodată !ille"ort nu "usese poate mai concis şi mai elocvent; crimaera în"ăţişată în culorile cele mai vii; antecedentele acu$atului, trans"igu#rarea lui, "iliaţia actelor sale de la o vârstă destul de "ragedă eraudeduse cu talentul pe care practica vieţii şi cunoaşterea inimii omeneştiputeau să#l o"ere unui spirit superior cum era acela al procurorului regal.

Numai după această introducere 2enedetto era pierdut pentru de#apururi în opinia publică, urmând să "ie pedepsit în chip mai material şi delege.

ndrea nu dădu cea mai neînsemnată atenţie şarjelor succesivecare se ridicau şi cădeau asupra lui4 domnul de !ille"ort, care îl e*aminadeseori şi care, "ără îndoială, continua asupra lui studiile psihologice pecare de atâtea ori avusese prilejul să le "acă asupra acu$aţilor, nu#l putusili măcar o dată să#şi plece ochii, oricât de aţintită şi de adâncă i#ar "i"ost privirea.

)n s"ârşit, lectura se termină.

% A#u.at' numele şi prenumele dumitale: spuse pre$identul.ndrea se ridică.— ertaţi#mă, domnule pre$ident, spuse el cu o voce al cărui timbru

vibra per"ect curat, dar văd că adoptaţi o ordine în întrebări pe care nu o24



pot accepta. m pretenţia că mie îmi revine rolul să justi"ic mai târ$iu căsunt o e*cepţie "aţă de acu$aţii de rând. !ă rog deci să#mi îngăduiţi arăspunde, urmând o altă ordine; voi răspunde cu toate acestea la toate

întrebările.<re$identul se uită cu mirare la juraţi care, la rându#le, îl priviră pe

procurorul regal.0 mare uimire se mani"estă în toată adunarea. ndrea nu păru însă

câtuşi de puţin tulburat.

— !ârsta dumitale- spuse pre$identul. =a întrebarea aceasta ai sărăspun$i-— =a întrebarea aceasta ca şi la altele, am să răspund, domnul e pre)

.ident' dar pe r,nd!— !ârsta dumitale- repetă magistratul.— m două$eci şi unu de ani sau, mai bine $is, îi voi avea peste câ#

teva $ile, deoarece sunt născut în noaptea de RV spre R9 septembrie898V.

+omnul de !ille"ort, care lua o notă, înălţă la au.ul a#estei date #a)pul!

— Fnde eşti născut- continuă pre$identul.— =a uteuil, lângă <aris, răspunse 2enedetto.+omnul de !ille"ort ridică pentru a doua oară capul, îl privi pe 2ene#

detto aşa cum ar "i privit capul 3edu$ei şi deveni livid.2enedetto îşi trecu în chip graţios, pe bu$e, colţul brodat al unei ba#

tiste de mătase "ină.— <ro"esia dumitale- întrebă pre$identul.— =a început eram "alsi"icator, spuse ndrea în chipul cel mai

liniştit; apoi am "ost hoţ şi, de curând, am devenit asasin.Un murmur sau, mai bine $is, o "urtună de indignare şi de surpri$ă

i$bucni în toate părţile sălii4 judecătorii se priviră stupe"iaţi, juraţii mani#

"estară cel mai mare de$gust pentru cinismul la care se aşteptau aşa depuţin din partea unui om elegant.Domnul de Vi lle"ort îşi puse o mână pe "runtea care, la început

palidă, devenise roşie şi clocotitoare; deodată se ridică, privind în juru#ica un om rătăcit4 se înăbuşea.

— Căutaţi ceva, domnule procuror regal- întrebă 2enedetto cu $âm#betul cel mai îndatoritor.

Domn ul de !ille"ort nu răspunse nimic şi se aşe$ă la loc sau, maibine $is, recă$u în "otoliu.

— cu$at, eşti de acord acum să#ţi spui numele- întrebăpre$identul. "ectarea brutală cu care ţi#ai enumerat crimele şi pe care lecali"ici drept pro"esiune, orgoliul pe care îl mani"eşti şi pentru care curteae îndreptăţită să te blame$e cu severitate, în numele moralei şi alrespectului datorate umanităţii, e*plică poate întâr$ierea dumitale în a#ţispune numele. !rei ca numele să reiasă din titlurile care îl prece d!

— / de neînchipuit, domnule pre$ident, cum aţi citit în taina cugetu#lui meu: spuse 2enedetto cu cea mai graţioasă intonaţie şi cu cele maipoliticoase maniere; într#adevăr, în scopul acesta v#am rugat săschimbaţi ordinea întrebărilor.

Stupoarea atin& ea culmea; în cuvintele acu$atului nu mai era nici"an"aronadă, nici cinism; auditoriul, emoţionat, presimţea un trăsnet $gu#

duitor în norul mohorât. % Ei' numele dumitale6 spuse pre.identul!— Nu vă pot spune numele meu, căci nu#l cunosc; îl ştiu însă pe al

părintelui meu, şi vi#l pot spune.24(



0 "ulgerare dureroasă îl orbi pe !ille"ort; de pe obrajii săi că$urăpicături de sudoare pe hârtiile răs"oite de el cu o mână convulsivă,năucă.

— pune atunci numele părintelui dumitale, reluă pre$identul.i#i un s u"lu, nici o respiraţie nu tulburau liniştea imensei adunări4

toată lumea aştepta.— atăl meu e procuror regal, răspunse ndrea liniştit.— <rocuror regal- e*clamă pre$identul cu stupe"acţie, "ără să

remarce tulburarea "igurii lui !ille"ort; procuror rega l$— +a, şi deoarece vreţi să ştiţi numele său, vi#l voi spune4 senumeşte !ille"ort:

/*plo$ia, aşa de îndelung reţinută de respectul datorat justiţiei înşedinţă, îşi "ăcu drum ca un tunet din adâncul tuturor piepturilor; însăcurtea uită să în"râne$e mişcarea aceasta a mulţimii. nterjecţiile,injuriile adresate lui 2enedetto, care rămânea netulburat, gesturienergice, pornirea jandarmilor, rânjetul acelei părţi mocirloase care, înorice adunare, urcă la supra"aţă în momentele de tulburare şi de scandaldurară cinci minute, până când magistraţii şi uşierii i$butiră sărestabilească liniştea.

?n mi5lo#ul va#armului se au.ea &lasul pre.identului' stri&,nd7— cu$at, îţi baţi joc de justiţie şi îndră$neşti să dai concetăţenilor

dumitale spectacolul unei ticăloşii care, într#o epocă ce nu lasă totuşi ni#mic de dorit sub raportul acesta, n#are încă egal:

Kece persoane se îmbul$eau în jurul domnului procuror regal, pe ju#mătate $drobit în scaunul său, o"erindu#i consolări, încurajări, asigurăride $el şi s impatie!

Calmul se restabilise în sală, cu e*cepţia totuşi a unui punct undeun grup destul de numeros se agita şi murmura.

e spunea că a leşinat o "emeie; i s#au dat să respire săruri şi ca şi#a

revenit.)n tot timpul tumultului, ndrea îşi îndreptase "igura $âmbitoarespre adunare; apoi, sprijinindu#se cu o mână pe rampa de stejar a băncii,

în atitudinea cea mai graţioasă4— +omnilor, spuse el, să mă "erească +umne$eu de a căuta să

insult curtea şi de a "ace în pre$enţa onorabilei adunări un scandal inutil:unt întrebat ce vârstă am, o spun; sunt întrebat unde m#am născut,răspund; sunt întrebat cum mă cheamă, nu pot spune deoarece părinţiimei m#au părăsit. <ot spune, însă, nu numele meu, deoarece nu#l am, cipe al părintelui meu; repet, părintele meu se numeşte domnul de!ille"ort şi sunt gata să dovedesc.

)n accentul tânărului erau o certitudine, o convingere, o energie,care reduseră tumultul la tăcere. <rivirile se îndreptară un momentasupra procurorului regal ce păstra, în scaunul său, imobilitatea unui ompe care trăsnetul l#a schimbat în cadavru.

— +omnilor, continuă ndrea impunând tăcere cu gestul şi cuglasul, vă datore$ dovada şi e*plicaţia cuvintelor mele:

— +ar ai declarat la instrucţie că te numeşti 2enedetto: strigă pre$i#dentul iritat; ai spus că eşti or"an şi că patria dumitale e Corsica.

— m spus instrucţiei ce mi#a convenit, căci nu vroiam să seslăbească sau să se oprească — ceea ce cu siguranţă s#ar "i întâmplat —răsunetul solemn al cuvintelor mele.

cum vă repet că sunt născut la uteuil, în noaptea de RV spre R9septembrie 898V, şi că sunt "iul domnului procuror regal de !ille"ort.!reţi amănunte- !i le voi da.

242



3#am născut la primul etaj al casei cu No.R9 din strada %ontaine, în#tr#o cameră tapetată cu damasc roşu. ata m#a luat în braţe, spunândmamei că am murit, m#a în"ăşurat într#un şervet cu iniţialele H. şi N. şim#a dus în grădină unde m#a îngropat de viu.

Fn "ior străbătu întreaga asistenţă când se vă$u că siguranţa acu$a#tului sporea pe măsura în"ricoşării domnului de Villefort!

— +ar de unde cunoşti toate amănuntele acestea- întrebă pre$iden#tul.

— !ă voi spune, domnule pre$ident. )n grădina unde tatăl meu m#a îngropat se "urişase, în noaptea aceea, un om care îl duşmănea demoarte şi#l pândea de multă vreme, pentru a săvârşi o ră$bunarecorsicană. 0mul stătea ascuns printre copaci; l#a vă$ut pe părintele meuastupând un obiect în pământ şi l#a i$bit cu o lovitură de cuţit în timpulacestei operaţii; apoi, închipuindu#şi că obiectul era o comoară, adestupat groapa şi m#a găsit încă în viaţă. 0mul m#a dus la $ilul copiilorgăsiţi, unde am "ost înscris sub numărul 7V. <este trei luni, cumnata lui avenit de la Logliano la <aris să mă caute, m#a reclamat ca pe "iul ei şim#a luat.

ată cum, deşi născut la uteuil, a m fost #res#ut n Corsi#a!Frmă o clipă de tăcere, dar o tăcere aşa de pro"undă încât, dacă nu

era respiraţia încordată a piepturilor, ai "i cre$ut că sala este goală.— Continuă, rosti pre$identul.— +esigur, continuă 2enedetto, că puteam să "iu "ericit la oamenii

aceia cumsecade, care mă adorau; dar "irea mea perversă a "ost maitare decât virtuţile pe care mama mea adoptivă încerca să mi lein"iltre$e în inimă. m crescut în păcat şi am ajuns la crimă. )n s"ârşit,

într#o, $i când îl blestemam pe +umne$eu că m#a "ăcut aşa de rău şi mi#adat un destin aşa de hidos, părintele meu adoptiv a venit la mine,spunându#mi4

5Nenorocitule, nu blestema, căci +umne$eu te#a adus pe lume "ărămânie. Crima vine de la tatăl tău, nu de la tine; de la tatăl tău care te#asortit iadului dacă mureai, şi mi$eriei dacă o minune te aducea lalumină:5

N#am mai blestemat din momentul acela pe +umne$eu, ci pe părin#tele meu; şi de aceea am rostit aci cuvintele pe care mi le#aţi reproşat,domnule pre$ident; de aceea am stârnit scandalul de care "reamătă încăaceastă adunare. +acă am săvârşit o crimă în plus pedepsiţi#mă; dardacă v#am convins că, din $iua naşterii mele, destinul meu era "atal,dureros, amar, jalnic deplângeţi#mă:

— +ar mama dumitale- întrebă pre$identul.— 3ama mă credea mort; mama nu#i vinovată. N#am vrut să a"lunumele mamei mele; nu o cunosc.)n momentul acela un strigăt ascuţit, care se s"ârşi printr#un hohot,

răsună în mijlocul grupului ce înconjura, după cum am mai spus, o "eme#ie.

%emeia că$u într#un violent atac de nervi şi "u scoasă din sală; întimp ce o luau, voalul des care#i ascundea chipul se dădu în lături şi "urecunoscută doamna +anglars.

)n ciuda nervilor întinşi la ma*imum, în ciuda vâjâiturilor din urechi, în ciuda nebuniei care#i răscolea creierul, !ille"ort o recunoscu şi seridică.

— +ove$ile: dove$ile: spuse pre$identul. <revenit, nu uita căţesătura aceasta de gro$ăvii are nevoie să "ie susţinută prin dove$ilecele mai grăitoare.

243



— +ove$i- întrebă 2enedetto râ$ând. !reţi dove$i- % Da! % E i bine, priviţi#l pe domnul de !ille"ort şi mai cereţi#mi, de vreţi,

dove$i: oate privirile se îndreptară spre procurorul regal care, sub povara

nenumăraţilor ochi aţintiţi asupra lui, înaintă în incinta tribunalului, clă#tinându#se, cu părul în de$ordine şi cu "igura învineţită de apăsarea un#ghiilor.

?ntrea&a adunare s#oase un murmur prelun&it de uimire!— ată, mi se cer dove$i: glăsui 2enedetto; vrei să le dau-— Nu, nu, îngăimă domnul de !ille"ort cu voce sugrumată, nu; este

de prisos. % Cum de pris os- e*clamă pre$identul; ce vreţi să spuneţi-— !reau să spun, strigă procurorul regal, că m#aş $bate $adarnic

sub încleştarea mortală care mă striveşte, domnule; mă a"lu, recunosc, în mâna +umne$eului ră$bunător. Nu e nevoie de dove$i; tot ce tânărulacesta a spus este adevărat:

0 linişte mohorâtă şi apăsătoare, ca aceea din preajma catastro"elornaturii, învălui în mantia#i de plumb pe asistenţi, cărora, li se $bârlea pă#rul pe cap.

— +omnule de !ille"ort, e*clamă pre$identul, nu sunteţi cumvaprada unei halucinaţii- !ă bucuraţi de plenitudinea "acultăţilordumneavoastră- Nu cumva o acu$aţie aşa de ciudată, de neprevă$ută,de cumplită, v#a tulburat mintea- Haide, veniţi#vă în "ire.

<rocurorul regal clătină din cap. +inţii îi clănţăneau cu violenţă, ca aiunui om mistuit de "ebră, şi totuşi era de#o paloare mortală.

— 3ă bucur de toate "acultăţile mele, domnule, spuse el; su"eră nu#mai trupul meu, şi este e*plicabil. 3ă recunosc vinovat de tot ce tânărulacesta a rostit împotriva mea, şi stau la mine acasă la dispo$iţia

domnului procuror regal, succesorul meu.<ronunţând cuvintele acestea cu glas aproape înăbuşit, domnul de!ille"ort se îndreptă clătinându#se spre uşa pe care uşierul de serviciu i#odeschise cu o mişcare maşinală.

)ntreaga adunare rămase mută şi consternată de revelaţie şi demărturisire; ele "ormau un de$nodământ cumplit al peripeţiilor care, decincispre$ece $ile, agitaseră înalta societate pari$iană.

— ă se mai spună acum că drama nu e*istă în natură: glăsui 2eau#champ.

% Pe #uv,ntul meu, glăsui Château#Lenaud, aş pre"era să încheie cadomnul de 3orcer"4 un "oc de pistol pare un s"ârşit blând "aţă de o ast"elde catastro"ă.— 1i apoi "ocul de pistol ucide, spuse 2eauchamp.

— ar eu care mă gândisem o clipă să o iau pe "iica lui de soţie:declară +ebra(. 2iata copilă a "ăcut bine că a murit.

— +omnilor, şedinţa e ridicată — spuse pre$identul — şi procesul a#mânat pentru viitoarea sesiune: "acerea urmea$ă să "ie instruită dinnou şi încredinţată altui magistrat.

=a "el de liniştit şi mult mai interesant, ndrea părăsi sala, escortatde jandarmii care se purtau, "ără să vrea, cu menajamente "aţă de el.

— Ce spui de toate astea, omule- întrebă +ebra( pe gardist strecu#rându#i un ludovic în palmă.

— u să "ie circumstanţe atenuante, răspun se a#esta!

244



VII<U1 L/

+omnul de !ille"ort vă$u deschi$ându#se în "aţa lui rândurile gloatei,oricât de compactă era aceasta. +urerile mari sunt într#atâta de venera#bile, încât nu e*istă e*emplu, chiar în epocile cele mai ne"ericite, camişcarea dintâi a maselor să nu "i "ost o mişcare de simpatie pentru omare catastro"ă. 3ulţi oameni duşmăniţi au "ost asasinaţi într#o răscoală;

rareori pe un nenorocit, chiar de ar "i "ost criminal, l#au insultat oameniicare asistau la condamnarea lui la moarte !!ille"ort străbătu, deci, şirul de spectatori, de soldaţi, de oameni de

serviciu, şi se depărtă, recunoscut vinovat prin propria#i mărturie, dar o#crotit de durerea sa.

unt situaţii pe care oamenii le sesi$ea$ă cu instinctul, dar pe carenu le pot comenta cu spiritul; cel mai mare poet, în acest ca$, e cel carescoate strigătul cel mai vehement şi mai natural. 3ulţimea ia strigătulacesta drept o povestire întreagă, şi are dreptate că se mulţumeşte cuel, şi are mai multă dreptate că#l găseşte sublim când e adevărat.

+e altminteri ar "i greu să arătăm starea de buimăcire în care!ille"ort se găsea, ieşind din palatul justiţiei, să descriem "ebra care"ăcea să#i $vâcnească "iecare arteră, să#i înţepenească "iecare "ibră, să#ium"le "iecare venă şi să#i d ise#e fie#are pun#t al trupului n milioane dedureri!

!ille"ort se târî de#a lungul coridoarelor, călău$it numai deobişnuinţă; $vârli de pe umeri toga de magistrat, nu pentru că se gândeas#o părăsească din convenienţă, ci pentru că ca era pe umerii săi opovară copleşitoare, o cămaşă a lui Nessus, "ecundă în torturi.

junse, clătinându#se, până în curtea +auphine, $ări trăsura sa, îltre$i pe vi$itiu deschi$ând singur uşa, şi se trânti pe perne arătând cu

degetul direcţia "oburgului aint#HonorG. !i$iti ul porni!)ntreaga povară a carierei sale năruite îi că$use pe cap; povara îl$drobea, nu#i cunoştea consecinţele; nu le măsurase; le simţea.

?l avea pe Dumne.eu n ad,n#ul inimii!— +oamne: +oamne: +oamne: murmura el "ără să#şi dea seama ce

spunea.u)l vedea decât pe +umne$eu înapoia năruirii sale.

răsura gonea cu vite$ă; agitându#se pe perne, !ille"ort simţi că#l je#nea$ă ceva.

+use mâna la obiect; era un evantai uitat de doamna de !ille"ort între pernă şi spatele trăsurii; evantaiul tre$i o amintire ş i amintirea fu unful&er n noapte!

!ille"ort se gândi la nevastă...— 0: e*clamă el ca şi cum un "ier roşu îi străpungea inima.)ntr#adevăr, de un ceas nu mai avea sub ochi decât o "aţă a mi$eriei

sale, şi iată că deodată se o"erea alta, nu mai puţin gro$avă.%ăcuse, "aţă de "emeie, pe judecătorul neînduplecat, o condamnase

la moarte, iar ea, îngro$ită, $drobită de remuşcări, prăbuşită sub ruşineape care el i#o arătase cu elocvenţa virtuţii sale "ără cusur — ea, biată"emeie slabă şi "ără apărare împotriva unei puteri absolute, supreme, sepregătea poate în momentul acesta să moară:

recuse un ceas de la condamnarea ei; "ără îndoială, în momentulde "aţă ea trecea în revistă toate crimele săvârşite, cerea iertare lui+umne$eu, scria o scrisoare implorând în genunchi iertare virtuosului eisoţ, iertare pe care o plătea cu moartea.

248



!ille"ort scoase un al doilea muget de durere şi "urie.5%emeia asta nu a devenit criminală decât pentru că m#a atins pe

mine: strigă el "rământându#se pe perna cupeului. +in mine musteştecrima şi ea a căpătat#o, aşa cum se capătă ti"osul, holera, ciuma. ar euo pedepsesc. m îndră$nit să#i spun4 căieşte#te şi mori... 0, nu, nu, vatrăi:... 3ă va urma...

!om "ugi împreună, vom părăsi %ranţa, vom merge încotro vomvedea cu ochii, câtă vreme pământul va putea să ne ţină. )i vorbeam de

eşa"od... +umne$eule mare, cum de am cute$at să rostesc cuvântulacesta- +ar şi pe mine mă aşteaptă eşa"odul... !om "ugi... +a, mă voidestăinui ei; da, îi voi spune în "iecare $i, umilindu#mă, că şi eu amsăvârşit o crimă... 0, alianţa tigrului cu şarpele: 0, vrednică soţie a unuisoţ ca mine:... rebuie să trăiască, trebuie ca in"amia mea să o "acă pe aei să pălească:5

1i !ille"ort lasă cu violenţă, în jos, geamul din "aţa cupeului. % Repede6 mai repede: strigă el cu un glas care îl "ăcu pe vi$itiu să

tresară pe capră.Caii, purtaţi de "rică, $burară până acasă.5+a, da, îşi repetă !ille"ort pe măsură ce se apropia de casă; da, tre#

buie ca "emeia să trăiască, să se pocăiască şi să#l crească pe "iul meu,pe bietul meu copil, singurul care, dimpreună cu indestructibilul bătrân,a supravieţuit nimicirii "amiliei. /a îl iubea; pentru el a "ăcut totul. ă nude$nădăjduim niciodată de inima unei mame care îşi iubeşte copilul; seva pocăi; nu va şti nimeni că a "ost vinovată; crimele săvârşite la mine, şide care toată lumea se nelinişteşte, vor "i uitate cu timpul, sau dacă îşimai amintesc de ele câţiva duşmani, ci bine, le voi lua asupra mea. Fna,două, trei în plus, ce#are a "ace- oţia mea va "ugi, luând banii şi mai cuseamă pe "iul ei, departe de abisul unde am impresia că lumea va cădeacu mine. !a trăi, va mai "i "ericită, deoarece toată iubirea ei este în "iul

ei, şi "iul nu o va părăsi. !oi "i "ăcut o "aptă bună; şi "apta bună uşurea$ăinima.5Procurorul regal respiră mai în voie, aşa cum nu mai respirase de

mult. răsura se opri în curtea palatului.!ille"ort sări de pe scara trăsurii pe peron; observă că servitorii sunt

surprinşi vă$ându#l înapoindu#se aşa de repede. ltceva nu citi pe "i$io#nomia lor; nu#i spuse unul, un cuvânt; se opriră în "aţa lui, ca de obicei,pentru a#i "ace loc să treacă; atâta tot.

recu pe dinaintea camerei lui Noirtier şi i se păru că $ăreşte prinuşa întredeschisă două umbre, dar nu se nelinişti de persoana care eracu părintele lui; îl s"âşia neliniştea sa proprie.— Fite, spuse el urcând scara mică ce ducea la palierul unde se gă#seau apartamentul soţiei sale şi camera goală a !elentinei, uite, nu s#aschimbat nimic aci.

)nchise în primul rând uşa palierului. % u tr ebuie să ne deranje$e nimeni, spuse el; trebuie să pot vorbi

în voie, să mă acu$ în "aţa ei, să#i spun totul...e apropie de uşă, puse mâna pe butonul de cristal, uşa cedă.— Nu e închisă, murmură el; bine, "oarte bine:1i intră în salonaşul unde, seara, se punea un pat pentru /douard;

căci, deşi în pension, /douard venea acasă în "iecare seară4 mama nuvrusese să se despartă niciodată de el.

)mbrăţişă salonaşul dintr#o ochire.— Nimeni, glăsui el; "ără îndoială e în dormitorul ei. e năpusti spre

249



uşă. ci $ăvorul era pus. e opri în"iorat. % eloQ se: strigă el.

se păru că aude mişcându#se o mobilă. % eloQ se: repetă el.— Cine#i acolo- întrebă glasul celei pe care o striga. se păru că glasul era mai slab decât de obicei.— +eschide: deschide: strigă ! illefort+ sunt eu6+ar, în ciuda acestui ordin, în ciuda tonului neliniştit cu care era dat,

uşa nu se deschise.!ille"ort $vârli uşa în lături cu o lovitură de picior.)n "ata camerei care dădea în budoarul ei, doamna de !ille"ort

stătea în picioare, palidă, cu trăsăturile contractate, privindu#l cu ochi deo "i*itate în"ricoşătoare.

% eloQse6 eloQ se: spuse el. Ce ai- vorbeşte: ânăra "emeie întinse spre el mâna#i ţeapănă şi lividă.— 3#am e*ecutat, domnule, spuse ea cu un horcăit care păru că îi

s"âşie &,tle5ul+ #e mai vrei$1i se prăbuşi pe covor.!ille"ort alergă la ea, îi luă mâna. 3âna strângea convulsiv un "lacon

de cristal cu dop auriu.+oamna de !ille"ort era moartă.meţit de groa$ă, !ille"ort se trase înapoi, până în pragul camerei, şi

privi ca davrul!— %iul meu: strigă el deodată; unde e "iul meu- /douard: /douard:Numele era rostit cu un atare accent de nelinişte încât servitorii

alergară.— %iul meu: unde e "iul meu- întrebă !ille"ort. ă "ie scos din casă,

să nu vadă... % Domnul Edouard nu e 5os' domnule!

— +esigur că se joacă în grădină; vedeţi: vedeţi:— Nu, domnule, doamna l#a chemat pe "iul ei acum o jumătate deceas; domnul /douard a intrat la doamna, şi n#a mai coborât.

0 sudoare îngheţată năpădi "runtea lui !ille"ort, picioarele lui se îm#pleticiră pe lespe$i, ideile începură să se învârtească în capu#i ca resortu#rile de$ordonate ale unui ceasornic care se sparge.

— =a doamna- murmură el4 la doamna-1i se apropie încetişor, ştergându#şi cu o mână "runtea,

sprijinindu#se cu cealaltă de pereţi.Leintrând în cameră, trebuia să revadă corpul ne"ericitei "emei.Ca să#l strige pe /douard, trebuia să tre$ească ecoul apartamentului

schimbat în sicriu; a vorbi însemna a viola tăcerea mormântului.!ille"ort îşi simţi limba parali$ată în gâtlej.— /douard: /douard: îngăimă el.Copilul nu răspundea; unde era copilul care, după spusele servitori#

lor, intrase la mama lui şi nu mai ieşise-!ille"ort "ăcu un pas înainte.Cadavrul doamnei de !ille"ort stătea lungit de#a curme$işul uşii bu#

doarului în care, cu siguranţă, se găsea /douard; cadavrul părea că ve#ghea$ă în prag, cu ochii "icşi şi deschişi, cu o ironie înspăimântătoare şimisterioasă pe bu$e.

+inapoia cadavrului, prin perdeaua ridicată, se vedea o parte dinbudoar, un pian drept, şi capătul u nui divan de satin al"astru!!ille"ort mai înaintă câţiva paşi şi îşi $ări copilul culcat pe canapea.%ără îndoială, copilul dormea.

24;



Ne"ericitul avu un elan de bucurie de negrăit; o ra$ă de luminăcurată coborî în in"ernul în care se $bătea.

Nu#i rămânea deci decât să treacă peste cadavru, să intre înbudoar, să ia copilul în braţe şi să "ugă cu el departe, cât mai departe.

!ille"ort nu mai era omul a cărui ra"inată corupţie îl "ăcea să pară ti#pul civili$atului; era un tigru rănit de moarte care îşi lasă colţii "rânţi înultima#i rană.

Nu#i mai era "rică de prejudecăţi şi de "antome. )şi "ăcu vânt şi sări

peste cadavru, ca şi cum ar "i "ost vorba să treacă peste un jar mistuitor.Lidică copilul în braţe, strângându#l, $gâlţâindu#l, strigându#l; copilulnu răspundea. )şi lipi bu$ele lacome de obrajii lui4 obrajii erau livi$i şi în#gheţaţi; îi pipăi mădularele ţepene; îşi puse mâna pe inima lui. nima numai bătea.

Copilul era mort!0 hârtie păturită în patru că$u de pe pieptul lui /douard.!ille"ort lunecă "ulgerător în genunchi; copilul îi scăpă din braţele i#

nerte şi se rostogoli spre mama lui.!ille"ort ridică hârtia, recunoscu scrisul nevestei sale şi o parcurse

cu aviditate.ată ce conţinea hârtia4

51tii că eram mamă bună deoarece pentru "iul meu am devenit cri#minală. 0 mamă bună nu pleacă "ără "iul ei5.

!ille"ort nu#şi putea crede ochilor; !ille"ort nu#şi putea crede minţii.e târî spre trupul lui /douard, e*aminându#l încă o dată cu atenţia mi#nuţioasă a leoaicei care îşi priveşte puiul mort.

Apoi un strigăt s"âşietor scăpă din pieptul său.— +umne$eu: murmură el; mâna lui +umne$eu:

Cele două victime îl înspăimântau; simţea urcând în el gro$ăvia sin#gurătăţii, populată de două cadavre.dineauri era susţinut de "urie, imensa "acultate a oamenilor tari; de

de$nădejde, virtutea supremă a agoniei care împingea titanii săescalade$e cerul şi pe ja* să arate $eilor pumnul.

!ille"ort îşi încovoie capul sub povara durerilor; se ridică îngenunchi, îşi scutură părul ume$it de sudoare, $bârlit de spaimă — şiomul care n#a avusese niciodată milă de cineva se duse la bătrân, lapărintele său, ca să aibă în slăbiciunea sa pe cineva căruia să#ipovestească nenorocirea, pe cineva lângă care să plângă.

Coborî scara pe care o cunoaştem şi intră la Noirtier.C,nd Vi lle"ort intră, Noirtier părea că ascultă cu atenţia şi cu a"ecţi#unea pe care nemişcarea sa i le permitea, pe abatele 2usoni, care era

calm şi rece ca de obicei.Kărindu#l pe abate, !ille"ort duse mâna la "runte. )n minte îi reveni

trecutul, ca unul din acele valuri a căror "urie stârneşte mai multă spumădecât altele.

)şi aminti de vi$ita pe care o "ăcuse abatelui a treia $i după dineulde la uteuil şi de vi$ita pe care i#o "ăcuse abatele în chiar $iua morţii!alentinei.

— +umneavoastră aci, domnule- întrebă el; dar dumneavoastră nuvă arătaţi decât pentru a escorta moartea-

2usoni se ridică; vă$ând alterarea "igurii magistratului, strălucireasălbatică a ochilor lui, înţelese, sau i se păru că înţelege, că scena de la

juraţi a avut loc; ignora restul.24<



% m venit aci să mă rog lângă corpul "iicei dumitale: răspunse 2u#soni.

— +ar a$i ce căutaţi-— m venit să#ţi spun că mi#ai plătit îndeajuns datoria şi că, înce#

pând din momentul acesta, îl voi ruga pe +umne$eu să se mulţumească,aşa cum mă mulţumesc eu.

% +umne$eule: e*clamă !ille"ort dându#se înapoi cu în"ricoşarea$ugrăvită pe "runte; glasul acesta nu mai e al abatelui 2usoni:

% u!batele îşi smulse "alsa tonsură, scutură capul şi păru#i lung, negrurecă$u pe umeri şi îi încadră chipul viguros.

% E fi gura domnului de 3onte#Cristo: e*clamă !ille"ort cu ochi bui#maci.

— Nu e încă nici ea, domnule procuror regal; caută mai bine şi maideparte.

— Elasul: glasul acesta, — unde l#am au$it eu pentru întâia dată-— =#ai au$it pentru întâia dată la 3arsilia, acum RQ de ani, în $iua

căsătoriei dumitale cu domnişoara de aint#3 ran. Cercetea$ă în dosar.— Nu eşti 2usoni- nu eşti 3onte#Cristo- +oamne, eşti duşmanul

acela tăinuit, neîndurător, ucigător: m "ăcut ceva împotriva dumitale, la3arsilia — o, nenorocitul de mine6

— +a, ai dreptate, aşa este, spuse contele încrucişându#şi braţelepe pieptu#i lat; cercetea$ă: cercetea$ă:

— +ar ce ţi#am "ăcut- e*clamă !ille"ort a cărui minte începea săplutească pe limita unde mintea se con"undă cu demenţa, în negura carenu mai e vis şi care nu e încă tre$ire. Ce ţi#am "ăcut- pune: vorbeşte.

— 3#ai condamnat la moarte înceată şi hidoasă, l#ai ucis pepărintele meu, mi#ai răpit iubirea dimpreună cu libertatea, şi "ericireadimpreună cu iubirea.

— Cine eşti dumneata- cine eşt i$— /u sunt spectrul unui nenorocit pe care l#ai înmormântat în carce#rile castelului ". cestui spectru, scăpat în s"ârşit din mormânt, +umne#$eu i#a pus masca lui 3onte#Cristo şi l#a acoperit cu diamante şi aur casă nu#l recunoşti decât astă$i.

% O' t e recunosc: te recunosc: spuse procurorul regal; tu eşti... % Sunt Edmond DantJs!— /şti /dmond +antIs- strigă procurorul regal apucându#l pe conte

de mână. tunci, vino:1i#l trase pe scara pe care 3onte#Cristo îl însoţi, uimit, neştiind unde

îl ducea procurorul regal şi presimţind o nouă catastro"ă. % Uite' Edmond DantJs' spuse a#esta ar ătând contelui cadavrul ne#

vestei şi trupul "iului; uite, priveşte4 eşti ră$bunat-3onte#Cristo se îngălbeni în "aţa năpra$nicei privelişti; înţelese că a

depăşit drepturile ră$bunării; înţelese că nu mai putea spune4— +umne$eu este de partea mea şi cu mine.e $vârli, cu un sentiment de nelinişte e*traordinară peste corpul

copilului, îi redeschise ochii, îi pipăi pulsul şi "ugi cu el în camera!alentinei, pe care o încuie de două ori.

— Copilul meu: strigă !ille"ort. luat cadavrul copilului meu: 0,blestem: nenorocire: moarte ţie:

1i vru să se năpustească pe urma lui 3onte#Cristo, dar simţi, ca în#tr#un vis, că picioarele sale capătă rădăcini, ochii i se dilatară de aproapesă#i $drobească orbitele, degetele în"ipte în carnea pieptului se a"undarătreptat până când sângele îi înroşi unghiile; vinele tâmplelor se um"lară

24@



de duhuri clocotitoare care ridicară bolta prea strâmtă a craniului înecându#i creierul într#un potop de fo#!

%i*itatea dură câteva minute până când năpra$nica $druncinare aminţii se desăvârşi.

coase atunci un strigăt puternic, urmat de o lungă hohotire de râs,şi se repe$i pe scări.

<este un s"ert de ceas camera !alentinei se redeschise, şi contelede 3onte#Cristo se arătă din nou.

<alid, cu ochi posomorâţi, cu pieptul sugrumat — trăsăturile chipuluisău, de obicei aşa de calm şi nobil, erau descompuse de durere. 6inea în braţe copilul, căruia nici un ajutor n#a putut să#i redea

viaţa.Puse un &enun#*i pe parchet şi#l aşe$ă cu religio$itate lângă mama

lui, cu capul pe pieptul ei.poi, ridicându#se, ieşi şi întâlnind un servitor pe scară, îl întrebă4

% Unde e domnul de Villefort$%ără să răspundă, servitorul întinse mâna în direcţia grădinii.:onte)Crist o coborî peronul, înaintă spre locul arătat şi#l vă$u pe !il#

le"ort, în mijlocul servitorilor săi, cu o ca$ma în mână săpând pământulcu înverşunare.

— Nu e încă aici, spunea el, nu e încă aci:1i săpa mai departe.3onte#Cristo se apropie de el şi spuse în şoaptă, cu tonul aproape u#

mil4 % Domnule' ai pierdut un fiu' dar!!!Villefort l ntrerupse+ ni#i nu as#ultase' ni#i nu au.ise!— 0, îl voi regăsi: spuse el; oricât ai pretinde că nu e aci, îl voi

regăsi, chiar de ar trebui să#l caut până în $iua judecăţii din urmă.3onte#Cristo se trase înapoi cu groa$ă.

% E ne"un6 spuse el!1i, ca şi cum s#ar "i temut ca $idurile casei blestemate să nu se pră#buşească peste el, "ugi în stradă, îndoindu#se pentru prima oară căavusese dreptul să "acă ce#a "ăcut.

% Destu l: destul: spuse el; să#l salvăm pe cel din urmă.)napoindu#se acasă, 3onte#Cristo îl întâlni pe 3orrel care rătăcea

prin palatul de la Champs#/l(sGes, tăcut ca o umbră ce aşteaptă mo#mentul hotărât de +umne$eu pentru a reintra în mormânt.

— <regăteşte#te, 3a*imilien, îi spuse el $âmbind; mâine părăsim <a#risul.

— Nu mai aveţi nimic de "ăcut aci- întrebă 3orrel.— Nu, răspunse 3onte#Cristo, şi să dea +omnul să nu "i "ăcut prea

mult.

VIIIPLECAREA

/venimentele care se des"ăşuraseră preocupau tot <arisul./mmanuel şi soţia sa şi le istoriseau cu o uimire "oarte naturală, însalonaşul lor din strada 3esla(; ei "ăceau o apropiere între catastro"ele,

deopotrivă subite şi neaşteptate, care loviseră pe 3orcer", pe +anglars şipe !ille"ort.:aximilien' #are v enise la ei în vi$ită, îi asculta sau, mai bine $is, a#

sista la conversaţia lor, cu"undat în insensibilitatea#i obişnuită.28



— )ntr#adevăr, spunea >ulie, nu s#ar părea, /mmanuel, că toţi oame#nii aceştia, bogaţi şi aşa de "ericiţi ieri, uitaseră — în calculul pe care îşiclădiseră norocul, "ericirea şi consideraţia — rolul geniului rău şi că aces#ta, ca şi $ânele haine din poveştile lui <errault, neglijând să#l invite la onuntă sau la un bote$, s#a ivit deodată ră$bunător-

% C,te de.astre6 spunea Emmanuel' & ândindu#se la 3orcer" şi la+anglars.

— Câte su"erinţe: spunea >ulie amintindu#şi de !alentine pe care, cu

instinct de "emeie, nu vroia s#o numească în "aţa "ratelui său.— +acă +umne$eu i#a lovit, glăsui /mmanuel, înseamnă că +umne#$eu, care este bunătatea supremă, n#a găsit nimic în trecutul acestor oa#meni care să merite uşurarea pedepsei; înseamnă că oamenii aceştiaerau blestemaţi.

— Nu eşti prea cute$ător în judecata ta, /mmanuel- întrebă >ulie.Când tatăl meu, cu pistolul în mână, era gata să#şi $boare creierii, dacăcineva ar "i spus, cum spui tu acum4 50mul acesta şi#a meritatpedeapsa5 — acest cineva nu s#ar "i înşelat-

— +a, dar +umne$eu nu a îngăduit ca părintele nostru să sucombe,aşa cum n#a îngăduit ca braham să#şi jert"ească "iul.

Patriar*ul ui, ca şi nouă, el i#a trimis un înger care a rete$at la jumă#tatea drumului aripile morţii.

bia rostise cuvintele acestea, şi clopotul sună.<ortarul anunţa că soseşte o vi$ită.proape în aceeaşi clipă se deschise uşa salonului şi contele de

3onte#Cristo apăru în prag.Cei doi tineri scoaseră un strigăt de bucurie.3a*imilien îşi înălţă capul, şi apoi îl lăsă iarăşi în piept.— 3a*imilien, am venit la tine, spuse contele "ără să arate că

remarcă impresiile "elurite pe care pre$enţa sa le producea am"itr ionilor!

— =a mine- întrebă 3orrel tre$indu#se parcă dintr#un vis.— +a, spuse 3onte#Cristo; nu ne#am înţeles că te iau cu mine şi nute#am prevenit să "ii gata-

— ată#mă, glăsui 3a*imilien; venisem să le spun bun rămas.— 1i unde mergeţi, domnule conte- întrebă >ulie.— 3ai întâi la 3arsilia, doamnă.— =a 3arsilia- repetară împreună cei doi tineri.— +a, şi#l iau pe "ratele dumitale.— 0, domnule conte, redaţi#ni#l vindecat: e*clamă >ulie.3orrel întoarse capul pentru a#şi ascunde roşeaţa.— şadar, aţi băgat de seamă că era su"erind- întrebă contele.— +a, răspunse tânăra "emeie, şi mi#e teamă să nu se plictiseascăcu noi.— )l voi distra eu, reluă contele.

% Sunt &ata' domnule' spuse :aximilien! Adio' dra&ii mei+ adio Em)manuel+ adio Gulie6

% Cum' adio$ e*clamă >ulie; pleci aşa, "ără pregătiri, "ără paşaport-— mânările dublea$ă mâhnirea despărţirilor, spuse 3onte#Cristo, şi

sunt sigur că 3a*imilien a avut grijă de toate preparativele; îl s"ătuisem.— m paşaportul, iar cu"erele mele sunt "ăcute, declară 3orrel cu li#

niştea#i monotonă.

— <rea bine, glăsui 3onte#Cristo $âmbind; se recunoaştee*actitatea unui bun soldat.— 1i ne părăseşti aşa, numaidecât- întrebă >ulie. Nu ne dăruieşti o

$i, un ceas-28(



— răsura mea aşteaptă la poartă, doamnă; trebuie să "iu la Romapeste #in#i .ile!

— +ar 3a*imilien nu merge la Loma- întrebă /mmanuel.— 3erg oriunde va vroi contele să mă ducă, spuse 3a*imilien cu un

$âmbet trist; pentru încă o lună îi aparţin. % O' #u #e ton spune el a#estea' domnule #onte6— 3a*imilien mă însoţeşte, glăsui contele cu amabililatea#i

convingătoare, aşa că puteţi "i liniştită în privinţa "rateluidumneavoastră.— dio, surioară: repetă 3orrel dio, /mmanuel:

— )mi s"âşie inima cu nepăsarea lui, spuse >ulie. 3a*imilien, 3a*i#milien, tu ne ascun$i #eva!

— 0 să#l vedeţi înapoindu#se $globiu şi bucuros, declară 3onte#Cris#to.

3a*imilien $vârli lui 3onte#Cristo o privire aproape dispreţuitoare,aproape iritată.

— ă plecăm: spuse contele.— +omnule conte, înainte de a pleca — spuse >ulie — îngăduiţi#mi

să vă spun tot ce deună$i...— +oamnă, răspunse contele luându#i mâinile, tot ce îmi vei spune

nu va preţui niciodată atât cât citesc în ochii dumitale, cât inimadumitale a gândit şi a mea a simţit. semenea bine"ăcătorilor dinromane, ar "i trebuit să plec "ără a vă mai vedea; virtutea aceasta era

însă mai presus de puterile mele, deoarece eu sunt un om slab şivanitos, deoarece privirea umedă, bucuroasă şi iubitoare a semenilormei, îmi "ace, bine. cum plec şi împing egoismul până la a vă spune4 sănu mă uitaţi, dragii mei, căci probabil nu mă veţi mai vedea.

— Nu vă vom mai vedea- e*clamă /mmanuel în timp ce douălacrimi mari se rostogoleau pe obrajii >uliei. Nu vă vom mai vedea- +ar

pe noi nu ne părăseşte un om, ci un +umne$eu, şi înseamnă că acest+umne$eu se urcă la cer după ce s#a arătat pe pământ pentru a "acebine.

— Nu spuneţi asta, glăsui repede 3onte#Cristo, dragii mei, să nuspuneţi niciodată asta; $eii nu "ac niciodată rău, $eii se opresc acolounde vor: Ha$ardul nu este mai tare decât ei, şi, dimpotrivă, eistăpânesc ha$ardul. Nu, /mmanuel, eu sunt un om şi admiraţia dumitaleeste neîntemeiată, aşa cum cuvintele dumitale sunt un sacrilegiu.

1i, apăsând pe bu$e mâna >uliei care se repe$i în braţele lui, întinsecealaltă mână lui /mmanuel; apoi, smulgându#se din casa aceasta, cuibdulce în care "ericirea era musa"ir, îl atrase după el, cu un semn, pe3a*imilien care porni pasiv, insensibil şi consternat, aşa cum era de lamoartea !alentinei.

— Ledaţi "ratelui meu bucuria: şopti >ulie la urec *ea lui :onte)Cris)to!

3onte#Cristo îi strânse mâna, aşa cum i#o strânsese cu unspre$eceani înainte, pe scara ce ducea la cabinetul lui 3orrel.

— e mai încre$i în imbad marinarul- o întrebă el $âmbind. % O' da6— tunci dormi în tihna şi în încrederea + omnului!<recum am spus, trăsura aştepta; patru cai viguroşi îşi $burleau coa#

mele şi i$beau în caldarâm cu nerăbdare.li aştepta lângă peron, cu "igura lucie de sudoare; părea că vine dela un drum lung.

— /i, ai "ost la bătrân- îl întrebă contele în limba arabă.282



li "ăcu semn că da.— 1i i#ai des"ăcut scrisoarea sub ochi, precum îţi poruncisem-— +a, repetă sclavul cu respect.— 1i ce a spus sau, mai bine $is, ce#a "ăcut-li se aşe$ă în bătaia lunii, ast"el ca stăpânul să#l poală vedea şi,

imitând cu inteligenţa#i aşa de devotată "i$ionomia bătrânului, închiseochii cum "ăcea Noirtier când vroia să spună4 +a.

— 2ine, acceptă, glăsui 3onte#Cristo; să plecăm.

bia scosese cuvântul acesta şi trăsura gonea, iar caii scoteau dincaldarâm o pulbere de scântei. 3a*imilien se aşe$ă în ungherul său "ărăsă rostească un cuvânt.

recu o jumătate de ceas. Caleaşca se opri deodată; contele trăsesede şnurul de mătase care era legat de degetul lui li.

Nubianul coborî şi deschise uşa.oaptea s#,nteia de stele! Se afl au pe dâmbul !illejui", platoul de un#

de <arisul, ca o mare posomorâtă, îşi agita milioanele de lumini ce parvaluri "os"orescente; valuri într#adevăr, valuri mai $gomotoase, maipasionate, mai mobile, mai "urioase, mai lacome decât acelea aleoceanului iritat, valuri care nu cunosc calmul, aşa cum nu cunosc nicivalurile mării întinse, valuri care se ciocnesc mereu, care spumegămereu, care se a"undă mereu.

Contele rămase singur şi, la un semn al lui, trăsura înaintă câţivapaşi. tunci privi îndelung, cu braţele pe piept, cuptorul unde se topesc,se chircesc şi se modelea$ă acele idei care ţâşnesc din abisul clocotitorca să agite lumea.

poi, după ce#şi aţinti bine privirea puternică asupra 2abilonuluicare predispune la vis pe poeţii religioşi ca şi pe materialiştii ironici4

— 0raş mare, sunt mai puţin de şase luni de când am străbătut por#ţile tale: murmură el înclinându#şi capul şi împreunându#şi mâinile ca şi

cum s#ar "i rugat. Cred că spiritul lui +umne$eu m#adusese aci şi el mă iaacum trium"ător; am încredinţat taina pre$enţei mele între $idurile taleacestui +umne$eu care singur a putut citi în inima mea; numai el ştie cămă retrag "ără ură şi "ără tru"ie, dar nu "ără regrete; numai el ştie căn#am întrebuinţat nici pentru mine, nici pentru cau$e sterpe, "orţa pecare mi#o încredinţase. 0raş mare, în sânul tău palpitând, am găsit ceeace căutam; miner răbdător, ţi#am scormonit măruntaiele ca să scot laiveală răul; acum opera mea este îndeplinită, misiunea mea esteterminată; acum tu nu#mi mai poţi o"eri nici bucurii, nici dureri. dio,<aris, adio:

<rivirea lui se plimbă încă peste vasta câmpie, ca aceea a unuigeniu nocturn, apoi, trecându#şi mâna pe "runte, se urcă din nou întrăsura care se închise şi dispăru curând în partea cealaltă a dâmbului,

într#un vârtej de pulbere şi $gomot.%ăcură două leghe "ără să rostească un cuvânt. 3orrel visa, 3on#

te#Cristo se uita la el4— 3orrel, îi spuse contele, îţi pare rău că m#ai urmat-— Nu, domnule conte; dar să părăsesc <arisul...— +acă mi#aş "i închipuit că "ericirea te aşteaptă la <aris, 3orrel,

te#aş "i lăsat acolo:— =a <aris se odihneşte !alentine, şi a părăsi <arisul înseamnă a o

pierde pentru a doua oară.— 3a*imilien, spuse contele, prietenii pe care i#am pierdut nu se o#

dihnesc în pământ, ei sunt îngropaţi în inima noastră, şi +umne$eu avroit ast"el pentru ca noi sa "im întotdeauna însoţiţi de ei. /u am doi

283



:er# dJs i."u#ni n la#rimi+ inima femeii se .dro"ea' asaltat ă de a#mintiri.

:onte)Cristo îi luă mâna şi o sărută cu respect; dar ea simţi că săru#tul era "ără ardoare, asemănător celui pe care contele l#ar "i depus pemâna de marmură a statuii unei s"inte.

— unt e*istenţe predestinate, al căror întreg viitor e $drobit de ceadintâi greşeală, urmă ea. e credeam mort, ar "i trebuit să mor şi eu; căcila ce mi#a slujit viaţa, purtând veşnic doliul dumitale în inimă- "ăcutdintr#o "emeie de QD de ani, una de cinci$eci, atâta tot. =a ce a servit"aptul că, recunoscându#te numai eu, am salvat doar viaţa "iului meu-Nu trebuia să salve$, oricât de vinovat ar "i "ost şi pe omul cu careacceptasem să mă mărit- otuşi l#am lăsat să moară; mai mult decâtatât, am contribuit la moartea lui prin nesimţirea mea laşă, prin dispreţulmeu, neamintindu#mi, nevroind să#mi amintesc că pentru mine devenisesperjur şi trădător. =a ce serveşte, în s"ârşit, că l#am însoţit pe "iul meupână aici, din moment ce îl părăsesc, din moment ce îl las să plecesingur, din moment ce îl predau ţinutului mistuitor al "ricii- 0, îţi spun,am "ost laşă; mi#am renegat iubirea şi, ca toţi renegaţii, aduc nenorociretuturor celor care mă înconjoară.

% u' :er# dJs' &l ăsui 3onte#Cristo; nu; recapătă#ţi, cu privire ladumneata, o mai bună părere. Nu; eşti o "emeie nobilă şi s"ântă, şi m#aide$armat prin durerea dumitale; dar, dinapoia mea, invi$ibil,necunoscut, supărat, se a"la +umne$eu al cărui simplu mandatar erameu şi care n#a vroit să reţină trăsnetul pe care îl a$vârlisem. 0, mă rog"ierbinte acestui +umne$eu, la picioarele căruia mă prostern de $ece ani,

în "iecare $i, îţi jur pe acest +umne$eu că îţi jert"isem viaţa şi, o dată cuea, proiectele mele. +ar — îţi spun cu mândrie 3ercGdIs — +umne$euavea nevoie de mine, şi am trăit. /*aminea$ă trecutul, e*aminea$ăpre$entul, caută să ghiceşti viitorul şi ve$i dacă eu nu sunt instrumentul

+omnului; cele mai groa$nice nenorociri, cele mai crude, su"erinţe,părăsirea tuturor celor care mă iubeau, persecuţia celor care nu măcunoşteau, iată prima parte a vieţii mele; apoi, deodată, dupăcaptivitate, singurătate, mi$erie, — aerul, libertatea, o avere aşa destrălucitoare, de considerabilă, de nemăsurată încât ar "i trebuit să "iuorb pentru a nu mă gândi că +umne$eu mi#o trimitea cu un scop mare.+in momentul acela averea mi s#a părut un sacerdoţiu; din momentulacela nici un gând al meu n#a mai "ost pentru viaţa aceasta, al cărei"armec dumneata, biată "emeie, l#ai găsit uneori; nici o oră de calm, niciuna. 3ă simţeam împins ca norul de "oc ce trece pe cer pentru a se ducesă ardă oraşele blestemate. semenea căpitanilor aventuroşi, care se

îmbarcă pentru o călătorie primejdioasă, care plănuiesc o e*pediţiepericuloasă, eu pregăteam merindele, încărcam armele, grămădeammijloacele de atac şi de apărare, deprin$ându#mi trupul cu cele maiviolente e*erciţii, su"letul cu i$biturile cele mai grele, instruindu#mi braţulsă ucidă, ochii să vadă su"erinţa, gura să $âmbească la cele maicumplite în"ăţişări; din bun, din încre$ător, din uituc ce eram, am devenitră$bunător, "ăţarnic, rău, sau, mai bine $is, impasibil ca "atalitatea surdăşi oarbă. tunci m#am năpustit pe drumul ce mi se deschisese, amstrăbătut spaţiul, am atins ţinta4 nenorocire celor pe care i#am întâlnit încale:

% Destul6 destul' Edmond6 spuse :er# dJs! >e ro& să cre$i că aceea

care te#a putut recunoaşte, a putut de asemeni să te înţeleagă. /dmond,aceea care a ştiut să te recunoască, care a putut să te înţeleagă, te#ar "iadmirat chiar dacă, întâlnind#o în cale, o striveai ca pe un vierme: şa

28;



cum o prăpastie este între mine şi trecut, tot aşa o prăpastie este întredumneata şi ceilalţi oameni, iar cel mai dureros chin pentru mine — îţispun — e să te compar cu ei; căci nu e*istă nimic pe lume deopotrivă cudumneata, nimic care să#ţi semene. cum, /dmond, spune#mi adio şi săne despărţim.

— )nainte de a ne despărţi, ce doreşti 3ercGd Js$ ntre" ă 3onte#Cris#to.

— Nu doresc decât un lucru, /dmond4 să "ie "ericit "iul meu.

— Loagă#te +omnului care, singur, ţine viaţa oamenilor în mână, săabată moartea de la el, iar eu am grijă de rest.— )ţi mulţumesc, /dmond.

% Dar dumneata' :er# dJs$— /u nu am nevoie de nimic, eu trăiesc între două morminte4 unul

al lui /dmond +ant Js' mort de mult+ l iu"eam! Cuv,ntul a#esta nu maist ă bine pe bu$ele mele o"ilite, dar inima mea îşi aminteşte încă şi,pentru nimic în lume, n#aş vrea să pierd această amintire a inimii.Celălalt este al unui om pe care /dmond +ant Js l)a u#is+ apro" #rima'dar sunt datoare s ă mă rog pentru mort.

— %iul dumitale va "i "ericit, doamnă, repetă contele. % ?n # a$ul acesta voi "i şi cu "ericită, pe cât voi putea.— +ar, în s"ârşit, ce vei "ace-:er# dJs .,m"i #u triste ţe.— +acă ţi#aş spune că voi trăi în locurile acestea, aşa cum trăia 3er#

cGdJs de alt ădată, adică lucrând, nu m#ai crede; nu mai ştiu decât să mărog, însă n#am nevoie să muncesc; micul te$aur îngropat de dumneata a"ost regăsit în locul pe care l#ai indicat. Că oamenii vor căuta să ştie cinesunt, că se vor întreba ce "ac, că nu vor şti cum trăiesc, — ce are a "ace-ceasta e o chestiune care ne priveşte pe noi, pe +umne$eu, pedumneata şi pe mine.

% :er# dJs' spuse #ontele' nu te do5enes#' dar ai exa&erat sa#rifi#iulpărăsind toată averea adunată de domnul de 3orcer", şi din care jumătate revenea de drept economiei şi vigilenţei dumitale.

— !ăd ce vrei să#mi propui; dar nu pot accepta. /dmond, "iul meumi#ar inter$ice.

— +e aceea mă voi "eri să "ac pentru dumneata ceva care să nuaibă aprobarea domnului lbert de 3orcer". m să a"lu intenţiile lui şi amsă mă supun lor. +ar dacă el acceptă ceea ce vreau să "ac, îl vei imita"ără silă-

— /dmond, ştii că eu nu mai sunt o "ăptură care gândeşte; în ce pri#veşte hotărârea, nu am alta decât aceea de a nu lua niciodată ohotărâre. +umne$eu m#a $guduit aşa de puternic în vijeliile lui, încât ampierdut voinţa. 3ă simt în mâinile lui ca o păsărică în ghearele uliului.+evreme ce trăiesc, înseamnă că el nu vrea să mor. +acă îmi trimiteajutoare, înseamnă că /l vrea, şi le voi primi.

— a seama, doamnă, glăsui 3onte#Cristo, nu în "elul acesta poate "iadorat +umne$eu. +umne$eu vrea să "ie înţeles şi să i se discuteputerea4 de aceea ne#a dat libera judecată.

— Nenorocitule, e*clamă 3ercGd Js' nu)mi vor"i astfel+ da# ă mi#aş în#chipui că +umne$eu mi#a dat libera judecată, ce mi#ar mai rămâne ca săscap de de$năde 5de$

3onte#Cristo se îngălbeni uşor şi îşi coborî capul, $drobit de violenţadurerii ei.— Nu vrei să#mi spui la revedere- întrebă el întin$ându#i mâna.— 2a da, îţi spun la revedere, răspunse 3ercGd Js ar ătându#i cerul

28<



cu solemnitate; asta îţi dovedeşte că mai nădăjduiesc.1i după ce atinse mâna contelui cu mâna ei în"iorată, 3ercGd Js fu&i

pe s#ar ă şi dispăru din ochii lui.3onte#Cristo ieşi atunci, încetişor, din casă şi porni iar spre poartă.Dar :er# dJs nu)l v ă$u depărtându#se, deşi stătea la "ereastra

odăiţei părintelui +ant Js! O#*ii # ăutau în $are vasul care îi ducea "iulspre oceanul imens.

/ drept că glasul ei murmura în şoaptă, parcă "ără de voia ei4 % Edmond6 Edmond6 Edmond6

I >RECU>UL

Contele ieşi cu su"letul mâhnit din casa unde o lăsa pe :er# dJs'pro"a"il pentru a nu o mai vedea ni#iodat ă.

+e la moartea micului /douard, o mare schimbare se produsese în3onte#Cristo. juns în culmea ră$bunării, pe panta lentă şi întortocheatăpe care o urmase, a vă$ut de partea cealaltă a muntelui prăpas tiandoielii!

3ai mult decât atât; conversaţia pe care o avusese cu 3ercGdIs atre$it atâtea amintiri în inima sa, încât şi amintirile aveau nevoie să "iecombătute.

Fn bărbat de condiţia contelui nu putea să plutească multă vreme în melancolia aceasta care poate să "ie prielnică spiritelor de rând,dându#le o originalitate aparentă, dar ucide su"letele superioare. Contele

îşi spuse că, dacă a ajuns aproape de punctul de a se dojeni singur, înseamnă că în calculele lui s#a strecurat o eroare.

HPrives# &reşit trecutul, spuse el, şi nu e cu putinţă să mă "i înşelat

ast"el.Cum, — continuă el — scopul pe care mi#l propusesem era un scopnesăbuit- Cum, timp de $ece ani am mers pe un drum greşit- Cum, o orăe de ajuns pentru a dovedi arhitectului că opera tuturor speranţelor salea "ost o operă, dacă nu imposibilă, cel puţin păgână-

Nu vreau să mă obişnuiesc cu ideea aceasta, ea mi#ar lua mintea.Ceea ce lipseşte judecăţilor mele de astă$i e aprecierea e*actă atrecutului, deoarece îl revăd la capătul celălalt al ori$ontului. <e măsurăce înaintăm, trecutul se şterge în urma noastră ca un peisaj prin caretrecem. 3i se întâmplă ceea ce se întâmplă oamenilor care s#au rănit învis4 îşi privesc şi îşi simt rana, dar nu#şi aduc aminte că au primit#o.

aida)de' o mule regenerat; haida#de, bogat e*travagant; haida#de,adormitule tre$it; haida#de, vi$ionarule atotputernic; haida#de,milionarule nebiruit; priveşte pentru o clipă "unesta perspectivă a vieţii

jalnice şi "lămânde; porneşte din nou pe drumurile pe unde te#a împins"atalitatea, te#a dus nenorocirea, te#a primit de$nădejdea; prea multediamante, prea mult aur şi prea multă "ericire strălucesc astă$i pesticlele oglin$ii prin care 3onte#Cristo se uită la +ant Js+ as#undediamantele' p,n& ăreşte aurul, alungă ra$ele; bogat, regăseşte#l pe sărac;liber, regăseşte#l pe pri$onier; reînviat, regăseşte cadavrul5.

1i, spunându#şi acestea, 3onte#Cristo mergea pe strada Caisserie.

/ra strada prin care acum două$eci şi patru de ani "usese condus de ogardă tăcută şi nocturnă; casele, cu în"ăţişare $âmbitoare şi însu"leţită,erau în noaptea aceea mohorâte, mute şi $ăvorâte.

— Cu toate acestea sunt aceleaşi, murmură 3onte#Cristo; atât28@



numai că atunci era noapte şi a$i e plină $i; soarele luminea$ă totul şi"ace ca totul să "ie voios.

Coborî pe chei prin strada aint#=aurent şi înaintă spre depo$it; eralocul unde "usese îmbarcat. 0 barcă de promenadă trecea cu polog depân$ă. 3onte#Cristo îl chemă pe patron, care înaintă imediat spre el cugraba vâslaşilor care adulmecă un #*ilipir!

impul era minunat, călătoria a "ost o sărbătoare... oarele coborala ori$ont, roşu şi învăpăiat, în valurile care se incendiau la apropierea

lui; marea, netedă ca o oglindă, se bră$da uneori sub salturile peştilorcare, urmăriţi de vreun duşman ascuns, $vâcneau din apă spre a cereajutor altui element; în s"ârşit, în $are se vedeau trecând, albe şigraţioase ca nişte pescăruşi călători, bărcile pescarilor care merg la3artigues, sau corăbiile comerciale încărcate pentru Corsica ori pentru

pania!)n ciuda cerului "rumos, a bărcilor cu "orme graţioase, a luminii aurii

care inunda peisajul, contele, în"ăşurat în mantaua sa, îşi reamintea,unul câte unul, toate amănuntele cumplitei călătorii; lumina unică şii$olată ar$ând la catalani, vederea castelului " care îi arăta unde#i dus,lupta cu jandarmii când a vrut să se năpustească în mare, de$nădejdeacând s#a simţit învins şi sen$aţia rece a ţevii carabinei pusă pe tâmpla luica un inel de gheaţă.

1i, puţin câte puţin, asemenea i$voarelor uscate de vară care, cândse grămădesc norii toamnei, devin treptat#treptat jilave şi încep sămustească picătură cu picătură, contele de 3onte#Cristo simţi mustind înpieptul său vechea "iere revărsată, care năpădise altădată inima lui/dmond +ant Js!

Din mome ntul acesta dispărură pentru el cerul "rumos, bărcile graţi#oase, lumina ar$ătoare; cerul se acoperi cu un $ăbranic "unebru, iarapariţia uriaşului întunecat care se numeşte castelul " îl "ăcu să tresară

de parcă s#ar "i arătat deodată ochilor săi "antoma unui duşman demoarte.junseră.Contele se trase instinctiv până la e*tremitatea bărcii. 0ricât îi

spusese patronul cu cel mai îmbietor glas4 5Coborâm, domnule5,3onte#Cristo îşi aminti că, în chiar locul acela, pe stânca aceea, "usesetârât cu violenţă de pa$nicii Care#l siliseră să urce rampa, înţepându#işalele cu vâr"ul unei baionete.

+rumul îi păruse altădată "oarte lung lui +ant Js! :onte)Cristo l & ăsi#se "oarte scurt; "iecare lovitură de vâslă "ăcuse să ţâşnească, o dată cupulberea umedă a mării, un milion de gânduri şi de amintiri.

+e la revoluţia din iulie nu mai e*istau în castelul " deţinuţi; un sin#gur post, destinat împiedicării contrabandelor, ocupa corpurile de gardă;un portar îi aştepta pe curioşi la poartă să le arate monumentul acela degroa$ă devenit un monument de curio$itate.

1i, cu toate acestea, deşi cunoştea toate amănuntele, când intrăsub boltă, când coborî scara neagră, când "u condus la carcerele pe careceruse să le vadă, o paloare rece îi năpădi "runtea, a cărei sudoare

îngheţată ajunse până la inimă.Contele se interesă dacă mai era acolo vreun temnicer de pe timpul

Lestauraţiei; toţi "useseră scoşi la pensie sau trecuţi la alte servicii.

Portarul #are l #onduse era a#i numai din (<3 !)l conduse în propria lui carceră !Levă$u lumina alburie, "iltrându#se prin ochiul îngust de geam; revă#

$u locul unde se a"la patul care, între timp, "usese scos şi dinaintea patu#29



lui — deşi astupată, dar vi$ibilă încă prin pietrele ei mai noi —deschi$ătura străpunsă de abatele %aria.

: onte#Cristo simţi că picioarele i se taie; luă un scăunel de lemn şise aşe$ă.

— e povestesc niscai întâmplări cu privire la castelul acesta, alteledecât aceea a întemniţării lui 3irabeau- întrebă contele; e*istă vreotradiţie cu privire la locuinţele acestea lugubre unde cu greu s#ar credecă oamenii au închis vreodată un om viu-

— +a, domnule, spuse portarul, şi chiar în legătură cu carceraaceasta mi#a istorisit una temnicerul ntoine.3onte#Cristo tresări. ntoine era temnicerul lui. proape că îi uitase

numele şi "igura, dar, au$indu#i numele rostit, îl revă$u aşa cum era, cu"igura încercuită de barbă, cu vesta ca"enie şi cu legătura de chei alcăror $ornăit i se părea că încă îl aude.

Contele întoarse capul şi avu impresia că#l vede, în umbra coridoru#lui, devenită mai opacă din cau$a luminii torţei care ardea în mâinile por#tarului.

— +omnul vrea să i#o povestesc- întrebă portarul.— +a, spune#o, glăsui 3onte#Cristo.1i îşi puse mâna pe piept ca să în"râne$e o violentă bătaie de inimă,

în"ricoşat că va au$i povestindu#se propria lui istorie.— pune, repetă el.— Carcera aceasta, reluă portarul, a "ost locuită — e mult de atunci

— de un pri$onier, un om "oarte primejdios după câte se pare, cu atâtmai primejdios cu cât era plin de iscusinţă. Fn alt om se găsea în castelo dată cu el; acesta nu era rău; un biet preot nebun.

— , da, nebun, repetă 3onte#Cristo; şi cum se arăta nebunia lui-— 0"erea milioane ca să i se redea libertatea.3onte#Cristo îşi înălţă ochii la cer, însă nu vă$u cerul; între el şi "ir#

mament era un voal de piatră. e gândi că un voal nu mai puţin des"usese între ochii celor cărora abatele %aria le o"erea comori şi comorileo"erite de el.

— <ri$onierii puteau să se vadă- întrebă 3onte#Cristo. % O' nu' domnule' era a"solut inte r$is; dar ei călcară interdicţia, să#

pând o galerie care mergea de la o carceră la alta.— 1i care dintre amândoi a săpat galeria-— Cu siguranţă tânărul, spuse portarul; tânărul era iscusit şi puter#

nic, în timp ce bietul abate era bătrân şi slab; de altminteri mintea lui eraprea şubredă ca să urmărească o idee.

— 0rbilor: murmură 3onte#Cristo.— %apt e că tânărul a săpat o galerie, continuă portarul; cu ce- nuse ştie; dar a săpat#o şi ca dovadă, priviţi urma, o vedeţi-propie torţa de $id.

% A' da' ade vărat: spuse contele cu voce înăbuşită de emoţie.— Cei doi pri$onieri comunicară deci împreună. Cât a durat legătura

dintre ei, nu se ştie. +ar, într#o $i, bătrânul pri$onier că$u bolnav şi muri.Ehiciţi ce a "ăcut tânărul- întrebă portarul întrerupându#s e!

% Spune!— =#a luat pe mort, pe care l#a culcat în propriul lui pat, cu nasul la

perete, apoi a venit în carcera goală, a astupat gaura şi s#a "urişat în

sacul mortului. ţi mai pomenit o ast"el de idee-3onte#Cristo închise ochii şi se simţi trecând prin toate impresiile pecare le încercase când pân$a grosolană, pătrunsă încă de "rigul pe carecadavrul i#o transmisese, i#a "recat "aţa.

29(



emnicerul continuă4— <lanul lui era acesta4 îşi închipuia că morţii sunt îngropaţi în cas#

telul " şi deoarece bănuia că nu se cheltuieşte cu coşciugele pentrupri$onieri, socotea că va ridica pământul cu umerii; din ne"ericire, însă,la castel era, un obicei care îi strica proiectul4 morţii nu se îngropau; li selega doar o ghiulea de picioare şi erau aruncaţi în mare; aşa s#a şi "ăcut.0mul nostru "u $vârlit în apă, de sus, de pe galerie; a doua $i adevăratulmort a "ost găsit în patul lui, şi s#a ghicit totul, căci cioclii spuseră atunci

ceea ce încă nu îndră$niseră4 că adică, în momentul când trupul "usese$vârlit în gol, au au$it un strigăt gro$av, înăbuşit pe dată de apa în caredispăruse.

Contele respira cu greu, sudoarea curgea pe "runtea lui, neliniştea îistrângea inima.

5Nu, murmură el, nu; îndoiala pe care am simţit#o era un început deuitare; dar aci inima se întăreşte din nou şi iarăşi e "lămândă de ră$buna#re5.

— +ar pri$onierul- întrebă el. Nu s#a mai au$it niciodată de el-— 2ineînţeles, niciodată; din două, una4 ori a că$ut de#a latul şi

deoarece cădea de la cinci$eci de picioare, va "i murit pe dată !!!— i spus că i se legase o ghiulea de picioare4 o "i că$ut în picioare.— 0ri a că$ut în picioare, continuă portarul şi atunci greutatea ghiu#

lelei l#a târât la "und, unde bietul om a rămas. % ?l depl,n&i$— 0, da, măcar că era în elementul lui.

% Ce v rei să spui-— e $vonea că nenorocitul "usese cândva un o"iţer de marină,

închis pentru bonapartism.5 devăr, — +umne$eu te#a "ăcut să pluteşti deasupra valurilor şi a

"lăcărilor: murmură contele. şadar, bietul marinar trăieşte în amintirea

câtorva povestitori; cumplita lui întâmplare e istorisită în "aţa "ocului şilumea se în"ioară în momentul când el spintecă spaţiul pentru a cădea la"und în adânca mare5.

— Nu i s#a a"lat niciodată numele- întrebă contele cu glas tare.— Cum să i se a"le- glăsui gard ianul+ nu era #unos#ut de#,t su" de)

numirea de o! 34!— !ille"ort: !ille"ort: murmură 3onte#Cristo; iată ce#ţi vei "i spus de

multe ori când spectrul meu tulbura insomniile tale.— +omnul vrea să continue vi$ita- întrebă portarul.— +a, mai cu seamă dacă vrei să#mi arăţi camera bietului abate.— , a numărului RV-— +a, a numărului RV, repetă 3onte#Cristo.1i i se păru că aude încă glasul abatelui %aria, când l#a întrebat cum

îl cheamă şi când acesta i#a strigat prin perete numărul.— !eniţi.— tai să mai arunc o privire asupra tuturor pereţilor carcerei aces#

teia, spuse 3onte#Cristo.— / tocmai bine, glăsui călău$a, căci am uitat cheia de la cealaltă.— +u#te de#o caută.— !ă las torţa.

% u' ia)o!

— +ar veţi rămâne "ără lumină.— /u văd pe întuneric. % ?nto#mai #a el! % Care el$

292



% Da!<ortarul se uită la 3onte#Cristo cu uimire.— 1i în toată cinstea, rosti #ontele #a amlet!— +omnule, reluă portarul care nu îndră$nea să#şi creadă norocului,

nu înţeleg genero$itatea dumneavoastră.— Cu toate acestea este lesne de înţeles, prietene, spuse contele;

am "ost marinar şi povestea dumitale m#a mişcat desigur mai mult decâtpe altul.

— )n ca$ul acesta, domnule, spuse călău$a, deoarece sunteţi aşa degeneros, meritaţi să vă dau #eva!— Ce ai să#mi dai, prietene- scoici- lucruri "ăcute din pai- )ţi mulţu#

mesc.— Nu, domnule, nu; ceva în legătură cu povestea de adineauri.— devărat- e*clamă contele cu aprindere; ce anume-— ă vedeţi ce s#a întâmplat, spuse portarul. 3i#am $is4 totdeauna

se găseşte ceva într#o cameră unde un pri$onier a stat cincispre$ece ani,şi m#am apucat să cercete$ $idurile.

— ha: e*clamă 3onte#Cristo amintindu#şi de ascun$ătoarea dublăa abatelui.

— ot căutând, continuă portarul, am descoperit că, la căpătâiul pa#tului şi sub vatra căminului, suna a gol...

— +a, da, glăsui 3onte#Cristo.— m ridicat pietrele şi am găsit...— 0 scară de "rânghie, unelte- e*clamă contele.— +e unde ştiţi- întrebă portarul cu uimire.— Nu ştiu, ghicesc, spuse contele; de obicei ast"el de lucruri se

găsesc în ascun$ătorile pri$onierilor.— +a, domnule, declară călău$a; o scară de "rânghie, nişte unelte.— 1i le mai ai- e*clamă 3onte#Cristo.

% u' domnule+ am v,ndut o"ie#tele astea' #are erau foarte #urioase'unor vi.itatori+ dar îmi rămâne altceva.— Ce- întrebă contele cu nerăbdare.— )mi rămâne un "el de carte scrisă pe "âşii de pân$ă.— 0, îţi rămâne cartea aceea- strigă 3onte#Cristo.— Nu ştiu dacă e o carte, rosti portarul, dar îmi rămâne ceea ce vă

spun. % Du)te de mi)o #au tă, prietene, du#te: îl îndemnă contele; iar dacă

este ceea ce presupun, "ii liniştit: % Aler&!1i călău$a ieşi.tunci îngenunche, pios, în "aţa rămăşiţelor din care moartea "ăcuse

pentru el un altar.— 0, al doilea părinte al meu, spuse el, tu care mi#ai dat libertatea,

ştiinţa, bogăţia; tu care, asemeni "ăpturilor de#o esenţă superioară,posedai ştiinţa binelui şi a răului, — dacă rămâne în adânculmormântului ceva din noi ce tresare la glasul celor care au rămas pepământ, dacă în trans"igurarea pe care o su"eră cadavrul pluteşte ceva

însu"leţit pe locurile unde am iubit sau am su"erit mult — inimă nobilă,spirit suprem, su"let pro"und, te implor ca, printr#un cuvânt, printr#unsemn, printr#o revelaţie oarecare, în numele iubirii paterne ce#mi acordai

şi al respectului "ilial ce#ţi arătasem, să#mi smulgi restul de îndoială care,dacă nu se schimbă în convingere, va deveni o remuşcare.Contele coborî capul şi îşi împreună mâinile.

% Poftim' domnule6 spuse o vo#e dinapoia lui!294



3onte#Cristo tresări şi s e ntoarse!<ortarul îi întindea "âşiile de pân$ă pe care abatele %aria revărsase

toate comorile ştiinţei sale. 3anuscrisul era marea operă a abatelui %ariacu privire la regalitate în talia.

Contele le luă cu grabă şi, deoarece ochii săi că$ură din primu l mo)ment pe epi&raf' #iti7

5!ei smulge dinţii balaurului şi vei călca în picioare leii, a spus +om#nul5.

— 0, iată răspunsul: e*clamă el. )ţi mulţumesc, tată, îţi mulţumesc:1i, scoţând din bu$unar un porto"el mic, cu $ece bilele de bancă acâte o mie de "ranci "iecare glăsui4

% Uite' ia portofelul a#esta!— 3i#l daţi-— +a, dar cu condiţia să nu te uiţi în el decât după plecarea mea.1i, punând la piept relicva pe care o regăsise şi care, pentru el, avea

preţul celei mai mari comori, se năpusti din subterană şi urcându#se dinnou în barcă spuse4

% La :arsilia6poi, depărtându#se, cu ochii aţintiţi asupra temniţei mohorâte4— Nenorocire celor care m#au închis în închisoarea asta sumbră şi

celor care au uitat că eram închis aci:Când trecu iarăşi prin dreptul catalanilor, contele se înturnă şi, în"ă#

şurându#şi capul în manta, murmură numele unei "emei.!ictoria era completă; contele răpusese de două ori îndoiala.Numele pe care îl pronunţa cu o e*presie de a"ecţiune, ce era

aproape iubire, numele acesta era al a1d ei!Coborând pe uscat, 3onte#Cristo se îndreptă spre cimitirul unde ştia

că#l va găsi pe 3orrel.1i el, cu $ece ani înainte, căutase plin de pietate un mormânt în

cimitirul acesta, şi îl căutase $adarnic./l, care se înapoia în %ranţa cu milioane, n#a putut să găsească mor#mântul părintelui său mort de "oame.

3orrel pusese o cruce pe mormântul acesta, însă crucea că$use şigroparul "ăcuse "oc cu ea, aşa cum "ac groparii cu toate lemnele vechi ce$ac în cimitir.

Vredni#ul ne&ustor fusese mai feri#it 4 mort în braţele copiilor săi, s#aculcat, condus de ei, lângă soţia lui care îl precedase în eternitate cu doiani.

+ouă lespe$i mari de marmură, pe care erau scrise numele lor, stă#teau întinse una lângă alta, pe un mic teren închis de o balustradă de"ier şi umbrit de patru chiparoşi.

3a*imilien stătea re$emat de un copac şi "i*a asupra mormintelorochii lipsiţi de privire.

+urerea lui era pro"undă, aproape rătăcită.— 3a*imilien, îi spuse contele, nu aci trebuie să priveşti, ci colo:1i îi arătă cerul !— 3orţii sunt pretutindeni, glăsui 3orrel; nu mi#aţi spus dumnea#

voastră asta când m#aţi îndemnat să părăsesc <arisul-— 3a*imilien, declară contele, mi#ai cerut în timpul călătoriei să te

opreşti la 3arsilia câteva $ile4 mai stăruieşti în dorinţa dumita le$

— Nu, conte; mi se pare însă că aci şederea va "i mai puţin greadecât în altă parte.— %oarte bine, 3a*imilien, căci te părăsesc şi am cuvântul dumitale,

— nu e aşa-298



— 0, conte, am să#l uit, am să#l uit: spuse 3orrel. % u' nu)l vei uita deoare#e' n primul rând, eşti om de onoare, 3or#

rel, deoarece ai jurat şi vei jura din nou.— 0, conte, "ie#vă milă de mine: Conte, sunt aşa de ne"ericit:

% Am #unos#ut un om mai neferi#it de#,t dumneata' :orrel!— Cu neputinţă.

% O' unul din or&oliile "ietei noastre omeniri, glăsui 3onte#Cristo,este că "iecare se crede mai ne"ericit decât alt ne"ericit care plânge şigeme lângă el.— Ce poate "i mai ne"ericit decât omul care a pierdut singurul bunpe care îl iubea şi îl dorea pe lume-

— scultă, 3orrel, şi "ii atent o clipă asupra cuvintelor mele, spuse3onte#Cristo. m cunoscut un om care, ca şi dumneata, îşi pusese toatesperanţele de "ericire într#o "emeie. 0mul acesta era tânăr, avea unpărinte bătrân pe care îl iubea, o logodnică pe care o adora4 era gata săo ia de soţie când, deodată, unul din capriciile soartei, capriciu care ar"ace să te îndoieşti de bunătatea lui +umne$eu, dacă +umne$eu nu s#ar

în"ăţişa mai târ$iu arătând că totul e pentru el un mijloc de a duce launitatea lui in"inită — când, deodată, un capriciu al soartei îi răpilibertatea, iubita, viitorul pe care îl visa şi îl credea al său Mcăci, orb ceera el, nu putea citi decât în pre$ent , $vârlindu#l în "undul unei carcere.

— +intr#o carceră ieşi după opt $ile, după o lună, după un an, spuse:orrel!

— /l a rămas acolo paispre$ece ani, 3orrel: declară contele punândmâna pe umărul tânărului.

3a*imilien tresări.— <aispre$ece ani- murmură el.— <aispre$ece ani, repetă contele; iar în aceşti paispre$ece ani a

avut şi el multe momente de de$nădejde; ca şi dumneata, 3orrel,

cre$ându#se cel mai ne"ericit dintre oameni, a vrut să se omoare.— 1i- întrebă 3orrel.— 1i, în momentul suprem, +umne$eu i s#a în"ăţişat printr#un mijloc

omenesc; căci +umne$eu nu mai "ace minuni; poate că la început ochii învăluiţi de lacrimi au nevoie de timp ca să se limpe$ească pe deplin.N#a înţeles milostenia in"inită a +omnului; pe urmă, însă, el s#a înarmatcu răbdare şi a acceptat. )ntr#o $i a ieşit în chip miraculos din mormânt,trans"igurat, bogat, puternic, aproape $eu; primul lui strigăt a "ost pentrupărinte4 părintele murise.

— 1i părintele meu este mort, spuse 3orrel.— +a, dar părintele dumitale a murit în braţele voastre, iubit, "ericit,

onorat, bogat, cu $ile; părintele lui murise sărac, de$nădăjduit, îndoin#du#se de +umne$eu; iar când la $ece ani de la moartea lui, "iul i#a căutatmormântul, dispăruse până şi mormântul şi nimeni nu i#a putut spune45 ci se odihneşte întru +omnul inima care te#a iubit atâta5.

— 0: e*clamă 3orrel. % A#ela era de#i un fiu mai ne"ericit decât dumneata 3orrel, căci nu

ştia măcar unde să regăsească mormântul părintelui său.— +ar îi rămânea cel puţin "emeia pe care o iubise, spuse 3orrel.— e înşeli, 3orrel; "emeia aceea...— /ra moartă- e*clamă 3a*imilien.— 3ai rău decât atât4 "usese necredincioasă; se căsătorise cu unul

din duşmanii logodnicului ei. !e$i, deci, 3orrel, că omul acela era un lo#godnic mai ne"ericit decât dumneata.

— 1i omului acesta +umne$eu i#a trimis mângâierea- întrebă299



3orrel.— #a trimis cel puţin liniştea !— 1i omul acesta va mai putea să "ie "ericit într#o $i-— /l nădăjduieşte, 3a*imilien.

ânărul îşi lăsă capul în piept.— veţi "ăgăduiala mea, spuse el după o clipă de tăcere, întin$ând

mâna lui 3onte#Cristo; amintiţi#vă numai că... % :orrel' la 8 o#tom brie te aştept pe insula 3onte#Cristo. =a @, un

iaht te va aştepta în portul 2astia; iahtul se va numi (urus 3 i vei spunecine eşti patronului, care te va aduce la mine. Ne#am înţeles, 3a*imilien,nu#i aşa-

— +a, conte, şi mă voi con"orma; amintiţi#vă însă că la 7octombrie...

— Copil, care nu ştie încă ce înseamnă "ăgăduiala unui bărbat:...ţi#am spus de două$eci de ori că, dacă în $iua aceea ai să mai vrei sămori, te voi ajuta eu, 3orrel. Cu bine.

— 3ă părăsiţi- % Da' am tre"uri n Italia+ te las sin&ur , singur în luptă cu nenoroci#

rea, singur cu vulturul cu aripi puternice pe care +omnul îl trimitealeşilor săi pentru a#i transporta la picioarele lui; istoria lui Eanimede nue o "abulă, 3a*imilien, e o alegorie.

— Când plecaţi-— Chiar acum; vaporul mă aşteaptă; peste un ceas voi "i departe de

dumneata; mă însoţeşti până în port, 3orrel-— unt cu totul la dispo$iţia dumneavoastră, conte.— )mbrăţişea$ă#mă.3orrel îl însoţi pe conte până în port; "umul ieşea ca un panaş imens

din coşul negru care#l $vârlea spre cer. Curând nava plecă, iar peste unceas, aşa cum 3onte#Cristo spusese, egreta de "um alburiu bră$da abia

vi$ibilă ori$ontul răsăritean, posomorât de primele neguri ale nopţii.

L PEPPI O

)n momentul când vaporul contelui dispărea pe după capul 3orgio,un bărbat, gonind cu trăsura pe drumul de la %lorenţa la Loma, trecusede orăşelul ?uapendente. 3ergea destul de repede, căutând săstrăbată cât mai iute distanţa, "ără totuşi să devină suspect.

)mbrăcat cu o redingotă sau, mai bine $is, cu un surtuc, pe care sevedea, încă strălucitoare, o panglică a =egiunii de 0noare, repetată lahaină, omul părea a "i "rance$ nu numai după semnele acestea, ci şidupă accentul cu care vorbea surugiului. 0 dovadă în plus că se născuse

în ţara limbii universale e că nu cunoştea alte cuvinte italieneşti, decâtacele e*presii mu$icale care, ca goddamul lui %igaro, înlocuiesc toatesubtilităţile unei limbi particulare.

% &llegro spunea el surugiilor la "iecare urcuş. % +oderato ex#lama la fie#are #o"or,re!1i numai +umne$eu ştie câte urcuşuri sunt, de la %lorenţa la Loma,

pe drumul ?uapendente:

+e altminteri, cele două cuvinte stârneau ha$ul nespus al oamenilorcărora la erau adresate.Când ajunse în dreptul oraşului etern, adică la torta, punctul de un#

de se $ăreşte Loma, călătorul nu încercă sentimentul acela de29;



curio$itate entu$iastă care îi îndeamnă pe străini să se ridice din "undultrăsurii pentru a căuta să vadă "aimosul dom al "ântului <etru, ce se$ăreşte cu mult înainte de a distinge altceva. Nu; el scoase numai unporto"el din bu$unar şi, din porto"el o hârtie păturită în patru, pe care odes"ăcu şi o îndoi la loc, cu o atenţie ce semăna a respect,mărginindu#se să spună4

% Bun' o am! răsura trecu prin poarta del <opolo, apucă la stânga şi se opri la *o)

telul Spaniei!!echea noastră cunoştinţă, <astrini, îl primi pe călător în prag, cupălăria în mână.

Călătorul coborî, comandă o masă bună şi se interesă de adresacasei homson şi %rench, care#i "u indicată numaidecât, casa aceasta"iind una dintr e #ele mai #unos#ute din Roma!

e găsea pe via dei 2anchi, lângă "ântul <etru.=a Loma, ca şi pretutindeni, sosirea unui poştalion e un eveniment.

Kece tineri urmaşi ai lui 3arius şi ai Eracchilor, cu coatele găurite, dar cumâna în şold şi cu braţul pitoresc încovoiat deasupra capului, se uitau lacălători, la diligentă şi la cai; ştrengarilor oraşului li se alăturaseră vreocinci$eci de gură#cască ai statelor anctităţii sale, aceia care "ac ronduriscuipând în ibru de pe podul an ngelo, când ibrul are apă.

1i deoarece ştrengarii şi gură#cască ai Lomei, mai norocoşi decât ceidin <aris, înţeleg toate limbile şi în special limba "rance$ă, ei îl au$iră pecălător cerând un apartament, cerând să i se servească masa şi

întrebând, în s"ârşit, de adresa casei homson şi %rench.+e aceea, când noul sosit ieşi din hotel cu ciceronele de rigoare, un

om se desprinse din grupul curioşilor şi, "ără a "i remarcat de călător,"ără să pară a "i remarcat chiar de călău$ă, merse la o mică distanţă destrăin, urmărindu#l cu isteţimea unui agent de poliţie pari$ian.

%rance$ul era aşa de grăbit să meargă la casa homson şi %rench în#cât nu avusese timp să aştepte înhămarea cailor, trăsura urma să#lajungă pe drum sau să#l aştepte la uşa bancherului.

junseră "ără ca trăsura să#i prindă din urmă.%rance$ul intră, lăsând în anticameră călău$a, care legă îndată con#

versaţie, cu doi#trei dintre oamenii aceia, "oarte ocupaţi dar "ărăocupaţie, sau, mai bine $is, cu multe ocupaţii, care stau în Loma la uşabancherilor, a biseric ilor' a ruinelor' a mu.eelor sau a teatrelor!

0 dată cu "rance$ul intră şi omul care se desprinsese din grupulcurioşilor; "rance$ul sună la ghişeul birourilor şi pătrunse în prima

încăpere; umbra lui "ăcu la "el.— +omnii homson şi %rench- întrebă străi nul!Fn lacheu se ridică la semnul unui "uncţionar de încredere, pa$nic

solemn al primului birou.— <e cine să anunţ- întrebă lacheul pregătindu#se să meargă

înaintea străinului.— <e domnul baron +anglars, răspunse călătorul.— <o"tiţi: spuse lacheul.Se deschise o uşă; lacheul şi baronul dispărură. 0mul care intrase

după +anglars, se aşe$ă pe o bancă de aşteptare.%uncţionarul continuă să scrie timp de aproape cinci minute; în

aceste cinci minute omul de pe bancă păstră cea mai pro"undă tăcere şicea mai strictă nemişcare.poi pana "uncţionarului nu mai scârţâi pe hârtie; înălţă capul, privi

cu luare#aminte în juru#i şi, după ce se încredinţă că sunt singuri429<



— , tu eşti, <eppino- spuse el.— +a, răspunse acesta laconic.

% Ai adulme#at #eva "un la dolofanul #are a venit$— Nu e cine ştie ce merit în asta, căci suntem preveniţi.— Curiosule, aşadar ştii pentru ce a venit aci-— /h, a venit s#o încase$e; rămâne doar de ştiut ce sumă.— 0 să ţi se spună îndată, prietene.— <rea bine; dar să nu#mi mai dai in"ormaţii "alse, ca $ilele trecute.

— Ce vrei să spui şi de cine vorbeşti- Nu cumva de engle$ul care aridicat deună$i trei mii de taleri-— Nu, acela avea într#adevăr cei trei mii de taleri, şi i#am găsit.

!reau să vorbesc de prinţul rus.— /i şi-

% >u ne) ai spus că are trei$eci de mii de lire şi noi n#am găsit decâtdouă$eci şi două.

— N#aţi căutat cum trebuie.— <erche$iţia a "ăcut#o =uigi !ampa în persoană.— )n ca$ul acesta avusese, sau îşi plătise datoriile...

% Un rus$ % Ori #*eltuise "anii! % La urma urmei' se poate!— Cu siguranţă; dar lasă#mă să mă duc la postul meu de observaţie;

"rance$ul o să#şi "acă treaba "ără să pot şti ci"ra e*actă.<eppino schiţă un semn a"irmativ şi, scoţând5 un şirag de mătănii

din bu$unar, începu să mormăie o rugăciune, în timp ce "uncţionaruldispărea prin uşa pe unde trecuse lacheul cu baronul.

+upă vreo $ece minute "uncţionarul reapăru radios.— /i- îl întrebă <eppino pe prieten.— Lepede: repede: spuse "uncţionarul; suma e dolo"ană.

— Cinci#şase milioane, nu#i aşa- % D a, cunoşti ci"ra-— <e ba$a unei chitanţe a /*celenţei sale contele de 3onte#Cristo-— )l cunoşti pe conte-— 1i care i#a "ost creditată asupra Lomei, !eneţiei şi !ienei.— )ntocmai: e*clamă "uncţionarul; cum de eşti aşa de bine

in"ormat-— 6i#am spus că "usesem înştiinţaţi dinainte.

% Atun#i de #e mi te adrese.i mie$— Ca să "iu sigur că e chiar omul cu care avem a "ace.— /l e... Cinci milioane. %rumuşică sumă, nu e aşa, <eppino-

% Da!— Noi n#o să avem niciodată atâta.— Cel puţin o să avem câteva "irimituri, răspunse <eppino "ilo$o"ic.

% Ssst6 Omul nostru6%uncţionarul îşi reluă pana şi <eppino mătăniile4 unul scria, altul se

ruga, când uşa se redeschise.+anglars apăru radios, însoţit de bancherul care îl conduse până la

uşă.+upă +anglars coborî <eppin o!<otrivit înţelegerii, trăsura care urma să#l ajungă pe +anglars

aştepta în "aţa casei homson şi %rench. Ciceronele ţinea uşa deschisă4ciceronele e o "iinţă "oarte îndatoritoare, bună la orice.+anglars sări în trăsură, sprinten ca un tânăr de două$eci de ani!Ciceronele închise uşa şi se urcă lângă vi$itiu.

29@



<eppino se urcă pe scaunul de dinapoi.— /*celenţa sa vrea să vadă "ântul <etru- întrebă ciceronele.— +e ce- răspunse baronul.— şa, ca să vedeţi.— N#am venit la Loma să văd, spuse +anglars cu glas tare. poi

adăugă în şoaptă, cu $âmbetu#i hrăpăreţ4 m venit să încase$.1i atinse porto"elul în care închisese o scrisoare.— )n ca$ul acesta, /*celenţa sa merge...

% La *otel! % Casa Pastrini' spuse #i#eronele vi.itiului!1i trăsura porni repede ca o trăsură de casă.<este $ece minute baronul reintrase în apartamentul său, iar

<eppino se aşe$a pe banca lipită de vitrina hotelului, după ce spusesecâteva cuvinte la urechea unuia din urmaşii lui 3arius şi ai Eracchilor pecare i#am semnalat la începutul acestui capitol şi care, coborând, pornicât îl ţineau picioarele spre Capitoliu.

+anglars era obosit, mulţumit, somnoros. e culcă, puse porto"elulsub pernă şi adormi.

Peppino avea de altminteri timp+ 5u#a morra cu nişte facchini ' pierdutrei taleri şi, ca să se console$e, bău o sticlă cu vin de 0rvietto.

doua $i +anglars se tre$i târ$iu, măcar că se culcase devreme; decinci sau şase nopţi dormea "oarte prost, dacă totuşi dormea.

+ejună $dravăn şi, nesinchisindu#se să vadă "rumuseţile oraşului e#tern, ceru caii de poştă pentru amia$ă.

+ar +anglars nu pusese la socoteală "ormalităţile poliţiei şi leneviastăpânului de poştă.

Caii sosiră la orele două, iar ciceronele nu aduse paşaportul vi$atdecât la trei.

<regătirile acestea strânseră în "aţa uşii lui <astrini o mulţime de gu#

ră#cască.Nu lipseau nici urmaşii Eracchilor şi ai lui 3arius.2aronul străbătu trium"al grupurile, care îi spuneau /*celenţă ca să

capete un ba4occo.+eoarece +anglars, om "oarte popular precum ştim, se mulţumise

până atunci să i se spună baron şi nu "usese tratat ca /*celenţă, titlul îlmăguli, ast"el că împărţi o du$ină de monede gloatei care era gata,pentru o altă du$ină, să#i spună lteţă.

— Ce drum- întrebă surugiul pe italieneşte.— +rumul ncorei, răspunse baronul.Pastrini traduse întrebarea şi răspunsul, iar trăsura porni în galop.+anglars vroia într#adevăr să treacă prin !eneţia şi să ridice deacolo o parte din avere, apoi de la !eneţia să meargă la !iena, unde se

va încasa restul.ntenţia lui era să se "i*e$e în acest din urmă oraş, despre care i se

spusese că e un oraş al plăcerilor.bia "ăcu trei leghe prin câmpia romană, şi noaptea începu să se

lase; +anglars nu#şi închipuise că va pleca aşa de târ$iu, altminteri ar "irămas; îl întrebă pe surugiu cât mai e până la oraşul cel mai apropiat.

% Non ca1isco, răspunse surugiul.+anglars "ăcu o mişcare din cap, care vroia să spună4

% -oarte "ine6 răsura îşi continuă drumul.— =a prima staţie, îşi spuse +anglars, voi opri.+anglars încerca încă un rest din buna dispo$iţie pe care o simţise

2;



în ajun şi care#i dăruise o noapte aşa de bună. tătea lungit molatec într#o caleaşcă bună, engle$ească, cu resorturi duble; se simţea purtatde galopul unor cai buni; cursa era de şapte leghe; ştia. Ce este de "ăcutatunci când eşti bancher şi ai dat un "aliment "ericit-

+anglars se gândi $ece minute la soţia sa rămasă la <aris, alte $eceminute la copila care cutreiera prin lume cu domnişoara d& rmill(;acordă alte $ece minute creditorilor săi şi modului cum ei vor întrebuinţabanii; apoi, nemaiavând la ce să se gândească, închise ochii şi adormi.

+in când în când, totuşi, $gâlţâit de o $druncinătură mai puternicădecât altele, +anglars deschidea un moment ochii; se simţea purtat, cuaceeaşi vite$ă, pe aceeaşi câmpie romană cu apeducte s"ărâmate, carepar nişte giganţi de granit împietriţi în toiul goanei lor. +ar noaptea erarece, mohorâtă, ploioasă, şi era mult mai bine, pentru un om pe

jumătate aţipit, să rămână în "undul trăsurii, cu ochii închişi, decât săscoată capul prin uşă şi să întrebe pe un surugiu care nu ştia sărăspundă altceva decât4 Non ca1isco.

+anglars continuă deci să doarmă, spunându#şi c#o să aibă timp săse tre$ească la staţie.

răsura se opri; +anglars îşi închipui că a ajuns, în s"ârşit, la ţelul a#tât de m ult dorit!

Ledeschise ochii, privi prin geam, aşteptându#se să se găsească înmijlocul vreunui oraş sau cel puţin în al vreunui sat; dar nu vă$u decât ococioabă ră$leaţă şi trei sau patru oameni care umblau de colo pânăcolo, asemeni unor umbre.

Dan&lars aşteptă o clipă ca surugiul, care îşi "ăcuse cursa, să vină şisă#i ceară plata; îşi propunea să pro"ite de oca$ie şi să ceară nouluivi$itiu câteva in"ormaţii, dar caii "ură deshămaţi şi înlocuiţi "ără ca cinevasă ceară călătorului bani. +anglars deschise uimit uşa; dar o mânăviguroasă îl împinse îndărăt şi trăsura porni.

2aronul se tre$i complet buimăcit. % ei' mio caro ' spuse suru&iului!0 altă e*presie, de romanţă, pe care +anglars o reţinuse de pe

vremea când "iica lui cânta duete cu prinţul Cavalc anti!Dar mio caro nu răspunse nimic.+anglars se mulţumi atunci să deschidă geamul.— /i, prietene, unde mergem- întrebă el scoţând capul prin

deschi$ătură. % "entro la testa strigă o voce gravă şi poruncitoare, însoţită de un

gest ameninţător.Dan&lars înţelese că dentro la testa 3 nsemna4 bagă capul înăuntru.<recum vedeţi, "ăcea progrese repe$i în limba italiană.e supuse, nu "ără îngrijorare; şi, deoarece îngrijorarea sporea din

minut în minut, după câteva clipe mintea sa, în locul vidului pe care l#amsemnalat atunci când pornea la drum şi care adusese somnul, mintea sase pomeni năpădită de gânduri unul mai potrivit decât altul să ţină trea$interesul unui călător, şi în special al unui călător a"lat în situaţia lui +an#glars.

0chii săi căpătară în be$nă gradul de e*erciţiu pe care îl comunică în primul moment emoţiile lari şi care se toceşte mai târ$iu prin preamult e*erciţiu.

)nainte de a#ţi "i "rică, ve$i just; când ţi#e "rică, ve$i dublu; iar dupăce ţi#a "ost "rică, ve$i tulbure.+anglars vă$u un om în"ăşurat într#o manta, care galopa în dreptul

uşii din dreapta.2;(



— Fn jandarm, spuse el. Nu cumva am "ost semnalat de telegra"ele"rance$e autorităţilor ponti"icale-

e hotărî să iasă din nelinişte.— Fnde mă duceţi- întrebă el.

% "entro la testa repetă aceeaşi voce, cu acelaşi accent deameninţare.

+anglars se întoarse la uşa din stânga.lt om călare galopa la uşa din stânga.

— Hotărât lucru, îşi spuse +anglars cu sudoarea pe "runte, suntprins.1i se aruncă în "undul trăsurii, de data asta nu pe ntru a dormi' #i

pentru a &,ndi!<este o clipă răsări luna.+in "undul trăsurii îşi adânci privirea în câmpie; revă$u atunci marile

apeducte, "antome de piatră pe care le remarcase în treacăt; atât numaică, în loc să le aibă pe dreapta, le avea acum pe st ,n&a!

)nţelese că "ăcuse stânga împrejur şi că#l readuceau la Loma.— 0, nenorocitul de mine: murmură el; au obţinut, desigur, e*trăda#

rea mea: răsura continua să alerge cu aceeaşi vite$ă în"ricoşătoare. recu un

ceas gro$av căci, cu "iecare indiciu $vârlit în cale, "ugarul recunoştea închip neîndoielnic că era adus înapoi. Levă$u, în s"ârşit, o "ormă sumbrăde care avu impresia că trăsura se va ciocni. +ar trăsura se dădu înlături, gonind de#a lungul "ormei sumbre care nu era altceva decâtcentura de me tere.e din 5urul Romei!

— 0ho, murmură +anglars, nu ne înapoiem în oraş; vasă$ică nu măarestea$ă justiţia. +umne$eule, nu cumva...

<ărul i se $burli.)şi aminti de interesantele istorii cu bandiţi romani, aşa de puţin cre#

$ute la <aris, şi pe care lbert de 3orcer" le povestise doamnei +anglarsşi /ug niei atunci când se discuta ca tânărul viconte să devină "iul uneiaşi soţul alteia.

— <oate că sunt hoţi: murmură el...+eodată trăsura hurui pe ceva mai tare decât solul unui drum nisi#

pos. +anglars ridică o privire pe o parte şi pe alta a drumului; $ări monu#mente de "ormă ciudată şi cugetu#i preocupat de istorisirea lui 3orcer"care i se în"ăţişa acum în toate amănuntele, cugetu#i spuse că se găseadesigur pe Via &11ia.

=a stânga trăsurii, într#un "el de vale, se vedea o scobitură rotundă.Era #ir#ul lui Cara#alla!=a un cuvânt al omului ce galopa lângă uşa din dreapta, trăsura se

opri.)n acelaşi timp se deschise uşa din stânga.

% Scendi porun#i un &las!+anglars coborî îndată; nu vorbea încă italieneşte, dar începea să

înţeleagă.Baronul privi n 5uru)i' mai mult mort de#,t viu!)l înconjurau patru inşi, în a"ară de surugiu.

% "i /ua, spuse unul dintre cei patru oameni, coborând o cărăruiece ducea de pe Via &11ia spre #,mpiile ine&ale ale #,mpiei romane!

+anglars îşi urmă călău$a "ără discuţie, nu avu nevoie să se întoarcăpentru a şti că era însoţit de ceilalţi trei. se păru totuşi că oamenii se opreau la distanţe aproape egale, ca

nişte santinele.2;2



+upă vreo $ece minute de mers, în răstimpul cărora +anglars nuschimbă cu călău$a un singur cuvânt, se pomeni între un dâmb şi untu"iş cu ierburi; trei oameni, în picioare, tăcuţi, "ormau un triunghi alcărui centru era el.

!ru să vorbească; limba i se împletici. % &vanti, spuse aceeaşi voce, cu accent răspicat şi poruncitor.+e data asta +anglars înţelese dublu4 înţelese din cuvânt şi din

gest, căci omul care mergea în urma lui îl împinse cu atâta asprime încât

se ciocni de călău$ă.Călău$a era prietenul nostru <eppino, care se a"undă în ierburile î#nalte într#o potecuţă întortocheată, ce putea "i recunoscută numai dedihori şi şopârle.

<eppino se opri în dreptul unei stânci care avea deasupra un tu"işdes; prin stânca întredeschisă ca o pleoapă, tânărul dispăru, aşa cumdispar în trapele lor diavolii din feerii!

Elasul şi gestul celui ce#l urma pe +anglars porunciră bancherului să"acă la "el.

Nu mai încăpea îndoială, "alitul "rance$ avea a "ace cu bandiţii ro#mani.

+anglars se e*ecută, ca un om plasat între două primejdii cumplite,şi pe care "rica îl "ace curajos. )n ciuda pântecului său nu prea dispus săpătrundă în crăpăturile Câmpiei romane, se strecură pe urma lui<eppino, lunecă închi$ând ochii şi că$u în picioare.

Când atinse pământul, deschise iarăşi ochii.Drumul era lar&' dar ntune#os! Prea puţin preocupat să se ascundă,

acum când era la el acasă, <eppino scăpără amnarul şi aprinse o torţă.lţi doi oameni coborâră după +anglars, "ormând ariergarda şi —

împingându#l pe +anglars când, întâmplător, el se oprea — îl duseră pe opantă uşoară în centrul unei răspântii sinistră la vedere.

)ntr#adevăr, pereţii $idurilor scobite în sicrie, suprapuse unele pestealtele, păreau că deschid în mijlocul pietrelor albe ochii negri şi adâncipe care îi observăm în capetele de morţi.

0 santinelă $ăngăni car a"ina!— Cine e- stai- strigă santinela.— <rieten: prieten: spuse <eppino. Fnde e căpitanul-— colo, glăsui santinela arătând peste umăr o sală mare, săpată în

stâncă, a cărei lumină se răs"rângea în coridor prin deschi$ături mari, "e#recate.

— 2ună pradă, căpitane, bună pradă: spuse <eppino în italieneşte.1i, apucându#l pe +anglars de gulerul redingotei, îl duse spre o des#

chi$ătură ce semăna cu o uşă şi prin care se intra în sala unde căpitanulpărea a#şi "i "ăcut locuinţa.— cesta este omul- întrebă căpitanul, care citea "oarte atent, din

<lutarch, iaţa lui 2lexandru— /l, căpitane, el.— %oarte bine, arată#mi#l.)n urma acestui ordin destul de obra$nic, <eppino apropie aşa de

brusc torţa de chipul lui +anglars, încât bancherul se trase înapoi repedeca să nu i se ardă sprâncenele.

%igura descompusă pre$enta toate simptomele unei spaime palideşi hidoase.

— 0mul e obosit, glăsui căpitanul; să "ie dus în pat.— 0, murmură +anglars, patul e probabil unul din sicriile scobite în

perete; somnul e moartea ce mi#o va hără$i unul din pumnalele pe care2;3



le văd sclipind în umbră.)ntr#adevăr, în ungherele mohorâte ale imensei săli se vedeau

ridicându#se din culcuşurile de ierburi uscate sau de piei de lup tovarăşiiomului pe care lbert de 3orcer" îl găsise c itind Comentariile lui Ce'ar, şipe care +anglars îl regăsea citind iaţa lui 2lexandrii

2ancherul scoase un geamăt înăbuşit şi îşi urmă călău$a; nu încercănici să se roage, nici să strige.

Nu mai avea nici "orţă, nici voinţă, nici putere, nici simţire; mergea

pentru că era târât.e i$bi de o treaptă şi, înţelegând că avea o scară în "aţa sa, seaplecă instinctiv ca să nu#şi $drobească "runtea şi se pomeni într#o celulătăiată în piatră.

Celula era curată, deşi goală; uscată, deşi situată sub pământ la o a#dâncime nemăsurată.

Fn pat din ierburi uscate, acoperit cu piei de capre, era întins într#uncolţ al celulei. Kărindu#l, +anglars avu impresia că vede simbolul radiosal mântuirii sale.

— 0, slavă +omnului: murmură el; e într#adevăr un pat.Pentru a dou a oară, în interval de un ceas, invoca numele lui +um#

ne$eu; nu i se mai întâmplase asta de $ece ani. % (cco, spuse călău$a.1i, împingându#l pe +anglars în celulă, închise uşa în urma lui.Fn $ăvor scârţâi. +anglars era pri$onier.De altminteri' #*iar de nu era nici un $ăvor, ar "i trebuit ca el să "ie

"ântul <etru şi să aibă drept călău$ă un înger din cer pentru a trece prinmijlocul garni$oanei care ocupa catacombele. an# ebastian şi carestătea strânsă în jurul şe"ului ei, în care cititorii noştri l#a u re#unos#uidesi&ur pe faimosul Lui&i Vampa!

)l recunoscuse şi +anglars pe banditul în a cărui e*istenţă n#a vrut

să creadă atunci când 3orcer" încerca să#l naturali$e$e în %ranţa. Nunumai că îl recunoscuse pe el, dar recunoscuse şi celula în care a "ost închis 3orcer" şi care, după toate probabilităţile, era destinată străinilor.

mintirile acestea, asupra cărora de altminteri +anglars stăruia cuoarecare bucurie, îi dădeau liniştea. +in moment ce nu#l uciseseră dincapul locului, bandiţii n#aveau intenţia să#l ucidă deloc.

)l capturaseră ca să#l je"uiască şi, deoarece nu avea asupra lui decâtcâţiva ludovici, vor pune un preţ pentru a#i da drumul.

)şi reaminti că 3orcer" "usese evaluat cam la patru mii de taleri;deoarece el îşi acorda un preţ mult mai mare decât 3orcer", îşi "i*ăsingur, în minte, răscumpărarea la opt mii de taleri.

0pt mii de taleri "ăceau patru$eci şi opt de mii de "ranci.Cu averea asta ieşi din încurcătură oriunde.+eci, aproape sigur că va scăpa, deoarece nu e*istă e*emplu ca

vreun om să "i "ost ta*at cândva la cinci milioane cin$eci de mii de "ranci,+anglars se întinse pe patul unde, după ce se răsuci de două#trei ori,adormi cu liniştea eroului a cărui istorie =uigi !ampa o citea.

LI >ARI-UL LUI LUI=I VA:PA

Pentru ori#e s omn, care nu e cel ce inspira temeri lui +anglars,e*istă o tre$ire.

Dan&lars se tre.i!2;4



<entru un pari$ian deprins cu perdele de mătase, cu pereţi tapetaţi,cu par"um ce urcă din pardoseala albă în cămin şi coboară din bolţi desatin, deşteptarea într#o peşteră de piatră e desigur un vis urât.

tingând perdelele din piele de ţap ale patului, +anglars se gândeadesigur la samoie$i şi laponi.

+ar, într#o împrejurare ca aceasta, o secundă ajunge ca să schimbe îndoiala cea mai robustă în certitudine.

% Da' da' murmură el, mă găsesc în mâinile bandiţilor despre care

mi#a vorbit lbert de 3orcer".<rima lui mişcare "u să respire pentru a se încredinţa că nu este ră#nit; găsise mijlocul acesta în "on 5ui4ote, singura carte, nu pe care ocitise, dar din care reţinu se #eva!

— Nu, spuse el, nici nu m#au ucis, nici nu m#au rănit; poate însă căm#au "urat.

1i duse repede mâinile la bu$unare. /rau neatinse4 cei o sută deludovici pe care şi#i re$ervase pentru călătoria de la Loma la !eneţiaerau în bu$unarul pantalonil or' iar portofelul #u s#risoarea de #redit de#in#i milioane #in#i.e#i de mii de fran#i se afla n "u.unarul redin&otei!

— Curioşi bandiţi: îşi spuse el; mi#au lăsat punga şi porto"elul. şacum spuneam aseară la culcare, au să ceară răscumpărarea mea. Fite,am şi ceasul. a să vedem cât e:

Ceasul lui +anglars, o capodoperă de 2rGguet, pe care îl întorsesecu grijă în ajun, înainte de a porni la drum, sună cinci şi jumătatedimineaţa. %ără el, +anglars ar "i rămas în completă nesiguranţă asupraorei, deoarece lumina nu pătrundea în celulă.

ă provoace o e*plicaţie a bandiţilor- să aştepte cu răbdare ca eis#o ceară- Fltima alternativă era cea mai prudentă4 +anglars aşteptă.

şteptă până la amia$ă.)n vremea asta o santinelă stătuse de pa$ă la uşa lui. =a opt

dimineaţa santinela "usese schimbată.+anglars simţi atunci dorinţa să vadă cine îl pă$eşte.0bservă că, prin crăpăturile uşii prost întocmite, se strecurau câteva

ra$e de lumină, dar nu de soare, ci de lampă; se apropie de odeschi$ătură e*act în momentul când banditul trăgea pe gât câteva

înghiţituri de rachiu care, din cau$a burdu"ului de piele, răspândeau oduhoare respingătoare.

— <uah: "ăcu el trăgându#se până în "undul celulei.=a amia$ă, omul cu rachiul "u înlocuit de o altă santinelă. +anglars

avu curio$itatea să#şi vadă noul pa$nic; se apropie din nou de crăpătură.cesta era un bandit atletic, un Eoliat cu ochi mari, cu bu$e groase,

cu nasul turtit; păru#i roşcat atârna pe umeri în şuviţe răsucite ca nişteşopârle.— 0ho: spuse +anglars, ăsta seamănă mai mult a căpcăun decât a

"iinţă omenească; în orice ca$, eu sunt bătrân şi destul de uscat; albulbătrân nu este bun la gust.

<recum vedeţi, +anglars avea încă po"tă de glume.)n clipa aceea, ca pentru a#i dovedi că nu e căpcăun, pa$nicul său se

aşe$ă în "aţa celulei, scoase din tolbă pâine neagră, cepe şi brân$ă, şi începu să în"ulece.

— ă mă ia dracu: spuse +anglars $vârlind printre crăpăturile uşii o

privire asupra prân$ului banditului4 să mă ia dracu dacă înţeleg cum dese pot mânca ast"el de scârnăvii.1i se aşe$ă pe pieile lui de ţap care îi reaminteau duhoarea de

rachiu a primei santinele.2;8



+ar, orice ar "i "ăcui +anglars — şi secretele naturii rămânnelămurite — e*istă o mure elocventă în anume invitaţii materiale pecare cele mai grosolane substanţe le adresea$ă stomacului lihnit.

+anglars simţi deodată că stomacul său nu avea în momentulacesta "onduri; omul i se păru mai puţin urât, pâinea nu chiar atât deneagră, brân$a ceva mai proaspătă.

)n s"ârşit, cepele crude, alimentaţia groa$nică a sălbaticului, îi rea#mintiră anumite sosuri Lobert şi anumite bucate cu ceapă pe care

bucătarul său le e*ecuta în chip superior când +anglars îi spunea45+omnule +eniseau, "ă#mi pentru a$i o mâncare bună, populară5.e ridică şi bătu la uşă.Banditu l înălţă capul.+anglars vă$u că el stătea lungit şi bătu din nou.

% Che cosa6 întrebă banditul.— scultă, ascultă, prietene: glăsui +anglars bătând darabana cu

degetul în uşă; mi se pare că ar "i timpul să mă ospătaţi şi pe mine.+ar, "ie că nu înţelese, "ie că nu avea ordine cu privire la ospătarea

lui +anglars, uriaşul se apucă iar să mănânce.+anglars îşi simţi mândria umilită şi, nemaivroind să stea de vorbă

cu bruta, se culcă la loc pe pieile de ţap şi nu mai su"lă un cuvânt. recură patru ore; uriaşul "u înlocuit printr#alt bandit. +anglars, care

simţea ghiorăituri cumplite în stomac, se ridică încetişor, îşi lipi ochii decrăpăturile uşii şi recunoscu "igura inteligentă a călău$ei sale.

/ra într#adevăr <eppino, care se pregătea să "acă de pa$ă în chipulcel mai plăcut cu putinţă, aşe$ându#se în "aţa uşii şi punând întrepicioare un castron de pământ care conţinea, caldă şi aromată, omâncare de năut cu slănină.

=ângă castron <eppino puse un coşuleţ cu struguri de !elletri şi osticlă cu vin de 0rvie tto!

Hotărât lucru, <eppino avea gust.!ă$ând preparativele gastronomice, lui +anglars îi lăsă gura apă.— ha, ia să vedem dacă ăsta nu e mai de înţeles decât celălalt:

spuse pri$onierul.1i bătu uşurel în uşă.

% *n 1 va spuse "anditul #are' fre#vent,nd casa lui <astrini, învăţa#se limba "rance$ă până în particularităţile ei.

)ntr#adevăr, deschise.+anglars îşi dădu seama că acesta era cel care îi strigase în chip

aşa de "urios4 52agă capul înăuntru:5. +ar nu era acum momentul pentruincriminări. =uă, dimpotrivă, cea mai agreabilă "igură şi spuse cu un$âmbet graţios4— artă#mă, domnule, dar mie nu mi se dă de mâncare-

— Cum să nu: e*clamă <eppino. /*celenţei voastre îi este "oamecumva-

— Cumva e un mod încântător de#a spune, murmură +anglars;n#am mâncat de două$eci şi patru de ore în cap. 0 da, domnule, adăugăel înălţând glasul; mi#e "oame şi chiar mi#e "oame $dravăn.

— 1i /*celenţa voastră vrea să mănânce-— Numaidecât, dacă e cu putinţă.— Nimic mai uşor, spuse <eppino; aci se procură orice doriţi,

plătind, bineînţeles, aşa cum se obişnuieşte în lumea cumsecade.— e înţelege, e*clamă +anglars deşi, la drept vorbind, oamenii

care arestea$ă şi închid ar trebui cel puţin să#şi hrănească pri$onierii.— 0, /*celenţă, nu este obiceiul: reluă <eppino.

2;9



% 3otivul e destul de şubred, glăsui +anglars, care urmărea să#şi îmblân$ească pa$nicul pria amabilitatea sa, şi totuşi mă mulţumesc cuel. Haide, să mi se dea de mâncare.

— Numaidecât, /*celentă; ce doriţi-1i <eppino îşi puse strachina la pământ ast"el că mirodeniile urcară

direct în nările lui +anglars.— Comandaţi, spuse el.— <ăi, aveţi bucătărie aci- întrebă bancherul.

— +acă avem bucătărie- 0 bucătărie per"ectă:— 1i bucătari- % Admira"ili6— /i bine, un pui, un peşte, vânat, orice — numai să mănânc.— Cum va vrea /*celenţa voastră; să $icem un pui, nu#i aşa-

% Da' un pui!<eppino, ridicându#se, strigă din adâncul plămânilor4— Fn pui pentru /*celenţa sa:Elasul lui <eppino vibra încă sub bolţi, când un tânăr "rumos, $velt şi

pe jumătate gol, asemeni purtătorilor de peşti din antichitate, se ivi adu#când puiul pe o tavă de argint.

— <arcă aş "i la Caf# de Paris murmură +anglars.— <o"tim, /*celenţă, spuse <eppino luând puiul din mâna tânărului

bandit şi depunându#l pe o masă putre$ită care "orma împreună cu unscăunel şi cu patul de piei, întregul mobilier al celulei.

+anglars ceru un cuţit şi o "urculiţă.— <o"tim, /*celenţă, spuse <eppino o"erind un cuţitaş cu vâr"ul ciun#

tit şi o "urculiţă de lemn.+anglars luă cuţitul cu o mână, "urculiţa cu alta şi vru să des"acă

pasărea.— ertaţi#mă, /*celenţă, spuse <eppino punând o mână pe umărul

bancherului; aci se plăteşte înainte de a mânca; s#ar putea ca la plecaresă nu "iţi mulţumit.— ha, acum nu mai e ca la <aris, în a"ară de "aptul că, probabil, mă

vor jupui: glăsui +anglars; dar să ne purtăm elegant. m au$it totdeaunavorbindu#se de ie"tinătatea vieţii în talia; desigur că un pui valorea$ăşai$eci de centime la Loma.

— <o"tim, spuse el şi îi $vârli lui <eppino un ludovic.<eppino ridică ludovicul, +anglars apropie cuţitul de pui.— Fn moment, /*celenţă, glăsui <eppino ridicându#se; un moment;

/*celenţa voastră mai îmi datorea$ă ceva.— Când spuneam eu că au să mă jupoaie: murmură +anglars.poi, hotărât să se resemne$e4— /i, cât îţi mai datore$ pentru pasărea asta- întrebă el.— /*celenţa voastră a dat un ludovic ca acont.

% Un ludovi# #a a#ont pe un pui$— %ără îndoială, ca acont.

% Bine!!! aide' spune!— /*celenţa voastră nu#mi mai datorea$ă decât @DDD de ludovici.+anglars "ăcu nişte ochi enorm i la au.ul &i&anti#ei &lume!— , "oarte nostim: murmură el.1i vru să se apuce din nou să des"acă puiul; dar <eppino îi opri

mâna dreaptă cu stânga, şi întinse mâna cealaltă. % aide' spuse el!— Cum, nu glumeşti- întrebă +anglars,

% oi nu &lumim ni#ioda tă, /*celenţă, reluă <eppino serios ca un2;;



predicator engle$.— Cum, o sută de mii de "ranci puiul-— /*celenţă, e de neînchipuit cu câtă greutate se cresc păsări în

peşterile astea blestemate.— Nu $ău, gluma e "oarte amu$antă, spuse +anglars; dar deoarece

îmi este "oame, lasă#mă să mănânc. 3ai na un ludovic pentru dumneata,prietene.

— )n ca$ul acesta nu mai datoraţi decât @DD9 de ludovici, spuse

<eppino păstrând acelaşi sânge rece. Cu răbdare vom ajunge la înţelegere.— , nu, niciodată: spuse +anglars revoltat de stăruinţa cu care era

luat în batjocură. +u#te la dracu, nu ştii cu cine ai a "ace:<eppino "ăcu un semn, tânărul întinse mâinile şi ridică la iuţeală pu#

iul.+anglars se trânti pe patul de piei de ţap, <eppino încuie uşa şi se

apucă să#şi mănânce năutul cu slănină.+anglars nu putea să vadă ce "ăcea <eppino, dar clănţănitul dinţilor

banditului nu lăsa pri$onierului nici o îndoială asupra îndeletnicirii sale./ra limpede că mânca, şi că mânca $gomotos ca un om prost

crescut.— 2ădăran: spuse +a n&lars!<eppino se pre"ăcu că nu aude; şi, "ără să întoarcă măcar capul,

continuă să mănânce cu o înţeleaptă încetineală.tomacul lui +anglars i se părea acestuia găurit ca butoiul +anaide#

lor; nu#i venea să creadă că va i$buti să#l umple vreodată.Cu t oate acestea îşi impuse răbdare încă o jumătate de oră; se

cuvine să spunem însă că jumătatea de oră i s#a părut un veac.e ridică şi se duse din nou la uşă.— scultă, domnule, spuse el, nu mă mai necăji şi spune#mi pe dată

ce vreţi de la mine- % Ex#elen ţă, spuneţi dumneavoastră mai bine ce vreţi de la noi...+aţi ordine şi le vom e*ecuta.

% ?n #a.ul a#esta des#*ide)mi mai nt,i!Peppino des#*ise!— !reau, spuse +anglars, vreau să mănânc.— !ă e "oame-— <ăi ştii "oarte bine.— Ce doreşte /*celenţa voastră să mănânce-— 0 bucată de pâine uscată, deoarece de pui nu te poţi apropia în

beciurile astea a"urisite.— <âine- "ie: spuse <eppino. Hei, pâine: strigă <eppino. ânărul aduse o pâinişoară.— <o"tim, glăsui <eppino.— Cât costă- întrebă +anglars.

% 4@@<de ludovici. +oi ludovici s#au plătit înainte.— Cum, o sută de mii de "ranci o pâine-— 0 sută de mii de "ranci, spuse <eppino.— +ar pentru un pui nu cereai o sută de mii de "ranci-

% oi nu servim 7 la carte, ci cu preţ "i*. %ie că se mănâncă puţin, "iecă se mănâncă mult, "ie că se cer $ece "eluri sau unul singur, ci"ra este

aceeaşi.— ltă glumă: cumpe prieten, îţi declar că ceea ce spui e absurd, estupid. 3ărturiseşte#mi mai bine că vrei să mor de "oame, şi gata.

— 0, nu, /*celenţă; dumneavoastră vreţi să vă sinucideţi. <lătiţi şi2;<



mâncaţi.— Cu ce să plătesc, animalule- e*clamă +anglars scos din "ire. Cre$i

că am o sută de mii de "ranci în bu$unar-— veţi cinci milioane cinci$eci de mii de "ranci, /*celenţă, spuse

<eppino; ceea ce "ace cinci$eci de pui a o sută de mii de "ranci şi o jumă#tate a cinci$eci de mii.

+anglars se în"ioră; legătura îi că$u de pe ochi4 tot o glumă era, dar înţelegea în s"ârşit.

e cuvine să spunem însă că nu o mai găsea nesărată ca adineauri.— scultă, spuse el4 dacă dau o sută de mii de "ranci, mă socoteşticel puţin achitat şi am să pot mânca în voie-

— %ără#ndoială, glăsui <eppino.— +ar cum să#i dau- întrebă +anglars respirând mai liber.— Nimic mai uşor; aveţi un credit deschis la domnii homson şi

%rench, !ia dei 2anchi din Loma; daţi#mi un bon de @DD9 ludovici asupraacestor domni, şi bancherul nostru îi va lua.

+anglars vru să#şi acorde cel puţin meritul bunăvoinţei; luă pana şihârtia pre$entate de <eppino, scrise chitanţa şi semnă.

% Poftim' spuse el' "onul la purt ător.— 1i po"tim puiul.+anglars des"ăcu pasărea, o"tând4 i se părea tare slabă pentru o

sumă aşa de dolo"ană.<eppino citi cu atenţie hârtia, o băgă în bu$unar şi continuă să#şi

mănânce năutul.

LIIIER>AREA

A doua .i lui Dan&lars i fu iar foame+ a# rul peşterii stârnea o po"tăde mâncare e*traordinară; pri$onierul socoti că, în $iua asta, n#o să aibăde cheltuit nimic4 ca om econom, ascunsese jumătate din pui şi o bucatăde pâine în ungherul celulei.

+ar abia mâncase şi i se "ăcu sete4 la ea nu se gâ ndise!=uptă în contra setei până în momentul când simţi că limba uscată i

se lipeşte de cerul gurii. tunci, nemaiputând re$ista "ocului care îl mis#tuia, strigă.

antinela deschise uşa, era o mutră nouă.Cugetă că era mai bine pentru el să aibă a "ace cu o cunoştinţă

veche.)l chemă pe <eppino.— ată#mă, /*celenţă, spuse banditul în"ăţişându#se cu o grabă care

i se păru lui +anglars un semn bun4 ce doriţi-— ă beau, spuse pri$onierul.— /*celenţă, spuse <eppino, ştiţi că vinul este e*traordinar de

scum p n mpre5urimile Romei!— )n ca$ul ăsta dă#mi apă, spuse +anglars.— 0, /*celenţă, apa este mai rară decât vinul; e o secetă aşa de

mare: % aida)de' iar n#epem6 spuse Dan&lars!

1i în timp ce $âmbea ca să aibă acrul că glumeşte, nenorocitul îşisimţea tâmplele ume$ite de năduşeală.— scultă, prietene, glăsui +anglars vă$ând că <eppino stătea

neclintit ; îţi cer un pahar cu vin; mi#l re"u$i-2;@



— !#am mai spus, /*celenţă, răspunse <eppino cu gravitate, că noinu vindem cu bucata.

— tunci dă#mi o sticlă. % Din #are$ % Din #el mai ieftin!— u toate acelaşi preţ.— 1i ce preţ-— +ouă$eci şi cinci de mii de "ranci sticla.

— pune#mi că vrei să mă jumuleşti: e*clamă +anglars cu o amără#ciune pe care numai Harpagon ar "i putut#o pune în diapa$onul vociiomeneşti4 şi e pre"erabil decât să mă devore$i aşa, "âşie cu "âşie.

— e poate ca ăsta să "ie planul stăpânului, spuse <eppino.— 1i cine e stăpânul-— Cel la care aţi "ost dus alaltăieri.— 1i unde este el-

% Ai#i!— !reau să#l văd.

% Este simplu!)n clipa următoare =uigi !ampa se a"la în "aţa lui +anglars.— 3#aţi chemat- întrebă el pe pri$onier.— +omnule, dumneata eşti căpetenia persoanelor care m#au adus

aici-— +a, /*celenţă.— Ce doreşti de la mine ca răscumpărare- !orbeşte:— <ur şi simplu cele cinci milioane pe care le aveţi la

dumneavoastră.+anglars simţi că un spasm năprasnic îi macină inima.— +omnule, n#am decât atâta pe lume şi e restul unei averi imense;

dacă mi#o iei, ia#mi şi viaţa.

— N#avem voie să vărsăm sângele dumneavoastră, /*celenţă.— 1i cine nu vă dă voie-— Cel căruia ne supunem.— şadar, vă supuneţi cuiva-— +a, unui şe".— Credeam că dumneata eşti şe"ul.— /u sunt şe"ul acestor oameni; însă alt om e şe"ul meu.— 1i şe"ul acesta se supune cuiva-

% Da! % Cui$ % Lui Dumne.eu!+anglars rămase o clipă îngândurat.— Nu te înţeleg, spuse el.

% Se poate!— 1i şe"ul acesta ţi#a spus să mă trate$i ast"el-

% Da!— Ce urmăreşte el-— Nu ştiu.

% Dar pun&a mea se va slei! % Pro"a"il!— scultă, spuse +anglars, vrei un milion-

% u!— +ouă milioane- % u!— rei milioane- patru- scultă, patru- 6i le dau, cu condiţia să mă

2<



laşi să plec.— +e ce ne o"eriţi patru milioane pentru ceea ce valorea$ă cinci- în#

treabă !ampa; asta e speculă, seniore bancher.— a tot, ia tot şi ucide#mă: e*clamă +anglars.

% a ide, haide, liniştiţi#vă, /*celenţă; vă veţi tulbura sângele şi veţicăpăta o po"tă de mâncare de un milion pe $i. =a naiba, "iţi mai econom:

— +ar când n#o să mai am bani ca să vă plătesc- e*clamă +anglarsscos din "ire.

— tunci veţi "lămân$i.— !oi "lămân$i- întrebă +anglars îngălbenindu#se.— <robabil, răspunse !ampa "legmatic.— +ar spui că nu vrei să mă uci$i-

% u!— 1i vrei să mă laşi să mor de "oame-— Nu e acelaşi lucru.— /i bine, ticăloşilor, vă voi dejuca socotelile in"ame. 3i#e totuna că

mor; pre"er să isprăvesc pe dată. Chinuieşte#mă, ucide#mă, darsemnătura mea n#ai s#o capeţi.

— Cum veţi vrea, /*celenţă: spuse !ampa.1i ieşi din celulă.+anglars se aruncă, mugind, pe pieile de ţap.Cine erau oamenii aceştia- cine era şe"ul invi$ibil- ce proiecte urmă#

reau ei cu privire la el- 1i când toată lumea putea să se răscumpere, dece el nu putea-

0, desigur, moartea, o moarte urgentă şi violentă era un mijloc bunde a#şi înşela vrăjmaşii înverşunaţi care păreau să nutrească împotrivalui o ră$bunare de neînţeles:

+a, dar să moară.<oate pentru întâia oară în cariera sa aşa de lungă +anglars se gân#

dea la moarte cu dorinţa şi, totodată, cu teama de a muri; dar venisepentru el momentul de a#şi opri privirea asupra spectrului neînduplecatce trăieşte înlăuntrul oricărei "ăpturi, şi care, la "iece pulsaţie a inimii,spune4 i să mori:

+anglars semăna cu acele "iare pe care vânătoarea la însu"leţeşte,apoi le aruncă în de$nădejde şi care, din cau$a de$nădejdii, i$butescuneori să scape.

Dan&lars se &,ndi la o evadare!+ar pereţii erau însăşi stânca; dar la singura ieşire ce ducea din

celulă, un om citea, iar la spatele acestui om se vedeau trecând, de colopână colo, umbre înarmate cu puşti.

Hotărârea lui de a nu iscăli dură două $ile, după care ceru alimenteşi o"eri un milion. se servi un prân$ splendid şi i se luă milionul.+in momentul acela viaţa nenorocitului pri$onier "u o divagaţie per#

petuă. u"erise atât de mult încât nu mai vroia să se e*pună su"erinţei şi îndura toate cerinţele; după douăspre$ece $ile, într#o după#amia$ă, cândprân$ise ca în $ilele cele bune, "ăcu socoteala şi constată că dăduseatâtea tratate la purtător încât nu#i mai rămâneau decât cinci$eci de miide "ranci.

e produse atunci într#însul o reacţie ciudată4 el, care părăsise cincimilioane, încercă să salve$e cele cinci$eci de mii de "ranci ce#i mai rămâ#neau; decât să dea aceste cinci$eci de mii de "ranci, pre"eră să ducă dinnou o viaţă de lipsuri şi avu licăriri de speranţă care erau vecine cunebunia; el care, de atâta timp, îl uitase pe +umne$eu, se gândi la el

2<(



spunându#şi că uneori +umne$eu "ăcuse minuni4 că peştera putea să sescu"unde; că ostaşii ponti"icali puteau să descopere cuibul blestemat şisă#i vină în ajutor; că, atunci, îi vor rămâne cinci$eci de mii de "ranci; căcinci$eci de mii de "ranci erau o sumă îndestulătoare pentru a împiedicaun om să moară de "oame4 se rugă lui +umne$eu să#i păstre$e celecinci$eci de mii de "ranci şi, rugându#se, plânse.

recură ast"el trei $ile în răstimpul cărora numele lui +umne$eu "upermanent, dacă nu în inima lui, cel puţin pe bu$ele lui; avea din când în

când clipe de delir când i se părea că vede, prin "erestre, într#o odaiesăracă, un bătrân agoni$ând pe#un pat.2ătrânul acesta murea şi el de "oame.?n a patra .i nu m ai era un om, ci un cadavru viu; culesese de pe jos

ultimele "irimituri ale prân$urilor de mai înainte şi începuse să mănâncerogojina care acoperea solul.

tunci îl imploră pe <eppino, aşa cum cineva îşi implora îngerulpă$itor, să#i dea ceva de mâncare; i oferi o mie de fran#i pentru undumi#at de p,ine!

<eppino nu răspunse.)n a cincea $i se târî la uşa celulei4— +ar dumneata nu eşti creştin- spuse el ridicându#se în genunchi;

vrei să asasine$i un om care, în "aţa lui +umne$eu, ţi#e "rate-HO' prieten ii de altădată, prietenii de altădată:5 murmură el.1i că$u cu "aţa la pământ.poi, ridicându#se cu de$nădejde4— 1e"ul: strigă el; şe"ul:— ată#mă, spuse !ampa ivindu#se deodată; ce mai doriţi-

% Ia ultimii mei "ani' "ol"orosi Dan&lars ntin.,nd portofe lul şi la#să#mă să trăiesc aci, în peştera aceasta; nu mai cer libertate, nu cerdecât să trăiesc.

— şadar, su"eriţi mult- întrebă !ampa.— 0, da, su"ăr, şi su"ăr îngro$itor:— Cu toate acestea sunt oameni care au su"erit mai mult decât

dumneavoastră. % u #red! % Ba da+ #ei #are au murit de foame!+anglars se gândi la bătrânul pe care îl vedea în ceasurile de haluci#

naţie, prin "erestrele bietei lui odăi, gemând în pat.e i$bi cu "runtea de pământ scoţând un geamăt.— +a, e adevărat, unii au su"erit mai mult decât mine, dar cel puţin

aceia erau martiri.— +ar te căieşti măcar- spuse un glas sumbru şi solemn care $bârli

părul pe capul lui +anglars.<rivirea lui slăbită încercă să distingă obiectele şi vă$u dinapoia ban#

ditului un bărbat în"ăşurat într#o manta, pierdut în umbra unui pilastru depiatră.

— +e ce să mă căiesc- îngăimă +anglars.— +e răul pe care l#ai "ăcut, spuse acelaşi glas.— 0, da, mă căiesc: mă căiesc: strigă +anglars.1i se i$bi în piept cu pumnul său slăbit.

% Atun#i te iert' spuse omu l $vârlind mantaua şi înaintând un pas

pentru a se aşe$a în lumină.— Contele de 3onte#Cristo: spuse +anglars mai palid de groa$ădecât era cu o clipă înainte din cau$a "oamei şi a mi$eriei.

— e înşeli; nu sunt contele de 3onte#Cristo.2<2



pro"undă călătorul la ale cărui ordine micul iaht părea pentru momentpus la dispo$iţie.

— +a, /*celenţă, răspunse patronul; ajungem.— jungem: murmură călătorul cu un accent de melancolie care nu

se poate e*prima.dăugă apoi, în şoaptă4

% Da' a#olo va fi portul!1i se cu"undă iar în gândurile ce se tălmăcesc printr#un $âmbet mai

trist de#,t la#rimile!+upă câteva minute se $ări pe uscat lumina unei "lăcări care sestinse îndată, şi detunătura unei arme ră$bi până la iaht.

— /*celenţă, spuse patronul, iată semnalul de pe pământ. !reţi sărăspundeţi şi dumneavoastră-

— Ce semnal- întrebă a#esta!<atronul întinse mâna spre insula din marginile căreia urca, ră$leţ şi

alburiu, un ghemotoc de "um care se destrămă, lăţindu#se.— , da, spuse el deşteptându#se parcă dintr#un vis4 dă#mi arma.<atronul îi întinse o carabină încărcată; călătorul o luă, o ridică înce#

tişor, şi trase în aer.<este $ece minute se strângeau pân$ele şi se $vârlea ancora la cinci

sute de paşi de un mic port.2arca se şi a"la pe mare, cu patru vâslaşi şi cu un cârmaci; călătorul

coborî, dar în loc să se aşe$e la pupa împodobită pentru el cu un covoralbastru, rămase în picioare cu braţele pe piept.

!âslaşii aşteptau cu vâslele ridicate pe jumătate ca nişte păsări care îşi usucă aripile.

Cele opt lopeţi recă$ură în mare cu o singură lovitură, "ără să îm#proaşte un singur strop de apă; apoi, cedând impulsului, barca lunecă re#pede.

— Haidem: glăsui călătorul.junseră cât ai clipi într#un mic gol", "ormat de o scobitură naturală;barca înaintă pe un "und de nisip "in.

— /*celenţă, spuse cârmaciul, urcaţi#vă pe umerii a doi dintre oa#menii noştri; ei vă vor duce pe uscat.

ânărul răspunse invitaţiei cu un gest de completă indi"erenţă,coborî din barcă şi se lăsă să lunece în apa care i se urcă până la brâu.

— /*celenţă, "aceţi rău şi o să ne certe stăpânul, murmurăcârmaciul !

ânărul continuă să înainte$e spre ţărm după doi mateloţi care pipă#iau "undul.

+upă vreo trei$eci de paşi ajunseră la ţărm; tânărul îşi scuturăpicioarele pe un teren uscat şi căută din ochi, în jurul său, drumulprobabil care i se va indica, deoarece se ntune#ase #omplet!

)n momentul când întorcea capul, o mână se aşe$ă pe umărul lui şiun glas îl "ăcu să tresară.

— 2ună seara, 3a*imilien, spuse glasul; îţi mulţumesc, eşti punctu#al.

— +umneavoastră, conte- e*clamă tânărul cu o pornire caresemăna a bucurie şi strângând cu ambele mâini mâna lui 3onte#Cristo.

— +a, precum ve$i, e*act ca dumneata; dar eşti lac de apă, dragul

meu4 trebuie să te schimbi, cum ar spune Cal(pso lui elemac. !ino; eprin părţile acestea o locuinţă pregătită pentru dumneata, şi unde ai săuiţi de osteneli şi "rig.

3onte#Cristo băgă de seamă că 3orrel întorcea capul; aşteptă.2<4



)ntr#adevăr, tânărul vedea cu uimire că nici un cuvânt nu "usese ros#tit de cei care îl aduseseră, că nu plătise şi că totuşi ei plecaseră. e şiau$ea plescăitul vâslelor bărcii care se înapoia spre micul iaht.

— , da, spuse contele; îţi cauţi mateloţii-— %ără îndoială, nu le#am dat nimic şi totuşi au plecat.— Nu te ocupa de asta, 3a*imilien, spuse 3onte#Cristo râ$ând; eu

am o înţelegere cu marina pentru ca accesul la insula mea să "ie scutitde orice ta*ă de transport şi de călătorie. unt abonat, cum se $ice în

ţările civili$ate.:orrel l privi pe #onte #u mirare!— Conte, îi spuse el, nu mai sunteţi la "el cu acela de la <aris.— Cum adică-

% Da' a#i râdeţi.%runtea lui 3onte#Cristo se posomorî deodată.— %aci bine că#mi aduci aminte, 3a*imilien, spuse el; revederea du#

mitale era o "ericire pentru mine, şi uitam că orice "ericire e trecătoare.— 0, nu; nu, conte: strigă 3orrel apucând din nou mâinile prietenu#

lui său; dimpotrivă, râdeţi, "iţi "ericit şi dovediţi#mi prin indi"erenţa dum#neavoastră că viaţa nu e rea decât pentru cei care su"eră. 0, sunteţicaritabil; sunteţi bun, sunteţi mare şi a"ectaţi voioşia aceasta pentrua#mi da curaj:

— e înşeli, 3orrel, spuse 3onte#Cristo; eram într#adevăr "ericit.— )n ca$ul acesta pe mine mă uitaţi; cu atât mai bine.— Cum adică-— +a, căci ştiţi, prietene, că, aşa cum gladiatorul spunea

împăratului intrând în circ, eu vă spun dumneavoastră4 5Cel care va murite salută5.

— Nu eşti consolat- întrebă 3onte#Cristo cu o privire ciudată.— 0, aţi cre$ut într#adevăr că aş putea să "iu- spuse 3orrel cu o pri#

vire plină de amărăciune.— scultă, glăsui contele; mă înţelegi bine, nu#i aşa, 3a*imilien- Numă iei drept un om de rând, o morişcă ce scoate sunete vagi şi lipsite desens. Când te întreb dacă eşti consolat, îţi vorbesc ca unul pentru careinima omenească nu mai are secrete; 3orrel, să coborâm împreună înadâncul inimii dumitale şi s#o e*aminăm. 3ai e într#însa neastâmpărul

în"lăcărat al durerii care sileşte trupul să se năpustească aşa cum senăpusteşte leul înţepat de ţânţari- 3ai e într#însa setea mistuitoare carenu se stinge decât în mormânt- 3ai e idealismul, regretul care îl aruncăpe cel viu dincolo de viaţă, în urmărirea morţii- 0ri e numai toropealacurajului sleit, sila care înăbuşe ra$a de speranţă cea ar vrea sălucească- / pierderea memoriei care aduce neputinţa lacrimilor- 0,dragul meu prieten, dacă este aşa, dacă nu mai poţi plânge, dacă îţicre$i moartă inima amorţită, dacă nu mai ai putere decât în +umne$eu,priviri decât pentru cer, — dragul meu, să lăsăm la o parte cuvinteleprea strâmte pentru sensul ce li#l dă su"letul nostru. 3a*imilien, nu temai plânge, eşti consolat.

% Conte' spuse : orrel cu glasu#i blând şi totodată "erm; conte,ascultaţi#mă aşa cum e ascultat un om care vorbeşte cu degetul întinsspre pământ şi cu ochii înălţaţi la cer4 am venit la dumneavoastră ca sămor în braţele unui prieten. +esigur sunt "iinţe pe care le iubesc4 oiubesc pe sora mea >ulie, îl iubesc pe soţul ei /mmanuel; dar am nevoiesă mi se deschidă braţe puternice şi să mi se $âmbească în ultimeleclipe; sora mea ar i$bucni în lacrimi şi#ar leşina; aş vedea#o su"erind şi asu"erit destul; /mmanuel mi#ar smulge arma din mână şi ar umple casa

2<8



cu strigăte. +umneavoastră conte, al cărui cuvânt îl am, dumneavoastră,care sunteţi mai mult decât un om, pe care l#aş numi un $eu dacă nu aţi"i muritor, mă veţi însoţi cu blândeţe şi cu dragoste — nu#i aşa- — pânăla porţile morţii.

— <rietene, glăsui contele, mai am o îndoială4 atât de slab eşti dum#neata încât îţi în"ăţişe$i durerea cu orgoliu-

— Nu, vedeţi, sunt simplu: spuse 3orrel întin$ând mâna contelui; iarpulsul meu nu bate nici mai tare, nici mai încet decât de obicei. Nu, mă

simt la capătul drumului; nu, mai departe nu merg. 3i#aţi spus să aşteptşi să nădăjduiesc; ştiţi ce aţi "ăcut, înţelept ne"ericit ce sunteţi- maşteptat o lună, adică am su"erit o lună. m nădăjduit Momul e o "ăpturăamărâtă şi jalnică . m nădăjduit, — cenu ştiu; ceva necunoscut,absurd, nesăbuit. Fn miracol... Care- Numai +umne$eu poate să spună,el care a pus în judecata noastră nebunia aceea ce se numeşte speranţă.+a, am aşteptat; da, am nădăjduit, conte, şi, de un s"ert de oră de cândvorbim, mi#aţi $drobit de o sută de ori, "ără să ştiţi, mi#aţi chinuit inima,căci "iecare cuvânt al dumneavoastră mi#a arătat că pentru mine nu maieste speranţă. 0, conte, aş vrea să mă odihnesc cu blândeţe şi cuvoluptate în moarte 6

3orrel rosti ultimele cuvinte cu o e*plo$ie de energie care îl "ăcu peconte să tresară.

— <rietene, continuă 3orrel vă$ând că 3onte#Cristo tăcea, mi#aţi "i#*at $iua de 7 octombrie ca termen al amânării ce îmi cereaţi... <rietene,astă$i e 7 octombrie.

:orrel s#oase #easul!— / ora nouă; mai am de trăit trei ore.— %ie, vino încoace, răspunse 3onte#Cristo.3orrel îl urmă pe conte, maşinal, şi intrară în peştera pe care

3a*imilien nu o observase încă.

Eăsi covoare sub picioarele sale; se deschise o uşă, îl învăluirăpar"umuri, o lumină îi i$bi ochii.3orrel se opri, şovăind să înainte$e; se temea de enervantele delicii

care îl înconjurau.3onte#Cristo îl atrase încetişor.— Nu se cuvine oare, spuse el, să întrebuinţăm cele trei ore ce ne

rămân asemenea vechilor romani care, condamnaţi de Nero, împăratul şimoştenitorul lor, se aşe$au la masă încununaţi cu "lori, aspirând moarteao dată cu mireasma heliotropilor şi#a tranda"irilor-

:orrel .,m"i!— Cum veţi vrea, spuse el; moartea e tot moarte, adică uitare, adică

odihnă, adică absenţa vieţii şi, în consecinţă, a durerii.e aşe$ă. 3onte#Cristo luă loc în "aţa lui...e găseau în minunata sală de mâncare pe care am mai descris#o,

unde statui de marmură ţineau pe cap coşuri totdeauna pline cu "lori şi"ructe!

3orrel privise totul în chip nedesluşit şi probabil nu vă$use nimic.— ă vorbim ca nişte bărbaţi, spuse el privindu#l ţintă pe conte.— !orbeşte, răspunse acesta.— Conte, reluă 3orrel, dumneavoastră sunteţi sinte$a tuturor cunoş#

tinţelor omeneşti şi îmi păreţi descins dintr#o lume mai avansată şi mai învăţată decât a noastră.

— / ceva adevărat în cele ce spui, 3orrel, declară contele cu$âmbetul melancolic care îl "ăcea aşa de "rumos; am descins dintr#oplanetă care se numeşte durere.

2<9



% Cred tot #e mi spuneţi, conte, "ără a căuta să apro"unde$ sensul;şi dovada este că mi#aţi spus să trăiesc, şi am trăit; că mi#aţi spus sănădăjduiesc, şi aproape am nădăjduit. !oi cute$a deci să vă întreb,conte, ca şi cum aţi mai "i murit o dată4 Conte, e o "aptă rea să mori-

3onte#Cristo îl privea pe 3orrel cu o a"ecţiune de negrăit.— +a, spuse el; da, "ără îndoială e o "aptă rea dacă $drobeşti cu bru#

talitate învelişul muritor care îţi cere cu încăpăţânare să trăieşti; dacă îţi"aci carnea să strige sub dinţii imperceptibili ai unui pumnal; dacă stră#

pungi cu un glonte neinteligent, şi totodată gata să se rătăcească îndrum, creierul dumitale pe care cea mai mică i$bitură îl îndurerea$ă, —desigur că vei su"eri şi vei părăsi în chip odios viaţa ce ţi se va părea, întimpul agoniei de$nădăjduite, mai bună decât un repaus cumpărat aşade scump.

— +a, înţeleg, spuse 3orrel; moartea ca şi viaţa are tainele ei dedurere şi voluptate4 esenţialul e să le cunoşti.

— )ntocmai, 3a*imilien, ţi#ai rostit cuvântul adevărat. 3oartea este,după grija cu care căutăm să ne punem bine sau rău cu ea, o prietenăcare ne leagănă tot aşa de blând ca o doică, sau o duşmancă ce nesmulge cu violenţă su"letul din corp. )ntr#o $i când lumea noastră va mai"i trăit o mie de ani, când va "i devenit stăpână pe toate "orţelenimicitoare ale naturii, punându#le în serviciul binelui general al omenirii;când omul va "i a"lat, cum spuneai adineauri, tainele morţii, moartea vadeveni la "el de plăcută şi voluptuoasă ca somnul gustat în braţele iubit einoastre!

— +ar dacă dumneavoastră aţi vrea să muriţi, conte, aţi şti să muriţiast"el-

% Da!:orrel i ntinse m,na!— )nţeleg acum, spuse el, de ce mi#aţi dat întâlnire aci, pe insula

pustie, în mijlocul unui ocean, în palatul acesta subteran, mormânt carear stârni invidia unui "araon4 pentru că mă iubiţi, nu#i aşa conte- pentrucă mă iubiţi îndeajuns ca să#mi daţi una din acele morţi despre care îmivorbeaţi adineauri, o moarte "ără agonie, o moarte care să#mi permită sămă sting rostind numele !alentinei şi strângându#vă mâna.

— +a, ai ghicit, 3orrel: glăsui contele cu simplitate.— !ă mulţumesc; gândul că mâine nu voi mai su"eri e încântător

pentru biata mea inimă.— Nu regreţi nimic- întrebă 3onte#Cristo.— Nu, răspunse 3orrel.

% i#i pe mine nu mă regreţi- întrebă contele cu o emoţie pro"undă.3orrel se opri; ochii lui, aşa de limpe$i, se umbriră deodată, apoistrăluciră cu o lumină neobişnuită; o lacrimă mare ţâşni din ei şi se

rostogoli, săpând o bra$dă argintie pe obra$.— Cum, îţi mai rămâne un regret pe pământ, şi mori- glăsui contele.— 0, vă implor: e*clamă 3orrel cu glas slăbit; nu mai rostiţi un cu#

vânt, conte, nu#mi mai prelungiţi chinul:Contele avu impresia că 3orrel şovăia.Credinţa de o clipă reînvie într#însul îndoiala oribilă pe care o mai

doborâse o dată la castelul ".53ă silesc, gândi el, să#l redau pe omul acesta "ericirii; privesc

înapoierea aceasta ca o greutate $vârlită în balanţă pentru a ţinecumpănă părţii celeilalte unde am lăsat să cadă răul. cum, dacă m#aş înşela, dacă omul acesta nu era îndeajuns de ne"ericit ca să merite"ericirea — oh, ce s#ar întâmpla cu mine care nu pot să uit răul decât

2<;



gândindu#mă la binele "ăcut-— scultă, 3orrel, spuse el, durerea dumitale este imensă, văd; cu

toate acestea cre$i în +umne$eu, şi nu vrei să primejduieşti mântuireasu"letului.

3orrel $âmbi cu tristeţe.— Conte, ştiţi că eu nu "ac poe$ie calculată, glăsui el; vă jur însă că

su"letul nu#mi mai aparţine.— scultă, 3orrel, glăsui 3onte#Cristo. /u nu am nici o rudă pe lu#

me, ştii asta. 3#am obişnuit să te privesc ca pe "iul meu; ei bine, casă#mi salve$ "iul mi#aş jert"i viaţa, şi cu atât mai mult averea.— Ce vreţi să spuneţi-— !reau să spun, 3orrel, că vrei să părăseşti viaţa deoarece nu cu#

noşti toate des"ătările pe care ea le îngăduie unei averi mari. 3orrel, euposed aproape o sută de milioane4 ţi le dăruiesc; cu o ast"el de avere veiputea să ajungi la toate re$ultatele pe care ţi le vei propune. /ştiambiţios- )ţi vor "i deschise toate carierele. Lăscoleşte lumea, schimbă#i"aţa, dedă#te la practici nechib$uite, "ii criminal dacă trebuie, dartrăieşte:

— Conte, am cuvântul dumneavoastră, răspunse 3orrel cu răceală;şi — adăugă el scoţând ceasul — sunt orele unspre$ece şi jumătate.

— 3orrel, gândeşte#te4 sub ochii mei, în #asa mea$— tunci lăsaţi#mă să plec, spuse 3a*imilien posomorându#se; alt#

minteri voi crede că nu mă iubiţi pentru mine, ci pentru dumneavoastră.1i se sculă.— 2ine, glăsui 3onte#Cristo al cărui chip se lumină la aceste

cuvinte; vrei, 3orrel, şi eşti in"le*ibil; da, eşti pro"und ne"ericit şi, precumai spus, numai o minune ar putea să te vindece; ia loc, 3orrel, şiaşteaptă.

3orrel se supuse; 3onte#Cristo se ridică la rându#i şi scoase dintr#un

dulap închis cu luare#aminte, a cărui cheie atârnată de un lanţ de aur opurta la el, o casetă mică de argint splendid sculptată şi ci$elată, cucolţuri care în"ăţişau patru "iguri cambrate, asemănătoare unor cariatide,cu elanuri de$nădăjduite, "iguri de "emei, simboluri de îngeri ce nă$uiescla cer.

Puse #aseta p e masă.poi, deschi$ând#o, scoase din ea o cutiuţă de aur al cărui capac se

ridica prin apăsarea unui resort secret.Cutiuţa conţinea o substanţă uleioasă, pe jumătate solidă, cu o

culoare ce nu se putea de"ini din cau$a răs"rângerii aurului lucios, asa"irelor şi smaragdelor care căptuşeau cutia.

/ra parcă o licărire de a$ur, de purpură şi aur.Contele scoase o cantitate mică din substanţa aceasta, cu o lingurăde aur argintat, şi o o"eri lui 3orrel "i*ând asupra lui o privire lungă.

Se putea vedea atun# i că substanţa era ver$uie.— ată ce mi#ai cerut, spuse el, iată ce ţi#am "ăgăduit.— )n viaţă "iind încă, glăsui tânărul luând lingura din mâna lui 3on#

te#Cristo, vă mulţumesc din adâncul inimii.Contele mai luă o lingură şi scoase pentru a doua oară din #utia de

aur!— Ce vreţi să "aceţi, prietene- întrebă 3orrel oprindu#i mâna.

— +umne$eu să mă ierte, 3orrel, îi spuse el $âmbind, dar cred că şieu sunt tot aşa de sătul de viaţă ca şi dumneata, şi deoarece prilejul se i#veşte...

— 0priţi#vă: strigă tânărul; o, dumneavoastră, care iubiţi, care2<<



sunteţi iubit, care aveţi credinţa speranţei, nu "aceţi ce "ac eu; din parteadumneavoastră ar "i o crimă. dio, nobilul şi generosul meu prieten: msă#i spun !alentinei tot ce aţi "ăcut pentru mine.

1i, încetişor, "ără altă e$itare decât apăsarea mâinii stângi pe care o întindea contelui, 3orrel înghiţi sau, mai bine $is, savură substanţamisterioasă o"erită de 3onte#Cristo.

tunci amândoi tăcură. li aduse, tăcut şi atent, tutunul şi narghile#le, servi ca"eaua şi dispăru.

reptat#treptat, lămpile păliră în mâinile statuilor de marmură carele susţineau, şi mireasma împrăştiată în cameră îi păru lui 3orrel maipuţin pătrun$ătoare.

şe$at în "aţa lui 3onte#Cristo, îl privea în umbră, şi 3orrel nu vedeadecât strălucirea ochilor contelui. 0 durere imensă puse stăpânire pe tâ#năr; simţea că narghileaua îi scapă din mâini; obiectele îşi pierdeau, penesimţite, "orma şi culoarea; ochii tulburaţi vedeau deschi$ându#separcă, în perete, uşi şi perdele.

% Prietene' spuse e l, simt că mor; mulţumesc.%ăcu o s"orţare pentru a#i întinde încă o dată mâna, dar mâna

recă$u, moale, alături.tunci i se păru că 3onte#Cristo $âmbea, dar nu râsul lui ciudat şi

în"ricoşător care îl lăsase de multe ori să întrevadă misterele acestuisu"let pro"und, ci cu binevoitoarea compasiune pe care părinţii o aupentru copilaşii lor care aiurea$ă.

)n acelaşi timp contele creştea în ochii lui; statura lui aproape încă odată mai mare se desena pe tapetele roşii, îşi $vârlise pe spate părulnegru şi se arăta, în picioare, mândru ca unul din îngerii aceia cu caresunt ameninţaţi păcătoşii în $iua >udecăţii din Frmă.

Lăpus, toropit, 3orrel se răsturnă în jilţ4 o moleşeală voluptuoasă ise "urişă în vine. lte idei îi mobilară, pentru a spune ast"el, "runtea, aşa

cum o nouă întocmire de desene mobilea$ă caleidoscopul.Culcat, nervos, gâ"âind, 3orrel nu mai simţea viu într#însul decât vi#sul acesta4 i se părea că intră în delirul vag care precede celălaltnecunoscut ce se numeşte moartea.

)ncercă încă o dată să întindă contelui mâna, dar de data aceastamâna nu i se mai mişcă; vru să articule$e un suprem adio, limba i serostogoli în gâtlej, ca o piatră care ar astupa un mormânt.

0chii lui încărcaţi de moleşeli se închiseră "ără vrere4 cu toate aces#tea, dinapoia pleoapelor, se mişca o imagine pe care o recunoscu înciuda întunericului de care se credea învăluit.

Contele deschisese o uşă.)ndată o lumină imensă care strălucea într#o cameră vecină sau,mai bine $is, într#un palat din basme, năpădi sala unde 3orrel se lăsa în

voia agoniei plăcute.tunci vă$u venind în pragul sălii, la limita dintre ambele camere, o

"emeie minunat de "rumoasă.<alidă şi blândă, surâ$ătoare, ea părea îngerul îndurării, alungând

îngerul ră$bunărilor.— e şi deschide cerul pentru mine- gândi muribundul; îngerul

acesta seamănă cu cel pe care l#am pierdut.3onte#Cristo arătă tinerei "emei, cu degetul, so"aua unde se

odihnea 3orrel./a înaintă spre el, cu mâinile pe piept, cu $âmbetul pe bu$e.— !alentine: !alentine: strigă 3orr el din ad,n#ul sufletului!+ar gura lui nu rosti un sunet; şi, ca şi cum toate "orţele lui erau uni#

2<@



te în această emoţie lăuntrică, scoase un suspin şi închise ochii.Valentine se repe.i spre el!2u$ele lui 3orrel mai "ăcură o mişcare.— e cheamă, spuse contele; te cheamă din adâncul somnului său,

acela căruia ţi#ai încredinţat soarta, şi moartea a vrut să vă despartă4 din"ericire, însă, eu eram pre$ent şi#am învins moartea. !alentine, de acum

încolo nu trebuie să vă mai despărţiţi pe pământ; căci, pentru a teregăsi, el se năpusteşte în mormânt. +e nu eram eu, aţi "i murit

amândoi; vă redau unul altuia, deie +omnul să se ţină seamă de acestedouă e*istenţe pe care le salve$:!alentine apucă mâna lui 3onte#Cristo şi, într#un elan de ire$istibilă

bucurie, o duse la "u.e!— 0, mulţumeşte#mi i spuse contele; repetă#mi întruna, repetă#mi

că te#am "ăcut "ericită: Nu#ţi dai seama câtă nevoie am de aceastăcertitudine:

— +a, da, vă mulţumesc din tot su"letul: spuse !alentine; iar dacăvă îndoiţi că mulţumirile mele sunt sincere, întrebaţi#o pe Ha(dGe,cercetaţi#o pe sora mea dragă Ha(dGe care, de la plecarea noastră din%ranţa m#a ajutat să aştept cu răbdare — vorbindu#mi despredumneavoastră — $iua "ericită care luceşte astă$i pentru mine.

— şadar o iubeşti pe Ha(dGe- întrebă 3onte#Cristo cu o emoţie pecare se străduia $adarnic s#o tăinuiască.

% O' din tot sufletul!— tunci ascultă, !alentine, glăsui contele; îţi cer o "avoare.— +umne$eule, mie- unt oare aşa de "ericită-

% Da' ai numit)o pe a1d e sora dumita le4 să "ie într#adevăr soradumitale, !alentine; dă#i ei tot ce cre$i că#mi datore$i mie. 0crotiţi#o,3orrel şi dumneata, căci Mglasul contelui "u gata să se stingă în gâtlej ,căci de acum încolo ea va "i singură pe lume.

— ingură pe lume- repetă o voce dinapoia contelui; şi de ce-:onte)Cristo se ntoarse!Ha(dGe stătea palidă şi îngheţată privindu#l pe conte cu un gest de

ucigătoare încremenire.— <entru că mâine, copila mea, vei "i liberă, răspunse contele;

pentru că îţi vei relua în lume locul ce ţi se cuvine; pentru că nu vreau cadestinul meu să#l întunece pe al tău. %iică de prinţ, îţi redau bogăţiile şinumele părintelui tău:

Ha(dGe se îngălbeni, des"ăcu mâinile#i dia"ane, aşa cum "ace"ecioara care se încredinţea$ă +omnului, şi întrebă cu glas răguşit delacrimi4

— şadar, stăpâne, mă părăseşti-— Ha(dGe: Ha(dGe: eşti tânără, eşti "rumoasă; uită chiar şi numelemeu, şi "ii "ericită.

— 2ine, spuse Ha(dGe, ordinele tale vor "i e*ecutate, stăpâne; voiuita chiar şi numele tău, şi voi "i "ericită.

1i "ăcu un pas înapoi pentru a se retrage.— 0, +oamne: e*clamă !alentine sprijinind capul amorţit al lui 3or )

rel pe umărul ei; nu vedeţi cât de palidă e, nu înţelegeţi cât su"eră-Ha(dGe îi spuse cu o e*presie s"âşietoare4— urioară, de ce vrei să mă înţeleagă- /l e stăpânul meu şi eu sunt

sclava lui; are dreptul să nu vadă nimic.Contele se în"ioră la accentele glasului care tre$i cele mai tainice

"ibre ale inimii sale; ochii lui îi întâlniră pe ai "etei şi nu putură să suportestră lu#irea lor!

2@



% Dumne.eule6 +umne$eule: e adevărat oare ce mă lăsaseşi săbănuiesc- întrebă 3onte#Cristo. Ha(dGe, ai "i tu "ericită dacă nu m#aipărăsi-

— unt tânără, răspunse ea cu blândeţe, mi#e dragă viaţa pe caremi#ai "ăcut#o aşa de plăcută şi aş regreta să mor.

% Prin urmare' asta înseamnă că dacă te#aş părăsi, Ha(dGe...— +a, aş muri stăpâne:— +ar mă iubeşti-— 0, !alentine, el întreabă dacă îl iubesc: !alentine, spune#i tu dacă îl iubeşti pe 3a*imilien:Contele simţi că pieptul i se lărgeşte şi că inima i se dilată; deschise

braţele, Ha(dGe se aruncă scoţând un strigăt.— 0, da, te iubesc: spuse ea: te iubesc aşa cum cineva iubeşte

părintele, "ratele, soţul. e iubesc aşa cum cineva îşi iubeşte viaţa, cum îşi iubeşte +umne$eul, căci tu eşti pentru mine cea mai "rumoasă, ceamai "u nă şi cea mai mare dintre "iinţele create:

— %acă#se atunci precum vrei, înger drag: spuse contele. +umne$eucare m#a stârnit împotriva duşmanilor mei şi m#a "ăcut învingător, +um )ne$eu, — văd bine — nu vrea să pună căinţa la capătul victoriei; vroiamsă mă pedepsesc, +umne$eu vrea să mă ierte. ubeşte#mă, Ha(dGe; cineştie, poate că iubirea ta mă va "ace să uit ce trebuie să uit.

— +ar ce tot spui, stăpâne- întrebă "ata.— pun că un cuvânt al tău, Ha(dGe, m#a luminat mai mult decât

două$eci de ani de înţelepciune lentă; nu te am decât pe tine în lume,Ha(dGe. <rin tine îmi răscumpăr viaţa, prin tine pot să su"ăr, prin tine potsă "iu "ericit.

— )l au$i !alentine- strigă Ha(dGe; spune că prin mine poate săsu"ere: <rin mine, care mi#aş da viaţa pentru e l6

Contele se reculese o clipă.

— m întrevă$ut oare adevărul- glăsui el. 0, +oamne, n#are a "ace:Lăsplată sau pedeapsă, primesc destinul acesta. !ino, Ha(dGe, vino...1i, $vârlindu#şi braţul pe după mijlocul "etei, strânse mâna

!alentinei şi dispăru.Aproape un ceas trecu, în răstimpul căruia, suspinând, "ără glas, cu

ochii aţintiţi, !alentine rămase lângă 3orrel. )n s"ârşit, ea simţi cuminima lui bate, o adiere imperceptibilă îi deschise bu$ele şi în"iorareauşoară care anunţă revenirea vieţii trecu prin trupul tânărului.

)n s"ârşit, ochii lui se redeschiseră, dar aţintiţi şi rătăciţi mai întâi; peurmă vederea lui reveni, precisă, reală; o dată cu vederea, simţirea; odată cu simţirea, durerea.

— 0, e*clamă el cu accentul disperării, mai trăiesc- Contele m#a înşe lat6

)ntinse mâna spre masă şi apucă un cuţit.— +ragul meu, spuse !alentine cu $âmbetul ei adorabil, tre$eşte#te

şi uită#te spre mine.3orrel scoase un strigăt puternic şi delirând, plin de îndoială, orbit

ca de o arătare cerească, se prăbuşi în &enun#*i!!! doua $i, în $ori, 3orrel şi !alentine se plimbau braţ la braţ pe

ţărm, !alentine povestind lui 3orrel cum apăruse 3onte#Cristo în cameraei, cum i#a destăinuit totul, cum a "ăcut#o să pipăie crima cu degetul şi,

în s"ârşit, cum a salvat#o ca prin minune de la moarte, lăsând să secreadă că era moartă.Eăsiseră deschisă uşa peşterii şi ieşiră; pe cer luceau, în a$urul

matinal, ultimele stele ale nopţii.2@(



tunci 3orrel $ări, în penumbra unui grup de stânci, un bărbat careaştepta un semn să înainte$e; îl arătă !alentinei.

— , e >acoppo, căpitanul iahtului.1i îl chemă, cu un gest, spre ea şi spre 3a*imilien.— i ceva să ne spui- întrebă 3orrel.— veam să vă înmâne$ scrisoarea asta din partea contelui.— contelui- murmurară împreună cei doi t ineri!— +a, citiţi.

3orrel deschise scrisoarea şi citi4HDra&ul meu :aximilien'/ste ancorată pentru voi o corabie mică. >acoppo vă va duce la

=ivorno, unde domnul Noirtier îşi aşteaptă nepoata pe care vrea s#obinecuvânte$e mai înainte ca ea să te urme$e la altar. ot ce se găseşte

în peştera aceasta, prietene, casa mea de pe Champs#/l(sGes şi castelulmeu mic de la rGport, sunt darul de nuntă pe care /dmond +ant Js lfa#e fiului patronu lui său, 3orrel.

+omnişoara de !ille"ort va binevoi să ia jumătate, căci o rog să deasăracilor din <aris toată averea ce#i revine de la părintele ei devenitnebun şi de la "ratele ei decedat în luna septembrie, o dată cu mama eivitregă.

pune îngerului care va veghea asupra vieţii voastre, 3orrel, să seroa&e din #,nd n când pentru un om care, asemeni lui atan, s#a cre$uto clipă egalul +omnului şi care a recunoscut, cu toată smerenia unuicreştin, că numai în mâinile lui +umne$eu stau puterea supremă şi

înţelepciunea in"inită.Lugăciunile acestea vor alina, poate, remuşcarea pe care o poartă

în adâncul inimii sale.)ntrucât te priveşte, 3orrel, iată întreg secretul purtării mele "aţă de

dumneata; nu e*istă nici "ericire, nici nenorocire pe lumea aceasta./*istă comparaţia unei stări cu alta. tâta tot.umai #el #are a încercat ne"ericirea e*tremă e capabil să resimtă

"ericirea e*tremă. rebuie să "i vrut să mori, 3a*imilien, ca să ştii cât de plăcut e să

trăieşti. răiţi deci, şi "iţi "ericiţi, copii dragi ai inimii mele, şi nu uitaţi nicio )

dată că, până în $iua când +umne$eu va binevoi să de$văluie omuluiviitorul, întreaga înţelepciune omenească se va cuprinde în acestecuvinte4

2şteaptă şi nădă3duieştePrietenul vostru'(dmond "ant8s #onte de :onte)CristoH!

)n timpul lecturii scrisorii care#i comunica nebunia părintelui şimoa rtea "ratelui, moarte şi nebunie de care nu ştia, !alentine se

îngălbeni, un o"tat dureros scăpă din pieptul ei şi lacrimi care, deşităcute, nu erau mai puţin s"âşietoare, se rostogoliră pe obrajii ei;"ericirea ei o costa "oarte scump.

:orrel privi în juru#i cu nelinişte.— /i nu, contele e*agerea$ă genero$itatea sa, spuse el; !alentine

se va mulţumi cu averea mea modestă. Fnde e contele, prietene- +u#măla el. Ga#oppo ntinse m,na n .are!— Cum- ce vrei să spui- întrebă !alentine. Fnde e cont ele$ Unde e

2@2



a1d e$— <riviţi, spuse >acoppo.0chii celor doi tineri se "i*ară asupra liniei indicată de marinar şi, pe

linia de un albastru închis care despărţea la ori$ont cerul de 3editerana

contele de monte cristo 3.pdf

Documents