De la gloantele teroristilor la asaltul extremei drepte. Cine salveaza Europa?

Ion M. Ionita,

Victoria "istorica" a Frontului National in alegerile regionale din Franta vine ca o consecinta logica a trei factori: slaba performanta a politicienilor de stanga sau de dreapta, criza refugiatilor si socul provocat de atacurile teroriste de la Paris.

Lectia franceza este dura, viitorul Europei va fi pus in discutie odata cu alegerile prezidentiale de anul viitor din Franta.

Rezultatele acestui scrutin arata ca teroristii au obtinut ceea ce au avut in vedere prin organizarea masacrului de la Paris. Socul provocat in societate a crescut numarul de adepti ai Frontului National, cei care cred ca solutia in fata crizei nu poate fi decat radicalismul si xenofobia, o solutie indreptata direct impotriva ideii europene.

Sigur ca, daca oamenii vad cum teroristii se plimba cum vor din Europa in Siria si se intorc bine pregatiti in taberele jihadiste, primul gand este reintroducerea controalelor la frontierele nationale si desfiintarea spatiului Schengen. Numai ca lucrurile nu sunt atat de simple. Problema spatiului Schengen nu este ca el exista, ci ca nu a fost dus pana la capat.

Cand desfiintezi, cel putin la nivel functional, frontierele interne ale Uniunii Europene, ai responsabilitatea sa le intaresti pe cele externe. Controalele si selectia celor care intra in Uniunea Europeana ar fi trebuit sa se desfasoare cat mai drastic la prima frontiera externa europeana. Dupa aceleasi reguli si proceduri pentru toate

statele implicate. Accesul la bazele de date si cooperarea institutiilor nationale sunt esentiale intr-un asemenea proces. Mult mai greu de realizat, dar deasemenea obligatorie, este cooperarea la nivelul serviciilor secrete. Daca teroristii de la Paris au organizat totul peste granita in Belgia, iar autoritatile belgiene care cunosteau profilul extrem de periculos al personajelor si nu au luat nici masuri, nici nu i-au informat  pe colegii lor francezi, ce mai e de spus?

Criza majora, institutionala a Uniunii Europene deriva din faptul ca integrarea s-a oprit undeva la mijloc. Uniunea nu este nici confederatie nici federatie, desi are piata unica, reguli unice, frontiere externe si moneda unica pentru majoritatea populatiei.

Este o constructie careia i s-a pus fundatia, i s-au inaltat zidurile, dar lucrarile s-au oprit la acoperis. Un acoperis care ar mai inseamna si o politica de securitate comuna si o politica externa comuna. Ambele, extrem de greu de realizat in actualele circumstante.

Interesele egoiste s-au impus in chestiunile sensibile ale politicii europene comune. Un exemplu este refuzul de a primi Romania in spatiul Schengen. Investitii substantiale au fost facute de statul roman si de UE. Standardele au fost atinse, lucru certificat de toate inspectiile de specialitate. Romania si Bulgaria ar fi devenit frontiere externe  cu toate obligatiile care decurg de aici. Cu toate acestea, raspunsul a fost negativ.

Lipsa de figuri politice de mare calibru care sa duca mai departe constructia europeana face loc liderilor extremisti si populisti. Criza economica, somajul amplifica orientarile extremiste. Iar confuzia si starea de deruta a autoritatilor din multe state europene care, desi avertizate, nu au luat masuri pentru intarirea cooperarii, invita cetatenii sa se indrepte spre asa zise solutii de mana forte.

Este o criza cu mult mai ampla decat ceea ce se intampla acum in Franta. Poate a venit momentul ca tarile din "noua Europa" sa se exprime mult mai puternic si mai coerent in apararea Uniunii Europene.