Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

Constantin Narly

-30 mai 1896,Tecuci-6 iulie 1956,Bucuresti-

-reprezentant al pedagogiei personalitatii-

1. Viata sa- repere si opere considerabile

Se naste in familia lui Averin si Clementina Narly, la 30 mai 1896, al patrulea copil din cei sase, pe nume Constantin . Incetul cu incetul, viata il calauzeste pe tanarul Constantin spre taramul educatiei, acesta urmand Facultatea de litere si filosofie la Iasi, dupa absolvirea careia devine profesor titular la un liceu de baieti. Desi intreaga sa viata a functionat ca profesor- in diferite scoli si licee si in Universitatile din Iasi, Cernauti si Bucuresti- si a scris o multitudine de opere cu subiect pedagogic (Educatie si ideal-1927; Pedagogia sociala si personalitatea-1928; Tolstoi educator-1929; Patru mari educatori: John Locke, Vasile Conta, Sigmund Freud, Georg Kerschensteiner-1933; Istoria pedagogiei, vol.1: Crestinismul antic, Evul Mediu, Renasterea-1935; Pedagogia lui Immanuel Kant-1936; Catre o politica scolara-1937; Pedagogia generala-1938; Foaie de observatie generala.Intocmita pentru liceu-1938 etc.), Narly a avut o personalitate deschisa, inclinata si spre domeniul sensibil al prozei si poeziei, in care s-a remarcat prin diverse publicatii in versuri in reviste cu renume, precum Sburatorul, Viata noua, Nazuinta, Convorbiri literare; a facut chiar si cronica literara in revista Viata literara si a publicat un volum de proza, Evocari venetiene-Cernauti,1928, si unul de versuri, Ispite si biruinti-Bucuresti,1930. Intemeiaza o revista de pedagogie, care functioneaza intre anii 1931-1943 (Revista de pedagogie), doua colectii editoriale- Colectia pedagogilor romani si straini (1940) si Biblioteca de pedagogie (1941), si Seminarul umanist roman-1942, unde au loc seminarii si conferinte publice destinate invatatorilor,profesorilor si studentilor din ultimii ani. Primeste de-a lungul vietii mai multe distinctii, precum Coroana Romaniei si ordinul Meritul cultural, insa, odata cu instaurarea dictaturii comuniste, este obligat sa renunte la functia de profesor si moare in 6 iulie 1956, fara a inceta, insa, sa transmita prin operele sale literare un medaj autentic umanist.

2. Narly sau despre educatie

Marele pedagogog roman are o conceptie interesanta asupra pedagogiei si implicit a educatiei, accentuand importanta idealului educational prin cuvintele sale: „intreaga istorie a pedagogiei...este istoria idealurilor care au stapanit mentalitatea diverselor epoci, idealuri pe care educatia a tins sa le realizeze in om” (Nicolescu,Viorel, Pedagogie Generala, Bucuresti:

1

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 30 apud C.Narly,Pedagogia generala,Bucuresti, Cultura Romaneasca,1938,p.154). El considera ca orice sistem educativ contine o polaritate esentiala, generata de paideia inteleasa atat ca si cultura, cat si ca si copilarie, ceea ce conduce la aprecierea educatiei ca fiind formarea si cresterea copilului din perspectiva idealului pedagogic (Nicolescu,V. in Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 31) . Fire aparent realista, Narly este constient de faptul ca realitatea pedagogica si idealul educational nu pot sa realizeze o unitate perfecta sub forma unui om desavarsit, care sa fie o intruchipare exacta a idealului, dar, paradoxal, percepe fenomenul educativ ca fiind realizat tocmai din tensiunera produsa de cei 2 poli. El avanseaza ideea ca „educatia este un act complex, in care, fiind data posibilitatea ei, un om sau un grup de oameni intreprind asupra altora, cu care impreuna alcatuiesc o comunitate cu un inteles caracteristic, o actiune de influentare constienta, deci prin mijloace cat mai adecvate, cu intentia de a desavarsi in ei un ideal a carei ultima esenta, gandita constient sau nu, este tendinta spre personalitate” (Nicolescu,Viorel, Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 42 apud C.Narly,Pedagogia generala,Bucuresti, Cultura Romaneasca,1938,p.15 ). „Educatia este un fapt social si individual in acelasi timp. Este ceva care se intampla in jurul nostru si in acelasi timp se intampla si cu noi. De la nastere si pana la moarte, fiecare dintre noi este spectatorul si actorul acestui fapt.” (Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p.67). Pornind de la aceasta simpla constatare, Narly se ocupa de 4 mari probleme ale pedagogiei sistematice:

Posibilitatea educatiei; Idealul pedagogic; Mijloacele educatiei; Comunitatea pedagogica.

3. Educatia-posibilitati, limite

Narly considera ca rezolvata intrebarea cu privire la posibilitatea educatiei,sustinand mai utila o discutie asupra gradului de educabilitate, a masurii in care viata unui individ poate fi modelata sau modificata de influentele externe.

Pedagogul aminteste 3 mari personalitati care accentueaza puterea educatiei: John Locke, Helvetius si Kant, si una care sustine imposibilitatea educatiei: Arthur Schopenhauer.

Locke este cel care considera fiinta umana o „tabula rasa”, educatia fiind cea care poate forma si transforma, cea care determina marile deosebiri intre oameni. Helvetius, la randul sau, credea ca sufletul se naste gol de orice continut, fara idei innascute, tot ce omul poate sa ajunga se datoreaza muncii,efortului sau si influentei exercitate asupra sa, educatia fiind atotputernica. Kant considera educatia ca fiind cea mai grea si mai importanta preocupare a omenirii, spunand ca „omul poate sa devie om, numai prin educatie” si ca nu e „nimic decat ceea ce educatia face din el” (Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 104) si crede in neincetata sa perfectionare.

2

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

Contrar celor 3 de mai sus, Schopenhauer neaga orice influenta a educatiei asupra caracterului; sustine ca „omul nu e decat aparitia in lumea fenomenala a vointei sale” (Ibidem,p.111), iar vointa este libera, neputand fi influentata sau subjugata de nimic. Educatia nu poate modifica sau atinge in niciun fel nici caracterul, care este, dupa Schopenhauer, imuabil.

Tot in acest context, se cer amintite si limitele educatiei, asa cum sunt percepute de catre Narly; el aduce in discutie ereditatea si destinul si libertatea. In privinta raportului ereditate-educatie, pedagogul nu a ajuns la o concluzie unitara,dar, nediminuand importanta trasaturilor innascute, el considera ca „depinde in mare parte de opera educatiei ceea ce omul va ajunge la maturitate.” (Ibidem, p.137) si ca „aportul innascut al omului are nevoie de mediu pentru a se dezvolta ”( Ibidem, p.139), educatia fiind acel mediu intentionat folosit pentru desavarsirea omului. Si libertatea si destinul sunt privite ca limite, intr-o oarecare masura, aici resimtindu-se in mare masura influentele gandirii sale filosofice: el vorbeste de fiinta umana ca fiind alcatuita din trup, suflet si spirit, acesta din urma nereusind mereu sa se impuna primelor 2, neavand deci mereu libertate. Cele 3 dau atitudinea totala a omului, prin care el intervine in lumea inconjuratoare, modificand-o. Pentru ca omul sa poata intelege si cunoaste lumea, este nevoie ca educatia sa ingradeasca uneori libertatea uneia din cele 3, mai ales a spiritului.

Educatia, de asemenea, pare ca intervine, oprimand libertatile omenesti, insa ea doar evita dezordinea care ar da, de fapt, nastere la suprimarea libertatilor. Narly este de parere ca libertatea unui om este buna si trebuie sa ii fie permisa pana in punctul in care lezeaza libertatea altui semen de-al sau. Educatia are rolul de a asigura si a pastra libertatea fiecarui individ in parte, dar si libertatea colectivitatii.

4. Idealul educational- luneta prin care omul priveste realitatea pedagogica

Idealul educational este comparat de catre Narly cu o luneta prin care omul priveste, vede si concepe realitatea pedagogica insasi, este ceea ce determina atitudinea fata de fiinta umana (Nicolescu,V. in Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 31). El este una din temele fundamentale ale problematicii pedagogice,asupra careia autorul isi indreapta in mod special atentia si considera ca presupune neaparat formarea unei conceptii despre lume si viata, constituind „ideea motrica a intregului proces educativ” (Nicolescu,V. in Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 36). Narly adera la noul tip de ideal promovat de pedagogia experimentala, si anume cel care vizeaza indeosebi personalitatea, mai mult decat formarea individualitatii morale sau a caracterului- vechile idealuri. Astfel, personalitatea ca ideal al educatiei este definita de Narly drept „maximum de desavarsire intr-o fiinta umana a originalitatii sale specifice, in cadrul principiului social, principiu prin care intelegem armonia productiva cu mediul” (Nicolescu,Viorel, Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 30 apud C.Narly,Pedagogia generala,Bucuresti, Cultura Romaneasca,1938,p.232), acest principiu fiind concretizat in profesie. Narly atrage atentia, insa, asupra faptului ca nu orice profesie permite omului sa se afirmare ca personalitate, ci doar profesia-vocatie, in care

3

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

individul si socialul lucreaza impreuna pentru un scop, personalitatea putand acum fi mai clar definita ca un maximum de socializare a elementelor individualitatii. Profesia-vocatie nu este decat profesia pentru care omul are chemare, vocatie, in care este fericit, se poate realiza pe deplin, se simte liber si se poate afirma pe sine. Se transpun in ideile sale pedagogice si ideile filosofice, Narly sustinand ca pregatirea pentru profesia-vocatie e singura modalitate educationala ce poate conduce la intruparea eternului superior uman; aceasta pregatire inseamna formarea omului conform unei tabele de valori in varful careia sunt valorile abstracte, formale, valorile morale, care ghideaza omul in drumul sau spre devenire, spre ascensiune.

5. Functiile educatiei

Narly clasifica functiile educatiei in 2 mari categorii, ce pot fi impartite in pasive si active, daca se face raportare la rolul educatorului: ocrotirea copilului- functia pasiva- si promovarea-functia activa. In ce priveste functia de ocrotire, se considera ca educatorul trebuie sa execute actiuni de ferire prin care sa aiba de grija de copilul inca nepregatit pentru lume si viata, sa il fereasca de experientele ce pot duce la rezultate periculoase pentru acesta, dar si actiuni de ingrijire, prin care educatorul supervizeaza copilul astfel incat prin interactiunile sale cu mediu, chiar si prin ciocnirile fatale, puterile lui sa sporeasca. Functia de promovare are 2 laturi distincte: formarea si informarea. Cele 2 se interconditioneaza- copilului trebuie sa i se ofere informatii despre lumea din jurul sau si, in acelasi timp, sa i se ofere ajutor in formarea puterilor sale. Ferirea si ingrijirea sunt mai evidente si predomina in primii ani de viata, iar, pe masura ce copilul inainteaza in varsta, formarea si informarea le iau locul, integrandu-le in ele.

In invatamantul actual, dupa cum remarca si Narly in vremea sa, pare ca functia de informare detine mult teren, invatamantul preocupandu-se exclusiv de instructie, de informare. Pentru rezultate mai bune, insa, este necesara o imbinare a celor 2 laturi-formarea si informarea- educatia adresandu-se atat sufletului, mintii, cat si trupului.

6. Metode si tipuri de educatie

Prin tot ceea ce scrie, Narly incearca sa atraga atentia asupra faptului ca educatia trebuie sa devina cat mai mult educatie totala, a omului intreg, care este format din trup si suflet, inteligenta, sentiment si vointa. Deoarece educatia intentionata, care se face in scoala, il rupe pe copil de mediu si experientele formative din acesta, pedagogul vede necesara introducerea metodei, pe care o intelege ca „introducerea scolii in viata fireasca din afara si a acesteia in scoala” (Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p.310). Narly vorbeste despre mai multe tipuri de educatie, sau mai bine-zis actiuni educative ce vizeaza anumite componente ale personalitatii, precum:

educatia inteligentei educatia sentimentelor

4

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

educatia vointei educatia caracterului etc.

De ce sunt atat de neglijate sau chiar inexistente unele educatii enumerate mai sus? Raspunsul dat de Narly este simplu: pentru ca oamenii alearga spre ceea ce este imediat folositor si imediat evident, cum sunt progresele intelectuale, care sunt atat de accentuate de educatia din scoli. Insa educatia sentimentelor si cea a vointei sunt la fel de importante, viata insasi netrecandu-le cu vederea si testandu-le mereu.

In acest context, el vede necesara utilizarea unor metode personalitare intelese ca mijloace educative, care, reunindu-se sub semnul idealului pedagogic al personalitatii, tind sa dezvolte si sa desavarseasca in elev trasaturi referitoare la sine ca individ, cat si la mediul inconjurator, mai ales cel social si cel etic. Aceste metode pot fi folosite in lucrul pe echipe (metoda proiectelor, metoda centrelor de interes a lui Decroly, metoda Cousinet etc.), dar si in pedagogiile numite de noi alternative-planul Jena, planul Winnetka etc. Pentru educarea sentimentelor, Narly propune cateva metode precum:

- ambianta artistica: sala de clasa trebuie sa prezinte un aspect estetic;- metoda trairilor: literatura si analiza celor citite;- exemplul si ambianta morala: exemplul dat de profesor;- enotia creatiei si efortul propriu;- psihanaliza si autoanaliza: tinerea unui jurnal etc.

Pentru educarea vointei, Narly recomanda:- organizarea ambiantei morale: oferirea de exemple bune etc.;- cultul eroilor;- autocontrolul;- psihanaliza;- sugestia si autosugestia;- autoconducerea individuala si colectiva;- munca individuala si colectiva;- jocul si sportul;- gimnastica ritmica: deoarece reglementeaza miscarea etc.;- organizatiile de tineret.

7. Educatorul si educatul- termeni ai comunitatii pedagogice

Narly introduce un element de originalitate in pedagogia romaneasca prin termenul de comunitate pedagogica, pe care il defineste drept o forma de viata proprie oricarui act educativ, care- constituita din conlucrarea educatului si educatorului- se concretizeaza in institutiile educatiei, acestea apatand astfel ca insasi intruchiparea comunitatii pedagogice in varietatea infaptuirilor sale reale (Narly,C., Pedagogie Generala, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996,p. 45). Cunoasterea acesteia se face prin prisma studiului celor doi termeni ai sai- educatorul si educatul.

5

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

Educatorul are, la Narly, mai multe ipostaze:- educatorul in sens larg: mediul;- educatorul in sens restrans.

Mediul, ca si educator, este cel care contribuie la maturizarea omului, este un factor de inraurire difuzat peste tot in jurul nostru, cu diferite grade de eficacitate. Fie ca este vorba de mediul apropiat (animat sau inanimat; natural sau biologic si uman sau sufletesc), cu care copilul poate lua cunostinta in mod direct, sau de mediul departat(natiune,cultura,umanitate), individul trebuie sa il cunoasca pentru a stii la ce sa se astepte de la el. Doar atunci cand omul il cunoaste, acesta joaca rolul de mijloc educativ, cu influente pozitive in formarea si dezvoltarea acestuia. Narly explica necesitatea existentei unui educator de profesie-educatorul in sens restrans- prin simplul fapt ca omul are nevoie de mai mult decat ocrotire-care este una din functiile educatiei, mai sus dezbatute. El imparte acest tip de educator in 2 categorii:

educatorul natural: parintii, care nu sunt neaparat si intotdeauna educatori buni si a caror actiune educativa ramane in sfera influentelor neintentionate si nu capata valoare educativa efectiva;

educatorul de vocatie: educatoarea, invatatoarea, profesorul etc. care trebuie sa aiba vocatie, chemare pentru acea profesie.

Atunci cand vorbeste despre educatorul de vocatie sau invatatorul, Narly enumera si o serie de insusiri:

a. innascute: vointa de desavarsire, devotare, iubire pedagogica, putinta si tendinta de a-l intelege pe copil, entuziasm pedagogic, adanca moralitate, inteligenta si imaginatie;

b. dobandite: cultura generala, pregatire pedagogica, stil.

Asemeni educatorului, si educatul se imparte in 2 mari categorii: elevul si grupul de elevi. Acesta este fiinta umana in devenire, in diferite ipostaze ale vietii, la diferite varste- nu doar copilul de gradinita sau elevul din clasa a 5-a. Narly remarca faptul ca trebuie studiate si grupurile de tineri ce nu fac parte din scoala sau care nu au trecut prin aceasta pentru a putea fi si ei integrati social. El concepe si utilizeaza o serie de fise pedagogice sau foi de observatie pentru o tipologie vocationala- instrumente extrem de utile pentru orientarea profesionala a tinerilor, dar care, din pacate, nu s-au mai utilizat dupa moartea sa.

Narly mai vorbeste despre raportul dintre educator si educat, la baza caruia sustine ca este vointa de desavarsire, astfel comunitatea pedagogica insemnand o comunitate in care se depune efort pentru atingerea perfectiunii, dar si despre raportul dintre mediu si educat, ce consta in lipsa de atitudine individualizata a mediului caci acesta nu se adreseaza doar unui singur elev, ci oricarei fiinte care are dreptul si libertatea de a-si selecta mediul sau de a interveni, modificandu-l. Pedagogul remarca si opozitia dintre generatii diferite, care se diferentiaza la nivel psihologic, social si spiritual, ceea ce denota faptul ca nu suntem singurii are ne confruntam cu o astfel de problema.

6

Nistor Cristina Andreea, anul 1,PED-ARTE

8. In loc de incheiere

Constantin Narly a fost de departe un mare pedagog, care a cochetat cu proza si poezia, a fost remarcat de personalitati de nationalitate romana, cat si straina, si a ramas in umbra timpului drept reprezentatul pedagogiei personalitatii, dupa cum il numeste Viorel Nicolescu in deschiderea uneia din operele sale. S-a ocupat de studierea a patru mari probleme ale pedagogiei sistematice: posibilitatile educatiei, idealul pedagogic, mijloacele educatiei si comunitatea pedagogica, si a cautat sa vada in ce masura firmarea personalitatii si cea a omului social coincid, se armonizeaza, insa centrul pedagogiei sale a fost idealul educational sub forma personalitatii umane.

Incheiem aici cu ideea lui Narly, care inca rasuna ca un ecou in noi: fiecare om trebuie sa isi aduca aportul la simfonia universala... `

7