100

Traseul tradiţii şi meşteşuguri populare: Veşnicia s-a născut la sat... „Tradiţia adevărată este singura merinde sufletească”.

Liviu Rebreanu

Prima zi Casa Băniei – secţia de etnografie a Muzeului Olteniei (Craiova, jud. Dolj) Adresa: Craiova, str. Matei Basarab nr.16 Este cea mai veche clădire civilă din Craiova şi unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură de acest gen din ţară. Din anul 1966, vechiul monument de arhitectura brâncovenească găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei. Secţia de Etnografie organizează: expoziţii permanente şi temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradiţională şi contemporană din patrimoniul propriu sau aparţinând altor instituţii; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialişti în domeniu, lansări de carte, proiecţii de filme etnografice şi alte acţiuni pară şi metamuzeale. Dintre colecţiile secţiei amintim: colecţia de ocupaţii tradiţionale (1400 de piese), colecţia de port popular (2600 de artefacte), colecţia de ceramică (2000 de piese), colecţia de covoare şi scoarţe (300 de piese), colecţia de ţesături de interior (400 de piese), colecţia de obiceiuri (icoane, obiecte de cult - 400 de pise), colecţia "Maria Tănase" (1400 de documente şi artefacte), etc. Secţia de Etnografie oferă publicului: informaţii de specialitate, materiale de popularizare, dar şi obiecte de artă tradiţională contemporană (ceramică, icoane, ţesături, ouă încondeiate, instrumente muzica etc.) şi obiecte de artă tradiţională, spre vânzare, prin magazinul „La carul cu oale". Program de vizitare: Luni-Vineri între orele 9-12.00, 13-17.00. Date de contact: Tel. +40 351 444030; email: muzeulolteniei@yahoo.com; www.muzeulolteniei.ro În Craiova îşi desfăşoară activitatea Ansablul Folcloric „Maria Tănase” care s-a constituit în 1992 ca un continuator al marelui ansamblu „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în intenţia de a da o expresie scenică diversităţii folclorului oltenesc. Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” a obţinut de-a lungul anilor, un binemeritat succes şi renume atât în ţară cât şi în străinătate. Transpunerea în scenă cu cea mai mare grijă a jocurilor tradiţionale şi promovarea cu consecvenţă a cântecului popular autentic, au făcut din Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” unul dintre cele mai reprezentative şi valoroase ansambluri din România. Se pleacă pe E574/65 şi se merge până la Balş, unde se face stânga pe DJ643A, se trece prin Corbeni şi se ajunge la Româna. Olăritul este un meşteşug bine cunoscut în judeţul Olt, apărut încă din neolitic şi care a cunoscut în zonă o puternică dezvoltare. Astăzi mai sunt în Olt trei centre de olari: Oboga, Româna, Corbeni, care mai lucrează ceramică smălţuită şi nesmălţuită în forme şi decoruri diverse. O parte din vase şi-au pierdut utilitatea şi sunt folosite pentru decor, ca de exemplu, urcioarele de nuntă cu forme de păsări, oameni şi animale sau farfuriile întinse decorate cu pomul vieţii, motiv specific centrelor de pe Valea Olteţului. Olarii din Româna (comuna Româna, jud. Olt)

101

În comuna Româna, aflată pe ruta dintre Balş şi Oboga, olăritul este practicat în câteva gospodarii iar cei mai cunoscuţi meşteri de aici sunt Ştefan Truşca şi Gheorghe Turcitu. Diferenţa dintre cei doi este reprezentată de faptul că primul are legături strânse cu muzeele locale şi cu cele din Bucureşti. Celălalt se mulţumeşte cu participarea la târguri de dimensiuni reduse. Ca şi la Oboga, la Româna mai activează alte câteva cuptoare ale meşterilor care practică olăritul “de subzistenţă”. Se continuă pe acelaşi drum până la Oboga.

Centrul de olari Oboga (comuna Oboga, jud. Olt) Centrul de olari din Oboga este cel mai bogat reprezentat obiectual şi este renumit prin diversitatea formelor ceramice. Este vorba despre oţetarele cu brâie alveolate, putineiele, ulcioarele zoomorfe şi antropomorfe cu decor aplicat sub formă de şerpişori şi broscuţe, tăierele cu motive avimorfe, colorate în verde, brun, galben, la figurine şi ploşti. Ceea ce diferenţiază ceramica de Oboga de alte centre de olari este caracterul sculptural al formelor, capacitatea de a transpune, sub formă de simboluri plastice, vechi obiceiuri ilustrate, de tipurile de ulcior de nuntă sub formă de barză cu pui şi capete de copii aplicate pe corpul vasului. Ceramica de Oboga se caracterizează printr-un colorit în nuanţe de maro, verde, galben. Cele

mai reprezentative forme sunt farfuriile cu motive florale (pomul vieţii, ghinda), zoomorfe (păunul, cocoş, peşte) dar şi celebrele ulcioare de nuntă, realizate exclusiv în această regiune. Epoca de maximă înflorire a centrului de la Oboga a fost sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Atelier de încondeiat ouă (comuna Oboga, jud. Olt) În Oboga se găsesc şi încondeietorii de ouă. Spre deosebire de modelele din alte zone ale ţării, ouăle decorate de Tudor Diaconeasa sunt pictate cu forme specifice numai zonei etnografice Oboga. Formele cele mai des întâlnite sunt: cocoşul, vulturul, peştele, frunza de jugastru, heruvinii, pânza de păianjen, pana de păun, calea rătăcita, fierul plugarului şi mărgăritarul. Atelierul său se află în curtea casei. Tudor Diaconeasa este solicitat şi apreciat de colecţionari pentru frumuseţea cromatică şi aspectul arhaic al ouălor încondeiate de el, vopsite în culori naturale obţinute din coji de arin, măr pădureţ sau petale de mac, după reţete şi metode moştenite din tată în fiu. Alte meşteşuguri tradiţionale care s-au mai păstrat în judeţul Olt:

Torsul, cusutul – Priseaca, Curtişoara, Icoana, Cezieni;

Cioplitul în lemn şi os – Câmpia Boianului,

Pictura populară pe lemn şi sticlă – Corbu, măşti şi căluş - Osica,

Feroneria - Brîncoveni.

Împletitorii de răchită de la Fălcoiu

Creatorii de costume de la Cezieni;

102

Iconarii de la Vitomireşti şi Drăgăneşti Se parcurge drumul înapoi până la Balş, apoi se continuă pe E574/65 până la Slatina. Muzeul judeţean de etnografie (Slatina, jud. Olt) Adresa: str. Ionaşcu nr. 73 În anul 1969, când s-a înfiinţat, muzeul avea un patrimoniu de 1.480 obiecte, patrimoniu care s-a îmbogăţit permanent, ajungând acum la 8.933 obiecte. Acest patrimoniu etnografic oglindeşte creaţia populară din aproape toate satele şi comunele din judeţul Olt, teritoriu pe care se întâlnesc trei zone etnografice: Olt, Romanaţi şi Câmpia Boianului. Colecţiile sunt structurate pe obiceiuri, ocupaţii, ceramică, textile, ţesături, metale, lemn, port popular. Colecţia de ceramică cuprinde obiecte din centrele de olari Oboga, Corbeni, Româna, în special urcioare de nuntă. De asemenea, muzeul deţine obiecte din Centrul de cojocărie Vădastra, piese textile de la începutul secolului al XX-lea, ouă încondeiate (din Oboga). Se cunoaşte faptul că foarte rar toate genurile artei populare ating într-o zonă etnografică aceeaşi valoare artistică şi sunt la fel de răspândite. În judeţul Olt valori artistice întâlnim în mod deosebit în costumul popular, în scoarţele şi ţesăturile de interior, în ceramica populară pe care literatura de specialitate o cunoaşte sub numele de „Ceramică de Oboga”. Aceste genuri ale artei populare sunt cele care predomină în patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Olt. Nu au fost neglijate însă nici genurile mai puţin reprezentative pentru judeţul Olt: creaţia artistică în lemn, obiectele de artă populară din fier, piesele legate de obiceiuri (ouăle încondeiate, icoanele de vatră etc.) precum şi piesele legate de meşteşugurile şi ocupaţiile tradiţionale ale zonei. Colecţia de ceramică este foarte bine reprezentată în muzeu însumând un număr de 2.800 obiecte. Colecţia de port popular a secţiei, cuprinde în primul rând un bogat tezaur de marame diafane din borangic (peste 300), piese specifice pentru găteala capului. La această podoabă de bază a costumului popular putem adăuga bijuteriile, lucrate de către meşterii locali din argint şi aramă, lesele din mărgele multicolore şi salbele din monezi diferite. Cămăşile costumului popular cu ornamente alese în război sau cusute, variază după zonă, vârstă şi ocazie. Poate fi urmărită de asemenea şi evoluţia lor în timp. O altă piesă de bază a costumului popular din judeţul Olt este zăvelca, boşceaua sau catrinţa cum i se spune în limbajul local. în tonalităţi de roşu, adesea cu motive antropomorfe şi zoomorfe, boşcelele din Romanaţi se deosebesc de zăvelcile din nordul judeţului, la care strălucirea fluturilor, a firului metalic şi a mărgelelor multicolore se împletesc armonios cu tonalităţile de albastru (colecţia deţine 560 de astfel de piese). Costumul bărbătesc este reprezentat prin costumul de vară, cu cămaşe lungă sau scurtă, bogat ornamentată cu "şabace" şi a costumului de iarnă cu pantaloni de dimie cu găitane. în timpul iernii atât bărbaţii cât şi femeile purtau cojoace împodobite îndeosebi cu motive spiralice lucrate de cojocarii din Caracal, Vădastra, Vişina etc. Şi din categoria acestor piese muzeul se mândreşte cu o colecţie destul de bogată (70 de cojoace). Dintre importantele colecţii ce au îmbogăţit patrimoniul etnografic al muzeului menţionăm şi colecţia de scoarţe (covoare, velinţe, macate) compusă din 260 de

103

piese, la care varietatea ornamentală şi a gamei cromatice duce la realizări artistice de mare valoare. Date de contact: Tel/fax: +40 249 435663; muzeu_olt@yahoo.com, contact@mjolt.ro; www.mjolt.ro Ansamblul „Căluşul” (Slatina, jud. Olt) Considerat de specialişti cel mai vechi şi mai spectaculos dans popular românesc, cu origini pierzându-se în epoca pre-romană, Căluşul s-a perpetuat până astăzi cu predilecţie în sudul ţării. Astfel, Căluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la sfârşitul anului 2005, pe lista capodoperelor imateriale ale omenirii. Recunoaşterea a venit într-un moment în care, acolo unde nu a dispărut deja, căluşul începuse să fie transformat într-un produs comercial, de scenă, tot mai puţin autentic şi viu. Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial constituie o şansă pentru supravieţuirea să. Judeţul Olt este parte principală a acestui proiect tocmai datorită existenţei şi contribuţiei esenţiale la promovarea jocului popular românesc a Ansamblului „Căluşul”, singurul cu acest nume din România, cunoscut pe plan mondial şi care a devenit astfel marca proiectului UNESCO. În Centrul Cultural „Oltul” îşi desfăşoară activitatea Ansamblul profesionist „Plaiurile Oltului”, ansamblu recunoscut în mediul artistic, laureat a numeroase premii naţionale şi cu participări numeroase la festivaluri folclorice internaţionale.

- Masa de prânz în Slatina Se pleacă mai departe spre Drăgăneşti-Olt, urmând DJ546.

Muzeul Câmpiei Boianului (Drăgăneşti-Olt, jud. Olt) Adresa: str. N. Titulescu nr. 360 Muzeul a fost înființat la 5 august 1980, sub denumirea de Muzeul de Istorie și Etnografie Drăgănești-Olt, de către profesorul Traian Zorzoliu, care a și donat 11 colecții de obiecte muzeale. În 1990, prin decizia Consiliului Județean Olt, Muzeul de istorie al orașului Drăgănești-Olt devine instituție cu statut juridic și se angajează personalul necesar. În 1996, Muzeul de istorie devine muzeu zonal sub numele de Muzeul Câmpiei Boianului Drăgănești-Olt. Clădirile ce adăpostesc muzeul fac parte din Conacul Polihronie Ioan (fost pitar, arhivar și casier al orașului Slatina, participant la evenimentele anului 1848). Casa cea mare, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, are cinci camere. Pe latura vestică a avut o prispă cu cerdac deasupra intrării în beci. Clădirea este monument de arhitectură, fiind cea mai veche locuință din această zonă. În curtea respectivă se mai află o clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și o casă pentru slugi, veche de peste un secol. Celelalte acareturi au fost demolate după naționalizare. Sunt valorificate expozițional piese de istorie; arheologie: obiecte neolitice, din epoca bronzului, din perioada daco-romană și românească timpurie; numismatică, obiecte de cult, arhive memoriale, obiecte legate de ocupații și obiceiuri, ceramică, port popular; colecție de artă plastică ce cuprinde lucrări ale clasicilor români din perioada interbelică, colecția de icoane și orfevrărie liturgică; colecții memoriale deosebite pentru zonă. Date de contact: Tel: +40 249 465.239

104

Se continuă drumul până la Dăneasa, apoi se virează dreapta pe E70 până la Caracal, unde se face stânga pe DN54, iar din Cruşovu se continuă pe DJ544 şi se ajunge la Vădastra. Colecţia de ceramică populară de la Valea Olteţului (comuna Vădastra, jud. Olt) Cea mai importantă mărturie a preistoriei, pe aceste meleaguri, o constituie “Cultura Vădastra”, caracterizată printr-o ceramică decorată, apreciată drept cea mai înaltă expresie a ceramicii neoliticului european. Centrul de cojocărie Vădastra (comuna Vădastra, jud. Olt) Dumitru Liceanu este un artist popular cojocar. Atelierul lui se află la Căminul cultural din Vădastra. El realizează diverse obiecte tradiţionale: cojoace pentru adulţi şi copii, căciuli confecţionate din piele argăsită cu motive tradiţionale poligrome cusute direct pe piele. Cojoacele sale înflorate ale căror compoziţii cromatice creează celor care le poartă un adevărat aspect marţial şi spectaculos sunt la mare căutare printre artiştii şi intrerpreţi de muzică populară din Oltenia.. Florile şi semnele pe care le foloseşte sunt preluate în mare parte de pe vechile vase ceramice din cultura Vădastra. Dumitru Liceanu este unul dintre ultimi cojocari tradiţionali din zona etnografică a Romanaţiului. De aici se pleacă pe DJ604 până în comuna Vişina şi acolo se virează dreapta pe DN54 şi se merge tot înainte până la Corabia.

- Cina în Corabia Ziua a doua Muzeul de istorie Corabia (Corabia, jud. Olt) Adresa: Corabia, str. Cuza Vodă nr. 65 Muzeul de Istorie din Corabia a fost înfiinţat în 1951. Muzeul are un profil mixt: istorie, etnografie, ştiinţele naturii. Muzeul pune în valoare bogăţia tezaurului istoric şi cultural local, ilustrează un mediu natural generos care este tipic zonei. Acesta adăposteşte un bogat tezaur arheologic şi de artă populară, obiecte etnografice tipice pentru creaţia populară din zonă. Secţia de artă populară dispune de piese de o mare valoare artistică, scoţând în relief varietatea tipologică şi armonia cromatică ce caracterizează costumele naţionale şi portul popular al zonei. Date de contact: tel. +40 249 561364 Se pleacă spre Bechet pe DN54A. Atelierul de ţesut covoare olteneşti “Arta la sat” (Bechet, jud. Dolj) Adresa: str. Brancoveanu nr.14 Femeile de la ţară îşi realizau singure sau cu ajutorul unor persoane mai iscusite din sat covoarele sau ştergarele aşa cum şi le doreau. Ele participau efectiv la realizarea integrală a acestora. Fiecare femeie cunoştea tehnica şi tipurile de ţesătură specifice locului. Modelele sunt transmise din generaţie în generaţie şi perfecţionate continuu. Modelele nu sunt realizate după un desen scris, ci sunt fructul colaborării mai multor creatoare. La ţesăturile olteneşti cu fire de lână se foloseşte lâna oilor din rasa ţurcană, cu fir lung, rezistent şi aspru. Ca o caracteristică a ţesăturilor din sudul

105

Olteniei, apare frecvent în combinaţie culoarea roşie cu cea albastră şi albă, dar şi culoarea verde în combinaţie cu galbenul.

Antoaneta Nadu, creator popular din Bechet, oferă tuturor celor care apreciază frumuseţea ţesăturilor olteneşti, piese autentice cu motive tradiţionale ce pot fi folosite pentru decorarea interioarelor de locuit, lucrate manual din lâna şi bumbac. Ţesăturile sunt realizate cu materiale naturale utilizând tehnicile tradiţionale. Atelierul său se găseşte pe malul Dunării, într-o zonă cu o bogată tradiţie în ţesutul chilimelor olteneşti, a carpetelor, ştergarelor decorative şi a broderiei. Echipa Artalasat este compusă din

ţesătoare ce împărtăşesc în comun o mare pasiune pentru frumos. Ele îşi doresc că arta lor să meargă la inimile tuturor celor ce pot aprecia frumuseţea ţesăturilor romaneşti. Date de contact: Tel/fax: +40 251 336975, GSM: +40 745 319902, +40 744 557134, +40 745 014244; e-mail: office@artalasat.ro; www.artalasat.ro. Se trece Dunărea pe la Bechet-Oryahovo şi se merge spre Pleven. Se merge pe drumul 306 până la Kneja, apoi se continuă pe drumul 13 până la Dolni Dabnik, apoi mai departe pe E83/3 până la Pleven.

- Masa de prânz în Pleven Se iese din Pleven pe drumul 35, apoi de la Grivitsa se urmează drumul de Pordim. Liceul „Sfinţii Kiril şi Metodiu” (Pordim, dist. Pleven) Adresa: str. Ivan Bozhinov nr. 11 Este singurul liceu municipal din Bulgaria care are ca profil: „dansuri şi muzica populară”. Şcoala are 140 de ani vechime, dar de 15 ani are acest profil. Elevii şi profesorii liceului se mândresc cu un palmares de excepţie. De la toate competiţiile (concursuri sau festivaluri) la care au participat, elevii s-au întors cu numeroase diplome şi medalii. În anul 2011, ansamblul de dansuri populare s-a întors cu 17 premii de la Festivalul „Orfeevo isvorce” de la Stara Zagora. Însă, diploma cu care se mândresc cel mai mult este „Lira de aur”. În interiorul liceului s-a amenajat un colţ autentic etnografic care conţine peste 260 de costume populare. Nu lipsesc nici alte obiecte folosite în gospodăriile oamenilor. Toate obiectele au o vechime de 100-150 de ani. Date de contact: Tel/Fax: +359 65 132030; +359 65 132070; email: sou_pordim@abv.bg. Din Pordim se iese în drumul principal E83/3, se merge tot înainte până în satul Koilovtsi, apoi se virează dreapta pe drumul 34 şi se merge până la Asenovo. Grupul de folclor autentic bănăţean (satul Asenovo, Nikopol, dist. Pleven) Satul este situat la 24 km de Nikopol şi la 28 km de Pleven, pe drumul principal dintre cele două oraşe. Acesta are o suprafaţă de aproximativ 1,36 kmp. Satul a fost

106

întemeiat în anul 1891 şi a fost numit după dinstia medievală bulgară Asen. Primii locuitori au venit din Banatul românesc şi din Munţii Troyan. Satul Asenovo are caracteristic străzile drepte, înguste şi are 12.000 mp de loturi, fiecare împărţit în patru parcele de câte 3.000 mp. Cele mai multe dintre case au o arhitectură specifică Banatului bulgăresc, fiind înguste şi lungi spre curte şi având un acoperiş mai ascuţit decât la casele tipice ortodoxe din Bugaria. Asenovo are un Centrul Comunitar (Casă de cultură), care a fost înfiinţată în 1927,

ce poartă numele lui Petar Parchevich. Acesta dispune de o sală mare cu 200 de locuri şi o bibliotecă. Grupul de folclor autentic bănăţean este cunoscut pentru câstigarea unui total de 18 medalii de aur la a cincia şi a şasea ediţie a Festivalului naţional de artă de la Koprivshtitsa. Obiceiul de nuntă „despărţirea de fetie” Obiceiul de nuntă „despărţirea de fetie”, în bulgăreşte „razplistane”, este un obicei al bulgarilor bănăţeni din satul Asenovo, care are loc după cununia din casa mirelui, când părul miresei este împletit în mod

special până în momentul în care devine femeii măritată. Cântecul care se cântă în timpul acestui obicei vorbeşte despre despărţirea de fetie şi dorul despre ea. Satul este vestit prin produsele culinare tradiţionale şi vestitul cozonac de Asenovo. În districtul Pleven se mai găsesc alte puncte muzeistice:

Colecţia etnografică din satul Obnova (Levski);

Colecţia etnografică „Hristo Botev” (Levski)

Casa-muzeu de etnografie (Kneja)

Casa muzeu „Vasil Levski”, restaurată în 1968, după care a avut destinaţie de muzeu de etnografie (Nikopol)

Formaţia „Căluşarii” din satul Baikal (Dolna Mitropolia) Se continuă pe drumul 34 până la interescţia cu E83/3, unde se virează dreapta spre Pleven. - Cina în Pleven Ziua a treia Din Pleven se pleacă pe drumul E83/3 şi se ajunge în Dolni Dabnik, de unde se continuă pe drumul 13 până la Borovan, apoi se face stânga pe drumul 15 până la Vratsa. De aici se pleacă pe E79/1 spre Mezdra şi se urmează drumul spre Chelopek-Vârful Okolchitsa. Casa „Baba Iliytsa” (sat Chelopek, Vratsa, dist. Vratsa) Localizare: în centrul satului Chelopek Casa este situată în centrul satului Chelopek, pe drumul către Vârful Okolchitsa. În 2003, Comitetul de coordonare a bulgarilor patriotici din satul Chelopek sprijinit de Primaria Municipiului Vratsa şi Complexul Memorial "Botev”, au restaurat casa Baba Iliytsa. Proiectul este o donaţie a prof. Dancho Danov. Casa este deschisă pentru vizitatori în fiecare zi, inclusiv în weekend. La numai câteva luni după deschiderea sa, casa-muzeu era vizitată de peste 2.000 de oameni, majoritatea copii. Program de vizitare: zilnic între orele 8-17.00.

107

Se parcurge acelaşi drum de întoarcere către Vratsa. Complexul de etnografie „Sofronii Vrachanski” (Vratsa) Adresa: str.David Todorov nr. 2. Complexul etnografic se întinde pe 5,5 ha şi este format din trei clădiri renaşcentiste şi două clădiri publice: casele lui Dimitraki Hadzhitoshev, Ivan Zambin şi Grigoria Naydenov, Biserica şi Şcoala „Sveto Vaznesenie”. Toate acestea au fost declarate monumete de patrimoniu şi au fost conservate, restaurate şi adaptate pentru destinaţia de complexe etnografice. Şcoala „Sveto Vaznesenie” are ca obiectiv dezvoltarea promovarea culturii şi artei tradiţionale bulgăreşti. Complexul muzeal a fost înfiinţat între anii 1972-1987. Casa „Ivan Zambin”. Ivan Zambin a fost primul diplomat bulgar care a avut misiuni la Curtea Imperială a Rusiei şi a contribuit la eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. Casa conţine exponate specifice ocupaţiilor şi creaţiilor populare artistice practicate de localnici la sf.sec.al XIX-lea şi începutul sec.XX, exponate specifice creşterii viţei de vie şi producerii vunului, creşterea viermilor de mătase, producţia tradiţională, regională a auraririlor. Casa „Grigoria Naydenov” este un monument cultural-arhitectural de la sf. sec.al XIX-lea care evocă numele şi viaţa lui Naydenov, unul din cei mai generoşi oameni de caritate ai Vratsei, care a făcut parte din corpul de voluntari care a luptat în războiul de eliberare din 1877-1878. Casa „Dimitraki Hadzhitoshev”, construită în 1812, a fost deţinută de Dimitraki Hadzhitoshev, una dintre fugurile politice proeminente ale Vratsei în prima decadă a secolului al XIX-lea. A fost iniţiatorul luptei pentru independenţa Bisericii Bulgare, a făcut numeroase donaţii la Mânăstirea Rilski şi altor biserici şi mânăstiri locale, apărând astfel interesele naţionale. În 1827 a fost omorât de autorităţile turce pentru activitatea sa patriotică. În această casă sunt expuse şi obiecte care au aparţinut lui Mito Orozov, primul industriaş al Vratsei. Program de vizitare: sezonul de vară (25 mai – 22 septembrie): 9-12.00, 15-19.00; sezonul de iarnă (23 septembrie-24 mai): 9-12.00, 14-18.00. Luni – închis. Taxă de intrare: 3 leva; elevi şi studenţi – 1 leva; fotografii – 5 leva; filmare – 10 leva. Tariful include şi vizitarea Muzeului de istorie. Date de contact: +359 92 620220; email: vratsamuseum@mail.bg; www.vratsamuseum.com Grupul de teatru „Temp” - „Omanna” (Vratsa) „Omanna” (dragoste magică) este o formă de teatru care foloseşte texte din folclorul autentic bulgăresc. Piesele de teatru sunt jucate de Grupa de teatru de amatori „Temp”, care se insprită din legendele şi miturile din nord-vestul Bulgariei. „Omanna” conţine şi elemente tipic bulgăreşti şi obiceiuri precum „Căluşul” şi „Nestinartsvo” (mersul prin foc). Spectacolul „Omanna” a avut reprezentaţii în Rusia, India, Belgia şi Spania. Date de contact: Tel. +359 888 502027.

108

În Vratsa mai funcţionează şi Ansamblul de dansuri folclorice „Vratsa”.

- Masa de prânz în Vratsa Se pleacă apoi în direcţia Montana pe drumul E79/1 Casa Mihailov (Montana) Adresa: str.Cherkovna În 1954 a fost înfiinţată Casa-muzeu „Hristo Mihailov” - patronul oraşului în acea perioadă. Este singura casa din Montana ce datează din perioada Renaşterii şi care a fost restaurată şi conservată. De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la mijlocul secolului al XX-lea, în casă a locuit familia preotului Michail Variklechkov. În prezent, se poate vizita expoziţia etnografică amenajată în casa Mihailov, care are mai mult de 350 de exponate din viaţa satului tradiţional şi a micilor oraşe de la sfârşitul sec. al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea. Printre cele mai interesante sunt exemplarele Şcolii de aurari şi de ţesut covoare de la Chiprovtsi, ceramica de Berkovitsa, ţesături şi piese de îmbrăcăminte care demonstrează simţul femeilor bulgare pentru frumos. Program de funcţionare: zilnic între orele 8-12.00, 13-17.00. Luni – închis. Taxă de intrare: 1 leva; copiii şi studenţi – 0,50 leva. Date de contact: Tel. +359 96 22589; email: bgmontanamuseum@abv.bg; www.bgmontanamuseum.com Ansamblul de dansuri populare „Mladost” (Montana) Adresa: str. Vardar nr. 9 Ansamblul „Mladost” este unul dintre cele mai bune din Bulgaria şi a fost premiat cu medalii la festivaluri naţionale şi internaţionale. Din ansamblu fac parte 170 băieţi şi fete care dansează şi studiază folclorul bulgar. Ansamblul de dansuri „Mladost” a cucerit audienţa în Ucraina, Cehia, Slovacia, Germania, Rusia, România, Serbia, Polonia, Turcia, Olanda, Belgia, Franţa, Italia, Spania, Macedonia, Statele Unite ale Americii şi multe altele. Date de contact: Tel. +359 96 305352; email: school_stoianovi@yahoo.com; www.mladost-bg.info Se merge pe drumul 81 până la Berkovitsa. Muzeul de etnografie (Berkovitsa, dist. Montana) Muzeul de etnografie „Berkovitsa” deschis în anul 1971 în Casa Konova după

restaurarea de la sfârşitul anilor 90 a fost mutat în Casa Sarbinska. Acest obiectiv turistic se găseşte în lista celor 100 de obiective naţionale ale Bulgariei, la numărul 34. Casa Sarbinska a fost construită în secolul al XIX-lea şi se caracterizează prin uşile fascinante şi sculptura în lemn, fiind tipică pentru stilul renascentist. Din 1992, aici funcţionează o expoziţie etnografică unde se pot vedea costume naţionale, covoare şi alte obiecte care erau folosite de către

109

strămoşi. Expoziţia are peste 14.000 de exponate: carpete, obiecte de cupru, obiecte de mătase, covoare de Chiprovtsi, costumele Karakachanski. Exponatele se schimbă în permanenţă. Muzeul este compus din încăperi unde sunt prezentate meşteşuguri, portul popular, o cameră tradiţională de la 1920, o baie şi o bucătărie. Baia este unică datorită canalizării din ceramică. Program de vizitare: zilnic între orele 8-12.00, 14-17.00; în timpul iernii este liber sâmbăta şi duminica. Date de contact: Tel. +359 95 388045; email: etnoberk”abv.bg

- Cina în Berkovitsa Ziua a patra Casa-muzeu „Ivan Vazov” (Berkovitsa, dist. Montana) Adresa: str. Poruchik Grozdanov nr. 11 Casa „Ivan Vazov” a fost transformată în muzeu în 1872. În această casă a trăit şi a creat scriitorul Ivan Vazov, o perioadă de timp. Muzeul dispune de o bogată colecţie etnografică - peste 1.000 de unicate din sfera creaţiei artistice şi de meşteşuguri. Casa-muzeu „Ivan Vazov” este unul din locurile remarcabile ale oraşului Berkovitsa. Este un muzeu interesant cu o arhitectură tradiţională unică. Plafonul muzeului are gravuri spectaculoase şi este o piesă unicat pentru care la acea vreme s-a folosit o tehnologie unică. În anul 1940, clădirea a fost declarată monument cultural naţional. Program de vizitare: zilnic între orele 8-12.00, 14-17.00. Date de contact: Tel. +359 95 388046 Casa de cultură „Ivan Vazov” (Berkovitsa, dist. Montana) Adresa: str. Iordan Radickov, nr. 1 Casa de cultură populară „Ivan Vazov” din Berkovitsa s-a dezvoltat ca un institut cultural central pentru oraş. Cuprinde: Ansamblul folcloric „Malinarka” cu peste 180 de dansatori, muzicieni şi cântăreţi, un cor popular care interpretează folclor prelucrat şi autentic; Ansamblul de cântece vechi orăşeneşti „Sladak spomen”; Orchestra de suflători „Zdravets” - deserveşte nunţi şi ritualuri şi participă la manifestări legate de date şi evenimente importante; un grup teatral de copii „N.Fol” şi un grup vocal „Laceni obuvki”, precum şi Ansamblul de dansuri moderne majorete şi ansamblul “Tantuvai za zdrave”. Casa de cultură este organizatoarea Festivalului internaţional de arte pentru copii “LACENI OBUVKI”, care are loc în fiecare an şi este inclus în programul Ministerului culturii. La începutul lunii septembrie, în fiecare an are loc şi Festivalul folcloric “Balkanat pee i tantuva”. Casa de cultură organizează sau este coorganizatoarea tuturor evenimentelor culturale din oraş. Date de contact: e-mail: ch_iv_berk@mail.bg Ateliere meşteşugăreşti de ceramică (Berkovitsa, dist. Montana) Ceramica de Berkovitsa este renumită nu numai în Bulgaria. Obiectele de ceramică au o formă elegantă cu ornamente vegetale, pete, linii, puncte, valuri. Culorile specifice ale ceramicii de Berkovitsa sunt galbenul şi verdele. Forme: borcane, căni, boluri, ulcioare. Olarii aleg să confecţineze, de asemenea, plăci de biserică, boluri pentru apă sfinţită, cădelniţe. Ilia Aleksandrov Ivanov este un olar care a depisns acest meşteşug de la unchiul său şi încă din 1980 şi-a demonstrat priceperea poporului bulgar şi tuturor vizitatorilor străini.

110

Nina Nikolova ăşi expune creaţiile în Casa „Ivan Vazov”, unde vizitarorii pot să-şi achiziţioneze obiecte tradiţionale sau suveniruri lucrate manual. Ateliere de confecţionat costumele Karakachanski (Berkovitsa, dist. Montana) În trecut principalele mijloace de trai ale poporului Karakachanski erau creşterea ovinelor şi producţia de carne, piele, brânză, lapte şi unt. Femeile aveau un mod unic de a-şi confecţiona hainele din materiale tradiţionale, cum ar fi bumbacul şi lâna, culoarea dominantă fiind negrul. Acesta erau decorate cu împletituri, broderii şi diferite tipuri de nasturi. O astfel de ţinută cântărea aproape 20 kg. - Masa de prânz în Berkovitsa Se parcurge drumul spre Montana, de unde se pleacă pe drumul 102 şi se merge până la Belimel, apoi se virează stânga spre Chiprovtsi. Muzeul de Etnografie (Chiprovtsi, dist. Montana) Este parte din complexul Muzeului de istorie din Chiprovtsi şi funcţionează de şase ani. Casa lui Katerina este împodobită în stilul arhitectural vechi din perioada Renaşterii. Ea este poziţionată cu faţa spre râu, la poalele Colinei Istorice, aşteptându-şi parcă oaspeţii. Casa a adăpostit în sine o colecţie etnografică interesantă despre viaţă şi cultura turlacilor, precum şi o gradină de plante care serveau la colorarea naturală a ţesăturilor. Muzeul are patru secţiuni: 1. Sărbători şi obiceiuri în Chiprovtsi; 2. Obiecte tradiţionale; 3. Meşteşuguri; 4. Obiecte moderne – începutul sec. al XIX-lea. Program de vizitare: Luni-vineri între orele 8-12.00, 13-17.00 Taxă de intrare: 2 leva, iar pentru elevi şi studenţi – 0,50 leva. Preţul este valabil pentru vizitarea întregului complex muzeal. Joi intrarea este liberă. Informaţii de contact: +359 9554 2168; +359 9554 2194; е-mail: historicalmuseum_chiprovtsi@abv.bg Ateliere meşteşugăreşti de ţesut covoarele Chiprotvsi (Chiprovtsi, dist. Montana) În aceste ateliere se foloseşte instrumentul specific pentru ţesut „canura”. În Chiprovtsi, cu mai mult de 600 de răboaie de ţesut se confecţionau peste 1000 de covoare pe an. În anumite anumite cazuri ele se numesc covoarele Berkovitsi, dar cel mai popular nume este covoarele Chiprovtsi. Între anii 1929 şi 1930, Banca Populară Berkovitsa a cumpărat războaiele de ţesut şi a organizat un concurs de ţesut covoare pentru a pregăti confecţionere de ţesătorie în oraş. Se face calre întoarsă până la Belimel, apoi se continuă pe drumul 102 până la Belogradchik.

- Cina în Belogradchik. Ziua a cincia Muzeul de Istorie Belogradchik – Secţia de etnografie (Belogradchik, dist. Vidin)

Muzeul de istorie, denumit şi „Panovata kusta” sau Casa Panov, este situat în zona centrală a oraşului Belogradchik. Clădirea a fost construită în anul 1810 şi din anul 1950 a fost transformată în muzeu. Deţine o expozitie cu peste 8.000 de

111

piese ce datează din preistorie până în Evul mediu. La etaj, se află Secţia de etnografie. Accentul este pus pe progresul în dezvoltarea meseriilor precum croitoria, ţesutul covoarelor, carpetelor şi trăiştilor din păr de capră, olăritul, prelucrarea cuprului, a aurului şi cioplitul în lemn. Extrem de atractivă este colecţia de icoane, de port popular, podoabele şi alte obiecte de uz casnic. Program de vizitare: 9-12.00, 14-17.00. Pentru a vizita muzeul trebuie să sunaţi la

numărul de telefon +359 0936 53469, deoarece curatorul are biroul într-o clădire din spatele muzeului. Taxa de intrare: 3 leva; pentru elevi şi studenţi – 2 leva şi pentru fotografiat – 5 leva.

Se merge pe drumul 102 până la Bela, apoi se continuă pe E79/1 până la Vidin. Krastata kazarma – Muzeul în formă de cruce Localizare: în apropiere de parcul de lângă Dunăre şi de Biserica „Sf. Petka” Clădirea „Krastata kazarma” este unică în zona Balcanilor. Ea a fost ridicată între 25 mai 1800 şi 14 mai 1801. Edificiul în formă de cruce a fost construit pentru Garnizoana militară turcă, condusă la vremea respectivă de Paşa Osman Pazvantoglu (1794-1807). Clădirea din piatră şi cărămidă a fost construită în formă de cruce din motive strategice, având scop de apărare. La fiecare dintre cele patru aripi există câte o intrare. La parter era depozitul pentru alimente şi apă, grajdul de cai şi un atelier pentru arme. La etaj erau dromitoarele şi bucătăria ienicerilor. După eliberarea Bulgariei, clădirea a fost folosită ca sediu de judecătorie. În anul 1965, după ce a fost terminată restaurarea, în interior a fost amenajat Muzeul etnografic al oraşului. Muzezul „Krastata Kazarma” a preluat de la Muzeul de Istorie din Vidin exponatele de factură etnografică care reprezintă viaţa cultural-economică a regiunii, tradiţiile, obiceiurile. Expoziţia etnografică se găseşte la etaj. În prezent, clădirea este supusă unui amplu proiect de renovare, motiv pentru care nu se poate vizita muzeul. Se traversează Dunărea pe la Vidin-Calafat. - Masa de prânz în Calafat Muzeul de artă şi etnografie Calafat (Calafat, jud. Dolj) Adresa: Calafat, str. 22 Decembrie nr. 6 Muzeul de Artă şi Etnografie se află în incinta impozantului Palat Marincu din Calafat. Palatul a fost construit între anii 1906-1908, după planurile arhitectului Constantin Rogalschi, în stil eclectic de exprimare neobaroc francez, cu excepţionale elemente decorative din travertin, marmură, coloane şi pereti în stuca-marmură, vopsiţi artistic. Imobilul, ce ocupă o suprafaţă de 8. 333 m. p., a fost realizat de constructorul italian Adotti. Clădirea a aparţinut latifundiarului Ioniţă Marincu şi se bucură şi astăzi de o deosebită valoare artistică, memorială şi simbolică. Din anul 1927 a devenit sediul mai multor instituţii administrative şi de învăţământ profesional şi agricol. Ultima renovare şi ultimele restaurari parţiale au avut loc în anul 2003. Muzeul deţine şi o colecţie de artă populară care conţine obiecte de port, chilimuri, împletituri, unelte, obiecte de uz casnic. În clădire se găseşte şi „Sala prieteniei romîno-bulgare”. Date de contact: tel: +40 251 232521, fax: +40 251 230883

112

Se pleacă spre comuna Desa pe E79/DN56 până la bifurcaţia cu indicatorul „Poiana Mare” şi acolo se virează dreapta. Se trece prin Poiana Mare şi din centrul comunei se virează dreapta pe str. Târgului, apoi se continuă pe DJ533. Muzeul Castraviţa (comuna Desa, jud. Dolj) Este singurul muzeu privat din Oltenia. A fost înfiinţat de Asociaţia culturală „Castraviţa” şi amenajat în casa fostului profesor de istorie din comuna Desa, Marian Oprişan. Muzeul conţine o secţiune istorică şi una etnografică. În fosta pivniţă a casei, prof. Oprişan a amenajat două încăperi, exact ca un bordei. Una dintre camere este o bucătărie cu ogean – tipic oltenească - , iar cealaltă este camera de dormit, cu un război de ţesut şi o ladă de zestre plină cu costume populare autentice. Muzeul este deschis în permanenţă şi nu se percepe taxă de intrare. Se parcurge drumul înapoi până la E79/DN56, se mereg înapoi spre Calafat până la bifurcaţia spre Dr. Turnu Severin, se continuă pe DN56A până la Şimian şi de acolo pe E70/DN6 până la Severin.. Locurile de înfrăţire a Carpaţilor cu Balcanii acolo unde ultima arcuire a lanţului muntos întâlneşte Dunărea la Porţile de Fier adăpostesc una dintre cele mai pitoreşti ţinuturi ale României – Mehedinţiul – aflat într-o vastă arie etnografică în care s-a păstrat şi s-a dezvoltat o cultură populară a cărei obârşie o descifrăm coborând în milenii de viaţă. Mehedinţiul, ca zonă etnografică variată a generat în cadrul spiritualităţii româneşti câteva trăsături distincte şi originale. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier (Dr. Turnu Severin, jud. Mehedinţi) Adresa: Dr. Turnu-Severin, str. Independenţei nr. 2 Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, înfiinţat în 1912, cuprinde colecţii de istorie, ştiinţele naturii, un acvariu cu fauna specifică Dunării şi o secţie de artă populară mehedinţeană. Muzeul a fost deschis în anul 1972, el funcţionând într-o clădire impunătoare construită în anul 1923. Colecţia de istorie-arheologie cuprinde vestigii ale străvechilor culturi din regiunea Porţile de Fier. Secţia „Etnografie şi Folclor” prezintă aspecte ale civilizaţiei rustice din Mehedinţi, costume naţionale, interioare de case ţărăneşti, ceramica de Siseşti şi alte obiecte specifice ocupaţiilor tradiţionale. O parte din exponate se află la Cula Tudor Vladimirescu (satul Valea Albă, Cerneţi). Din păcate, în prezent cula este închisă, aşteptând încheierea unui proces în revendicare pentru a putea fi restaurată. Nici Muzeul Regiunii Porţilor de Fier nu se poate vizita deoarece se execută lucrări de renovare şi consolidare. Date de contact: tel: +40 252 312177, fax: +40 252 320027; www.cimec.ro/muzee/muzeulregiuniiportilordefier În judeţul Mehedinţi se mai găsesc:

Colecţia etnografică privată „Grigore” din localitatea Eşelniţa care evocă o serie de citate din viaţa satului;

Centrul Folcloric din Baia de Aramă;

Centrul Folcloric „Isverna”;

Centrul Folcloric „Obârşia Cloşani”

Întoarcere în Craiova pe E70/DN6.

113

Notă: Cazarea şi masa se face în oricare dintre locaţiile prezentate la paginile......... În funcţie de perioada din an în care faceţi excursia, vă prezentăm şi lista cu obiceiurile, sărbătorile şi festivalurile tradiţionale care se desfăşoară în fiecare dintre cele judeţe/districte regiuni în parte. JUDEŢUL DOLJ Sărbători şi festivaluri populare din judeţul Dolj: Sărbătoarea Bujorului (Pleniţa, luna mai); Sărbătoarea Salcâmului (Desa, luna mai); Sărbătoarea Teiului (Carpen);

Festivalul Concurs Naţional al Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” (Craiova, mai);

Târgul Meşterilor Populari (Localitatea Craiova, Judeţul Dolj, octombrie): Apărut iniţial ca un eveniment în cadrul Festivalului „Maria Tanase”, „Târgul Meşterilor Populari” şi-a făcut simţită prezenţa, în anii din urmă şi în cadrul altor evenimente aşa cum sunt Festivalurile „Zilele Craiovei” şi „Cântecele românilor de pretutindeni”, la Turnu-Severin sau Festivalul „Căluşului Românesc” de la Caracal, devenind practic un festival itinerant cu organizatori diferiţi, de format şi amploare diferite. Formatul consacrat este însă cel care se desfăşoară la Craiova, acum în cadrul Festivalului „Zilele Craiovei”, organizat la sfârşitul lunii octombrie, când participă aici meşterii populari cei mai vestiţi din România, recunoscuţi în artele olăritului, lemnului, ţesăturilor, împletiturilor sau cojocăritului. Având un caracter expoziţional, dar şi unul competitiv, „Târgul Meşterilor Populari” este un adevărat spectacol al tradiţiilor şi creativităţii româneşti, Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei, organizatorul principal al evenimentului, conferind acestuia rigoarea ştiinţifică şi garanţia unei manifestări de certă valoare internaţională. Datini, obiceiuri, tradiţii din judeţul Dolj:

Păzitul ritual al fântânilor (comuna Gângiova, de Bobotează, 6 ianuarie)

Încurarea şi botezatul cailor (comuna Gângiova, de Bobotează, 6 ianuarie)

Mersul cu urâţii (comuna Gângiova, de Bobotează, 6 ianuarie)

Sărbătoarea Sfântului Trifon, patronul spiritual al viilor (comuna Galicea Mare, comuna Cerăt, comuna Lipovu, Segarcea, 1 februarie);

Strigarea peste sat de Lăsatul Postului Mare (Brabova);

Încuratul cailor de Sân-Toader (comuna Desa, luna martie);

Sărindarul de obşte (comuna Desa, lunile martie, septembrie, octombrie)

Cumicitul fetelor (Urzicuţa, de Duminica Floriilor);

Focurile rituale de Joi Mari (Melineşti, în Joia Mare);

Hora de pomană (Gângoiva, în Zilele de Paşte);

Gurbanul Rudarilor (Bistreţ, de Sf.Gheorghe);

Alaiul Căluşului Oltenesc (Craiova, Duminica Rusaliilor);

Tradiţii şi obiceiuri prilejuite de sărbătorile de Crăciun (decembrie) JUDEŢUL OLT Sărbători şi festivaluri populare în judeţul Olt:

Sărbătoarea Bujorului, în a doua jumătate a lunii, în Radomireşti, judeţul Olt. Sărbători ale bujorului exista în mai multe localităţi din sudul ţării, unde această plantă în forma sălbatică ocupa arii mai importante;

Târgul Olarilor, în prima jumătate a lunii, la Balş, localitate situată între Slatina şi Craiova. Aici se aduna cei mai reprezentativi meşteri populari în arta olăritului din zonele Oboga şi România.

114

Sărbătoarea teiului, comună Băbiciu, judeţul Olt, sat pe malul drept al Oltului la 20 kilometri sud de Drăgăneşti Olt;

Sărbătoarea Pâinii, sărbătoare câmpeneasca organizată la sfârşitul sezonului secerişului, în această regiune cunoscută pentru întinderile de culturi de cereale, sărbătoare desfăşurată la Scorniceşti, judeţul Olt, la 26 kilometri nord-est de Slatina. Scorniceşti este de asemenea oraşul natal al lui Nicolae Ceauşescu (1918-1989), ultimul dictator comunist;

Sărbătoarea iilor, la Cezieni, în judeţul Olt. Cele mai frumoase îi lucrate manual sunt premiate la un concurs unde se adună toţi locuitorii comunelor învecinate;

Festivalul Cântecului Popular la Balş, pe drumul E70 între Slatina şi Craiova;

Festivalul de muzica populară “Corabia de Aur”, ce se ţine pe malurile Dunării;

Festivalul national “Căluşul Românesc” se desfăşoară la Slatina, Caracal, Vâlcele Dobrun, Oporelu, precum şi în alte vetre caluseresti din judeţul Olt; păstrează obiceiul calusului, dezvoltând şi la copii dragostea pentru acest obicei.

Festivalul Naţional «Sărbătoarea Pâinii» - Scorniceşti;

Festivalul Naţional «Pomul Vieţii», festival concurs adresat ceramiştilor populari;

Festivalul-concurs de Doine şi Balade «De la Drăgăneşti la Vale»;

Festivalul Concurs de Umor «Oltenii şi…Restul Lumii»;

Festivalul Naţional de Muzică Folk şi Poezie «Ion Minulescu»;

”De la Drăgăneşti la vale”, cel mai mare festival de doine şi balade, care are loc în localitatea Drăgăneşti, la 35 km de Slatina

Datini, obiceiuri, tradiţii în judeţul Olt: Portul popular din judetul Olt ocupă în ansamblul costumului românesc un loc aparte prin trăsăturile sale particulare, îmbogătind repertoriul ornamenticii populare românesti cu motive originale, de o deosebită valoare plastică. Pe ansamblul zonei Olt vom remarca anumite trăsături ale portului popular: cămasa din pânză albă cusută cu motive geometrice din arnici, completate cu mărgele colorate; zăvelci de culoare bleumarin, alese în război, cu fir metalic sau beteală, sube din dimie albă sau seina (pentru iarnă). Marama din borangic întregeste costumul dându-i o notă de elegantă si un aspect tineresc.

Obiceiurile legate de anumite sărbători din ciclul anual al muncii sau de evenimente deosebite din viata omului, sunt un domeniu important al culturii populare românesti. – obiceiuri de iarnă: cele mai spectaculoase si mai bine păstrate obiceiuri sunt cele de iarnă, prilejuind colindul, constituirea cetelor, ursitul de măritat etc.

obiceiuri de primăvară marcau diferite etape în desfăsurarea muncilor agricole.

Căluşul: în cadrul obiceiurilor de peste an, de Rusalii, în judetul Olt se organizează călusul, cea mai însemnată manifestare folclorică, în care dansul are un rol preponderent.

Gospodăria ţărănească specifică judetului Olt s-a individualizat de-a lungul timpului, în functie de conditiile istorice si social-economice. În judetul Olt au existat admirabile exemplare de case tărănesti lucrate cu multă măiestrie artistică, adevărate monumente de arhitectură în lemn si zidărie. În partea de sud a judetului mai amintim casa din pământ si bordeiul, iar pentru Câmpia Boianului casa din paiantă şi bordeiul.

Încuratul cailor (Cezieni, Vădăstriţa, Caracal)

Horele de pomană (în toate satele din Olt)

Tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun

Strigarea peste sat de Lăsatul Secului

115

DISTRICTUL PLEVEN Sărbători şi festivaluri populare din districtul Pleven:

Sărbătorile „Culturii Dunărene” – expoziţie etnografică (Nikopol, luna mai)

Forum al folclorului: sărbători folclorice la iniţiativa Primăriei şi a Bibliotecii „Saglasie 1907” (satul Novachene, primăria Nikopol); Datini, obiceiuri şi tradiţii din districtul Pleven:

Obiceiul „brezaia” are loc în Ajunul Crăciunului. Personajele sunt: Brezaia, Mosul, Arapul, Femeia Todorca şi un cimpoier. Se merge pe la toate casele pentru a se juca obiceiul (Satul Batsova Mahala, satul Lozitsa);

Colindătorii are loc în Ajunul Crăciunului (Satul Batsova Mahala, satul Debovo);

Obiceiul Căluşul, un obicei tipic pentru această regiune cu porturi, dansuri şi cântece. Are loc în săptămâna Rusaliilor, 31 mai + 6 iunie, pentru sănătate şi belşug. Rasalii sunt bărbaţi care umblă în cete în număr impar, îmbrăcaţi în cămăşi albe lungi, brodate, cu ciorapi albi de lână, au haine cusute cu zurgălăi, iar pe căciuli au cununi din plante tămăduitoasre. Îi vindecă pe bolnavii care suferă de boala zânelor şi care sunt deocheaţi de sirene. În Bulgaria de Nord se numesc calus, iar

căpetenia lor de se numeşte varaf. Cea mai renumită este Formaţia „Căluşarii” din satul Baikal (Dolna Mitropolia);

Obiceiul „catu-matu” are loc joi seara nainte de Ziua lui lazăr cînd băieţii cu coşul şi cu clopoţei merg prin sat şi strâng ouă şi cântă în limba valahă (comuna Cherkovitsa);

Obiceiul „Mosuli” are loc înainte de Sărbătoarea Crăciunului, pentru sănătate, belşug şi fericire (Satul Vabel);

Sărbătoarea Tudoritsa are loc în prima sîmbătă a Postului Paştelui. Se alungă un foc numit „balbataie” pentru alungarea puterilor răului. În Ziua de Tudorita caii se împodobesc frumos şi li se împletesc cozile. Se merge prin sat, se vizitează casele, iar stăpînii îi întâmpină pe musafiri cu daruri, cu vin şi cu turtă albî în formă de potcoavă de cal (Cherkovitsa);

„Marteniţa”, este una dintre sărbătorile cele mai faimoase din Bulgaria. Legenda ei este foarte veche, din perioada primului hanat bulgar, în anul 681. Mărţişorul bicolor sau uneori multicolor, este încărcat cu multe valenţe magice. În civilizaţiile arhaice, el avea rolul de protecţie, era un adevărat talisman. Culoarea albă reprezintă femeia, viaţa lungă. Culoarea roşie simbolizează bărbatul, forţa fizică şi puterea. În Bulgaria, mărţişorul se poartă cu mândrie pe tot parcursul lunii martie, fie la reverul hainei, fie prins la încheietuta mâinii. Mai mult, fetele nemăritate îl poartă în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne la degetul mic al mâinii stângi iar bărbaţii căsătoriţi la şoseta dreaptă. Mărţişorul marchează totodată trecerea de la primăvară la vară şi mai poate să reprezinte şi un fel de previziune a vremii. De exemplu, mărţişorul se scoate de pe mână sau din piept şi se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Marteniţa se oferă în general femeilor, ca semn de aleasă preţuire sau dragoste. El este aducător de fericire, sănătate şi afecţiune.

116

Marteniţa poartă nume diferite, în funcţie de regiuni: Marta, Marticika, Gadaluska sau Kicilka. Este purtat în funcţie de statutul social. În unele zone din Bulgaria, şi animalele se împodobesc cu marteniţe, nu numai oamenii şi pomii fructiferi. Uneori, marteniţa se aruncă în cel mai apropiat râu în scopul „ca să-ţi meargă toate precum curge râul”. Tradiţia mai spune că marteniţa dăruită ne poate aduce fericie şi noroc, de aceea este un dar foarte aşteptat, în special de rude şi de prieteni, care îl preţuiesc enorm.

Obiceiuri tradiţionale de Koleda (Crăciun), Velikden (Paşte);

Kukeri: sărbătoare înainte de Postul Mare, se dansează prin sat în costume şi măşti din lemn decorate cu animale, pentru a speria duhurile rele;

Nestinarstvo, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Meşteşuguri şi îndeletniciri populare din districtul Pleven: Portul popular specific zonei este reprezentat prin costume de mire şi mireasă din satul Brashlyanitsa, costumele de fete din municipiul Belene şi cele din comuna Rakita, costumele de bărbaţi din Novachena. DISTRICTUL VRATSA Sărbători şi festivaluri populare în districtul Vratsa:

Festivalul de folclor „Vară în Vratsa” organizat de municipalitatea Vratsa. Festivalul de cântece vechi „Mara Vrachanska” la care iau parte artişti din toată ţara. Contact: tel: 00359 92629286 (Vratsa, octombrie);

Târgul regional de folclor autentic „Dyado Yotso” de către municipalitatea din Mezdra (Vratsa);

Festivalul Internaţional de Folclor „Vrachanska Prolet”, la car vin formaţii de dans din Italia, Grecia, Croaţia, Ucraina, România, Serbia, Rusia (Vratsa, mai). Datini, obiceiuri, tradiţii în Vratsa: Conform unei vechi tradiţii, în fiecare an, satul Banitsa celebrează Sărbătoarea satului, pe 2 iunie, cu o competiţie a celor mai bune plăcinte cu brânză: banitsa. Sărbătoarea se numeşte „La Banitsa cu o banitsa”. Femeile din sat sunt faimoase pentru prepararea delicioasei „banitsa” şi a altor mâncăruri specifice, locale, extrem de apreciate în timpul concursurilor gastronomice. DISTRICTUL MONTANA Sărbători şi festivaluri populare în districtul Montana: Festivalul folcloric de dansuri şi cântece vechi, organizat de către Casa de Cultură „Ivan Vazov” (Berkovitsa, iulie). Este aproape cel mai vechi festival din Bulgaria. Prima ediţie a fost în augist 1936 şi a fost reluat din 2002 ca sărbătoare a folclorului bulgăresc. Din 2005, festivalul reuneşte festivaluri din toată ţara şi a devenit gazdă şi pentru participanţi internaţionali. Pe toată perioada festivalului, care se desfăşoară la începutul lunii iulie sunt prezentate dansuri, costume populare, mituri şi legende. Datini, obiceiuri, tradiţii din districtul Montana: Obiceiuri de nuntă: sunt folosite costume şi ornamente tradiţionale; Meşteşuguri şi îndeletniciri tradiţionale în districtul Montana:

Unităţi de creştere a viermilor de mătase şi ateliere de producţie a borangicului: Borangicurile din viermi de mătase: producţia de viermi de mătase este foarte dezvoltată în regiune. Peste 100.000 de coconi sunt produşi în Berkovitsa şi în satele vecine. Femeile produc în special produse de culoare albă şi galbenă din mătase. Specific acestor ateliere este confecţionarea basmalelor de mătase numite „barish”

117

Ateliere de producere a obiectelor din cupru: Specific zonei este producţa de cazane de cupru pentru apă care se folosesc la evenimente tradţionale: nunţi şi botezuri. Această îndeletnicire a fost căpătată şi transmisă din generaţie în generaţie. Cele mai preferate articole din cupru sunt cazanele, vasele de bucate.

Ateliere de confecţionat a ornamentelor de metal, lucrate manual, pe care le folosesc în special femeile măritate: curele, inele, brăţări, coliere şi centuri de castitate – element obligatoriu al costumului ceremonial pentru nunţi.

Ateliere de cioplit în lemn: linguri furculiţe, cârpătoare, pocale. DISTRICTUL VIDIN Sărbători şi festivaluri populare din districtul Vidin:

Festival de muzică şi dansuri tradiţionale din Belogradchik (iunie)

Festivalul Internţional Folcloric de cântece şi dansuri vlahe, organizat de Asociaşia Vlahilor din Bulgaria. La festival participă formaţii de amatori din casele de cultură din Bulgaria, Serbia, România care prezintă tradiţii şi portul popular autentic punând în valoarea cântecele şi dansurile specifice tradiţionale. În cadrul festivalului au loc spectacole folclorice, mese rotunde, expoziţii.

Festivalul folcloric al cântecului şi dansului românesc, care are loc în a doua zi de Paşte, la Albotina, între satele Rabrovo şi Grădeţ. A fost iniţiat de Asociaţia Etnicilor Români din Bulgaria (AVE) în anul 2006. Pe lângă festivalul propriu-zis, au loc simpozioane, dezbateri, expoziţii şi comemorări, reprezentanţii de muzică, dans, prezentări de tradiţii şi obiceiuri străvechi susţinute de ansambluri populare din Bulgaria, România şi din Timocul Sârbesc. Poiana Albotina se află la câţiva kilometri de Vidin, la poalele muntelui unde se află Mânăstirea Albotina. Legenda spune că din aceste locuri a plecat Baba Novac, românul timocean care a devenit general în oastea lui Mihai Viteazul.

„Sărbătoarea frâsânelului” (Albotina) floarea albă cu puteri tămăduitoare, cules de către românii timoceni din a doua zi a Paştelui. Întâlnirea românilor de la Albotina a rezistat până astăzi şi a căpătat valenţe creştin ortodoxe. Sutele de personaje particpante dau de pomană în “hora tristă” pentru cei dispăruţi, participă la slujbe religioase atât în limba română cât şi în limba bulgară si iau prânzul creştineşte. Programul festivalului mai cuprinde reprezentaţii de muzică, dans, tradiţii şi obiceiuri străvechi, susţinute de ansambluri populare din localităţi cu populaţie preponderent românească din Bulgaria (Bregova, Gâmzova, Deleina, Pocraina, Cutova ş.a.), din Timocul sârbesc, dar şi din România (zona Olteniei). Festivalul românesc de la Albotina este cea mai reprezentativă manifestare a românilor din Bulgaria, desfăşurată în fiecare an în prezenţa a sute de persoane venite din toate colţurile Bulgariei, României şi Serbiei, de pe Valea Timocului sârbesc. Datini, obiceiuri, tradiţii din districtul Vidin:

Hora de pomană, organizată la Albotina, la care iau parte şi români şi bulgari, la slujbe religioase pentru ceo morţi.

118

JUDEŢUL MEHEDINŢI Sărbători şi festivaluri în judeţul Mehedinţi:

Festivalul concurs de muzică şi dansuri populare „Plaiurile Cloşanilor” - 15-16 mai.

Sărbătoarea „Liliacului” de la Ponoare, lângă Baia de Arama,

Sărbătoarea Salcâmului - folclor şi sărbătoare câmpenească, are loc la sfârsitul lunii mai, la Vânju Mare şi în alte localitati de-a lungul Dunării.

Sărbătoarea Tradiţională a Salcâmului de la Stârmina;

Sărbătoarea Folclorului Tradiţional (luna iulie la Strehaia)

Sărbătoarea câmpenească de folclor (iulie, Sovarna)

Sărbătoarea secerişului (iulie, Cernăteşti)

Festivalul de muzică populară „Corabia de aur” (Dubova, 8 septembrie)

Festivalul Etniilor „Fereastră spre noi”, la Şviniţa. Datini, obiceiuri, tradiţii în judeţul Mehedinţi:

Simbolistica de Paşti: Sărbătoarea Învierii Domnului este asociată cu o serie de simboluri tradiţionale: iepuraşul, crucea, ouăle, mielul de Paşte, floarea de crin alb, pasca, cozonacul.

„Măsuratul oilor” la Dubova, în prima duminică din mai;

Mărţişorul: o amuletă agăţat de un fir roşu cu alb, simbol al primăverii (1 martie), se poartă diferit după obiceiul locului. Meşteşuguri şi îndeletniciri tradiţionale în judeţul Mehedinţi:

Ţesutul covoarelor din lână, vopsitul lânii folosind coloranţi naturali (foarte apreciate sunt ţesăturile populare, costumele tradiţionale sau binecunoscutele covoare olteneşti, realizate în atelierul de covoare şi carpete lucrate manual la Baia de Aramă, Obârşia Cloşani, Podeni)

Olăritul (ceramica de Şişeşti);

Prelucrarea fierului (Şişeşti);

Prelucrarea lemnului pentru obiecte populare (Salcia)

Portul popular (Orşova, Baia de Aramă, Podeni, Salcia)