colecţia carteadeiubire...colecţia carteadeiubire eute-amfĂcut euteomor ghidulbunelormaniere...

http://www.secure-ebook.com:80/ebook.jsp?book=EUTE-SLRW12-998

Colecţia CARTEA DE IUBIRE

EU TE-AM FĂCUTEU TE OMOR

Ghidul bunelor manierepentru părinţi

Părinţii prea uşor le adresează cu-vinte grele şi, în fond, nedrepte, copiilorlor. Eu te-am făcut, eu te omor! esteceva... ce nu trebuie niciodată, din niciunmotiv, nici rostit, nici gândit, nici simţit.Şi totuşi, mulţi părinţi spun propriilor lorcopii aceste cuvinte!

1

*This is a sample. — *Aceasta e o mostră.Please click here to buy the book.

Apasă aici, te rog, să cumperi cartea.



Titlul cărţii este şocant. Pentrunoi, adulţii. Vă imaginaţi ce pot stârni însufletul unui copil asemenea vorbe?

Care sunt beneficiile celui careciteşte această carte?

● Devine mai bun, mai inteligent,mai fericit în relaţia cu copiii săi.

● Ajunge să se înţeleagă mai binepe sine, ca adult, prin prisma relaţiei pecare a avut-o (şi o are) cu propriii săipărinţi. Îşi va putea explica multe dinreacţiile sale în diverse situaţii, multedin succesele sau eşecurile pe care le-aavut, multe din deciziile pe care le-a luatsau i-au fost impuse şi care i-au marcatviaţa.

● Îşi poate îmbunătăţi semnifica-tiv viaţa de familie, relaţia cu copiii, darşi cu propriii părinţi. Devenind conştientde barierele psihologice pe care soci-etatea, mediul în care a crescut i le-aufixat bine în minte, le va putea depăşi.

Eu te-am făcut, eu te omor. Ghidulbunelor maniere pentru părinţi este ocarte despre cum să ne creştem copiii,oferindu-le permanent, în orice situaţie,

2





iubirea părintească în toată splendoareaei. O carte care ne ajută să le fimaproape sufleteşte copiilor noştri, in-diferent de vârsta lor sau a noastră.

O carte care ne spune că noi,părinţii, suntem cei care le “construim”interiorul copiilor noştri, noi îi “setăm”pentru fericire, succes, echilibru sauopusul acestora.

Modelul de educaţie bazat peagresiune psihică şi fizică trebuie în-locuit imediat cu unul bazat pe răbdare,blândeţe, toleranţă, respect faţă de copil,căldură sufletească.

În fiecare părinte se află filonul deaur al iubirii părinteşti. La unii acestfilon este acoperit de un balast greu for-mat din dezamăgiri, eşecuri, lacrimi,neîmpliniri. Niciodată însă nu este preatârziu pentru a arunca acest balast dinsufletele noastre şi a ne apropia părin-teşte de copiii noştri.

Această carte ne învaţă că acreşte un copil este un privilegiu şi nici-decum o corvoadă, aşa cum mulţi spunşi simt. Ea se adresează tuturorpărinţilor şi educatorilor.

3





Colecţia CARTEA DE IUBIRE

Michiela Poenaru

EU TE-AM FĂCUTEU TE OMOR

Ghidul bunelor manierepentru părinţi

Editura CORESI

4





Copilului i-aş da aripi, dar i-aş permitesă înveţe singur să zboare.

Gabriel García Márquez

5





Prefaţă

Fiecare părinte este minunat.

Fiecare mamă şi fiecare tată este, înadâncul fiinţei sale, un părinte desă-vârşit.

Din nefericire, această extraordinarăînzestrare naturală nu iese la lumină defoarte multe ori. Sunt mulţi părinţi carenu au fie îndrăzneala, fie priceperea dea li se arăta copiilor aşa cum sunt ei cuadevărat.

Unii sunt timizi şi se blochează în„Ce va zice lumea!?“

Alţii sunt stângaci, nu ştiu cum săse poarte, astfel încât să nu pară vul-nerabili şi lipsiţi de autoritate şi atunci

6





se închid în sine şi se distanţează depropriii lor copii.

Iar alţii pur şi simplu aplică în modautomat regulile pe care le-au văzutaplicate de propriii lor părinţi şi bunici,iar mai târziu de educatori şi profesori.

Această carte nu-şi propune să cri-tice vreun părinte. Fiecare dintre noisuntem, în fond, rezultatul... unorpărinţi, al unei anumite educaţii, al unuianumit mediu social şi cultural. Lucra-rea de faţă vrea să-i ajute pe părinţiicare nu comunică foarte bine cu copiiilor.

Această carte vrea să vă ajute săfiţi foarte aproape sufleteşte de copiiivoştri.

[...]*

7





Abordând lucrurile cu totul altfel,veţi vedea că viaţa voastră şi a copiilorvoştri devine mai bună. Voi deveniţi maibuni şi mai fericiţi, copiii voştri devinmai buni şi mai fericiţi, iar între voi şicopiii voştri se instalează ceea ce trebuiede fapt să existe între părinţi şi copii: iu-birea şi pacea.

Este foarte confortabil şi pentru pă-rinte şi pentru copil să ştie – fiecare înparte – că, atunci când copilul are cevade spus, orice, el va veni la părintele săuşi îi va spune ce are pe suflet, fără a-i fiteamă sau ruşine.

[...]*

8





*

[...]*Nimic nu este înflorit, nimic nu este

amplificat. Sunt cazuri pe care le cunoscpersonal sau care mi-au fost relatate, îndiverse împrejurări, de persoane foarteapropiate mie. Am schimbat numele per-soanelor, pentru a le proteja imaginea.

Unele situaţii par hilare, altele par ne-vinovate şi inofensive. De fapt, dacă veţianaliza cu atenţie fiecare caz prezentat,veţi vedea că e multă tristeţe, multă du-rere şi suferinţă în spatele celor maimulte dintre aceste povestiri.

*

9





1. E greu cu copiii,nu-i aşa?

A gândi, a simţi şi a declara că estegreu să-ţi creşti propriii copii a devenitun model cultural extrem de prezent. Nuexistă zi de la Dumnezeu să nu aud: Şivă e greu cu ei, nu-i aşa?!

[...]*

Educarea este altceva decât dre-sarea. Mulţi părinţi se aşteaptă caatunci când ei dau o comandă, copiii s-oexecute. Vecinii [...]*, la fel!

[...]*

10





2. De unde atâtanefericire?

[...]*

Fiecare părinte trebuie să fie con-ştient că de el depinde în foarte maremăsură (dacă nu chiar în totalitate) feri-cirea sau nefericirea propriului copil.

[...]*Câtă tristeţe şi câtă spaimă

năvălesc în sufletul unui copilaşatunci când aude – de la chiar părinţiisăi – că din cauza lui, mama sau tatasau amândoi se chinuie şi suferă?

[...]*Din fericire, când un părinte îşi

dă seama că greşeşte faţă de copilul său,el poate decide să facă o schimbare,poate alege să aplice un alt mod de edu-care, bazat pe blândeţe, toleranţă, res-pect. [...]*

11





4. Copilul este exactcum îl modelează

părintele

[...]*

Ai un copil echilibrat, încrezător însine, vesel, iubitor? Tu l-ai modelat. Aiun copil speriat, trist, nemulţumit? Şicare se simte mereu pierdut în lumeaasta mare? Tu l-ai modelat.

[...]*

Atâta timp cât relaţia dintre tine,părinte, şi copilul tău nu este unacaldă, sinceră, de prietenie şi iubire,înseamnă că undeva, în mod funda-mental, greşeşti.

12





Cine este copilul tău? Este exactpersoana pe care ai creat-o tu, împreunăcu celălalt părinte, prin atmosfera pecare aţi avut-o în casă, prin felul în carei-aţi vorbit şi v-aţi vorbit, prin ceea ce aţispus, dar şi prin ceea ce nu aţi spus.

[...]*

Dragi părinţi, fiţi conştienţimereu că tot ceea ce defineşte com-portamentul, starea psihică şi fizică acopilului vostru este conform modelu-lui pe care îl oferiţi. Dacă nu vă placece vedeţi la copilul vostru, corectaţimodelul.

[...]*

13





5. De ce copiiiîşi mint părinţii?

[...]*

Din cauza ta te minte copilul. Dincauza felului în care reacţionezi la ce aravea el să-ţi spună.

Copilul te cunoaşte. ştie ce-ţiplace şi ce nu.

[...]*

[...]*Concepţiile de viaţă alemamei au fost o teribilă barieră întrecele două femei – mamă şi fiică. În locde îmbrăţişări – au fost distanţe şi as-cunzişuri lungi şi reci; în loc de comu-

14





nicare, de stat de vorbă – tăceri, tăceri,tăceri. Dacă fiica îndrăznea să deschidăgura şi să spună ceva de genul „Toţi ti-nerii de vârsta mea au prieteni, prietene,ies în oraş“ etc, răspunsul era de ani şiani acelaşi: „Da, dar tu nu ai voie, nu tre-buie să mă faci de râs, tu trebuie să fii ofată cuminte!“ Ce poţi face într-o aseme-nea situaţie? Să te izolezi şi să renunţi lapropriile concepţii de viaţă şi la propriiledorinţe pentru a nu-ţi supăra mama? Săte cerţi cu propria mamă, producândcine ştie ce consecinţe? Sau să îi spuimamei exact ce vrea ea să audă – şi pen-tru asta să minţi? Greu de luat o decizie.Ioana a ales ultima variantă.

[...]*

15





8. Copilul tăueste o fiinţă liberă

La fel ca şi tine, copilul tău este ofiinţă liberă. Respectă-i libertatea.

[...]*

Lăsaţi-vă copiii liberi. Aveţi încredereîn ei. Fiţi mereu calzi şi aprobatori cu ei

[...]*

*

Diana este o tânără femeie de 30 deani, frumoasă, inteligentă, sensibilă. Estecăsătorită de şapte ani, iar înainte de că-sătorie a fost prietenă cu actualul soţ alţicinci ani. În aceşti 12 ani, Diana nu a

16





simţit că are pe cineva alături. Diana nul-a iubit niciodată pe acest bărbat. Mamaei însă a hotărât că el îi va fi soţ şi gata.„E frumos, lucrează într-un post foartebine plătit – ce mai vrei?“ o întrebamama, nedumerită. Când Diana îi spu-nea „Dar nu îl iubesc“, mama îi răspun-dea: „Ce prostie mai e şi asta cu iubirea?Pe vremea mea, nimeni nu punea pro-blema iubirii şi uite, lumea se căsătoreaşi totul mergea foarte bine...“

Acum Diana vrea să divorţeze, darnu e în stare. Mama ei azi îi spune „Nucumva să divorţezi, cine o să te ia, nuvezi cum arăţi... (deşi Diana arată foartebine) şi-apoi băiatul ăsta îţi e ursitul...“,iar peste câteva zile îi spune „De ce staica proasta şi nu divorţezi?“ Iar biata fată,complet dependentă afectiv de mamă, nue capabilă să ia o decizie. Şi această si-tuaţie trenează de ceva timp. Urmarea –Diana este într-o stare de depresie, nu

17





mănâncă nimic toată ziua, n-o intere-sează nimic altceva decât munca – şimunceşte zilnic, cam 12 ore, inclusivsâmbetele şi duminicile. Şi îi dă zilnic ra-port mamei – ce a făcut, ce n-a făcut, ne-omiţând nici cele mai mici amănunte...Dependenţa e absolută.

*

Diana a avut şi are toate şansele săfie fericită: este frumoasă, deşteaptă,cultivată, harnică, sociabilă.

Totul însă este anulat de faptul cădeciziile privind viaţa ei sunt luate demamă, şi nu de ea. Diana a vrut să-ifacă mereu pe plac, pentru că altfel îicreştea mamei tensiunea... Şi poate căaşa va face şi în continuare, cine ştie.Nimănui nu-i face plăcere să-şi superemama sau să-i pricinuiască vreun rău.

18





*

Copilul trebuie să simtă tot tim-pul în fundal căldura părintească şisprijinul necondiţionat al mamei şi altatălui.

Un părinte adevărat este mereu pre-zent în viaţa copilului său, îl veghează,intervine când trebuie, se retrage cândasta e mai bine pentru copil.

[...]*

19





9. Încrederea în sine

[...]*

Pregăteşte-ţi copilul pentru suc-cese, iar nu pentru eşecuri.

Conştientizează tu şi ajută-l şi pecopil să conştientizeze succesele – micişi mari. Şi bucuraţi-vă de ele împreună,din toată inima.

Încrederea în sine se construieşte cugândire pozitivă, cu emoţii pozitive.

Dacă ai să-i spui copilului „A...Nu ştiu dacă tu eşti în stare să intri la fa-cultatea X...“, deja i-ai tăiat orice elan şii-ai subminat foarte serios încrederea însine. [...]*

20





10. Copilul tău esteo fiinţă demnă

[...]*Pe plajă, la mare, o mămică şiun copilaş de cel mult doi ani. Povesteas-a repetat zilnic, tot sejurul. Copilaşul în-cepea să se joace în nisip. Mama începeasă ţipe că iar îşi pune nisip în păr, că abial-a spălat pe cap, că nu înţelege să numai ridice lopăţica cu nisip în sus... Cucât mama ridica tonul mai sus, cu atâtfetiţa plângea şi ţipa mai tare.

[...]*Fireşte că mama era convinsă că

acţionează spre binele copilului.[...]*

Singura autoritate pe care ţi-opoţi permite cu ceilalţi şi, în primulrând, cu copilul tău, este autoritateaiubirii. [...]*

21





12. Stresul tăuşi al copilului tău

[...]*

Învaţă-l că nu există probleme denerezolvat, că orice problemă are osoluţie. Şi că tu îi eşti alături şi îlajuţi, indiferent de ce se întâmplă.

[...]*

Învaţă-ţi copilul să nu fie timid.Timiditatea ajunge să fie de multe orisursă de stres: să nu îndrăzneşti să des-chizi gura în public, să nu îndrăzneştisă baţi la o uşă, să dai un telefon etc –toate acestea generează teamă, nelinişte,tensiune.

[...]*

22





13. Nu mai fiîngrijorat!

[...]* Nu prin îngrijorare trebuiesă răspunzi la problemele cu care seconfruntă copilul tău, ci prin găsirearapidă de soluţii.

Deci, dacă fiul sau fiica ta are o pro-blemă, caută să nu te îngrijorezi (pentrucă aceasta îţi face rău şi ţie, şi copilului)şi caută să găseşti cât mai repede ceamai bună soluţie la problema respectivă.

[...]*

Fii mereu atent la copilul tău, ve-ghează asupra lui şi intervino cândeste cazul, dar fundalul să nu fiestarea de îngrijorare, ci o stare deseninătate, calm, bucurie, fericire,iubire.[...]*

23





16. Gândirea pozitivăşi emoţiile pozitive

[...]*

Fiecare copil este oglinda fa-miliei în care trăieşte.

Tu, adultul, părintele, eşti cel carecreează atmosfera din casă, eşti cel careface să răsune casa de râsete sau deplânsete.

[...]*

Folosiţi cuvinte care transmit mesajepozitive. Fiţi conştienţi de faptul căcuvintele au o forţă extraordinară. Uncuvânt poate lovi mult mai adânc şi maidureros decât o palmă sau o piatră. [...]*

[...]*

24





18. Nu există„prea târziu“

Cei care spun: „gata, acest copil escăpat din mână, nu am ce să mai fac“,trebuie să afle că niciodată nu e preatârziu pentru a reînnoda relaţia, comu-nicarea cu propriul copil. Şi asta in-diferent de vârsta copilului – poate fi la12 ani sau la 20 sau la 40...

[...]*

Niciodată nu este prea târziu pen-tru ca iubirea părintească să fieoferită, în toată splendoarea şi pro-funzimea ei, copiilor.

25





Cuprins

Prefaţă 7

1. E greu cu copiii, nu-i aşa? 132. De unde atâta nefericire? 243. Ce vrei tu, ca părinte? 314. Copilul este exact cum îl

modelează părintele 435. De ce copiii îşi mint părinţii?

546. De ce părinţii îşi înfricoşează

copiii? 597. Exersează toleranţa 698. Copilul tău este o fiinţă liberă

719. Încrederea în sine 78

26





10. Copilul tău este o fiinţă demnă81

11. Copiii obraznici 8712. Stresul tău şi al copilului tău

9513. Nu mai fi îngrijorat! 10014. Ce îi transmiţi copilului tău?

10915. Cuvinte care nu trebuie rostite

11516. Gândirea pozitivă şi emoţiile

pozitive 12117. Copilul tău poate fi fericit.

De tine depinde asta 1251. Cunoaşte-ţi copilul! 127

2. Acceptă-ţi copilulaşa cum este! 141

3. Fă paşi spre copilul tăutot timpul! 145

4. Nu-i pune copilului tăupoveri pe umeri! 149

27





5. Fii mereu blândşi cu zâmbetul pe buze!

156

6. Ajută-l să-şi formulezeun mare vis, un marescop în viaţă! 161

7. Iubeşte-ţi copilul necondiţionat!169

18. Nu există „prea târziu“ 17619. Reţine şi aplică 178

Însemnări 181

28





colecţia carteadeiubire...colecţia carteadeiubire eute-amfĂcut euteomor ghidulbunelormaniere...

Documents