Consum etic

1-Constatãri şi diagnostic

Reflexii asupra culturii de consum contemporanã

Punctul de plecare care ne permite sã inţelegem in ce manierã consumul a devenit modelul societãţii contemporane este ascensiunea burgheziei şi a capitalismului urban şi industrial.Industrializarea şi explozia consumului de masã a dus la o creştere continuã a pieţei de consum.Acest nou stil de viaţã a fost transmis prin intermediul televiziunii.Internaţionalizarea pieţei şi a capitalului in anii ’80 a permis extinderea societãţii de consum cu produse şi simboluri standardizate.Procesul de globalizare contemporan,transmis cu ajutorul tehnologiei şi a media,transmite o culturã in cel mai inalt grad consumatoare,individualistã şi indrãzneaţã.

Trebuie menţionatã transformarea uimitoare a Mass-mediei(tehnici publicitare sofisticate,creşterea scãrii de producţie şi diversificarea presei scrise,a radio-ului,a televiziunii,a cinema,a industriei discografice şi a Internetului) pentru a putea inţelege cum mesajele media au crescut puterea lor de seducţie vizând sã stimuleze un mai mare consum de bunuri şi de service.Totuşi,in ciuda marelui impact a resurselor tehnice actuale,capabile sã genereze imagini şi o comunicare in timp real in lumea intreagã,este bine de subliniat cã acest process se instaleazã mai facil acolo unde predominã pasivitatea şi o mentalitate necriticã.

Cum societatea nu evolueazã decât economic,era creeazã indicatori precum produsul intern brut,balanţa de plãţi sau indicii de consum,pentru a putea evolua calitatea vieţii şi starea bunã a persoanelor.In acelaşi scop,a fost recent inclus un nou indice,IDH(Indice de Dezvoltare Uman) care se fondeazã pe criterii “mai umane”.Natura,este consideratã exclusive ca o materie primã,este un bun natural legat in principal de aspectul economic şi deci la valoarea sa comercialã(mineralele şi biodiversitatea spre exemplu).Contemplarea naturii pentru a te bucura in toatã plenitudinea de frumuseţea sa a fost a fost relegatã in al doilea plan in spatele valorii sale comerciale.Ecosisteme sunt distruse pentru a extrage un material précis sau pentru a crea,cu scopuri comerciale,plantaţii a unei singure specii de arbori.Din punctul de vedere al fiinţei umane,acest process se traduce printr-

1

o lipsã de profunzime şi printr-o alienare crescutã in raport cu gradul de libertate care existã in putere in interiorul fiecãrei persoane şi care permite de a crea şi de a interveni in realitate. Acest fenomen este datorat,pe de o parte ,ideii,provenind din publicitate,cã fericirea constã intr-un consum privat şi nelimitat,şi pe de altã parte,precipitãrii(pentru a dobândi şi a se bucura de bunuri),care transformã timpul intr-o succesiune de momente isolate,caracterizate printr-o insatisfacţie permanentã,care la rândul ei suscitã dorinţa unui consum viitor. In fapt,economia modernã de piaţã este adeptã ideii cã “indivizii ca şi consumatori”trãiesc intr-o stare permanentã de carenţã subiectivã,provocatã de bunurile de consum,chiar in sânul unor societãţi care au rezolvat insuficienţele materiale de bazã. Ritmul de accelerare rapidã a pieţei,care alimenteazã ciclurile de reinoire constantã a sistemului productive,prin producerea de bunuri care nu dureazã şi care vor fi aruncate,imbinat cu o inovare permanentã copiatã pe moduri superficiale sau o “obsolescenţã programatã”(uşoare modificãri in formã,tehnologie sau stil care fac produsele precedente obsolete??) alimnenteazã acest ciclu. Lipsa de durabilitate şi slabul cost de producţie favorizeazã cãutarea constantã de noi produse. In general ,nu mai incercãm incercãm sã reparãm deoarece este mai facil de a se descotorosi de obiecte şi de a le cumpãra din nou. Conservarea şi reciclajul sunt forme exclusive de economisire in timp de crizã. Dar,in plus faţã de acestã eliminare in scurt termen,existã de asemenea eliminarea imediatã a produselor care au fost produse pentru a servi o singurã data,ca paharele de plastic sau butelile PET,ceea ce creazã o gravã problemã a mediului. Disocierea intre producţie şi consum,asociatã de poziţia preferenţialã pe care procesele intermediare ocupã in canalul de producţie(marketing,transport,comercializare,distribuţie),genereazã un volum de reziduri in creştere constantã,care nu pot fi tratate.

Accelerarea ciclului de producţie şi sãrãcirea naturii(care furnizeazã intranţii),se leagã de cantitatea exorbitantã de reziduri care s-au creat pânã la momentul final al consumului, orienteazã sistemul spre o entropie crescutã,fenomen care pe termen lung implicã un “ecocid”, adicã o aneantizare progresivã a mediului,care face posibilã viaţa umanã. Iatã, pe scurt aspectul violent, ingijorãtor şi iresponsabil al cercului vicios al producţiei şi al consumului faţã de mediu şi de fiinţele umane, mai ales cele din generaţile viitoare.

“Modernizarea sãrãciei”Conceptul de modernizare a sãrãciei se referã la o experienţã de sãrãcire a unor capacitãţi mentale şi operaţionale când trebuie infruntate problemele cotidiene,care sfârşesc prin a deveni o cerinţã de consum. Când acest tip de sãrãcie şi de dezrãdãcinare dominã,se produce o pierdere gravã de capacitãţi

2

individuale şi colective,care in trecut erau generalizate şi care,fâcând parte din cotidian,serveau a satisface unele cerinţe de bazã. Aceastã pierdere transformã astfel societatea modernã intr-o societate dependentã,şi intotdeauna mai mult,rapoarte de cumpãrare şi de vânzare in care moneda joacã rolul intermediar. Iatã o altã consecinţã care apare atunci când piaţa este prioritarã şi cã ea este situate mai presus de valorile existenţiale,ceea ce antreneazã reducerea timpului consacrat pentru activitãţile inutile pentru producţia de capital-de exemplu,timpul petrecut in famile,cu prietenii sau cu,comunitatea sau in naturã. Acest fenomen sfârşeşte prin a oferi o simplificarea funcţionãrii lucrurilor.

Inlãturarea puterii inerente fiecãrei persoane nu este restrânsã doar sarcinilor cotidiene şi cunoştinţelor precise(educaţie,sãnãtate,etc.) dar ea se intinde de asemenea la cunoaşterea lumii.Muncitorul-spectator-consumator acceptã acest process,in practicã,dacã se acomodeazã cu acesta,sau dacã nu incearcã sã facã o analizã criticã a faptelor.El renunţã astfel la o inţelegere proprie a lumii.Şi el sfârşeşte prin a se considera ca o persoanã care are lipsã de ceea ce cunoscãtorii şi propaganda ii prezintã ca strict necesar.Intotdeauna mai lipsit de instrumente pentru a obţine autonomia lor,omul şi femeia actualã devin progresiv incapabili de a-şi defini cerinţele lor pornind de la propria lor experienţã.Acest tip de persoanã cautã atunci libertatea de putere sã domine necesitatea prin consumul de mijloace de satisfacere oferite,uitând cã libertatea nu semnificã dispariţia cerinţelor,dacã nu autonomie a omului in raport cu proprile sale imperative.Ceea ce implicã a inţelege realitatea potenţialã ca un ansamblu de probabilitãţi,printre care el trebuie sã aleagã şi sã decidã;a inţelege incã cã libertatea cere inteligenţa unei relaţii dialogice cu viaţa.In aceastã opticã,trebuie sã citãm conceptul de bogãţie abstractã(tot ceea ce este acumulat fãrã a ajunge la a ne bucura de acesta),deoarece valoarea sa este invers proporţionalã cu gradul de libertate.Ca exemplu,putem sã gândim la funcţionarea propriului nostrum corp:toate alimentele sau toate nevoile pe care le consumãm in exces produce un dezechilibru,o dezordine,o boalã şi o risipã.Aceste excese implicã cã alte persoane sunt private de acest consum.Astfel,aşa cum corpul primeşte o cantitate suficientã de alimente şi de nevoi de bunã calitate pentru a fi sãnãtos,un colectiv va acţiona in funcţie de produsele pe care le va consuma.Indigestia şi nervozitatea provin din rãul care este excesul.

Problema eticã pentru a defini “ceea ce este in mod real suficient”,asupra planului individual şi colectiv,dispare din ideologia economicã a modernitãţii.Limita intre conceptul de necessitate(cerere contingent/control de sine insuşi) şi dorinţa(structural insaţiabilã/control al celuilalt) devine din ce in ce

3

mai slab din cauza unei stimulãri maxime a impulsului emoţional de a cumpãra provocatã de spectacolul publicitãţii.Aceastã “confuzie” intre conceptele de necesitate şi de dorinţã ne fac orbi la posibilitatea de a identifica nevoile noastre reale,permiţând sã predomine “consumul absurd”,care ne taie relaţile noastre afective cele mai importante.Sau incã,opţiunea in favoarea unei identitãţi inrãdãcinate in A AVEA mai degrabã decât in A FI a transformat o mare parte de societaţi contemporane superficiale şi de imagine,separând,de o manier ineditã,imaginea şi conţinutul şi condamnând-o pe aceasta la un vid existenţial.

Utilizatã ca referent important pentru inţelegerea unui mare numãr de societãţi şi epoci,consumul a extrapolata acest rol,devenind indicatorul procesului de socializare.Societatea contemporanã nu a experimentat un mare progress in ceea ce priveşte calitatatea vieţii,fiindcã creşterea proporţionalã speratã de fericire şi de realizare personalã nu s-a produs,chiar dacã astãzi dispunem de un acces la consum de 4,5 ori superior celui din secolul XIX şi XX şi o mai mare varietate de avantaje tehnologice decât cele care existau la acea epocã.In cursa spre obţinerea unei mai mari puteri de achiziţie,dragostea,toleranţa,responsabilitatea,angajamentul,armonia şi solidaritatea(surse de bazã pentru satisfacerea umanã) sunt legate unui plan secund.Plãcerea imediatã şi fugitivã a consumului naşte un sentiment ed frustrare şi de insatisfacţie care intãreşte situaţia de dependenţã faţã de modele de viaţã strãine individului şi acestea,la rândul lor,favorizeazã dezrãdãcineazã şi dezumanizeazã.Nu rãmâne decât un sentiment de indiferenţã faţã de viaţã,care reveleazã originea indispoziţiei şi vidul existenţial contemporan,gãsindu-şi expresia sa in cãutarea fãrã speranţã şi perpetuã in interiorul templelor-centre comerciale-a soluţiei miraculoase:satisfacţia creatã prin consumul de bunuri şi produse,susceptibile de a uşura angoasele şi de a garanta fericirea.

Dezvoltare şi InegalitateDacã analizãm principile de bazã a ideologiei fordismului(??),putem bãnui prezenţa alianţei intre noţiunea de a trãi bine sau fericire şi consumul privat nelimitat:dorinţa de a AVEA intotdeauna mai mult.Acestã ipotezã ar justifica o producţie crescutã şi fãrã limite,baza sistemului capitalist,care difuzeazã,in lumea intreagã,promisiuni al unui model de dezvoltare definindu-se ca “procesul civilizator”.

Globalizarea inghesuie pe cei care nu aderã la aceastã dogma.Ea importã stiluri de viaţã in numele unei “modernizãri” autojustificate.Procesul de decolonizare,antrenând formarea şi lãrgirea pieţei consumatoare de produse de mari puteri,a supus economiile lumii la un pact de dependenţã,alimentat prin interiorizarea unei mari autocritici

4

dezaprobatoare.Aceste ţãri au servit timp de secole(şi continuã sã o facã) de trambulinã şi de sprijin pentru creşterea de mari puteri,ceea ce,altfel spus,semnificã cã modelul dedezvoltare in vigoare este fondat pe un colonial de exploatare.“Modelele de viaţã in ţãrile bogate din N n-ar fi putut atinge un nivel atât de ridicat,dacã Sudul colonizat n-ar fi fost şi este incã exploatat.Dacã orice lucru necesar pentru obţinerea de produse care se vând in ţãrile bogate era plãtit la acelaşi nivel ca cel al unui muncitor specializat in Germania,majoritatea acestor produse ar fi atât de scumpe cã singurã o minoritate ar putea sã le cumpere.Dezvoltarea astfel numitã-pe care Vandana Shiva o numeşte “dezvoltare rea”-nu este un proces evolutiv mergând din jos in sus,dacã nu un proces de polarizare,in interiorul cãruia unii devin dince in ce mai bogaţi pe cheltuielile altor persoane care se gãsesc din ce in ce mai sãrace.Acum 200 de ani,lumea occidentalã nu era decât de 5 ori mai bogatã decât ţãrile sãrace astãzi.In 1960,acest raport trecea celui de 20 de ori superior şi in 1983,proporţia atinsã era de 46 de ori mai mult.Bogãţia acestor ţãri bogate creşte din ce in ce mai repede şi in limitele unei lumi limitate;ceea ce implicã cã ea creşte pe cheltuiala altora,ce eu continui sã denumesc ca,colonii.”(Mies:1991,p38)”.

Diferenţa existentã intre raporturile Nord-Sud şi ceea ce Vandana Shiva numeşte ca “rea dezvoltare”:un proces de radicalizare de inegalitate socio-economicã intre ţãri.Acest model se reproduce in interiorul a unei treimi din lume,cu polarizarea de clase sociale şi concentrarea de beneficii obţinute pornind de la exploatarea mizeriei.

Pentru ţãrile din Sud,mirajul acomodãrii consumului din Nord este o promisiune care,pentru majoritatea dintre ei,este intotdeauna amanita:un vis imposibil pentru cã este insutenabil pentru planetã.Foarte adesea,planurile de dezvoltare concepute de agenţiil naţionale sau internaţionale,având ca obiectiv de a importa beneficile societãţii de consum,busculeazã practicile tradiţionale purtãtoare a unei coeziuni sociale şi ele agraveazã condiţile de viaţã a micilor comunitãţi.Ordinea economicã internaţionalã actualã,in plus cã este utopistã,este profund injustã,deoarece aproape 20 % a populaţiei umane,trãind mai ales in ţãrile din Nord,trãieşte aruncatã in risipã şi superconsumare,acaparând 80 % din materia şi energia produsã anual pe planetã,in timp ce o masã de o masã de peste trei bilioane de persoane trãiesc in mizerie şi intr-o carenţã materialã aproape totalã.In plus faţã de faptul de as fi social de nesusţinut,aceastã situaţie alimenteazã un model de civilizaţie insutenabil pe plan ecologic,fiindcã in acest caz destinaţia economiei este determinatã de un model de consum neglijent şi totalmente nerealist cu privire la limitele obiective ale planetei.Un model care,pentru umanitate in

5

ansamblu,nu poate fi democratizat,deoarece faptul de a exista intr-un sector foarte minoritar corespunzând la 1/5 din populaţie,a fost suficient pentru a a mina capacitatea de subzistenţã a Terrei.Trebuie sã menţionãm cã,deşi foarte puţin vizibil,existã iniţiative,putând aparţine la domeniul social sau al mediului,nesupuse la acest stil de viaţã,care dau prioritate la practicile culturale locale şi valorii lor ca mijloc de supravieţuire.

II-Reprezentãri şi model nouCritica oboişnuirii la consum este,in plus,cea a productivitãţii,de a

şti,a volumului insutenabil şi a bunurilor aruncabile,produşi şi consumaţi cotidian de societatea noastrã,.reducând astfel mediul şi omul insuşi,la categoria de marfã.Consumul,numai sã fie sutenabil la nivelul la nivelul mediului,just social şi promoter al unei mai bune calitãţi a vieţii,este considerat ca benefic pentru societate.

Noi ne propunem sã examinãm domeniul etic pentru a putea propune alternative la mercantilismul progresiv al vieţii stabilit pe logica pieţii.Alternative susceptibile de a se tansforma in modele de dezvoltare,fondat pe criterii sutenabile de angajament,inglobând majoritatea populaţiei mondiale,care se aflã intr-o situaţie de extremã vulnerabilitate.Ceea ce implicã a retrage economiei locul central reconsiderând astfel alte valori ca sãnãtatea,fericirea persoanelor şi protecţia mediului.Etica trebuie sã fie un concept cheie,care sã fie reimplantat in cadrul unor regululi pentru a primi unsens.

Dacã acceptãm aceastã neincredere,este urgent de a defini conceptul de Consum Etic şi semnificaţia sa,pentru a atinge obiectivele acestui document.Deşi acest concept este creat pornind de la o criticã faţã de acomodarea la consum şi societatea de consum,este important de subliniat cã discuţia asociind consumul la posturi etice este foarte recent.De aceea bazele teoretice pentru definiţia sa sunt incã in construcţie.Denumirea de “consum etic” este incã supusã precauţiei:vorbim de consum etic,consum solidar,consum responsabil,consum echitabil,intre altele.Dupã pãreea noastrã,graţie multiplicãrii şi aprofundãrii discuţilor teoretice şi practice,aceste probleme o sã se imbogãţeascã şi o sã se bucure astfel de o mai bunã evaluare.

O sã incercãm sã expunem câteva reprezentãri a acestei tematici prezente in dezbaterile actuale.Ideea de “consum etic” trebuie sã se ancoreze a priori in definiţia datã eticii.Pentru cei care i-au conceptul de Eticã ca o definiţie de criterii pentru a judeca Binele şi Rãul,este important ca,conceptul de “Consum Etic” inglobeazã dimensiunea raportului considerat ca un fondator a unei alte idei

6

de consum care sã nu fie ancoratã in individualism.Cuvântul definind cel mai bine acest raport cu lumea este cel de “solidar”.Serveşte de a califica şi de a pune in evidenţã importanţa “Celuilalt” in valorile etice servând ca bazã la consum.Vorbim atunci in acest caz de un consume etic solidar.

Existã de asemenea denumirea simlificatã de “Consum solidar” figurând in literaturã şi referânduse la un consum care nu i-a in considerare numai binele nostru personal,dar care considerã de asemenea binele colectiv,fiindcã este in consum in care se completeazã producţia,selecţia tipului de consum poate fi favorabilã sau sã dãuneze la creaţie sau la menţinerea de posturi productive a unei societãţi in particular,la preservarea ecosistemelor şi la promovarea binelui colectiv al comunitãţilor,ţãrilor şi a planetelor.

“Consum responsanbil”-expresie folositã in Europa,mai ales inFranţa-ea apare in caz de luare in cunoştinţã a puterii consumatorilor,care devin organisme economice cu rol important de jucat,ajungând a fi la fel de importante ca intreprinderile şi instanţele de reglare a pieţei.Ea integreazã o lecturã a economiei care cautã sã ofere rãspunsuri locuitorilor unei lumi economice şi politice considerând fiinţa umanã ca un simplu consumator.In acest caz,a acţiona pentru a consuma astfel,este de a da atenţie la destinaţia financiarã a banului pe care il repunem pentru a dobândi un bun sau un serviciu şi exercita o presiune economicã pornind de la situaţia noastrã inferioarã pentru a compensa presiunile legislative provenind de sus.Aceasta implicã de asemenea,a acţiona şi a se mobilize pentru a putea accede la o informaţie clarã,susceptibilã de a promova evoluţia legilor şi de a exersa o presiune pe intreprinderi pentru ca toatã lumea sã dispunã de mijloacele necesare pentru a consuma produse de bunã calitate,in lumea intreagã.

Existã deci denumiri mai complexe şi mai detaliate(de trei termini sau mai mult) şi altele mai simple şi mai directe,care pornesc dintr-o definiţie clarã a semnificaţiei conceptului adoptat.

Vom utiliza provizoriu conceptul de Consum eticcuvânt original al forumului de discuţii al atelierului Polului Socio-economic Solidar),inţelegând prin eticã un ansamblu de valori asupra atenţiei şi responsabilitatea faţã de sine-insuşi,faţã de alţi şi faţã de mediu,care se aflã in centrul acţiunilor şi relaţilor integrate vieţii.Priveşte deci respectul limtelor omului insuşi şi a Naturii,recunoaşterea Terrei ca sursã de viaţã,co-responsabilitatea printr-o gestiune colectivã şi Recunoaşterea celuilalt a dreptului pe care il are de a accede la resurse şi la produsele necesare pentru a obţine o calitate de viaţã care sã fie demnã(ceea ce implicã cã toate raporturile,servicile,produsele şi ideile destinate consumului etic trebuie sã intre in cadrul societãţii,garanţie de drepturi

7

materiale,politice,educative,informative şi etice a persoanelor).In plus,Consumul etic se defineşte ca,cumpãrare şi/sau utilizare de bunuri,de servicii sau idei fondate pe conceptul etic.

Consumul Etic are deci ca scop reconstituirea obişnuinţelor speciei umane pentru a le orienta spre o ameliorare calitativã a condiţilor de muncã,de mediu,a sãnãtãţii şi a educaţiei,graţie promovãrii unui stil de viaţã prudent la nivel ecologic şi social just.

Dar cum sã vorbim de consum etic in contexte atât de diferite ca cel a populaţilor cele mai opulente şi cel a celor care trãiesc in condiţii sub-umane?Cum poate ea sã aibã acelaşi sens pentru cei care in cursul istoriei au fost dominatorii şi civilizaţii şi cei care au fost dominaţii şi barbarii?Aceastã primã analizã este fundamentalã pentru ca dezbaterea asupra consumului etic sã nu fie restrânsã la o discuţie elitistã şi academicã,indepãrtatã de realitatea celei mai mari pãrţi a populaţiei mondiale,intotdeauna anxioasã sã satisfacã cerinţe de consum de bazã,ca alimentarea,locuirea,educaţia,servicile sanitare,etc.

Dupã noi,a vorbi de consum etic pentru clasele superioare sau medii trebuie sã implice o reflecţie şi o calificare a actului de consum,care include etica ca referent in consumul individual şi colectiv,pentru a obţine moduri de satisfacere care sã fie ecologice şi viabile social,eliminând astfel modurile care degradeazã mediul şi omul.In fapt,aceasta implicã de asemenea nevoia de a consuma mai puţine materiale şi energie,atât ca titlu individual cât şi colectiv,mai ales când aceste materiale servesc la producţia de infrastructuri superflue,dotate cu o marjã de utilitate foarte redusã.Aceastã necesitate de a consuma mai puţin este justificatã prin faptul cã planeta are limitele sale şi ea devine o condiţie pentru ca nevoile materiale a majoritãţii populaţiei pot fi asigurate intr-un spaţiu de slabe resurse.

Pe de altã parte,pãturile sociale nesatisfãcând necesitãţile lor de bazã vãd cum libertatea lor de alegere este foarte restrânsã,ajungând chiar la absenţa dreptului la opţiune,in cazurile in care mizeria cea mai totalã dominã.Dupã datele ultimului raport al Programului de Dezvoltare Uman al ONU,intitulat Consum pentru Dezvoltarea Umanã,remarcãm cã in timp ce 20 % printre cei mai bogaţi ai planetei sunt responsabili de 86 % din totalul de cheltuieli ale consumului privat,20 % dintre cei mai sãraci sunt responsabili de numai 1,3 %(mai mult de un miliard de persoane sunt private de satisfacerea nevoilor de consum de bazã).In acest stadiu statele şi societatea civilã organizatã sã se implice pentru a garanta un nivel minim pornind de la care persoanele gãsindu-se in aceastã situaţie pot ieşi de urgenţã din nivelurile de subzistenţã in care ele se aflã pentru putere,in mod just,sã reflecte asupra viitorului lor şi sã-l evalueze.Aceastã nouã poziţie

8

odatã atinsã,procesul de calificare a consumului va fi important,in mãsura in care efectele de publicitate şi de marketing favorizeazã in general,idealizarea unui stil de viaţã de consumare exageratã,nerespectând nici cultura,nici obiceiurile locale,nici poziţile etice.Dacã noi nu suntem capabili de a furniza acest nivel minim,discursul asupra consumului etic nu va putea fi ipocrit pentru partea de umanitate care trãieşte luptând cotidian pentru o existenţã fãrã perspectiva viitorului.Trebuie sã amintim cã dorinţele de consum abuzive nerealizate pot exploda,mergând chiar pânã la acte iraţionale şi inumane de violenţã impotriva societãţii care le-a creat.

Dar ce s-ar intâmpla dacã niciodatã reflecţia asupra consumului nu se va transforma in act? Intr-o situaţie de acest gen,creaţia de impacte negative asupra economiei şi deci asupra slujbelor ar fi examinatã.Printre rãspunsurile posibile,se gãseşte cea a consumului de produse şi de servicii create printr-o economie solidarã,a cãroror beneficii sunt repartizate in interiorul unei colectivitãţi. In aceastã perspective,consumul intãreşte alternativele de producţie promovate de comunitãţi şi organizaţii sociale,care permit,la rândul lor,crearea unui mai mare numãr de posturi de muncã şi o mai bunã distribuţie a bogãţiilor.

Ar fi posibil de a imagina cã o poziţie criticã asupra consumului in sine poate semnifica reducerea cantitãţii exclusive a lucrului economic,cu o redistribuire a resurselor pentru alte tipuri de producţie,susceptibile de a dezvolta o tehnologie socialã şi a mediului corectã,putând genera bogãţie pentru un mai mare numãr de persoane.

III-Iniţiative şi inovaţiiPentru ca iniţiative mobilizatoare şi de sensibilizare la consumul etic

sã fie intreprinse,este de preferat de a interveni in 2 domenii:cel al Educaţiei şi cel al democratizãrii Informaţiei.

Educaţia,pentru a promova formarea de spirite critice apãrã o eticã care respectã şi asumã responsabilitatea prin raportarea la Celãlalt.Pentru a se face,este esenţial de a include in programele sistemului educativ classic şi in cursurile de formare profesionalã pentru muncitori,consumul etic şi reflecţia criticã asupra publicitãţii,pentru a incuraja dezbaterile in sãlile de clasã şi reuniunile familiale.Condiţia dobânditã in prealabil şi necesarã pentru acest produs,este formarea de profesori prin intermediul de cursuri de formare şi de reciclaj pentru ca ei sã poatã trata aceste teme in clasã.

In plus,informarea este necesarã pentru a permite opţiunea,alegerea,puterea de consummator:ce o sã sprijinim cu,consumul nostrum?O sã favorizãm menţinerea de raporturi de producţie oprimând intreprinderile sub-tratate multinaţional sau o sã contribuim la ceea ce mici iniţiative se implicã puternic in domeniul social şi al mediului?Dar cum

9

putem noi şti care sunt aceste produse şi aceste mãrfuri?Cum sã ştim dacã rujul de buze pe care il cumpãr este murdãrit de foamea femeilor de Bihar sau tortura miilor de cobia şi surâsuri in laboratoare?Cum putem cunoaşte efectele toxice a bateriilor de telefon portabil?Şi ce sã zicem la subiectul de radiaţii a aparatelor electronice in mediu?

Fragmentând procesele productive a ţãrilor care oferã mai multe avantaje comparative,globalizarea disimuleazã raporturile de exploatare a producţiei de mãrfuri,fiindcã schemele de terţiarizare şi de sub-tratare internaţionale fac dificilã o urmare şi o fiscalizre permanentã,inţelegând intreprinderi care se laudã de a fi ecologic corecte.In acelaşi timp,a descoperi raporturile de exploatare inerente mãrfurilor care se aflã in vânzare,este o sarcinã fundamentalã pentru a transforma raporturile de piaţã in raporturi personale concrete.Aceasta implicã un proces de invãţare punând in discuţie articularea intre raporturile pe care le stabilim in munca şi viaţa noastrã şi raporturile de exploatare inerente produselor pe care le consumãm.In aceastã manierã,conceptul de libertate subiectivã care existã in fiecare din noi este astfel lãrgit,in timp ce o oarecare autonomie in raport cu cunoaşterea generalã a naturii,a istoriei şi a vieţii altor ţãri creşte,factor care favorizeazã refuzarea compromisului şi a manipulãrii mercantile.

Printre iniţiativele de intervenţie,putem gândi la sistemul de divulgare a acestui tip de informare?denunţare prin organizaţii sau mişcãri sensibile la diiferite teme(femeile,mediul,rasele,muncitorii) prin intremediul de pamflete,video educative,etc.Putem de asemenea sã ţinem cont de opţiunea oferitã de mrdiile de divulgare existente(Internet,universitãţi,mişcãri socilale,etc.)pentru a crea mecanisme in vederea obţinerii de date,a divulga campanii,a oferi informaţii şi a promova dezbateri,difuzând,de o manierã generalã tipul de raporturi care se stabilesc intre oameni din cauza unui consum individualist ridicat.O strategie esenţialã constã in a crea forme alternative de interacţiune in procesele productive,aşa ca circulaţia de produse,organizarea socialã,tratamentul datelor,nivelurile şi modelele de consum,care presupun o invãţare responsabilã şi solidarã in raport cu prezentul şi cu viaţa,intãrind o cunoaştere angajatã in cãutãri de soluţii,riscând pentru a nu teoretiza doar dacã nu a acţiona.Sistematizarea acestor date poate servi pentru a ajuta a lua cele mai bune decizii interesând ceea ce avem nevoie şi ceea ce putem pentru a trece sau pentru a şti ce o sã favorizãm cu,consumul nostrum.

Un alt punct important este sistematizarea datelor relative la iniţiativele existente in diferitele pãrţi ale ţãrilor şi ale lumi,pentru a permite un contact cu ele şi un acces mai rapid şi mai facil de consumatori la aceste produse şi servicii,prin crearea de canale de distribuire(livrare prin

10

telefon,târguri independente,etc.) in vederea de a consolida şi de a stimula aceste iniţiative in reţelele de colaborare solidarã(nereglementate prin legile de piaţã,dacã nu prin preţuri juste).Pentru aceasta,este esenţial de a obţine,de manierã permanentã,date actualizate asupra acestor iniţiative,pentru a le include in bãncile de date deja existente.Astfel,bãncile de date vor fi cu adevãrat canale de consultare putând sã fie utilizate pe o mare scarã pentru un consum ecologic durabil şi just din punct de vedere social.

IV-PropuneriNeincrederea de revelat este cã a schimba modelul in care nu existã

limite pentru piaţa autoreglementabilã şi in care economia este fondatã pe acumulare şi pe consum-nelimitat-de bunuri materiale.A schimba acestã culturã implicã o veritabilã revoluţie socialã,economicã,politicã,moralã,culturalã,intelectualã şi spiritualã;şi introducerea consumului etic ca regulã in reuniunile sindicale şi mişcãrile sociale,fiindcã sunt la fel consumatori(individuali şi grup,in cadrul de acte realizate) şi,cã in plus,vor putea depãşi nivelul de denunţare pentru a reflecta asupra experienţelor şi a luptelor lor-a lupta pentru a consuma mai mult sau un consume tic?-prin realizarea de acţiuni cotidiene la nivelul local articulate in reţea pentru a crea un efect multiplicator.

A reduce existenţa inegalitãţilor sociale radicale pornind de la organizarea unei alte mdalitãţi economice şi de consum.Şi acest proces trebuie sã progreseze lent pornind de la o intãrire gradualã a reţelelor transversale,pentru ca aceştia sã exercite etica in practica cotidianã a consumului,orientând sprijinul politic in acest sens.Şi acestã articulare de intervenţii mergând din sectorul productiv pânã la sectorul economic trebuie sã implice statul,mişcãrile sociale,pentru a ajunge la nivelul comportamentelor fiecãrei persoane.

Prezentãm mai jos ,intr-o manierã sinteticã,câteva propuneri interesând fiecare din aceste aspecte:1.Promovarea modelului unui consum responsabil şi conştient-A incuraja discuţile asupra consecinţelor ecologice şi umane a modelelor de consum,la nivel local,naţional şi global,pentru a putea elabora patroni individuali şi colectivi care nu vor fi prejudiciabili nici in mediul colectiv,nici pentru generaţile viitoare,nici pentru satisfacerea democratizatã a nevoilor umane,adicã promovând echitatea,durabilitatea şi calitatea vieţii.2.A favoriza ruptura cu modelul asociind consumul excesiv şi realizarea personalã-A valoriza modalitãţile de satisfacere a nevoilor in vederea unui “mieux vivre”(a trãi mai bine),care nu vor fi dobândite intr-o manierã comercialã,dacã nu prin intermediul coexistenţei sociale,a schimbului efectiv

11

şi a identitãţii culturale.A pune in chestiune consumul excesiv atât ca nevoie a sistemului productive in era capitalului de masã şi a nu o considera ca un instrument de realizare personalã.3.Promovarea controlului democratic asupra industriei publicitare-A crea organisme reglementând mesajele publicitare,cu o mare reprezentare a societãţii civile organizatã,care reprimã minciuna,manipularea datelor şi creaţia artificialã de nevoi.A denunţa mecanismele psihologice subtile folosite de industria publicitarã pentru a modela dorinţele şi a le lipsi in funcţie de interesele capitalului.4.A creşte transparenţa şi onestitatea informaţiei faţã de consummator-Crearea de centre de discuţii şi de informare,larg deschise opiniei publice,furnizând indicatori şi date asupra calitãţii produselor şi a impactelor ecologice şi sociale derivând din producţia lor.Democratizarea procedurilor de stabilire a preţurilor şi costurilor produselor şi a servicilor,ceea ce va permite intervenţia consumatorului in elaborarea de preţuri juste.5.Intãrirea acţiunii puterii publice in promvarea consumului durabil-Dinamizarea acţiunii unor guverne democratice,pentru ca ele sã devinã asociaţi importanţi,fãrã ca totuşi a centaliza decizile interesând reglementarea sectorului privat şi satisfacerea nevoilor de bazã a populaţiei.Astimula instaurarea şi indeplinirea legilor garantând drepturile de consummator şi adoptând principiul de prudenţã in liberalizarea produselor şi a servicilor potenţial dãunãtoare binelui colectiv.A implanta politici fiscale favorizând economia solidarã şi sancţionând sistemele de producţie care incurajeazã risipa,poluarea şi marginalizarea socialã.6.A promova consumul etic in producerea de infrastructuri colective-A informa legislatorii,politicienii şi fucţionarii publici in general,sensibilizându-i la metodele de consum etic,reducând consumul de apã,de hârtie,de energie;şi a modifica legile de punere in adjudecare pentru a privilegia criterile sociale şi ecologice,programând şi aplicând modele alternative de transport sau de energie utilizând tehnologii durabile.7.Incurajarea acţiunii colective impotriva bunurilor de consum favorizând injustiţia şi non-durabilitatea.-A crea o reţea de informaţie şi de mişcare realã pentru a promova campanii şi acţiuni publice denunţând intreprinderile care exploateazã muncitorii sau care distrug mediul,pentru a putea astfel dezvolta şi intãri reţelele internaţionale de consumatori solidari sensibilizaţi pentru a colabora,urmânbdu-le,la articularea de mişcãri naţionale şi regionale pentru un consum etic.Organizarea boicotului colectiv de produse generate pornind de la raporturi de exploatare a fiinţei umane,a animalelor şi a naturii şi de asemenea produse şi servicii de ţãri care aţâţã rãzboaie sau cele in care fiinţa

12

umanã şi mediul nu sunt respectaţi,chiar dacã aceste produse sunt o mai bunã piaţã.8.A incuraja acţiunea colectivã in favoarea bunurilor de consum benefice şi durabile-A cunoaşte beneficile unei alegeri individuale şi clective pentru produsele care vor fi corecte pe plan ecologic(cu bazã de tehnologie nepoluantã,cu un ambalaj minim şi reciclabil,un minim de consum de energie,etc.) şi juste social(produse care sunt create pornind de la iniţiative de producţie localã fondate pe autonomie,cooperare,distribuire corectã a venitului şi promovarea unei demnitãţi de viaţã pentru muncitori).9.Promovarea satisfacerea,intotdeauna importantã,a nevoilor sociale de consum,prin intermediul economiei solidare-A sistematiza şi a rãspândi informaţii actualizate asupra intervenţilor solidare existente,pentru a putea astfel incuraja alegerile etice,a facilita schimburile şi a restructure,dintr-o manierã complementarã şi solidarã,canalele de producţie pornind de la consum.Crearea de puncte de vânzare in detaliu şi canale de distribuţie favorizând la maxim raportul direct intre producãtor şi consummator,şi strãduindu-se astfel pentru ca mai mult decât simplu schimb comercial de relaţii culturale şi sociale imnbogãţite sã se stabileascã.10.Incurajarea unei culturi de consum etic-A face apel şi a sensibiliza asupra consumului etic prin intermediul educaţiei(pentru a favoriza formarea de menitalitãţi critice şi apãrarea unei etici respectând şi asumãnd responsabilitãţi faţã de celãlalt) şi prin informare(pentru a permite opţiunea,selecţia,puterea consumatorului revelând raporturile de exploatare inerente mãrfurilor in vânzare) pentru a analiza articularea de raporturi pe care le stabilim in activitatea noastrã şi in viaţã,precum şi raporturile de exploatare pe care le gãsim in produsele pe care le consumãm.A introduce in etapele sistemului de educaţie classic,in cursurile de formare de profesori şi in cele de formare profesionalã,o reflecţie criticã asupra economiei,publicitãţii şi consumului.11.A incuraja formarea de actori sociali optãnd pentru consumul etic-A introduce consumul etic ca un scenariu de urmat in reuniunile sindicale şi mişcãrile sociale,pentru cã sunt la fel consumatori,pentru a favoriza formarea,intervenţia,promovarea şi lãrgirea asociaţilor de producãtori,de consumatori şi de reţele de colaborare solide.A valoriza familia şi,mai précis,femeile ca agenţi principali pentru formarea de cetãţeni practicând un consum responsabil in raport cu mediul social şi ecologic.

IV-Strategii şi organisme

13

Consumul implicã un mare mumãr de organisme ale societãţii:politice,sociale şi economice.Un proces eficace de schimbare in societate ca un tot cere o sinergie pozitivã a acestor organisme cu privire la problema eticã.

IndividulNici o transformare realã a societãţii nu este posibilã fãrã o nouã

atitudine individualã.Pornind de la premiza cã trebuie sã schimbãm lumea pentru a o ameliora şi cã o dorim mai bunã pentru generaţile viitoare şi pentru noi inşine,individual trebuie sã-şi asume responsabilitatea de a se auto-transforma.Ceea ce semnificã de a reflecta de manierã criticã asupra dorinţelor proprii şi deci şi asupra propriului consum.Va trebui sã-şi modifice obişnuinţele recurgând la noi moduri de satisfacere ecologicã care sã fie socialmente viabile.Individul conştient şi informat este intotdeauna mai vigilent faţã de seducţia publicitãţii şi a atitudinilor consumatoare care nu sunt etice şi nu se lasã inşelat de capcanele care ii apar.

Familia Familia este organizaţia cea mai importantã a societãţii,fiindcã este

vorba de primul grup in care se integreazã individual.In sânul familiei el se formeazã şi in care se reproduc şi se dezvoltã obişnuinţele sau atitudinile in raport cu viaţa.Este deci important de a inţelege consumul etic ca o valoare şi o acţiune vizând de a deştepta in copiii noştri ceea ce va deveni valorile societãţii viitoare.Grupurile umane care trãiesc in aceaşi comunitate la ţarã sau la oraş pot sã se uneascã pentru a ajuta la informarea altor grupuri in ce constã consumul etic.Femeile,mai ales,joacã un rol important in experienţele de respect faţã de viaţã şi in formarea de persoane pentru ca acestea sã fie incitate sã practice un consum social şi ecologic responabil,prin intermediul de programe de educaţie şi de informare adrsându-se pãrţii din populaţie care este susceptibilã de a putea multiplica experienţele salutare,durabile şi etice.

Comunitatea localãCãutarea de societãţii auto-durabile implicã cãutarea unui stil de viaţã

salutar,socialmente just şi durabil ecologic,graţie unei creşteri graduale şi semnificative a puterii individului şi a familiei,prin intãrirea şi valorificarea raporturilor comunitare cu culturile şi prin comportamentele fiecãrui individ a adaptaţi la sfera localã.In interiorul comunitãţii unde fiecare persoanã exercitã,in mod real calitatea sa de cetãţean.

Statul Statul trebuie sã fie promotorul şi distribuitorul bogãţiei,el trebuie sã

aibã responsabilitatea de a analiza şi de a reglementa in ce mãsurã şi unde trebuie aplicatã aceastã bogãţie,fâcând astfel societatea mai egalã şi

14

acordând atenţia necesarã nevoilor de bazã a sãnãtãţii,de educaţie,de asistenţã a integii populaţii.Trebuie intervenit de manieã eticã in consumul de resurse şi in cererile de ofertã pentru adjudecarea de noi servicii.De asemenea,trebuie aplicate legi avantajând produsele şi servicile etice şi relevând preţul,cu ajutorul taxelor de mediu,produse care sunt dãunãtoare societãţii şi mediului.

Organisme supranaţionaleA ţine cont de complexitatea de societãţi contemporane,aceste instanţe

de putere şi de informare trebuie sã acţioneze pentru a reglementa,la scarã globalã,principile de durabilitate,pornind de la o reorientare a cooperaţiei internaţionale in vederea obţinerii de mai multã solidaritate decât ajutor economic.In plus,ele trebuie sã se opunã ofensivei monopolizate in materie de brevete şi ele vor trebui sã dialogheze cu culturile admiţând obiceiurile diferiţilor oameni şi a diferitelor regiuni in domeniul economic,social şi ecologic,deoarece impactul asupra mediului a tehnologiei,comerţului,sistemului financiar,informãrii şi utilizãrii de resurse naturale şi energetice depãşesc frontierele.

Asociaţii şi Cooperative Societatea civilã organzatã exercitã puterea sa şi calitatea sa de

cetãţean de o manierã mai intensã in asociaţii şi cooperative.Asociaţile de consumatori,de exemplu,sunt fundamentale pentru orientarea,educarea şi formarea consumatorului şi pentru a promova iniţiatie alternative de producţie,de comerţ şi de servicii ale societãţii.Ele luptã pentru principiul precauţiei,recurs foarte util pentru a impiedica introducerea de tehnologii cu mare risc,ca ingineria geneticã şi transgenice in agriculturã şi in domenile medicale.Aceste asociaţii pot obţine şi divulga date nerevelate sau disimulate asupra etichetelor produselor.A democratiza datele care circulã in sistemul economic-producţie,comerţ,servicii-este sarcina principalã a asociaţilor de consum fiindcã veritabilii deţinãtori de informaţie şi de cunoştinţe nu transmit decât datele care ii interesazã.Asociaţile trebuie sã apropie realitatea şi complexitatea producţiei de consum şi invers.Sistemul de intermediari creşte distanţa intre producãtor şi consumator şi cu cât este mai complex ,cu atât este mai facil de a manipula agenţii intermediari-industrie,comerţ,publicitate,sistem financiar,transport.Din perspectiva lor,cooperativele sunt organizaţii economice care ,in exerciţiul activitãţilor lor cotidiene,sunt organizate economic şi joacã un rol important graţie formãrii de reţele intre ele in vederea promovãrii consumului etic.

In cadrul de strategii pentru continuitatea discuţiei şi intervenţiei asupra consumului etic,câteva propuneri au fost prezentate:

15

-Toţi participanţii la dezbateri pe forumuri electronice şi de intâlniri,in care sunt implicaţi la aceastã temã,trebuie sã aducã la cunoştinţã organizaţilor /ţãri colaborãrile lor la discuţii pentru ca ele sã poatã lucreze conform obiectivelor proprii.

-Propuneri pentru a continua dezbaterile asupra consumului etic sprijinind menţinerea paginii de web (http://consumption.socioeco.org),pentru a crea o singurã paginã care sã reuneascã toate dezbaterile interesând restul problemelor şi care va sevi,la fel de bine a utiliza listele de discuţii deja existente ca şi pentru a primi noi liste orientate spre continuarea dezbaterilor asupra consumului etic,pentru a putea astfel schimba impresii referindu-se la experienţe positive asupra acestui consum etic şi asupra altor probleme având aceeaşi temã,prin Internet.

-A intãrii şi a divulga bãncile de date asupra acţiunilor solidare care sunt deja in curs de realizare,astfel ca datele actualizate la nivel local şi al statului,pentu ca el sã fie mai facil consumatorului de a accede la acest tip de produs.

-Susţinerea,organizarea şi a participa la târgurile ecologice şi la actele servind la a schimba idei asupra consumului etic,articulând cu alte organisme.

-A colecta date pentru elaborarea unui cod de consume tic(un document sintetic putând fi distribuit asupra produselor şi care va servi la a divulga acest concept şi a favoriza reflecţia şi dezbaterea).

-A intra in contact cu instituţii in raport cu turismul responsabil şi banca solidarã,pentru a obţine noi ajutoare şi a putea astfel continua dialogul şi de a munci de o manierã articulate(de exemplu,pentru ca consumatorii sã facã boicot in unele ţãri).

16