CAPITOLUL IComunicareaCe este comunicarea (definiţie)D in pun c t de vede re c ro no l og i c , comun ica r ea e s t e p r imu l i n s t rumen t spiritual al omului în procesul socializarii sale.Comunicarea umana se ocupă de sensul informaţiei verbale, prezentată înf o r m a o r a l ă s a u s c r i s ă ş i d e c e l a l i n f o r m a ţ i e i n o n v e r b a l e , r e p r e z e n t a t ă d e  paralimbaj, mişcările corpului şi folosirea spaţiului.Tipuri de comunicareComunicarea poate fi verbala şi non verbala. La rândul său comunicareaverbală poate fi orală şi scrisă.TRIUNGHIUL COMUNICĂRIIÎn asistenţa medicală, comunicarea este o nevoie fundamentală şi trebuie săf i e o a r t ă pe ca r e s l u j i t o r i i ş t i i n ţ e i med i ca l e o î nnob i l e ază î n r e l a ţ i a cu omul  bolnav şi familia acestuia.În cazul bolnavilor cu boli incurabile, aşa cum sunt bolile neoplazice, dar şia l t e bo l i degene ra t i ve , neu ro log i ce , c a rd io -va scu l a r e , de nu t r i ţ i e , dem en ţ e l e ,SIDA, s.a., comunicarea, care reprezintă o nevoie stringentă a acestora, presupuneune l e ab i l i t ă ţ i r e l a ţ i ona l e , c a r e cons t au î n abo rda rea uno r s t r a t eg i i men i t e s ă stabilească relaţii interpersonale, empatice.Demersul paliativ, care se află în complementaritatea celor preventive,terapeutice şi de recuperare, vizează satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale şicuprinde pe lângă tratamentele medico-chirurgicale, toate îngrijirile " nursing" şitoate susţinerile psihologice şi spirituale, destinate să aline suferinţele somato- psihice, să amelioreze calitatea vieţii şi să asigure respectarea demnităţii condiţieiumane

   Rolul comunicării în practica medicalăP ro cesu l com un i că r i i r ep rez in t ă t r a nsmi t e r ea , r e cep ţ i ona rea , s t oca r ea ,  prelucrarea şi utilizarea informaţiilor, fiind caracteristică individului şi societăţiiîn toate etapele dezvoltării.În cercetările asupra comunicării au fost emise şi şapte anxiome ale acestui proces:1 . C o m u n i c a r e a e s t e i n e v i t a b i l ă a t â t t i m p c â t î n t r e d o i i n t e r l o c u t o r i comunicarea nu se limitează la componenta verbală, ci include procesulcomplex al mişcării corporale voluntare sau involuntare.2.Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi relaţional.3.Comunicarea este un proces continuu, care nu poate fi tratat în termeni decauză – efect sau stimul răspuns.4.Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie o formă analogică.5 .Com un ica r ea e s t e i r eve r s i b i l ă . 6.Comunicarea presupune raporturi de forţă şi ea implică tranzacţii simetricesau complementare.7.Comunicarea presupune procese de ajustare şi acordare.Procesul de comunicarea presupune şi existenţa unor scopuri, care au fostreliefate de N.Stanton (1995):- să fim recepţionaţi (auziţi sau citiţi);- să fim înţeleşi-

să fim acceptaţi- să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau de atitudine)Proces cheie în medicină, comunicarea îmbracă mai multe forme şi poate fiîntâlnită în diverse situaţii, cea mai importantă dintre ele fiind fără îndoială ceaîntre aistent şi pacient, care furnizează o mare parte din datele necesare stabiliriidiagnosticului.Î n t â l n i r i l e d i n t r e p a c i e n t ş i p e r s o n a l u l m e d i c a l s u n t p r i l e j u r i p e n t r u s c h i m b u r i d e i n f o r m a ţ i i , p e n t r u l u a r e a d e c i z i i l o r ş i p e n t r u m e n ţ i n e r e a s a u creşterea motivaţiei de a continua îngrijirea bolii, mai ales atunci când aceastaeste cronică. Aceste întâlniri pot fi într-un sistem regulat, sau sporadice, pot fi înregimintensiv sau ocazional şi pot include doar medicul de familie sau o întreagăechipă de medici specialişti, asistente etc. Abilitatea cadrelor medicale de a seangaja într-o comunicare eficientă cu pacienţii influenţează hotărâtor deciziile şicomportamentele ulterioare ale acestora. Prin modul în care comunicăm unii cuceilalţi putem încuraja sau descuraja hotărârile sau acţiunile intreprinse, ori pecare intenţionăm să le facem.3