Strategie de comunicareStrategia de comunicare este un plan de aciune pe termen lung, cu ajutorul cruia organizaia poate atinge scopurile legate de activitatea de relaii publice, publicitate i alte metode de promovare. Este readaptat continuu prin practic, astfel se difereniaz de la tactici i aciunile imediate.Strategia n general are menirea de a menine avantajul competiional pe pia. Se realizeaz ntr-un plan strategic, un document de ndrumare, care cuprinde specificaii privind comunicarea intern i extern. Cuprinde rspunsuri n mod obligatoriu la urmtoarele ntrebri: Ce face organizaia? Pentru cine face acele lucruri pe care le face? i nu n ultimul rnd cu ce iese n eviden n mediul concurenial, care sunt domeniile n care exceleaz?Aadar planul strategic de comunicare prezint situaia actual i construiete o imagine n viitor, n care organizaia tinde s ajung, mbuntind instrumentele comunicaionale, definind publicuri int, incluznd specificaii strategice ale brandului, mesaje ct se poate de clar definite, o planificare n timp realist i o bugetare eficient.Factori: limba de comunicare, sistemul social, politica, religie, atitudinile, educatia, tehnologia, legea care guverneaza societatea.Etapele procesului de comunicare: formarea unei idei, stabilirea scopului, alegerea modului de transmitere, codificarea mesajului, transmiterea mesajului, decodificarea mesajului de catre receptor, transmiterea de catre receptor a mesajului de raspuns.Strategia este definit drept cadrul ce orienteaz alegerile care determin natura i direcia unei organizaii. Strategia ajut la stabilirea unei direcii unitare pentru organizaie n termenii obiectivelor sale operaionale i furnizeaz baza alocrii resurselor necesare pentru orientarea organizaiei ctre atingerea acestor obiective.Planificarea strategic stabilete direcia i obiectivele, n timp ce planificarea operaional se refer la luarea de decizii zilnice la nivele mai joase ale organizaiei. Planificarea strategic se orienteaz spre a face lucruri bune (lucrurile care trebuie sau eficacitate), iar planificarea operaional, spre a face lucrurile bine (lucrurile cum trebuie sau eficien).Etapele pricipale in evolutia conceptului de relatii publiceIntelegerea naturi relatiilor publice necesita cunoasterea istoriei lor , precum si , a perspectivei lor in zilele noastre .Sintetizind momentele importante ce au premes aparitiei relatiilor publice moderne , se poate preciza ca : - relatiile publice se practica din negura timpurilor .Umanitatea nu a asteptat era moderna pentru a-si da seama ca nu poate trai fara comunicare.- relatiile publice , asa cum le cunoastem noi , au aparut la sfasitul secolului al -19 lea , o data cu dezvoltarea presei de mare tiraj . Prin aceasta formidabila unealta o informatie dobindea astfel un statut official si , in acelasi timp , cupridea un public foarte larg .Inca de atunci agenti de presa au devenit si primi relationisti . Fostilor jurnalisti li se cereau sa-si utilizeze cunostintele meseriei lor, contactelor ,pentru a avea acces la paginile presei in a trasmite informati privitoare la intreprinderi si produsele acestora, despre aparitia si obiectivele diferitelor organizati si instituti ,a momentelor importante din viata lor , precum si informati despre opiniile , atitudinile si activitatea personalitatilor politice . - regulile principale care conduc activitatea de relatii publice , a meseriei de relationist ,au fost stabilite in perioada crizelor economice din primele deceni ale secolului al -20 lea . In acest climat se nasc marile traditi ale relatiilor publice asa cum le cunoastem astazi .Marea intreprindere decide astfel sa-si refaca imaginea , sa si cistige increderea publicului . Pentru a reduce contestatiile si a elimina criticile la adresa lor dar si pentru a impiedica guverenele sa intervina legilativ in afacerile lor , marea intreprindere va trebui sa puna in practica ample si intense operatiuni de seducere a publicului , de a crea o noua stare de spirit , o atitudine pozitiva si o noua imagine .-relatiile publice cunosc o mare dezvoltare dupa primulrazboi mondial , in timpul acestuia oamenii au invatat sa le utilizeze , nu numai pentru a se apara , dar si ca modalitate practica pentru ocuparaea spatiului public .