CNC al ASEM

Lucrare practică la

disciplina ,, Cadrul Nominativ si

Functional în Domeniu ’’

Modulul : ,, Bazele legislaţiei ’’ ,

Pentru specialitatea contabilitate

A efectuat eleva

Grupei CON-142

Verejan Ilinca

Profesor:

Salcuţan Aliona

Chişinau 2015

Sbiectul: Notiuni generale despre stat. Scopul lucrarii: Sistematizarea si aprofundarea cunostinţelor acumulate la subiectul dat.

Materiale si mijloace didactice:Literatura de specialitate, constitutia RM, deagrame, tabele, date statistice, exemple reale, documente, imagini.

Statul- este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu

delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.

Istoric

Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar în perioada modernă. Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul gânditorilor din Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum apriori, ideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă.

Definirea statului

Statul, o noțiune abstractă des utilizată în trecut, dar mai ales în contemporaneitate, a fost

definit în diverse feluri de către o largă categorie de specialiști și nespecialiști. Statul este

analizat de către mai multe discipline din cadrul științelor sociale, printre acestea

numărându-se: științele politice, filozofia, sociologia, etc. O perspectivă de ansamblu

asupra acestor definiri este oferită prin împărțirea acestora în definiții organizaționale și definiții funcționale.

Definire funcțională Definirea funcțională subliniază ideea că statul este o sumă de instituții care îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv. Principala distincție dintre acestă definire și cea anterioară constă în faptul că statul poate fi identificat cu o instituție sau organizație care îndeplinește una din funcțiile statului. Un alt punct care deosebește definirea funcțională de cealaltă este aprecierea statului prin consecințele acțiunii sale, cea mai comună fiind stabilizarea socială în interiorul teritoriului controlat de acesta.

Definire organizațională

Din punct de vedere organizațional, statul este privit ca o sumă de instituții de guvernare și

are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos[3]. Aceste caracteristici nu sunt

prezente în toate statele, mai ales dacă avem în vedere diversele forme statale anterioare

statelor moderne. Un alt aspect care trebuie menționat este că prin definirile

organizaționale nu este urmărită aprecierea legitimității statului sau a instituțiilor care îl

compun, precum nici opinia indivizilor despre o eventuală legitimitate a statului.

1. Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere

publice și sfere private.

2. Din punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de

manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forței.

3. Statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic.

4. Statul ca entitate se distinge de funcționarii care ocupă anumite funcții la un

moment dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de vedere, statul are

suveranitate și asupra acestora. Prin funcționari se înțelege orice demnitar,

inclusiv președintele, prim-ministrul, miniștrii, etc.

5. Statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație.

Stat de drept Noțiunea Stat de drept este, în general, utilizată pentru a sublinia diferențele existente

între regimurile democratice și regimurile autoritare (dictatoriale). În teoria politică, prin stat

de drept se înțelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică.

În statul de drept, statul este garantul libertăților și drepturilor individuale, totodată,

asigurând securitatea internă și externă a cetățenilor prin instituții democratice. Instituția

superioară căreia i se subsumează alte legi și norme este Constituția. Din perspectiva

statului de drept, Constituția - ca normă superioară - este o expresie a cetățenilor și

reprezintă puterea populară. Prin mecanismele democratice de control prevăzute într-un stat de drept

este asigurată conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.

Itemul 1   : Studieria cercetarea si stabilirea elementelor componente ale statului.

Elementelecomponentelor statului sunt :

Populaţia constituie dimensiunea demografică, psihologică şi spirituală a statului. Este comunitatea indivizilor care se află pe un teritoriu strict determinat al statului şi asupra căreia se exercită puterea de stat. Un teritoriu fără populaţie nu poate constitui un stat. Din populaţia ţării fac parte cetăţenii săi, cetăţenii străini şi apatrizii. Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetăţenii se bucură de deplinătatea drepturilor şi posedă deplinătatea obligaţiilor stabilite de stat. Ceea ce-i asigură populaţiei distinctibilitatea şi permanenţa este naţiunea. În unele cazuri populaţia este identificată cu naţiunea. Naţiunea nu trebuie confundată nici cu populaţia, nici cu statul.

Teritoriul statului – partea din globul pământesc ce cuprinde solul, subsolul, apele şi coloana de aer

de deasupra solului şi apelor asupra cărora statul îşi exercită puterea sa suverană. Unii autori atribuie la

teritoriul statului navele maritime, navele aeriene, rachetele cosmice, precum şi terenul pe care este

situată reprezentanţa diplomatică dintr-un stat străin.

Funcţiile teritoriului sânt:

- teritoriul este factorul care permite situarea statului în spaţiu, localizând în aşa mod statul şi

delimitându-l de alte state;

- prin intermediul teritoriului statul stabileşte legătura cu cei ce-l locuiesc, definindu-le calitatea specială

de apartenenţă la statul respectiv (calitate de supuşenie sau cetăţenie);

- determină întinderea geografică a puterii de stat;

- teritoriul este simbolul şi factorul de protecţie a ideii naţionale.

Puterea publică sau puterea de stat este o putere politică a unui grup social, prin intermediul căreia

grupul expune în realitate voinţa poporului, asigură realizarea acesteia prin mijloace specifice în

exclusivitate statului. Ei deţin monopolul elaborării şi aplicării dreptului şi a forţei de constrângere.

Caracterele puterii de stat:

- puterea de stat este o putere politică;

- puterea de stat deţine monopolul constrângerii;

- puterea de stat este unică;

- are o sferă generală de aplicare;

-  puterea de stat este suverană.

Uneori, pentru a desemna „puterea de stat” se utilizează termenul de „suveranitate”. Numeroase

constituţii şi documente internaţionale nu echivalează noţiunea de „suveranitate” cu cea de „puterea e

stat”, ci o consideră un atribut al „poporului” sau al „naţiunii”. Deseori însă „suveranitatea” este utilizată

pentru a sublinia calitatea supremă a puterii de stat. 

Suveranitatea este dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state. În acest

sens suveranitatea poate fi de două feluri:

Sarcina : In urma studierii elementelor componente ale statului, reda prin avantaj, dezavantaj caracteristicile lor.

Indeplineste tabela :

Teritoriul Populatia Puteria de stat

Avantaj Dezavantaj Avantaj Dezavantaj Avantaj Dezavantaj

Itemul 2 :Stabileste componenta mecanizmului statului.

Mecanizmul statului dirijiaza cu cele trei mari puteri :

Puteria legislativa ;

Puteria executiva ;

Puteria judiciara ;

Sarcina : Stipuliaza in tabel imputernicirile puterii lor.

Puteria legislativa Puteria executiva Puteria judiciaraeste însărcinata cu dezbaterea și aprobarea legilor în sensul conținutului și formei acestora, precum și cu controlul asupra executivului și judiciarului.

 interpreta și aplica legile în numele statului. Această putere se concretizează printr-o ierarhie de curți de justiție.

se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea birocrației de stat. În fruntea guvernului se află prim-ministrul.

Rolul acestei puteri nu este emiterea legilor (rol al legislativului) și nici nu este interpretarea lor (rol al judiciarului). Guvernul însă poate propune legi spre aprobare de către legislativ.

Itemul 3 : Analiziaza si cercetiaza functiile statului

Rolul statului, ca principala institutie de organizare si conducere politica a societatii, se realizeaza prin anumite functii:

1 pe plan intern:

a.functia legislativa, prin care statul, cu organismele sale specializate, adopta întreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia;

b.functia organizatorica, are în vedere transpunerea în viata a legilor si a altor decizii adoptate, cât si organizarea întregii activitati pentru asigurarea desfasurarii normale a vietii sociale; c.functia judecatoreasca, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea încalcarii acestora; d.functia economica, ce consta, pe de o parte, în faptul ca statul este organizatorul direct al activitatii economice  în cadrul proprietatii de stat si, pe de alta parte, asigura întregul cadru politico-organizatoric prin care agentii economici independenti (propritari privati sau publici) sa-si desfasoare activitatea;

e.functia sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independent de pozitia lor sociala, sa duca o viata decenta, prin organizarea unui sistem de protectie sociala, de asigurari sociale, de sanatate etc.; f.functia administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie, pentru  desfasurarea normala a tuturor activitatilor precum: asigurarea surselor de energie, apa, servicii publice etc; g.functia culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educare a tuturor cetatenilor prin institutii specializate, de învatamânt, cultura, cercetare stiintifica etc.                    h. functia de aparare pe plan interna ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale, functie care are o latura preventiv educativa si alta coercitiva, prin care se sanctioneaza actele antisociale, savârsite de unii membrii ai comunitatii.

2. pe plan extern:

a.functia de aparare a independentei si  suveranitatii statale, a integritatii teritoriale si a ordinii de drept; b. functia de organizare a colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic, stiintific, cultural etc.; c. functia de aparare a pacii în lume, a mentinerii unui climat de liniste si întelegere între popoare Toate aceste functii satisfac anumite cerinte reglatoare, normative si chiar punitive concepute pentru aasigura buna functionare si eficienta social-umana, a principalelor domenii de activitate statala, de exercitare a puterii sau puterilor în cadrul statului de drept.