Tematica: Comunicarea eficientă farmacist-pacient în urgenţele medicale întâlnite în farmacia de comunitate

1 Paralimbajul este:A. informaţia suplimentară pe care o primim prin vorbire prin variația tonului vocii sau ritmului;

B. la fel de important ca și cuvintele în sine, atunci când încercăm să comunicăm cu altcineva;

C. o structură de vorbire aplatizată;

D. o stare puternic emoțională;

E. o structură de vorbire alertă.

2 Funcții ale contactului vizual sunt următoarele:A. reglarea fluxului conversaţiei;

B. furnizarea de feedback vorbitorului despre ceea ce a comunicat;

C. exprimarea emoţiilor;

D. informarea despre normele culturale;

E. comunicarea verbală.

3 În deschiderea comunicării cu pacientul este necesar să:A. ne adresăm pacientului, utilizând numele acestuia, pentru a evita depersonalizarea;

B. invitam pacientul să se așeze, iar noi să stăm în picioare în fața sa;

C. existe un mediu fără factori perturbatori;

D. asigurăm pacientul că tot ceea ce vom discuta va rămâne confidenţial;

E. utilizăm o glumă, pentru a destinde atmosfera.

4 În intervievarea pacientului sunt utilizate alternativ, mai multe tipuri de întrebări:A. întrebări deschise;

B. întrebări alternative,

C. întrebări indiscrete;

D. întrebări justificative-interogative;

E. întrebări sugestive.

5 Referitor la empatie, următoarele afirmații sunt adevărate:A. este abilitatea de a intra în viaţa altor persoane şi a înţelege exact sentimentele şi semnificaţia lor;

B. este nevoia ca pacientul sa fie criticat;

C. este o parte esenţială a asertivităţii;

D. este necesară în colectarea informaţiei, atunci când intervievăm pacienţii sau când educăm şi consiliem;

E. este o barieră de comunicare.

6 Stilurile de comunicare ce pot deveni bariere dificil de depăşit în cadrul relaţiei farmacist-pacient, sunt:

A. stilul agresiv;

B. stilul pasiv;

C. stilul asertiv;

D. stilul indiferent;

E. stilul arogant.

7 Consilierea pacientului conduce la:A. reducerea erorilor în utilizarea medicamentului;

B. sporirea neîncrederii pacientului în farmaciști;

C. îmbunătăţirea rezultatelor terapiei și satisfacţiei pacientului;

D. reducerea reacţiilor adverse;

E. îmbunătățirea aderenței la tratament.

8 Următoarele situații pot constitui bariere în comunicarea farmacist-pacient:A. o farmacie aglomerată;

B. stilul asertiv de comunicare;

C. prezența factorilor perturbatori (zgomot);

D. analfabetismul pacientului;

E. hipoacuzia pacientului.

9 Exemple de tipuri de nonaderenţă sunt următoarele:A. pacientul a uitat să-şi ia medicamentele prescrise,

B. pacientul a întrerupt tratamentul înainte de expirarea perioadei indicate,

Pag. 1 / 5

C. pacientul pune întrebări referitoare la terapia medicamentoasă,

D. pacientul renunţă la tratament;

E. pacientul renunță la o parte din medicamentele prescrise.

10 Factorii care influenţează aderenţa la tratament pot fi:A. legați de pacient, de boală, de medicament sau de sistemul de sănătate;

B. neîncrederea în valoarea terapeutică a medicamentului;

C. existenţa unor tulburări cognitive, senzoriale sau psihomotorii asociate vârstei înaintate sau unor dizabilităţi;

D. diabetul zaharat;

E. reacțiile adverse.

11 Factori legaţi de medicament care influențează aderența la tratament sunt:A. complexitatea regimului terapeutic,

B. numărul mare al medicamentelor prescrise,

C. numărul mare de produse din farmacie,

D. durata lungă a tratamentului;

E. gravitatea bolii.

12 Farmacistul poate avea un rol esenţial în ameliorarea aderenţei la tratament prin:A. identificarea şi evaluarea problemelor de aderenţă,

B. amenințarea pacientului în legătură cu apariția complicațiilor bolii;

C. identificarea factorilor predispozanţi,

D. consilierea pacientului;

E. aprovizionarea farmaciei.

13 Etapele asistenței farmaceutice sunt:A. colectarea datelor despre pacient,

B. evaluarea informaţiei,

C. complianța,

D. elaborarea unui plan de măsuri terapeutice;

E. urmărirea evoluției pacientului.

14 Clasificarea febrei:A. 37,5°C – 38,5°C – febră moderată;

B. 38,5°C – 40°C – febră ridicată;

C. 40°C – 41 °C – hipertermie;

D. mai mare de 35°C – hipotermie;

E. sub 37°C - hipotermie.

15 Etape ale culegerii informațiilor de către farmacist, în sindroamele febrile sunt:A. observarea stării generale a pacientului (bună sau alterată, deshidratare);

B. recomandarea unui antipiretic OTC, personalizat pentru contextul pacientului;

C. măsurarea tensiunii arteriale;

D. recomandarea suplimentării rației hidrice zilnice, eventual soluții pentru rehidratare, în cazul prezenței semnelor de deshidratare;E. măsurarea temperaturii corporale.

16 Rinoreea se tratează cu:A. vasoconstrictoare locale (efedrină, nafazolină, xilometazolină, tetrizolină, etc.), în forme farmaceutice nazale;

B. vasoconstrictoare generale (pseudoefedrina), în forme farmaceutice orale;

C. antiseptice și antiinflamatoare bucale;

D. antiinflamatoare generale,

E. antipiretice.

17 Etapele culegerii informațiilor de către farmacist, la pacientul cu tuse, sunt:A. anamneza specifică tusei, pentru evidențierea particularităților semiologice ale tusei;

B. măsurarea glicemiei;

C. observarea semnelor și simptomelor asociate tusei (dispnee, cianoză, paloare, etc.);

D. recomandarea unei medicații OTC, individualizată pentru tipul de tuse și pentru contextul clinic al pacientului;

E. măsurarea tensiunii arteriale

18 Care dintre următoarele afirmații referitoare la tuse, sunt adevărate:A. tusea uscată iritativă, uneori spastică, se întâlneşte în pleurezie, faringite şi laringite, iniţial în bronşita acută, neoplasm bronşic, tuberculoză, adenopatie intertraheobronşică, astm;

Pag. 2 / 5

B. tusea iritativă este specifică edemului cerebral;

C. tusea chintoasă se caracterizează prin accese repetitive, spastice, urmate de un inspir profund şuierător, zgomotos. Se întâlneşte în mod caracteristic în tusea convulsivă;D. tusea productivă, însoţită de expectoraţie, se întâlneşte în bronşitele acute şi cronice, bronşiectazii, supuraţii pulmonare, tuberculoză, pneumonii, bronhopneumonii, neoplasm bronşic;E. tusea jenantă este frecventă.

19 Tratamentul tusei cuprinde:A. tratamentul cauzal,

B. tratamentul simptomatic cu antitusive sau expectorante,

C. stimulatoare ale centrului bulbar al tusei,

D. tratamentul simptomelor asociate tusei (febră, rinoree, dispnee, etc.);

E. inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei.

20 Posologia p.o pentru antitusivele centrale este:A. Codeina: la adulți, 15-30 mg la 4-6 ore; la copii peste 5 ani 0,2-0,3 mg/kg la 6-8 ore;

B. Butamirat: la adulți 20-25 mg de 4 ori pe zi; la copii sub 12 ani 5-15 mg de 3 ori pe zi;

C. Ambroxol: la adulți 90 mg/zi în 3 prize; la copii 15-45 mg/zi în 3 prize;

D. Oxeladina: la adulți 30-50 mg/zi; la copii până la 15 ani 10-30 mg/zi (10 mg/10kg/zi);

E. Bromhexin: la adulti 8 mg/zi; la copii peste 2 ani 2 mg/zi.

21 Care dintre următoarele contraindicații și precauții sunt adevărate?A. Codeina are efect deprimant asupra centrului respirator și se va administra cu prudență la pacienții cu insuficiență respiratorie, emfizemă pulmonar sau astm;B. Expectorantele secretostimulante sunt iritante gastrice puternice și sunt contraindicate la pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, cu gastrită, cu stare de vomă sau cu grețuri;C. Expectorantele bronhosecretolitice sunt iritante gastrice moderate și nu se vor administra la pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, cu gastrită, cu stare de vomă sau cu grețuri;D. Guaiafenezina are efect miorelaxant și este contraindicată la copiii sub 5 ani și la pacienții cu miastenie;

E. Oxeladina influențează capacitatea de a conduce vehicule.

22 În general, se pot distinge următoarele cauze ale cefaleei:A. cauze vasculare;

B. procese intracraniene,

C. cauze cutanate,

D. cauze extracraniene;

E. traumatismul piciorului.

23 Cefaleea psihogenă are următoarele caracteristici:A. apare fecvent în sindroamele nevrotice, în special la femei,

B. survine după o stare anxioasă, surmenaj intelectual, tulburări afective diverse,

C. este o cefalee intensă care cedează la administrare de glucoză sau zahăr,

D. apare dimineaţa la trezire şi dispare seara la culcare;

E. dispare rapid.

24 Farmacoterapia durerii lombare include:A. AINS (ibuprofen, naproxen, acid acetilsalicilic);

B. miorelaxante;

C. vitaminele B1, B6, B12;

D. analgezice opioide;

E. anticonvulsivante.

25 Care dintre următoarele afirmații referitoare la durerea toracică, sunt adevărate?A. durerea toracică de natură pleurală sau parietală se diminuează în inspir sau la mişcările toracelui;

B. durerea în punct fix se întâlneşte în afecţiuni ale scheletului toracic (fractură costală traumatică sau spontană), metastaze costale;C. dureri pe traiectul spaţiului intercostal, “în cingătoare”, sunt caracteristice nevralgiei intercostale sau apar în zona zooster toracică;D. dureri precordiale şi retrosternale - în angina pectorală şi infarctul miocardic;

E. durerea toracică este întotdeauna legată de mișcare.

26 Durerea de natură coronariană are următoarele caracteristici:A. este constrictivă sau ca o opresiune retrosternală;

B. iradiere spre gât, umărul stâng, braţ, antebraţ pe marginea cubitală, până la degetele IV-V;

Pag. 3 / 5

C. în general, nu cedează la nitroglicerină;

D. uneori, poate iradia atipic în regiunea latero-cervicală, spre mandibulă, interscapulo-vertebral, în ambii umeri şi membrele superioare, spre epigastru sau retroxifoidian;E. în general, cedează la nitroglicerină.

27 Angina instabilă și infarctul de miocard necesită terapie de primă intenție cu:A. coronarodilatator- nitroglicerină sublingual, repetat la 5-10 minute;

B. corticosteroizi, în doze mari;

C. analgezic corelat cu intensitatea durerii (Piafen p.o. sau i.v. sau analgezic opioid);

D. antibioterapie, pentru combaterea complicațiilor pulmonare;

E. hipocolesterolemiante.

28 Referitor la colică, următoarele afirmații sunt false:A. colica este o durere violentă, persistentă, determinată de contracţia spastică a musculaturii netede a unui organ cavitar;B. colica veziculară apare ca jenă în hipocondrul drept cu iradiere lombară şi spre umărul drept;

C. colica apendiculară se manifestă ca o durere vie în epigastru;

D. colica intestinală se caracterizează prin dureri constrictive, violente, cu iradiere în mezogastru, însoţită de borborisme, flatulenţă, meteorism abdominal;E. colica este o durere moderată.

29 În sindromul dispeptic funcțional, farmacistul poate recomanda și elibera individualizat, produse OTC cu:

A. antisecretoare gastrice: ranitidină, omeprazol, pantoprazol;

B. antiacide și adsorbante (Antacid, Almagel, Dicarbocalm, Maalox, Malucol, etc.);

C. antibiotice cu spectru larg;

D. antiflatulente (Espumisan, Sab simplex, Epicogel, Carbo medicinalis);

E. reglatoare ale motilității intestinale.

30 Conduita terapeutică în caz de epistaxis are drept obiectiv:A. hemostaza locală;

B. prevenirea unui episod viitor;

C. înlăturarea cauzei;

D. reechilibrare volemică și cardio-vasculară;

E. evitarea cefaleei.

31 Medicația coagulantă locală recomandată în epistaxis, este:A. apa oxigenată 12%;

B. vitamina K, local;

C. bureți de fibrină (Gelaspon);

D. substanțe vasoconstrictoare: efedrina 2%, adrenalina 1%, unguent hemostatic cu Tanin;

E. derivați de cumarine.

32 Factori care pot declanșa anafliaxia sunt:A. alimentele - în special ouă, fructe de mare, nuci, cereale, lapte, alune;

B. stresul;

C. înțepături de insecte;

D. medicamente - mai ales antibiotice din grupul cefalosporinelor sau penicilinelor;

E. lipsa oxigenului.

33 Tratamentul șocului anafilactic presupune:A. întreruperea contactului cu alergenul;

B. eliberarea căilor respiratorii și oxigenoterapie;

C. manitol, pentru combaterea edemului cerebral;

D. epinefrină, pentru efectul vasoconstrictor și bronhodilatator;

E. adrenalină, pentru efectul vasodilatator.

34 Cei trei agenți antibiotici topici utilizați pe scară largă în tratamentul arsurilor, sunt:A. crema cu sulfadiazină argentică;

B. crema cu mafenid acetat;

C. crema cu nitrat de argint;

D. crema cu acid salicilic;

E. crema cu neomicină.

Pag. 4 / 5

35 Cele mai importante cauze ale hipotermiei sunt:A. ”accidentală” prin expunerea la frig;

B. metabolică (hipotiroidism, hipoadrenalism, hipopituitarism);

C. hipermetropia;

D. resuscitare cu lichide reci;

E. ingestia de lichide reci.

36 Pentru tratamentul degerăturilor sunt recomandate următoarele măsuri:A. se dezgheață într-o baie de apă călduță 40-42°C, pentru 10-30 min, până ce extremitatea devine pliabilă și eritematoasă;B. se dezgheață în apă fierbinte, cât mai rapid posibil;

C. se administrează analgezice opiacee;

D. se administrează p.o. lichide fierbinți;

E. se aplică mai întâi comprese reci.

37 Următoarele semne şi simptome pot fi întâlnite în hipoglicemie:A. transpiraţii;

B. tremor;

C. foame;

D. halucinații;

E. dureri epigastrice.

38 Tratamentul unei plăgi cuprinde:A. tratament antiinfecțios;

B. tratament anticoagulant;

C. tratament chirurgical;

D. hemostaza provizorie;

E. profilaxia tetanosului.

39 Fixarea eficientă în atele a unei fracturi este crucială, din câteva motive:A. reduce durerea pacientului;

B. reduce riscul de lezare a nervilor și vaselor prin protejarea lor de a fi prinse repetat între fragmente;

C. reduce șansele de transformare a unei fracturi închise într-una deschisă;

D. nu facilitează transportul pacientului;

E. se realizează cu ușurință.

40 Cele mai frecvente reacții, ca răspuns la veninul himenopterelor sunt:A. durerea,

B. șocul anafilactic,

C. eritemul ușor,

D. edemul și pruritul la locul înțepăturii;

E. vasculită și nefroză.

Pag. 5 / 5