Contabilitate SEM I 2013

1. Societatea ALFA vinde 100 titluri de participare (acţiuni) emise de BETA la un preţ de vânzare de 120.000 lei/acţiune. ALFA a achiziţionat titlurile BETA la un preţ de 100.000 lei/acţiune. Care sunt veniturile/cheltuielile ocazionate de aceastã tranzacţie?

Raspuns:

ALFA trebuie sa recunoasca un venit (din imobilizari financiare cedate) de 12.000.000 lei pentru pretul de vanzare si o cheltuiala (privind imobilizarile financiare cedate) de 10.000.000 lei. 

2. Determinaţi costul de achiziţie al unui stoc de materii prime, cunoscând urmãtoarele informaţii: preţul de achiziţie 60.000.000 lei, reducere comercialã de care se beneficiazã de 2 %, cheltuieli de transport 2.500.000 lei, cheltuieli cu manipularea 800.000 lei, TVA 24%, amortizarea clãdirii unde se aflã sediul firmei 800.000.000 lei, cheltuieli cu iluminarea secţiilor de producţie 9.000.000 lei

Rezolvare:

Costul de achiziţie cuprinde următoarele elemente: - Preţul de achiziţie diminuat cu reducerea comercială(60.000.000 lei - 2% x 60.000.000 lei) = 58.800.000 lei;-Cheltuieli de transport 2.500.000 ei- Cheltuieli cu manipularea 800.000 lei; Cost de achizitie = 62.100.000 lei

Cheltuielile cu amortizarea clădirii unde se află sediul firmei şi iluminatul secţiilor de producţie nu sunt ocazionate direct de aducerea stocului de materii prime în starea şi locul în care se află.

3. Întreprinderea ALFA vinde mãrfuri în consignaţie în urmãtoarele condiţii: preţul de vânzare 100.000.000 lei, din care 10.000.000 lei reprezintã comisionul sãu. Care este suma venitului obţinut de ALFA din aceastã tranzacţie?

Raspuns:

ALFA recunoaşte ca venit doar comisionul său în valoare de 10.000.000 lei deoarece diferenţa dintre preţul de vânzare de 100.000.000 lei şi comisionul reţinut de ALFA reprezintă suma colectată în numele proprietarului bunului, care nu poate fi recunoscută ca venit.

4. Întreprinderea ALFA achiziţioneazã un echipament tehnologic. Ea primeşte odatã cu acesta douã produse program. Produsul A este utilizat pentru acţionarea automatã şi controlul echipamentului, iar produsul B este utilizat pentru analiza rentabilitãţii acestuia. Factura cuprinde:

– preţul echipamentului: 500.000.000 lei;

– cheltuieli de transport şi montaj: 100.000.000 lei;

– produsul program A: 50.000.000 lei;

– produsul program B: 10.000.000 lei.

Care este tratamentul contabil al intrãrii acestor active?

Raspuns :

% = 404 660.000.000 2131 600.000.000 208 60.000.000

5. Întreprinderea ALFA a cumpãrat o clãdire în exerciţiul N. Durata de viaţã a clãdirii fusese estimatã, la data achiziţiei, la 50 de ani. În exerciţiul N+30 (30 de ani mai târziu), ALFA încheie un contract de locaţie cu societatea BETA pentru încã 15 ani. Care este, în aceastã situaţie, durata economicã de viaţã a clãdirii ce trebuie comparatã cu durata contactului de locaţie (15 ani) în vederea clasificãrii acestuia?

Raspuns:

Conform art. 110, alin (4) din Reglementarea contabilă conforma cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene şi cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene, din 29.10.2009: „O amortizare semnificativa a conditiilor de utilizare sau invechirea unei imobilizari corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare.”

In functie de conditiile de functionare a cladirii, a previziunilor economice pe termen lung, de starea cladirii, etc, se poate decide daca conditiile de utilizare s-au modificat semnificativ, astfel incat sa se decida modificarea sau nu a duratei economice de viata.

In cazul in care raspunsul este negativ, durata economica de viata nu se modifica, cota de amortizare ramanand aceeasi cu cea anterioara ( 2%).

In cazul in care raspunsul este pozitiv, durata economica de viata va face obiectul ajustarilor. Avand in vedere durata contractului de locatie, logic ar fi ca ajustarea perioadei economice de viata ramasa sa fie egala cu perioada contractului, procedandu-se la recalcularea cotei de amortizare pentru aceasta perioada.

Durata economica de viata a cladirii vizata de clasificarea contractului de locatie, este durata economica de viata ramasa la inceputul contractului. Deci managementul societatii trebuie sa compare cei 15 ani cu 20 ani ramasi (50-30), pentru a incadra contractul intr-unul din cele 2 categorii: locatie sau locatie-finantare.

Standardul nu trebuie aplicat stocurilor, activelor rezultate din contractele de constructii, activelor reprezentand impozite amanate, activelor rezultate din beneficiilor acordate angajatilor sau activelor clasificate ca fiind detinute pentru vanzare (sau celor incluse intr-un grup care este clasificat ca fiind detinut pentru vanzare) deoarece standardele existente aplicabile acestor categorii de active contin cerinte specifice de recunoastere si evaluare a acestora.

6. Societatea Alfa achiziţioneazã la 1.01.N un echipament la preţul de 10.000 u.m. Managerii estimeazã o duratã de viaţã utilã de 8 ani şi o valoare rezidualã de 1.000 u.m. Metoda de amortizare utilizatã este metoda degresivã (coeficientul de degresie este 2). La sfârşitul exerciţiului N+2, deoarece existã indicii de depreciere se procedeazã la testul de depreciere. Valoarea recuperabilã este de 4.500 u.m. La sfârşitul exerciţiului N+3, durata de viaţã utilã rãmasã este reestimatã la 9 ani, valoarea rezidualã este reestimatã la 900 u.m. Metoda de amortizare utilizatã este metoda liniarã. La 31.12.N+4 existã indicii cã deprecierea s-a diminuat şi în urma testului se determinã o valoare recuperabilã de 5.800 u.m. Alfa utilizeazã tratamentul de bazã din IAS 16 pentru evaluarea echipamentelor. Determinaţi valoarea la care este evaluat în bilanţ echipamentul la sfârşitul exerciţiilor N, N+1, N+2, N+3 şi N+4.

7. În cursul exerciţiului N, societatea-mamã M vinde un stoc de marfã filialei sale F la preţul de 900.000 u.m. Costul de achiziţie al mãrfurilor vândute a fost de 500.000 u.m. Mãrfurile sunt vândute de cãtre societatea F unui client din exteriorul grupului la preţul de vânzare de 1.200.000 u.m. La 31.12.N în bilanţul lui F existã o datorie neplãtitã cãtre F de 400.000 u.m. Ce înregistrãri sunt necesare în vederea întocmirii situaţiilor financiare consolidate ştiind cã se utilizeazã metoda pe fluxuri? Justificaţi necesitatea acestora.

8. În exerciţiul N, M a vândut societãţii P (asociere în participaţie în care deţine un interes de 40%) mãrfuri la preţul de 150.000 u.m. Mãrfurile au fost achiziţionate de la o societate din exteriorul grupului la costul de 120.000 u.m. P a vândut unei societãţi din afara grupului 50% din mãrfurile cumpãrate de la M la preţul de 90.000 u.m. La 31.12.N, în bilanţul societãţii M existã o creanţã faţã de societatea F neîncasatã în sumã de 120.000 u.m. Ce înregistrãri sunt necesare la nivel consolidat pentru eliminarea efectelor acestei tranzacţii?

Expertiză contabilă

1.Care sunt prevederile reglementărilor legale privind expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare?

Raspuns:

Sediul reglementarilor legale privind expertizele contabile judiciare si extrajudiciare se afla in OG 65/1994, privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati, cu modificarile ulterioare. Potrivit acestor reglementari legale, efectuarea de expertize contabile judiciare si extrajudiciare este dreptul exclusiv al expertilor contabili.Aceasta exclusivitate rezulta din art. 6 lit. d din OG 65/1994, care stipuleaza ca “….efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice sau juridice in conditiile prevazute de lege”. Potrivit art. 7 din OG 65/1994 “expertii contabili pot sa-si exercite profesia individual sau se pot constitui in societati comerciale potrivit legii”. Coroborand cele doua texte legale ale OG 65/1994, rezulta ca in toate cazurile expertizele contabile judiciare si extrajudiciare pot fi elaborate numai de catre profesionistii care au dobandit legal, in conditiile OG 65/1994 calitate de expert contabil. Aceste lucrari nu pot fi elaborate de catre contabilii autorizati si nici de catre alti profesionisti.

2. Ce fapte pot atrage răspunderea disciplinară a experţilor contabili?

RĂSPUNS:

Expertii contabili raspund disciplinar în desfasurarea activitatii lor, în cazul în care au savârsit una din faptele (abateri de la norme, regulament) care atrag sanctiuni disciplinare.

Sanctiunile disciplinare ce se aplica expertilor contabili (si contabililor autorizati), în raport cu gravitatea abaterilor savârsite, sunt urmatoarele:

-mustrare

-avertisment scris

-suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil (sau de contabil autorizat) pe o perioada de timp de la trei luni la un an;

-interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil (sau de contabil autorizat).

Abaterile, în functie de care se aplica sanctiunile disciplinare, se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare.