Conceptul de cetaţean european

Dochiţa Elena

Liceul Tehnologic Economic Administrativ

Conceptul de “cetăţenie europeană” a fost introdus în anul 1992 prin Tratatul de la Maastricht si a fost dezvoltat în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii, ceea ce i-a oferit şi un caracter supranaţional. Criza economică, şomajul şi zguduirea unuia dintre simbolurile UE – moneda EURO – par să afecteze şi coeziunea din interiorul UE. Ce înseamnă, de fapt, „cetăţenia europeană” şi ce valenţă a căpătat conceptul la începutul anului 2012? În ce măsură îşi interiorizează cetăţenii statelor membre ale UE acest concept?

Între 5 ianuarie şi 20 ianuarie 2011, echipa Expoll a realizat o cercetare care a avut ca scop investigarea modului în care cetăţenii statelor membre UE se percep sau nu cetăţeni ai UE. Doar 8% îşi asumă identitatea europeană, în timp ce 69,33% se raportează doar la propria naţionalitate. 20% dintre respondenţi se consideră în egală măsura cetăţenii propriului stat, dar şi cetăţeni ai UE, iar 2.64% au răspuns că sunt cetăţeni ai planetei Pământ. Rezultatele sunt influenţate într-o mare măsura şi de modul în care valorile, obiectivele şi principiile specifice UE sunt răspândite în statul respectiv şi cunoscute de cetăţeni. Pe de altă parte, evenimentele din prim-planul vieţii sociale şi politice dintr-un stat au impact asupra mentalului colectiv.

În versiunea consolidată a tratatului privind UE, este specificat faptul că cetăţean al UE este orice persoană care deţine cetăţenia unui stat membru al Uniunii şi că această calitate nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia. La nivelul statelor membre nu sunt cunoscute, însă, şi drepturile şi obligaţiile care decurg din această calitate. În Tratatul de la Maastricht se specifica şi că un cetăţean european are dreptul la libera circulaţie şi rezidenţă în oricare din statele membre UE, dreptul de a alege şi de a fi reprezentat în Parlamentul European, dreptul la protecţie diplomatică într-un start terţ, în cazul în care statul din care provine acesta nu are o reprezentanţă consulară, drept de petiţie la Parlamentul European şi dreptul de a se adresa Ombudsman-ului.

În ultima vreme, date fiind evenimentele de la sfârşitul anului 2011, este vehiculată ideea conform căreia statutul de cetăţean multiplu sau calitatea de „cetăţean european” nu fac decât să complice activităţile oficialităţilor şi să reprezinte un pericol la adresa securităţii unui stat. Odată cu propagarea crizei economice, statele au început să privească avantajele cetăţeniei europene mai degrabă ca pe o ameninţare. Libera circulaţie a persoanelor în interiorul UE, unul dintre aceste avantaje, este din ce în ce mai îngrădită din cauza faptului că unele state tind să reintroducă controlul la frontiere. Analizând perspectivele de început

de 2012, se poate afirma că „unitatea în diversitate” nu mai reprezintă o realitate, atâta timp cât identitatea europeană este serios afectată de concentrarea liderilor UE asupra problemelor de natura economică. Ce se pare că scapă aceştia din vedere este faptul că realitatea economică şi cea socială se întrepatrund şi depind în mare măsura una de cealalta. Atâta timp cât la nivelul UE nu exista un nivel de cooperare consolidată, ci mai degrabă viziuni diferite, modalităţi diferite de acţiune nu se va putea ajunge nici la un consens în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor. Statul este încă cel mai important actor internaţional, iar interesele statelor sunt, în acest caz mai presus de interesele Uniunii. Până la urmă, lipsa unităţii este cea care îngreunează rezolvarea problemelor la nivel european. În această situaţie conceptul de „cetăţean european” îşi pierde din semnificaţie pentru că întâietate are statul, iar valorile europene sunt umbrite de aceasta criză care demonstrează că după ani de reforme ale tratatelor, încă avem „o Uniune Europeană fără europeni”.

Elementele care construiesc „identitatea europeană” nu mai sunt la fel de bine definite, mai ales într-o perioadă în care discursul politic are întâietate. Nivelul de încredere al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene în valorile propuse de aceasta scade cu cât sunt conştientizate mai mult problemele cu care se confruntă. Până la urmă sistemul propus de Uniune nu este unul infailibil – criza euro o dovedeşte – iar întârzierea identificării unor soluţii afectează imaginea Uniunii la nivel internaţional.

Cetăţenii resimt aceste dificultăţi şi le percep ca pe o îngrădire a drepturilor lor, acţionând în consecinţă. Astfel, la 1 aprilie se va înfiinţa un sistem de petiţii online, care le ofera cetăţenilor UE şansa de a-şi face vocea auzită, având şi posibilitatea de a seta agenda UE. Vice-preşedintele UE, Maros Sefcovic este de părere că acest nou „instrument” reprezintă un pas important pentru evoluţia vieţii democratice a UE şi că va incuraja dezbaterile despre viaţa UE, dincolo de orice graniţă. Mai mult decât atât, prin faptul că îşi pot face vocea auzită, cetăţenii din statele membre UE pot deveni mult mai uniţi, reabilitând, astfel conceptul de „cetăţean european”.

Democraţia europeană este greu de conceput în condiţiile în care calitatea de „cetăţean european” nu este reafirmată. Începutul anului 2012 găseşte UE în cumpănă, iar coeziunea din interiorul său depinde în mare măsură de o mobilizare de facto a tuturor statelor membre, de adoptarea unor măsuri menite să consolideze identitatea europeană. Identitatea şi unitatea europeană sunt elemente de baza care ajută şi la construirea unei poziţii europene comune. În absenţa unei poziţii unitare, statele membre nu vor putea găsi o soluţie viabilă pentru problemele cu care se confrunta UE.

BIBLIOGRAFIE

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, partea a doua a Constituţiei Uniunii Europene, ediţia on-line 2007

Constituţia Uniunii Europene, ediţia on-line 2007

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, texte introduce în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, varianta on-line 2007