Comentariul unui principiu al Dreptului Muncii

(principiul prevăzut la articolul 5 lit. i) Codul Muncii R.M.)

Cuvântul „principiu” vine de la latinescul “principium”, care înseamnă “început”,

”origine”, având și sensul de element fundamental. În general, principiile sunt produsele

conștiinței umane, conturând esențialul unui anumit domeniu sau a anumitor raporturi sociale,

inclusiv a celor de drept. Asrfel, prin principii ale dreptului noi înțelegem ideile, tezele

fundamentale care stau la baza întregului sistem de drept, determinate de relațiile sociale, fiind

expresia concentrată a valorilor promovate și apărate de drept- idei diriguitoare ale conținutului

tuturor normelor juridice care orientează reglementările juridice și aplicarea dreptului.

Cunoaștem următoarea clasificare clasică a principiilor ale dreptului:

1) Principii generale;

2) Principii interramurale;

3) Principii ramurale;

În situația de față, suntem preocupați de cea de-a 3-a categorie de principii, și anume la

principiile Dreptului Muncii, urmând analiza unuia dintre principiile acestei ramuri de drept. În

acest sens, menționăm că principiile Dreptului Muncii se găsesc în articolul 5 al Codului

Muncii (aparținând Capitolului II, întitulat „Principii de bază”).

Supunem analizei următorul principiu:”i) asigurarea dreptului salariaţilor de a

participa la administrarea unităţii în formele prevăzute de lege;”. În primul rând, menționăm

faptul că acesta reprezintă o inovație normativă semnificativă, având la bază principiul

democratismului, incluzând participarea salariaților la administrarea unității, ceea ce era de

neconceput anterior. Principiul democratismului, un principiu general al dreptului, se manifestă

în alineatul respectiv prin faptul că fiecare salariat are posibilitatea să ia parte la progresul

unității; fiecare angajat poate contribui, prin propriile acțiuni și idei, la administrarea unității,

încercând să îmbunătățească activitatea acesteia. Principiul indicat la lit. i) are o anumită

tangență cu al. (1) al articolului 39 din Constituția Republicii Moldova ,“Dreptul la

administrare”: “Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea

treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor”. Observăm că legiuitorul s-a

inspirat din prevederile constituționale atunci când a creat principiul enunțat la lit. i), deoarece

alineatul extras din Constituție are la bază aceeași idee: democratismul, participarea tuturor la

administrare, pentru ca întreaga activitate a unității sau a autorității administrației publice să fie,

prin sine, o expresie vie a voinței participanților. Accentuăm că în ambele cazuri (cel prevăzut de

Codul Muncii și cel din Constituție) persoana poate participa la administrare în mod nemijlocit,

sau prin intermediul reprezentanților. Dreptul salariaților la administrarea unității se realizează,

de regulă, prin intermediul organizațiilor reprezentative (organizațiilor sindicale primare) în

corespundere cu actele normative, documentele de constituire ale unității și cu contractul colectiv

de muncă.

Importanța principiului enunțat la lit. i) este accentuată de existența articolului 42 din

Codul Muncii: „Dreptul salariaţilor la administrarea unității și formele de participare”;

rezultă că principiul respectiv merită a fi desfășurat. Cităm prevederile articolului dat:

“ (1) Dreptul salariaţilor la administrarea unităţii, nemijlocit sau prin intermediul

organelor lor reprezentative, şi formele de participare la aceasta sînt reglementate de prezentul

cod şi de alte acte normative, de documentele de constituire ale unităţii şi de contractul colectiv

de muncă.

    (2) Participarea salariaţilor la administrarea unităţii poate fi realizată prin:

    a) participarea la elaborarea proiectelor de acte normative la nivel de unitate în domeniul

social-economic;

    a1) participarea la aprobarea actelor normative la nivel de unitate în cazurile prevăzute de

prezentul cod şi de alte acte legislative sau normative;

    b) solicitarea opiniei reprezentanţilor salariaţilor în problemele ce ţin de drepturile şi interesele

colectivului de muncă;

    c) colaborarea cu angajatorul în cadrul parteneriatului social; 

    d) alte forme care nu contravin legislaţiei în vigoare.”

Observăm că în alineatul (2) sunt enumerate mijloacele de realizare a participării

salariaților la administrarea unității. Astfel, fiecare angajat știe cum să-și valorifice dreptul

respectiv.

Așadar, dreptul salariaților de a participa la administrarea unității are o însemnătate

enormă în procesul de democratizare a societății, atât în general, cât și în domeniul muncii.

Acesta nu anulează subordonarea existentă în cadrul raporturilor juridice de muncă

(subordonarea salariatului față de angajator), și nici nu anulează, în nici un fel, necesitatea

existenței disciplinei muncii. Prin implementarea și respectarea principiului respectiv nu se

creeză nici un pericol de anarhie în cadrul muncii, ci se stimulează munca angajatului, deoarece

acesta prin participare depune mai mult efort pentru a crea un mediu favorabil pentru satisfacerea

propriului interes. Salariatul, practic, își creează propriile condiții de muncă, pe care le preferă; și

datorită acestor condiții activitatea sa devine mai productivă, ceea ce duce la progresul unității.