1 I. Gugiuman, Depresiunea Huºi, Bucureºti, 1959, p. 156, 167.2 * * * , Judeþul Vaslui – monografie, Bucureºti, 1980, p. 118.3 Gh. Ghibãnescu, Originea Huºilor – studiu istoric, Bârlad, 1887, p. 12.4 * * *, Istoria Huºilor, Galaþi, 1995, p. 101.

Consideraþii privind arhitectura urbanã în oraºul Huºi

(secolul XIX-lea - prima jumãtate a secolului al XX-lea)

Maria Popa

Secolul al XIX-lea a reprezentat ºi pentru oraºul Huºi o perioadã de noiºi importante transformãri, definindu-i-se în linii mari profilul urbanistic pecare l-a pãstrat fãrã prea mari modificãri pânã acum câteva decenii.

Situat într-un cadru natural deosebit de favorabil din punct de vedereagricol, într-o micã depresiune a Podiºului Central Moldovenesc, pe arteracomercialã a râului Prut, târgul Huºi a cunoscut un însemnat progres economic,social ºi cultural1. Pe lângã funcþia de centru comercial, meºteºugãresc ºi maiales manufacturier în cea de a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, la Huºis-a dezvoltat industria prelucrãtoare de materii prime agroalimentare, în spe-cial, de produse viticole ºi animaliere2.

Referitor la starea Huºului din aceastã perioadã, Gh. Ghibãnescu, ori-ginar din partea locului, arãta plin de admiraþie ºi de mâhnire, în acelaºi timp:„Închis între dealuri, ca într-o cetate, mulþimea viilor din apropiere face aerulcurat ºi oraºul destul de higienic. Numai nepãsarea oamenilor face sã se stricefoloasele date de naturã. Poziþiunea încântãtoare a fãcut ca Hasdeu sã-l com-pare cu Karlsbad-ul; dealurile ºi pãdurile Huºilor reproduc pânã acum, ima-ginaþiei cãlãtorului, pitoreºtile situri de lângã Karlsbad”3.

Reºedinþã domneascã încã din secolul al XV-lea ºi episcopalã dinsecolul al XVI-lea, în anul 1832, prin aplicarea prevederilor RegulamentuluiOrganic, târgul Huºi a primit titlul de oraº, iar în 1834 a devenit reºedinþã aþinutului Fãlciu ºi apoi, în 1871, a judeþului cu acelaºi nume, fiind înzestratcu noi instituþii administrative4.

Ca centru administrativ, oraºul a cunoscut o semnificativã creºtere ºidin punct de vedere demografic, prin fluxul de dregãtori domneºti, funcþio-nari ºi supuºi strãini (aºa numiþii „sudiþi”): meºteºugari, negustori, arendaºiºi liber profesioniºti. Cei mai mulþi s-au stabilit acum bulgarii ºi evreii, cares-au adãugat românilor majoritari ºi altor etnii (colonizate de domni ºi Epis-copie în Evul Mediu), husiþi ºi þigani, grupaþi în bresle pe lângã biserici.

Semnatar articol194

5 Ibidem, p. 107, 140-143.6 I. Gugiuman, op. cit., p. 156, 162.7 ***, Istoria Huºilor, p. 105-106, 143.8 Ibidem, p. 101, 141, 143.9 Ibidem, p. 105, 141.

Populaþia, care însuma 4.918 locuitori în 1832, a ajuns la 7.700 în 1835ºi se va dubla cãtre sfârºitul secolului XIX ºi începutul secolului al XX-lea,numãrând 14.309 locuitori în 1897, 15.652 în 1912 ºi 20.913 în 19185. Dintretoate centrele populate din depresiunea Huºi, oraºul Huºi a devenit, în aceastãperioadã, cel mai mare ca numãr de locuitori ºi cel mai important din punctde vedere economic, politic ºi cultural, mai ales dupã anul 1890, când s-aconstruit calea feratã Crasna – Huºi, care l-a pus în legãturã cu alte oraºe ºitârguri din partea de est a podiºului Moldovei: Iaºi, Vaslui, Bârlad, Fãlciu,precum ºi din alte zone ale þãrii6.

Creºterea populaþiei a dus la extinderea oraºului spre SE ºi spre V-NV.Potrivit planului din 1871, acesta se întindea pe o suprafaþã de 450 ha (plus3.470 ha vii, livezi ºi locuri virane), dezvoltându-se pe linia pieþei, de la Curteadomneascã spre Prut ºi spre garã (actualele strãzi: ªtefan cel Mare, GeneralTeleman, Alexandru Ioan Cuza ºi 1 Decembrie). Planul din 1885, fiind maicomplet, marca strãzile principale ºi cele 4 cartiere: Cotroceni, Broºteni, Plo-peni ºi Rãeºti7. Dacã în 1832 avea 1.217 de case, în anul 1891 cuprindea2.200 de case ºi 52 de strãzi8.

Astfel, începutul de secolul XIX târgul Huºi era o aºezare de tip rural,cu excepþia ansamblului fostei curþi domneºti, strãjuit de biserica „SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel”, ctitoritã de ªtefan cel Mare în anul 1495, cu strãzicare porneau din centru ºi care îºi aveau capãtul la marginea terenului agri-col. Construcþiile, în marea lor majoritate erau tipice zonei etnografice în carese înscria oraºul (ºi care se menþin ºi astãzi în zonele mãrginaºe strãzilor prin-cipale, aºa numitele „mahalale”, mai târziu „cartiere”), cu excepþia centruluidotat cu spatii pentru ateliere, dughene ºi prãvãlii. Specifice erau casele delut ºi lemn, cu douã sau mai multe încãperi, cu acoperiº în patru ape, cu saufãrã pridvor, aºezate la sol. Aceastã arhitecturã tradiþionalã, asemenea caselorþãrãneºti, impresiona prin echilibrul dintre volumetrie, planimetrie, plinuri ºigoluri de o rafinatã simplitate (fig. 1).

Devenit între timp reºedinþã de þinut ºi de judeþ, a fost înzestrat cu ins-tituþii corespunzãtoare acestui stadiu: isprãvnicie, tribunal, judecãtorie, ºcolibãnci etc. Însã incendiile repetate din anii 1844 (când au ars 192 de case ºi50 de dughene), 1847 ºi mai ales din anul 1873, au distrus mai mult de jumã-tate din oraº9. De aceea, marea majoritate a clãdirilor reprezentative ale oraºuluicare au supravieþuit pânã în zilele noastre, dateazã de la sfârºitul secolului

Titlu articol 195

10 N. Iorga, Drumuri ºi oraºe din România”, Bucureºti, 1903, p. 179.11 Ibidem, p. 206.12 Arhivele Naþionale Vaslui, fond Primãria Huºi, 1864-1950, dos. 1 /1864, f. 1;

dos. 1 / 1930, f. 25, dos. 29 / 1944.13 Ibidem, dos. 34 / 1940; vezi ºi dos. 29 / 1927, f. 5.14 ***, Istoria Huºilor, p. 220.

al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX-lea. Noile construcþii publiceºi alte lucrãri edilitare ridicate în aceastã perioadã au dat o notã urbanã nouãoraºului, aºezat la poalele dealurilor dinspre Prut.

N. Iorga, vizitând oraºul în anul 1902, impresionat de pitorescul acestorlocuri, se exprima astfel: „Te urci pe una din înãlþimile ce-ºi încãlzesc lasoare coastele acoperite de vii ºi deodatã-n vale privirea þi se coboarã asupracaselor albe, împrãºtiate într-o neorânduialã veselã a oraºului cu o tradiþiemândrã, vrednicã de trecutul glorios ºi aspiraþiile noastre naþionale”10.

Amploarea transformãrilor din arhitectura contemporanã a fãcut ca ceamai mare parte din aceste construcþii sã fie sacrificate (fig. 2 /a, b, c) saualtele care s-au pãstrat pânã astãzi sã fie rupte din context, pierzându-se printreblocurile standard.

Pentru a se pãstra personalitatea oraºului, a specificului local destul depitoresc din punct de vedere natural, arhitectural, artistic ºi urbanistic, celemai reprezentative mãrturii edilitare datând din secolul al XIX-lea ºi primajumãtate a secolului al XX-lea, au fost înscrise în lista monumentelor ºirezervaþiilor de arhitecturã.

În acþiunea de luare în evidenþã a fondului monumental din Huºi ºi careeste specific secolului al XIX-lea, s-a þinut cont de destinaþia iniþialã a cons-trucþiilor.

În ceea ce priveºte clãdirile cu destinaþie administrativã ºi culturalã, deremarcat este faptul cã pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutulsecolului al XX-lea, au fost folosite de regulã clãdirile particulare. Astfel,primãria a funcþionat, între anii 1906-1940, în casele donate de postelniculDimitrie Castroian, în anul 1864, pentru înfiinþarea spitalului comunal. Laacea datã erau considerate „cele mai frumoase case din oraº”, cumpãrate dela Smaranda Razu ºi demolate dupã cutremurul din 1940, pe locul cãrora s-aconstruit, apoi, policlinica11. În nomenclatorul stradal din anul 1930 figuraupe strada Ion Mârza, nr. 1612 (astãzi, str. 1 Decembrie).

Biblioteca publicã a fost instalatã în casa lãsatã testamentar de ElenaPopovici, în anul 1940, cu condiþia înfiinþãrii unui „centru de culturalizare”care sã-i poarte numele sãu (din prima cãsãtorie): „Elena Iamandi”13, demo-latã în anul 198814 ( fig.3). Pe locul ei se aflã astãzi o clãdire modernã de poºtã.

Semnatar articol

La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX-lea,s-a realizat un program special de construire a unor edificii publice (adminis-traþie, justiþie, învãþãmânt, sãnãtate etc.), cu parter ºi unele cu demisol parþial,care atrag atenþia prin diversitatea ºi fantezia decorului faþadelor, încadrat sti-listic în eclectismul de ºcoalã francezã (bogate decoraþii cu stucaturi, statui,bosaje, frize, medalioane º. a.). Din dorinþa de a imita modelele occidentale,se apeleazã la meºteri de peste hotare, cel mai cunoscut în zonã, fiind acumantreprenorul Lorenzo Collavini, de origine italianã, stabilit în Huºi15.

Predilecþia pentru aceste modele este ilustratã de edificiile de acestgen, care s-au mai pãstrat pânã în zilele noastre, precum: Tribunalul fostuluijudeþ Fãlciu (astãzi, Palatul Justiþiei, str. Al. Giugaru, nr.1)16 ºi Judecãtoria(astãzi, Casã de Culturã „Al. Giugaru”, str. Al. Giugaru nr.2), ambele construiteîn anul 1892, prevãzute cu intrãri monumentale pe patru coloane adosate(canelate, capitel simplu), frontoane neoclasice decorate în basorelief, pilaºtricu capitel compozit (motiv vegetal), bosaje pe toatã suprafaþa, muluri înretragere ºi frize decorative sub corniºã (cochilii, zimþi, cãrãmidã aparentã)ºi stucaturã interioarã (fig. 4-5); Camera Agricolã (astãzi, Clubul Elevilor ºiCopiilor, str. 1 Decembrie nr.11), ridicatã în 1911, cu pridvor monumental laintrarea principalã, sprijinit pe 4 coloane, din care douã adosate (capitel com-pozit), baluºtri sub ferestrele încadrate de profiluri rectangulare, surmontatede amoraºi, stucaturã interioarã ºi exterioarã (motive vegetale, florale, antro-pomorfe, medalioane); acoperiº de tip baroc cu lucarne decorate în acelaºistil cu finisajele exterioare, învelitoare din tablã decoratã în „solzi” (fig. 6);Banca „Albina” (astãzi, atelier – ªcoala nr. 1 „ Mihail Sadoveanu”, str. Al. I. Cuzanr. 13), construitã în anul 1914, ce se impune prin plastica decorativã a faþa-delor, compusã din frontoane, coloane adosate, ancadramente profilate, baluºtri,bosaje, motive vegetale, geometrice ºi antropomorfe, etc. (fig. 7)17; BancaNaþionalã a României (astãzi, Raiffeisen Bank S.A. – Agenþia Huºi, str. 1 Gen.Teleman nr. 1), ziditã între anii 1938–1940, pe trei niveluri (subsol, parter ºietaj), cu finisaje exterioare de o deosebitã valoare artisticã, constând în stucaturi,frize, capiteluri, bosaje, vase ornamentale etc. (fig. 8); Ansamblul vechiuluispital (azi, pavilion – boli contagioase, corp administrativ ºi arhivã), realizat

196

15 Fosta sa locuinþã este situatã astãzi pe str. Florilor nr. 2; clãdire cu demisol, par-ter, etaj ºi mansardã parþialã (cu grãdinã, împrejmuire din fier forjat). Casa are coloanela intrare, deschideri în arc în plin cintru ºi trilobate, balcoane cu balustrade din zidãrieºi fier forjat, fronton triunghiular; monograma ctitorului ºi datarea pe pardoseala dinmozaic de la intrarea principalã: „L. C. / 1924” , scarã interioarã cu balustradã de lemn;beci din cãrãmidã pe latura de sud.

16 În urma intervenþiilor efectuate, ornamentaþia faþadelor a fost simplificatã.17 Astãzi nefuncþionalã, degradatã de timp ºi cutremure.

Titlu articol 197

18 Arhivele Naþionale Vaslui, fond Primãria Huºi, 1864 – 1950, dos. 1 / 1896; veziºi Istoria Huºilor, p. 207; azi, clãdirile arhivei ºi corpului administrativ sunt nefuncþio-nabile, afectate de cutremure ºi intemperii.

19 ***, Istoria Huºilor, p. 191.20 Costin Clit, Liceul Teoretic „Cuza Vodã” din Huºi - studiu monografic, Vaslui,

2003, p. 22, 41; vezi ºi Laurenþiu ªtefãnescu, Din istoricul Liceului „Cuza Vodã” Huºi(1889-1925, în Acta Moldaviae Meridionalis, vol. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986, p. 483-487.

în anul 1897, pe terenul donat de Ecaterina P. Andreescu, din Huºi, în 1896,în suprafaþã de 60 de stânjeni, pe str. Movilelor (astãzi, str. 1 Decembrie nr. 44)18.Construcþiile impresioneazã prin echilibrul dintre planimetrie, volumetrie ºidecorul faþadelor (finisaje din cãrãmidã aparentã, bosaje la colþuri, casetoanesub corniºã, brâie ºi ancadramente profilate, console de lemn crestat).

O altã categorie de arhitecturã civilã o ocupã edificiile ºcolare. Acesteasunt, în general, construcþii funcþionale, cu arhitecturã de epocã. Eclectismulclasicizant cu nuanþe de baroc al arhitecturii de acest gen se regãseºte -în materie de program ºcolar ºi cu proporþii temperate, la ªcoala de Bãieþi,str. I. L. Caragiale nr. 419, cea mai veche ºcoalã publicã din Huºi, construitãîn anul 1893 (ºcoalã de tip „Spiru Haret”, cu 4 clase, cancelarie, arhivã ºi de-pendinþe). Pãstreazã ancadramente originare de epocã, console de lemn crestatºi din zidãrie, decorate cu palmete, uºã de lemn ºi feronerie.

În cu totul alt spirit, deosebit, atât prin amploarea proporþiilor cât ºiprin eclectismul predominant neoclasic al faþadelor (colþuri marcate de bosaje,casetoane ºi arcade duble la ferestre cu deschideri în arc în plin cintru ºi arcteºit, brâu decorativ sub corniºã – motive vegetale, console de lemn crestatcu tãieturi în scarã rotunjitã) este Liceul Teoretic „Cuza Vodã”, realizat întreanii 1913-1916 (str. M. Kogãlniceanu nr.15), ca sediu al Gimnaziului „Anas-tasie Panu”20, ce se dezvoltã pe trei niveluri (demisol, parter ºi etaj; fig. 9).

De asemenea, ºcolile ecleziastice ridicate de Episcopia Huºilor înprima jumãtate a secolului al XX-lea au întãrit predilecþia spre neoclasicismºi eclectism în arhitectura oraºului, exemple fiind: Seminarul ortodox (astãzi,Unitate militarã, str. 1 Decembrie nr. 42), construit între anii 1927-1931, cuparter ºi etaj, ºi ªcoala de cântãreþi (astãzi sediul administrativ al EpiscopieiHuºilor, str. ªtefan cel Mare, nr. 1), construitã în 1939, cu un singur nivel.

Un loc aparte în cadrul fondului arhitectural din aceastã perioadã îlocupã clãdirile – locuinþe, cele mai multe rãmase pe strãzile declarate rezervaþiide arhitecturã, care leagã centrul de garã, ºi anume strãzile G-ral Teleman,Al. I. Cuza ºi 1 Decembrie. Acestea sunt construcþii, în general, cu un singurnivel, de plan rectangular, din zidãrie de cãrãmidã, pe fundaþii de piatrã.Multe din ele mai poartã amprenta stilului tradiþional. Planimetric se potcaracteriza prin dispunerea unei sãli centrale în jurul cãreia se organizeazã

Semnatar articol198

21 ***, Istoria Huºilor, p. 292. 22 Aflatã în stare avansatã de degradare.

camerele în mod simetric. Construcþia de cãrãmidã este tencuitã în interior ºiexterior, cu faþade bogat ornamentate în stuc, tâmplãrii sculptate ºi feronerii.

Cu ocazia vizitei amintite mai sus, N. Iorga, deºi aprecia arhitecturaunor clãdiri din Huºi, sublinia, totodatã cã „nu sunt totdeauna de bun gust”,dar aratã, în acelaºi timp, cã ele exprimã „multã tragere de inimã ºi dorinþanaivã de a înfrumuseþa”.

Preluarea directã a arhitecturii populare, în forme culte, specific mol-doveneºti, este manifestatã la casa din str. Al. I. Cuza nr.27, consideratã ceamai veche casã pãstratã în centrul oraºului (cca. 1680 ºi refãcutã în secolul alXIX-lea, cu unele intervenþii în secolul al XX-lea) ºi care reprezintã cea maivãditã adaptare a clasicismului la tradiþiile constructive locale. Modenaturaclasicistã a corniºei ºi a frontonului se adapteazã schemei locale a casei cuparter ºi tindã, cerdac ºi pridvor pe coloane din zidãrie (iniþial din lemn,dovadã fiind stâlpii ºi bagdadia de lemn pe faþada posterioarã), prispã cubalustradã de lemn strujit (mosoare) ºi acoperiº în patru ape (cu grãdinã înfaþa casei ºi împrejmuire). La interior, pãstreazã sistemul de închidere al uºilorcu „clempuº”, „balamale” din fier, prelucrat în ateliere locale ºi sobe de teracotãoriginare (sfârºit de secol XIX – început de secol XX).

În aceeaºi linie arhitectonicã se înscriu ºi alte locuinþe, cu un singurnivel, de plan rectangular, cum ar fi : casele Ralea din str. Toma Kisacov, nr. 1,construite în anul 1864 de pãrinþii lui Mihai Ralea, eseist ºi om politichuºean21 (astãzi, cabinete medicale ºi grãdiniþã), mai ales cea de la nr. 1A, cuparter supraînãlþat pe un beci din cãrãmidã, ramificat (în parte surpat), cu cer-dac pe latura lungã ºi fronton neoclasic care marcheazã intrarea, sprijinit peºase coloane; prispã cu balustradã din fier forjat ºi grilaj cu data „1864”(peoberlihtul uºii de la intrare; fig. 10). Pe lângã acestea mai menþionãm casa depe strada Al. I. Cuza nr. 35, construitã în 1894, cu intrare monumentalã, cerdacºi fronton sprijinit pe patru coloane dorice, balustradã cu baluºtri, faþadebogat ornamentate cu motive vegetale, bosaje ºi ancadramentele ferestrelorprofilate, decorate cu motive geometrice, uºã originarã din lemn sculptat22;casa din str.G-ral Teleman nr. 13, construitã în anul 1902, având intrareaprincipalã marcatã de un pridvor ºi un fronton neoclasic (cãptuºit cu scân-durã), sprijinit de 4 colane dorice din zidãrie, faþade decorate cu pilaºtri cane-laþi, imitaþii de creneluri pe latura de vest, muluri în retragere sub corniºã,profiluri rectangulare la ferestre, subliniate de frontoane liniare ºi casetoaneîn partea inferioarã, console ºi tâmplãrie de lemn sculptat (fig. 14 / b); casadin str.1 Decembrie nr. 2, construitã în anul 1910, de asemenea, cu pridvormonumental ºi fronton neoclasic, sprijinit pe 4 coloane (capitel simplu), cugrãdinã ºi curte în jur.

Titlu articol 199

23 Astãzi, în stare avansatã de degradare, infestatã cu ciuperca Merullius Lacry-mans; existã proiect tehnic - faza P. T., D.E., elaborat de Pro-Gal b.p. Bucureºti, finan-þat de Ministerul Culturii ºi Cultelor, Aviz nr. 289 / M / 2005. Se prevãd lucrãri de con-solidare prin grinzi-centuri la nivelul fundaþiilor, cãptuºeli la pereþi în zonele fãrã deco-raþii, planºee din beton armat ºi supra betonãri peste bolþiºoarele din cãrãmidã. ªarpantaºi învelitoarea se înlocuiesc. Se refac, atât finisajele interioare ale pereþilor ºi tavanelor,cât ºi pardoselile. Se conservã tâmplãria exterioarã din lemn de stejar. Se refac decoraþiiledin tablã ºi se vor conserva lucrãrile de piatrã, cu condiþia eliminãrii atacului biologic.

24 Vezi, Ministerul Culturii ºi Cultelor, Premiile pentru Patrimoniul CulturalNaþional - 2004, Bucureºti, 2005, p. 28: reparatã de Episcopia Huºilor, Ministerul Culturii ºiCultelor ºi donator, Mihai Berea din Bucureºti, între anii 1989-2004, prin strãdania P. S. Epis-copIoachim premiat cu Premiul „Iulian Antonescu” pentru patrimoniul cultural naþional – 2004;a suferit unele transformãri constructive ºi stilistice, în urma ultimilor reparaþii.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se dezvoltã arhitecturaeclecticã ºi de imitaþie. Se construiesc case de dimensiuni mai mari, cu unulsau douã niveluri, demisoluri ºi mansarde parþiale, cu o decoraþie mai încãr-catã a faþadelor ºi mai voit festivã, ce ilustreazã starea materialã ºi poziþiasocialã a proprietarilor. Acestea se impun prin echilibru dintre planimetrie,volumetrie ºi plastica decorativã a faþadelor (cu porticuri, coloane, stucaturi,statuete, bosaje, baluºtri, feronerie, tâmplãrie sculptatã, monograme etc.).

Semnificative pentru ilustrarea acestui gen de locuinþe sunt urmãtoarele:- Casa Adam Mitache (astãzi sediul Muzeului municipal, fost sediu al

Prefecturii judeþului Fãlciu, str. Gen. Teleman, nr. 8)23, construitã la sfârºitulsecolului al XIX-lea (c. 1880), pe fundaþii mai vechi din secolul al XVIII-lea,în stil eclectic, cu bogate ornamente la interior ºi exterior, stil baroc ºi Renaº-tere francezã. Intrarea principalã este marcatã de un portic surmontat de fron-ton sprijinit pe douã coloane - capitel compozit ºi scãri monumentale de pia-trã. Pãstreazã finisajele exterioare cu decoraþii vegetale, zoomorfe, antropo-morfe ºi geometrice, medalioane ºi muluri sub corniºã, ancadramentele feres-trelor din imitaþie de piatrã, decorate cu frontoane ºi baluºtri, bosaje pe toatãsuprafaþa, uºa de lemn de stejar cu iniþialele ctitorului: „A”.”M”, tavanul dela intrare pictat ºi stucaturã interioarã; acoperiº articulat, de tip baroc cu lucarneºi învelitori din tablã, decorate cu motive vegetale ºi în „solzi” (fig.11).

- Casa Berea (astãzi, sediul Muzeului eparhial Huºi, str. 1 Decembrienr. 10), construitã la sfârºitul secolului al XIX lea (cca. 1889), în stil eclectic cufaþade ornamentate cu elemente de Renaºtere francezã ºi baroc, feronerie, sto-lerie sculptatã, ornamente în stuc ºi scarã monumentalã la interior24 (fig. 12).

-Casa Monostireanu (astãzi, restaurant al S.C. BICOMPLEX S.R.L.Huºi, cunoscut ºi sub denumirea de „Podgoriile Huºilor”), str. G-ral Telemannr. 15, construitã în stil eclectic cu bogate ornamentaþii cu elemente de Renaº-tere francezã ºi baroc (arcade în plin cintru, medalioane - stil rococo, casete,

Semnatar articol200

25 Intervenþii ulterioare asupra faþadelor: placarea soclului cu piatrã aparentã, înlo-cuirea tâmplãriei de lemn sculptat cu termopan.

26 V. Drãguþ, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, Bucureºti,1976, p. 171.

27 ***, Istoria Huºilor, p. 142, 170.28 Conform, Doina Rotaru ( + 29.12.2005).29 Ibidem, p. 171.

console, balconaºe, statui, stucaturã ºi oberlihturi de lemn - decor vegetale ºigeometric25; fig. 13).

Aceeaºi abundenþã decorativã de facturã eclecticã, predominant neo-clasicã aplicatã pe faþade cu ordonanþã tradiþionalã, o întâlnim ºi la alte locuinþeburgheze, de dimensiuni mai mici, organizate pe un singur nivel, cum ar ficasele de pe strãzile: G-ral Teleman nr. 6, 7, 11, 1 Decembrie nr. 1, 14 (fig. 14/a),Al. I. Cuza nr. 76. Altele, în numãr mai restrâns, preau elemente de tip baroc,exemplu fiind casele din str. 1 Decembrie nr. 8 (fig. 15) ºi Al. I. Cuza nr. 50.

Ca rãspuns la noile tendinþe din arhitectura româneascã de la începutulsecolului al XX-lea, câteva case sunt influenþate de stilul neoromânesc, fiindvorba de casele din strãzile; 1 Decembrie nr. 4 (foiºor cu coloane torsate, balus-tradã în trafor, uºã sculptatã din lemn de stejar), 1 Decembrie nr. 6 (ferestre înacoladã, ocniþe), Al. I. Cuza nr. 5; fig. 16) ºi 51 (pridvor cu arcade polilobate).

Nu putem încheia aceastã succintã prezentare a tipurilor de clãdiri dinHuºi, specifice secolului al XIX-lea, fãrã a include edificiile ecleziastice,majoritatea ridicate pe locul unor biserici de lemn, de cãtre bresle, cu excep-þia bisericii „ Sfinþii Apostoli”, care deºi este ziditã în secolul al XV-lea,datoritã intervenþiilor ulterioare are aspect de arhitecturã de secol XIX, pãs-trând în originar, doar pisania ºi urmele temeliilor26. Toate acestea au preluatplanul trilobat al ctitoriilor medievale, decorate la exterior, cu elemente neo-clasice ºi eclectice. Printre cele mai reprezentative, care au reuºit în mareparte sã-ºi pãstreze aspectul iniþial ºi care le conferã ºi valoarea de monumentistoric, amintim doar douã lãcaºe de cult ortodox:

- Biserica „Sf.-þii Voievozi” a breslei negustorilor bogasieri (str. Eroilornr. 10), construitã între anii 1849 -1855 (pe locul vechii biserici de lemn, din1770, arsã în 1873)27, având faþadele decorate cu elemente aparþinând stiluluiromantic (pilaºtri canelaþi, frizã de arcaturi sub corniºã, brâu median cu treiprofiluri, rezalite, ferestre rectangulare cu deschidere în arc în plin cintru28;turn clopotniþã detaºat (rupt din context, de cãtre blocurile construite în ceade a doua jumãtate a secolului al XX-lea) cu trei niveluri, intrare cu deschidereîn arc în plin cintru, acoperiº de tip baroc, datat: „1850-1857” (fig. 17).

- Biserica „Sf. Gheorghe” (str. Sf. Gheorghe nr. 1), ridicatã între anii1858-1867 de breasla blãnarilor 29, amestec de tradiþie (planimetrie ) ºi inovaþie

Titlu articol 201

30 Conform, Doina Rotaru; restauratã de Ministerul Culturii ºi Cultelor, 1992-2004.

(plasticã arhitecturalã – faþade decorate cu elemente preluate din repertoriulstilului neoclasic: arcaturi, pilaºtri canelaþi, profiluri simple ce marcheazãsoclu ºi corniºa; turn clopotniþã pe pridvor, secþiune pãtratã, subliniat de pro-filuri, acoperiº baroc30.

În condiþiile democratizãrii ºi privatizãrii de astãzi, ale alterãrii menta-litãþilor, ale lipsei de resurse financiare ºi de preocupare din partea comunitãþiilocale, patrimoniul clãdit al acestei urbe se aflã în mare pericol.

Relevarea semnificaþiei ºi valorii unor edificii huºene, dovezi incontes-tabile ale contribuþiei ºi capacitãþii creatoare a înaintaºilor acestor locuri, seimpune, cu atât mai mult astãzi, când, deºi, aflate sub protecþia legilor, multedintre ele au fost vitregite, suferind distrugeri, intervenþii arbitrare, utilizãri ºiamenajãri necorespunzãtoare, fiind lãsate în paraginã sau aduse în stare cri-ticã în mod intenþionat.

Punem aceastã temã în discuþie ca un semnal de alarmã pentru întregulfond monumental din judeþ, ignorat, agresat ºi mutilat.

Fig. 1 - Huºi - cartier Corni (carte poºtalã, 1922 - colecþia Muzeului jud. Vaslui)

Semnatar articol202

Fig. 2a - Str. ªtefan cel Mare (carte poºtalã, 1922 - colecþia Muzeului jud. Vaslui)

Fig. 2b - Piaþa ºi Hala (carte poºtalã, 1922 - colecþia Muzeului jud. Vaslui)

Titlu articol 203

Fig. 2c - Piaþa Halei (carte poºtalã, 1922 - colecþia Muzeului jud. Vaslui)

Fig. 3 - Casa Iamandi (carte poºtalã, 1988 - colecþia Bibliotecii Liceului „Cuza Vodã” Huºi)

Semnatar articol204

Fig. 4 - Tribunalul fostului jud. Fãlciu - faþada principalã (foto 2005)

Fig. 5 - Judecãtorie Huºi - detaliu faþada nord (foto 2005)

Titlu articol 205

Fig. 6 - Camerã Agricolã (foto 1989)

Fig. 7 - Bancã „Albina” - faþada principalã (foto 1989)

Semnatar articol206

Fig. 8 - Banca Naþionalã a României - Agenþia Huºi - vedere SV (carte poºtalã – colecþia Bibliotecii Liceului „Cuza Vodã” Huºi)

Fig. 9 - Liceul „Cuza Vodã” - vedere NE (foto 1958, colecþia Muzeului mun. Huºi)

Titlu articol 207

Fig. 10 - Casa Ralea (foto 1989)

Fig. 11 - Casa Adam Mitache (foto 2005)

Semnatar articol208

Fig. 12 - Casa Berea - faþadã SE (foto 1989)

Fig. 13 - Casa Monostireanu - vedere SE (foto 1989)

Titlu articol 209

Fig. 14a - Casã, str. 1 Decembrie nr. 14(1909) - detaliu uºã

Fig. 14b - Casã, str. G-ral Teleman nr. 13(1902) - detaliu uºã

Fig. 15 - Casã, str. 1 Decembrie, nr. 8 (1939) - detaliu fronton

Semnatar articol210

Fig. 16 - Casã, str. Al. I. Cuza nr. 5 (1934)

Fig. 17 - Biserica „Sfinþii Voievozi” - turn clopotniþã