CONFESIUNE LIRICde Mihai Eminescu

Aciea este lumea de-o sfarm e sfrmat.De sfarm pe vecie acest idol de lutEterna pace-ntinde imperiul ei muti soarele pe ceruri se-nchide ca o ranCe arde-n universul bolnav de viaa van.i marea tace-nceat; cntau strigoi; micare;O noapte condensat, n veci nepieritoare,Ca noaptea din sicriuri, din groap, din caverne Povestea linitit a morii cei eterneNu vezi c dei chipu-mi art-a fi de ghea,Un vis al meu cldura-i, lumina i viaa?V-am nelat, nemernici, v-am nchegat n vreme,V-am aruncat n via plecai sub anatemeS v uri din leagn, s v-omori n vain,V-am semnat n spaiu pe voi smna Cain,S cur am vrut snu-mi de tot ce-i crud, spurcati pentru voi anume creai al vieii iad.i s v-nele vecinic l-am mbrcat frumosCu nopi senine-n stele, cu soare auros.n smburii durerii eu pus-am fericire,n vicii am pus miere i n pcat zmbire.Tot ce-aspirai n lume, toate-au acelai fine.n mantie de rege m-am mbrcat pe minei de v-ntindei mna dup-a mea umbr-avar,Las mantia s-mi cad i m revedei iar.Coroan, aur, glorii, cntare i comori,Istorie i nume, iubire i onoriSunt basmele ce-nconjur, rznde, chipul meu:Atingei-le numai i vei vedea c-s eu.Din frazele istoriei mirosul meu v-atingeAm zugrvit n ochii-i semnturi de stele.Moarte i nemurire sunt numai umbre a mele.