Din Iulia Evelina, grupa 2, CRP

Comunicarea mediată electronic

Atunci când vorbim despre comunicarea mediată electronic (CME), vorbim despre bloguri,

telefoane mobile, conferinţe pe calculator, mail electronic, mesaje instante, comunităţi de

distribuit fotografii, social networks (Facebook, MySpace, Twitter etc.) şi tehnologie cu voce

peste IP precum Skype şi Youtube. Toate aceste tipuri de comunicare sunt în continuă

expansiune, acaparând treptat contextul personal, academic şi de afaceri.

Dar cum de putem vorbi despre o comunicare interpersonală în acest caz? În primul rând, pentru

că deşi este posibilă doar cu ajutorul unui dispozitiv electronic, comunicarea mediată electronic

este într-adevăr o comunicare interpersonală datorită relaţiilor şi conexiunilor pe care le creează,

ce adeseori coincid sau chiar înlocuiesc formele de comunicare interpesonală faţă-n faţă. Iar în al

doilea rând, nu tehnologia în sine comunică, ci individul prin intermediul acesteia.

Pentru a înţelege mai bine dimensiunile acestei forme de comunicare, ne vom opri treptat asupra

fiecărui canal principal de comunicare mediată electronic.

Telefoanele mobile

Un lucru este cert: telefoanele mobile au schimbat radical modul în care oamenii comunică

interpersonal. Şi deşi oferă multe avantaje şi fac comunicarea mai uşoară – poţi afla instant ce

fac cei dragi sau îţi poţi desfăşura munca de la birou atunci când eşti departe, telefoanele mobile

au totuşi şi dezavantaje.

Pe lângă faptul că se pierd emoţiile transmise prin comunicare din cauza lipsei contactului

vizual, telefoanele mobile distrag atenţia indivizilor într-o măsură din ce în ce mai mare. Este un

mijloc prin care indivizii sunt foarte uşor distraşi şi întrerupţi din orice ar face, iar în unele cazuri

devine şi un pericol major, de exemplu atunci când individul conduce un vehicul. Tocmai de

aceea, în unele ţări şi oraşe există legi împotriva folosirii telefoanelor mobile la volan.

Pentru a evita situaţiile neplăcute în care putem ajunge, vom trece în revistă câteva reguli pentru

folosirea telefonului mobil:

Dacă eşti în mijlocul unei conversaţii faţă-n faţă şi îţi sună telefonul, ignoră-l şi continuă

să vorbeşti. Mai mult de-atât, dacă acea conversaţie este foarte importantă (un interviu

pentru o slujbă, o şedinţă etc.) închide-ţi de tot telefonul.

Vorbeşte în privat. Există un motiv bun pentru care folosirea telefoanelor este interzisă în

muzee, biblioteci şi spitale – nimeni nu ar trebui deranjat şi inclus inevitabil într-o

conversaţie la care nu vrea să ia parte.

Evită să foloseşti telefonul pe difuzor.

Anunţă-i pe restul dinainte dacă urmează să primeşti un telefon important.

Ţine minte că întotdeauna când vrei răspunde la telefon atunci când te afli deja într-o

conversaţie vei transmite faptul că persoana de la telefon este mult mai importantă decât

cealaltă.

Foloseşte căsuţă vocală şi caller ID.

Fii sigur că telefonul tău este închis atunci când mergi la ore, bibliotecă, şedinţe,

conferinţe, interviuri, film etc.

Nu purta conversaţii telefonice personale la birou.

Dacă trebuie să foloseşti telefonul altcuiva, foloseşte-l cât mai puţin pentru a nu-i

consuma minutele.

Dacă nu ai semnal, închide şi caută un loc mai bun decât să te chinui să porţi discuţia cu

întreruperi.

Nu discuta probleme personale dacă te afli în public.

Nu folosi wireless-ul pe telefon în spitale şi avioane pentru a nu interfera cu echipamentul

electronic sensibi.

Internetul

Internetul este tărâmul tuturor posibilităţilor când vine vorba despre relaţii. Mulţi indivizi

folosesc internetul pentru a menţine contactul cu prietenii şi familia, în general aflaţi la distanţă

sau pentru a cunoaşte oameni noi, a crea relaţii noi.

Internetul este de asemenea şi locul în care toată lumea se schimbă, unde indivizii sunt altcineva

faţă de persoana din viaţa reală de zi cu zi. Este locul unde cei introvertiţi folosesc comunicarea

online pentru a compensa lipsa abilităţilor de a-şi satisface interacţiunile sociale în viaţa reală.

Aici ei se simt protejaţi şi simt că nu au nimic de pierdut, sunt ascunşi în spatele unui ecran. Este

locul unde cei timizi devin viteji.

Dar, după cum spuneam anterior, internetul oferă într-adevăr multe avantaje. Pe lângă faptul că

este o metodă de relaxare şi escapadă din realitate, internetul oferă şi alte beneficii precum

posibilitatea de a învăţa lucruri noi online, a-ţi găsi un loc de muncă, a face cumpărături şi multe

altele. Un alt exemplu ar fi cazul oamenilor care comunică mai bine în scris decât oral, iar în

acest caz internetul vine în ajutorul lor deoarece pot scrie şi rescrie ceea ce vor să zică, fără a

comite greşelile pe care le-ar face în mod normal pe cale orală.

Totodată, este o arie vastă în care poţi găsi diferite comunităţi online în care te regăseşti –

grupuri de discuţii, social networking, grupuri de muncă etc.

Problema cu e-mailurile şi comunicarea online în genere este, însă, că este mult mai puţin

personală deoarece lipseşte orice formă de comunicare nonverbală şi lasă loc de o multitudine de

interpretări, ceea ce ne aduce şi la aspectele negative ale internetului.

Studiile arată că 90% dintre cei care intră online îşi fac treaba şi apoi ies, însă ne vom concentra

acum pe cei 10% rămaşi. Aceştia sunt cei care devin izolaţi social deoarece se lasă înghiţiţi de

activităţile online care interferează cu viaţa lor personală şi profesională.

Mai mult de-atât, în prezent putem vorbi de o nouă boală şi anume dependenţa cyber. În acest

caz vorbim de un individ care simte nevoia să evadeze din viaţa reală din cauza furiei, plictiselii

sau depresiei şi ajunge într-un final să fie el însuşi controlat de calculator. Dependenţa de internet

poate duce la pierderea locului de muncă, probleme în mediul academic, probleme conjugale sau

lipsă de încredere. Dependenţa cyber poate însemna că individul are nevoie de atenţia, simţind

astfel că sunt plăcuţi şi că primesc multă atenţie de la prietenii virtuali.

O altă mare problemă a internetului este hărţuirea digitală, considerată cea mai rea dintre toate

deoarece nu cunoaşte limitele timpului şi spaţiului. Un copil poate fi hărţuit digital pretutindeni,

chiar şi în intimitatea propriului său dormitor. În 2005, 9% din copiii cu vârste cuprinse între 10

şi 17 ani susţineau că au fost hărţuiţi virtual, iar un alt studiu arată că peste 60% dintre studenţi

au fost hărţuiţi virtual la un momentdat în timpul facultăţii.

Mai rău de-atât, deoarece internetul oferă informaţii personale public face lucrurile mai uşoare

pentru violatori sau indivizi cu probleme ce îşi urmăresc victimele.

La un alt nivel, aptitudinile de scris pot fi considerabil afectate de folosirea e-mailului deoarece

utilizatorii vor ajunge la un momentdat să folosească un limbaj cu prescurtări şi într-un text

oficial.

Partea bună, însă, râmânbe faptul că poţi dezvolta numeroase relaţii cu ajutorul internetului care

de altfel ar fi fost imposibile, de exemplu relaţiile la distanţă. Totuşi, trebuie să fim mereu

conştienţi de faptul că indivizii pot minţi online cu privire la vârsta, sexul şi fizicul lor. Şi chiar

dacă este mult mai uşor să construieşi o relaţie la distanţă cu ajutorul internetului, studiile arată

că astfel de relaţii nu oferă nivelul de sprijin şi reciprocitate necesar pentru a avea un sentiment

de securitate şi fericire complet.

Blogging

Blog este prescurtarea cuvântului “Weblog” şi ne putem gândi la un blog ca la jurnalul public al

unei persoane.

Bloggingul a urcat rapid în lumea corporatistă, dar mai ales în mediul academic unde profesorii

şi universităţile în sine folosesc blogurile pentru a comunica mai uşor cu studenţii lor.

Social Networking

Cel mai actual şi răspândit concept, în special în rândul tinerilor – social networking, unde

vorbim de reţele de socializare precum Facebook, MySpace, Twitter, Youtube etc.

Facebook

Studiile arată că aproximativ 80% dintre studenţi folosesc Facebook zilnic. Să ne gândim doar la

câteva date statistice despre Facebook ca să înţelegem amploarea acestui fenomen – 1 miliard de

poze încărcate lunar, 10 milioane de videoclipuri încărcate lunar, 120 milioane de utilizatori intră

pe Facebook cel puţin o dată pe zi etc. Mai mult de-atât, în multe dicţionare cuvântul

“facebooking” figurează ca un verb ce înseamnă a comunica prin intermediul Facebookului cu

cineva.

Dar pe lângă beneficiile pe care această platformă online le oferă (menţinerea legăturii cu familia

şi prietenii, anunţarea evenimentelor, crearea reţelelor sociale etc.), problema este că informaţiile

personale ale indivizilor sunt accesibile tuturor. La fel ca în cazul internetului în genere, putem

vorbi şi aici despre dependenţa de Facebook. Alte probleme cauzate de Facebook pot fi: faptul că

o persoană cu tentative periculoase îşi poate găsi aliaţi, informaţiile pot fi folosite pentru a

şantaja şi utilizatorii pot deveni mai preocupaţi de cantitatea de relaţii interpersonale decât de

calitatea acestora.

MySpace, Twitter, Youtube

Un lucru important de menţionat în cazul formei de microblogging, Twitter, este faptul că

informaţia personală este distribuită mai departe şi altora. Deci, identitatea ta nu mai este practic

în posesia ta, ci poate şi vândută şi distribuită mai departe.

Este de menţionat şi un nou fenomen ce ia din ce în ce mai multă amploare şi anume

videoclipurile virale care se răspândesc instant ca un virus. Vorbim de videoclipuri cu sute de

milioane, ba chiar miliarde de vizualizări.

Mesajele Text (SMS)

Aproximativ 95% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 d eani folosesc mesajele regulat,

iar adolescenţii trimit circa 100 de mesaje zilnic.

De ce? Pentru că este o formă de comunicare instantă, este discretă şi nu deranjează pe nimeni,

nu te pot contacta decât cei apropiaţi care au numărul tău de telefon şi aşa mai departe.

Problema cu mesajele text apare atunci când individul trebuie să se concentreze asupra altui

lucru. SMS-urile sunt cea mai comună formă de distragere a atenţiei şi tocmai din această cauză

sunt responsabile şi pentru numeroase accidente rutiere. Mai mult de-atât, folosirea excesivă a

mesajelor text poate duce şi la afecţiuni de ordin fizic precum durerea şi umflarea tendoanelor de

la baza degetului mare şi încheieturii. În plus, acestea pot afecta aptitudinile de scris pe alte căi

de comunicare şi pot servi ca metodă de înşelăciune în mediile academice.

La fel ca în cazul Facebook-ului, şi texting-ul poate crea dependenţă. Se estimează că un

adolescent normal trimite în medie 2300 de mesaje lunar, lucru ce afectează capacitatea tinerilor

de a gândi profund anumite idei, probleme şi acţiuni. Ba chiar unele studii arată că texting-ul

poate face indivizii dependenţi de ceilalţi, aceştia apelând la mesaje text către prieteni şi în cazul

luării celei mai minore decizii.

Bibliografie

R. Berko, J. Aitken, A. Wolvin, 2010, ICOMM: Interpersonal Concepts and Competencies.

Foundations of Interpersonal Communication, Cap. 10, ” Electronically Mediated Interpersonal

Communication”, pp. 303-329.