CERCETARE IN NURSING

1

Cercetare în nursing

INTRODUCERE

În contextul mondial al revoluţiei cunoaşterii, informaţia şi cel ce o posedă alcătuiesc cu adevărat ,,puterea”. Cercetarea ştiinţifică reprezintă principalul izvor de cunoaştere.

În domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca prioritate de necontestat atingerea unui standard înalt al stării de sănătate a populaţiei. Deşi această prioritate se regăseşte şi în ţara noastră, constatăm că încă există o diferenţă sesizabilă între vorbe şi fapte.

Cercetarea ştiinţifică este necesară în toate compartimentele activităţii umane în care se tinde spre perfecţioare continuă.

Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai mult ca în oricare domeniu.

Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice, presupune informarea continuă şi cunoaşterea raţionamentelor activităţii de zi cu zi. Astfel practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea îngrijirilor acordate. Aceste probleme se pot contura în timp ca teme de cercetare.

Cercetare – omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţa spectactacolului naturii - ce se ascunde în ,,spatele” său, să înţeleagă structura şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc).

- Caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic - ex. Emil Cioran – gestul primordial de a mânca din fructul oprit – semnificativ pt condiţia umană.

Cercetare – studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie.

Cercetarea – fundamentală – Cercetarea – aplicativă – Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau

teorii şi de a identifica principiile care stau la baza activităţii nursing. Cercetarea fundamentală este întreprinsă pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină, pentru a îmbuntătăţii înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. un cercetător poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens cu scopul de a înţelege ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia.

Cercetarea aplicată → găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea principiilor teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii imediate la o problemă existentă. Un alt scop → planificarea sistematică a schimbării într-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetarea aplicată un studiu al eficienţei

2

intervenţiilor nursing specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a stresului.

Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing.

Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:- a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează

apariţia diverselor boli) unei boli.- Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de

îmbolnăvire.- A determina nevoile unui grup populaţional,- A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.- A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.

Nursingul – este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini specifice conceptelor şi proceselor proprii cât şi intervenţii specifice cu efecte benefice evaluabile.

- implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate, înţelegere pt cel de alături.

Profesiunea de nursing permite celui care o practică: - dezvoltare proprie, - multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane necunoscute - constituie ,,cauză” pt noi nursele),- f. mult consum de energie. Serviciile de nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau grupurilor

(preventive sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) → servicii închinate vieţii, stării de bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia.

Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale, care ţine de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale şi are ca scop îmbunătăţirea practicii, educaţiei şi administrării serviciilor de nursing.

Clamp (1994) descrie cercetarea în nursing ca pe ,,o legătură între practică, educaţie şi teorie”

Noţiuni introductive. Istoric. Specificul cercetării nursing în România

Cercetarea = activitate sistematică, bazată pe tehnici specifice, care permite acumularea de noi cunoştinţe prin identificarea unor factori sau relaţii noi care îmbunătăţesc nivelul actual al cunoaşterii.

Istoric, cercetarea a început cu trei tipuri principale de studii, încă din perioada Primului Război Mondial. Aceasta se referă la identificarea prin

3

documentare a surselor de date; studii descriptive (ex. Studierea somnului); cercetări experimentale (ca de ex studierea efectelor medicamentelor).

Cercetarea → cercetarea acelor aspecte specifice profesiei de nursing şi care este realizată de nurse.

Responsabilitatea acestora se referă la aspectele educaţionale, la managementul şi practica nursing.

Cercetarea nursing poate fi asemănătoare cu cercetarea din alte specialităţi, de ex. Studierea anxietăţii poate fi studiată şi din perspectiva psihologică.

Cercetarea nu este un lux academic ci un instrument care să crească calitatea procesului de nursing.

Modificările care au avut loc în activitatea nursing, în educaţia pentru nurse şi în managementul nursing impun noi cunoştinţe şi evaluări care să permită adaptarea la noile condiţii precum şi optimizarea acestora.

Ţările în care cercetarea în nursing are baze solide şi fonduri aferente suficiente, cercetarea continuă să se dezvolte având un impact asupra îngrijirii sănătăţii în întrega lume.

În ţările în care cercetarea în nursing (C.N.) se află într-un stadiu incipient, lipsa resurselor umane şi financiare împiedică realizarea de progrese.

TOATE ŢĂRILE SĂ CONTRIBUIE LA OBŢINEREA UNEI SĂNĂTĂŢI MAI BUNE.

Termenul ,,cercetare” este deseori folosit pentru descrierea oricăruit tip de investigaţie, sau activitate de colectare a informaţiilor.

C.N. căutare sistematică pentru cunoştinţe despre problemele importante ale nursingului şi este o cercetare sistematică a dezvoltării cunoştinţelor privind importanţa problemelor nurselor, servind la stabilirea unei baze ştiinţifice a cunoştinţelor pentru practica nursing.

Dezvoltarea şi utilizarea cunoştinţelor nursingului este esenţială pentru continuarea îmbunătăţirii îngrijirii pacientului.

Cercetarea → fundamentală → aplicatăAcestea se referă la utilizarea directă a descoperirii sau constatării.Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii sau

teorii şi de a identifica principiile care stau la baza activităţii nursing. Cercetarea fundamentală este întreprinsă pentru acumularea informaţiilor, extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină, pentru a îmbuntătăţii înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. Un cercetător poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens cu scopul de a înţelege ştiinşific modificările induse de acesta, cum ar fi insomnia.

Cercetarea aplicată → găsirea soluţiilor la problemele imediate prin aplicarea principiilor teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei soluţii

4

imediate la o problemă existentă. Un alt scop → planificarea sistematică a schimbării într-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetare aplicată un studiu al eficienţei intervenţiilor nursing specifice pentru a combate insomnia apărută ca urmare a stresului.

Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor generale ale comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi utilizate pt rezolvarea problemelor în practica nursing.

Modalităţi şi procedee folosite în cercetare:- analogia –observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o

altă problemă a cărei soluţionare este cunoscută.- Alegerea de soluţii la întâmplare- Generalizarea când o problemă este stufoasă, se poate schiţa o

versiune simplificată , care să cuprindă datele ei esenţiale- Împărţirea – spargerea problemei într-o serie de sub-probleme care

pot fi mai abordabile- Adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea

unei componente (sub- problemă)- Scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originară.

Acest procedeu este folosit în simulări. - Particularizarea – găsirea unui caz ce conţine un set mai limitat de

caracteristici – - Dilatarea sau contracţia – unele probleme sunt mai uşor de

rezolvat dacă se modifică scara sau numărul de variabile.- Inversarea – privirea d.p.d.v. opus. Ex. în loc de când vine trenul

acesta în gară ? când vine gara la acest tren ?- Restructurarea – în studiile clinice nu se întreabă dacă un

tratament anumit vindecă boala, ci dacă lipsa tratamentului determină absenţa vindecării.

- Metoda lui Pappus – se presupune că problema este rezolvată şi se calculează de-a îndoaselea.

- Metoda lui Tertullus – se presupune k nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea acestui lucru.

Caracteristicile cercetării:- direcţionată spre rezolvarea problemei,- bazată pe dovezi empirice şi observaţionale,- implică observaţia precisă şi descrierea corectă,- pune accentul pe dezvoltarea de teorii, principii,

generalităţi,- utilizează tehnici sistematice, obiective şi logice,

5

- trebuie făcută cu calm şi curaj,Cercetătorul trebuie să aibă cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte

problemele studiate, precum şi abilitate în prezentarea datelor.

Importanţa cercetării în nursingC.N. – dezvoltă cunoştinţe noi care au darul de a îmbunătăţii practica

nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor şi chiar al nurselor.Prin C.N. poate fi evaluată relevanţa şi eficienţa abordărilor în domeniul

îngrijirii pacientului şi al promovării sănătăţii.Toate sistemele de îngrijiri → să amelioreze îngrijirea sănătăţii

menţinând costurile constante. Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pt a-şi demonstra şi justifica cost-eficienţa.

Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii pacienţilor. Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare ştiinţifică. Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze impactul acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii.

Pentru a întâmpina provocările sociale şi nevoile indivizilor, practica nursing trebuie să aibă la bază cercetarea.

În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice şi progresului tehnologic, nursele şi alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să fie pregătiţi profesional, să răspundă la provocări şi să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi ştiinţifice.

Scopurile cercetării în nursingScopul cercetării în nursing este la fel de larg ca şi scopul nursingului

focalizându-se în special pe client/pacient şi poate fi prezentat sub următoarea definiţie: nursingul cuprinde→ promovarea sănătăţii,

→ prevenirea bolii şi → îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu

infirmităţi/deficienţe, de toate vârstele, în toate unităţile de îngrijire a sănătăţii precum şi în alte unităţi ale comunităţii.

Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea cunoştinţelor referitoare la nursing şi la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în stare de sănătate sau boală.

Cercetarea în nursing (CN) este orientată către capacitatea indivizilor şi a familiilor de a funcţiona optim şi de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală.

CN → asigurarea calităţii şi eficienţei îngrijirilor nursing.CN caută să înţeleagă natura comportamentului uman, în stare de

sănătate sau boală şi să identifice intervenţiile pe care le pot folosi nursele pentru a

6

îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii).

CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât şi a managementului în nursing.

În concluzie, CN caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii nursing prin identificare, descriere, explorare, explicare, prdicţie şi control.

Deci scopurile CN sunt:- înţelegerea propriei profesii,- înţelegerea problemelor de sănătate,- sprijinirea deciziilor,- îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor, - scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,- studiul indivizilor şi al procesului de nursing,- îmbunătăţirea educaţiei,- dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor

de etică,- dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,- furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.CN dă posibilitatea nurselor să:

- descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute,

- explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing.

- Prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea individului,

- Controleze producerea unor rezultate nedorite- Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa

persoanei îngrijite.La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări

vom considera pe scurt motivele profesionale, clinice şi personale pentru care înţelegerea şi aplicarea rezultatelor cercetării în nursing este importantă.

Dezvoltarea profesionalăCel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a începe

cu un citat din Henderson ,,când intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane se îmbină cu abilitatea de a găsi şi folosi idei strălucite de cercetare folosind metode ştiinţifice de investigare, pe care apoi le aplică în practica lor de zic cu zi, ele pot avea o enormă influenţă asupra modului de îngrijire a sănătăţii din întreaga lume”.

În Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii Britanii se precizează: ,,să se acţioneze întotdeauna de asemenea manieră încât să se

7

promoveze şi să se asigure bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi îmbunătăţească cunoştinţele profesionale şi competenţa asistentelor medicale”.

Asistentele care se mulţumesc să înveţe şi să continue aplicarea unei proceduri ,,pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel de excelenţă.

Primul pas în cercetarea în nursing este alegerea unui subiect bine definit. Dacă nu trebuie căutat un subiect anume şi alegerea lui rămâne la latitudinea persoanei ce vrea să înceapă cercetarea, este necesară punerea în propriile cuvinte a topicii pe care ar dori să o investigheze. Pentru a porni o cercetare într-un domeniu anume este importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte deja în acel domeniu, cu alte cuvinte trebuie căutate în literatura de specialitate studiile de cercetare făcute în acest sens.

Este de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni cu idei noi şi interesante şi aceste discuţii pot pune într-o lumină nouă tematica aleasă pentru cercetare. Este bine ca să se poarte mai multe discuţii în acest sens, pentru că de fiecare dată apar aspecte noi, nerelevante până atunci, se clarifică şi se redefinesc unele idei. Poate fi de folos discutarea problemei cu o persoană care nu are de-a face cu nursingul. În acet mod se pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este familiarizată şi fără să-şi dea seama nu le acordă semnificaţia cuvenită luându-le ca atare.

După aceste discuţii se poate avea o privire de ansamblu asupra tematicii şi se poate rescrie ideea iniţială. Apoi trebuie căutate cuvinte cheie (nu mai mult de 6), pentru care se vor căuta cât mai multe sinonime sau cuvinte asemănătoare ca înţeles.

Acest exerciţiu iniţial este pentru a ajuta profesioniştii să caute exact ceea ce doresc în momentul în care ajung la bibliotecă şi doresc să obţină referinţele necesare temei lor de cercetare.

Este utilă folosirea cuvintelor cheie şi a sinonimelor, iar majoritatea publicaţiilor conţin cuvintele cheie, ce pot fi comparate cu cele pe care le avem la dispoziţie, pentru a vedea dacă studiul respectiv ne este sau nu folositor.

Tehnologia informatizării.A revoluţionat cercetarea şi a salvat mult timp şi energie necesare căutării

referinţelor în literatura de specialitate.Majoritatea bibliotecilor deţin în prezent sistemul de informatizare, necesar

unei căutări rapide şi eficiente.Înţelegerea lucrărilor de cercetareAutorii lucrărilor de cercetare pentru a înlesni înţelegerea lucrărilor, la

începutul fiecărui articol publică un scurt rezumat al studiului şi a rezultatelor obţinute. În revistele de specialitate, rezumatul este prezentat ca un scurt paragraf la începutul studiului, de cele mai multe ori scris cu alt tip de caractere, pentru a atrage atenţia cititorului.

8

Citirea rezumatului este importantă pentru a avea o idee despre ceea ce conţine articolul respectiv.

Dar lectura nu trebuie să se rezuma la atât, deoarece se pot trage concluzii eronate – cititorul se va înarma cu simţ critic pentru a parcurge conţinutul articolului în continuare. Este nevoie de experienţă şi cunoaştere pentru a formula întrebări legate de ceea ce citim.

Conţinutul lucrării de cercetareLucrarea de c. are un anumit format standard. Primele două părţi pe care le-

am menţionat sunt deja titlul urmat de rezumat. Următoarele secţiuni ale articolului sunt enumerate mai jos.

- Introducere. Conţine lucruri generale legate de tema studiului, insistând asupra motivului pentru care s-a întreprins cercetarea. Un scurt rezumat al lucrărilor anterioare sau înrudite ca şi conţinut poate fi de asemenea prezentat în introducere şi care este util în căutarea ulterioară referinţelor.

- Material şi metodă – conţine detalii legate de modul în care studiul a fost condus, de lotul folosit şi de mijloacele utilizate în cercetare.

- Rezultate – este partea în care rezultatele obţinute prin studiul respectiv sunt prezentate de obicei prin intermediul tabelelor şi graficelor.

- Discuţii – rezultatele studiului sunt interpretate de obicei în lumina lucrărilor anterioare, care au fost publicate în reviste de specialitate sau a altor studii relavante existente.

- Concluzii – este un scurt rezumat al studiului în care sunt evidenţiate punctele slabe şi punctele forte, precum şi implicaţiile folosirii rezultatelor cercetării.

- Referinţe – toate studiile, articolele, revistele şi cărţile menţionate în text trebuie enumerate complet şi în detaliu la final, iar accesul la acestea trebuie să fie relativ uşor dacă au fost corect prezentate.

- Apendice – conţine materialele de interes şi relevanţă pentru studiu, dar care nu au fost cuprinse în articolul respectiv şi sunt trecute la final (chestionarul sau programul pentru interviu folosite în timpul cercetaării)

Aceasta este structura de bază a unei lucrări de cercetare. În funcţie de tipul acesteia: un simplu articol dintr-o revistă sau o teză originală, aceste părţi variază în ceea ce priveşte detaliile, de la câteva rânduri la câteva capitole, dar forma de prezentare rămâne aceeaşi.

Rezumatul lucrării de cercetare

Dezvoltarea clinică

9

Importanţa rezultatelor obţinute prin cercetare poate fi cu uşurinţă evidenţiată în cazul îngrijirii bolnavilor din secţiile spitalelor unde stressul este f. mare.

S-au făcut numeroase studii în care s-au urmărit acţiunile şi părerile asistentelor referitoare la durerea de stress, cu profilaxia şi tratamentul acesteia. Aceste studii duc la următoarele concluzii şi anume: deşi asistentele recunosc simptomele şi factorii care predispun la stress, nu excelează în acordarea asistenţei cuvenite în aceste cazuri, datorită cunoaşterii insuficiente a fenomenului, a lipsei de experienţă sau a aderenţei la practica de rutină referitoare la îngrijirea bolnavilor. Prin încurajarea asistentelor în vederea informării şi folosirii rezultatelor cercetării în acest domeniu, se are ca scop prevenirea şi reducerea efectivă a durerii de stress.

O altă problemă ar fi aspectele psihologice ale îngrijirii medicale. Cât de mult depersonalizăm pacienţii şi personalul sanitar? Studii numeroase au demonstrat că anxietatea pacienţilor internaţi în spital a scăzut, când asistentele au fost mai prietenoase şi l-i s-au adresat pacienţilor pe nume. Abilitatea de a te adresa unei persoane pe nume, nu necesită un program de educaţie complex, ci este o regulă de bază a curtoaziei, care s-a observat că lipseşte în multe situaţii.

La un nivel mai profund de înţelegere interpersonală, asistentele sunt încurajate să fie mai atente la dorinţele pacientului înainte de a concluziona de ce are acesta nevoie. Un ex. în acest sens ar fi cel al pacientelor care sunt supuse mastectomiei radicale şi care nu trec doar printr-o operaţie mutilantă d.p.d.v. fizic, ci şi prin celelalte implicaţii de natură psihologică ale unei boli grave cum este cancerul. În acest sens există programe speciale de cercetare adresate asistentelor care lucrează cu bolnavii care suferă de boli incurabile.

Dacă este să ne gândim că cineva apropiat tocmai a suferit o operaţie traumatizantă, am vrea să-l ajutăm să se adapteze noii înfăţişări a corpului său fără un stress în plus. Aceeaşi atitudine ar trebui să o avem şi din postura de asistentă medicală căreia îi pasă de pacientul său. De aceea familiarizarea cu rezultatele cercetării ştiinţifice în numeroase cazuri, inclusiv cele citate mai sus, va face posibilă o asistenţă medicală de sănătate adecvată şi de calitate.

Dezvoltarea personalăStudiile de cercetare privesc în egală măsură atât pacienţii cât şi asistentele

medicale, ambele categorii fiind supuse stresului din sălile operatorii.,,cunoaşterea este putere” spune o zicală veche. Familiarizarea cu rezultatele

cercetării duce la lărgirea cunoaşterii şi la suportul necesar pentru o îngrijire medicală mai bună, posibilităţi mai mari în creşterea calităţii vieţii bolnavilor şi evitarea complicaţiilor ce duc la suferinţă şi pierderi financiare.

Secretul constă în a şti cum să se folosească rezultatele cercertării şi cum să se aplice în practica medicală, construindu-se astfel o punte între teorie şi practică.

Rolul cercetării pentru toate nurseleToate nursele au rol în CN.

10

Indiferent ca este vorba despre nursing de spital sau prin sistemul de ingrijire comunitara, nursele au 3 roluri majore:

1. De practician-implica actiuni de cunoastere directa a nevoilor de ingrijire si nursing ale pacientului, familiei sau altor persoane implicate; include toate cadrele de nursing la toate nivelele clinice, nurse practicante avansate si nurse pentru asistenta comunitara.

2. De lider- implica actiuni de decizie, relationare, influentare si facilitare exercitate asupra actiunilor altora in vederea indeplinirii scopului propus; poate fi un rol formal de lider al nursei sau informal asumat doar periodic de catre nursa

3. De cercetare- implica masuri luate pentru studiul efectelor actuale ale tehnicilor de ingrijire si imbunatatirea acestora; pot include toate categoriile de nurse nu doar cele incluse in activitatea didactica si stiintifica si studentii la nursing.

Nursele practiciene pot avea contribuţii semnificative în procesul cercetării, prin apropierea de pacienţi, ele facilitează sau ajută CN şi pot participa la diferite proiecte de cercetare, care se derulează în unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, prin colectarea datelor.

Un număr din ce în ce mai mare de cercetători în nursing cu experienţă lucrează în echipe multidisciplinare şi elaborează programe de cercetare pe o perioadă mai lungă, cu teme diferite, ca de ex. sănătatea femeii, calitatea vieţii, managementul durerii, ş. a.

Rezultatele studiilor de cercetare nursing pot fi folosite atât de personalul de îngrijire cât şi celelalte categorii de furnizori de îngrijiri de sănătate, pt a îmbunătăţii practica clinică, pt a sprijinii educaţia în nursing şi pt a informa pe cei ce se ocupă de planificarea serviciilor şi politicilor de sănătate.Istoric

Primele nurse au studiat in institutiile religioase tehnicile de ingrijire a pacientului; nu existau tehnici standard, de baza.

Nursingul a evoluat constant în perioada cuprinsă între realizările lui Florence Nightingale şi achiziţiile câştigate de după cel de-al Doilea Război Mondial.

In 1873 Florence Nightingale a dezvoltat un model de scoala independenta de nursing unde se punea accentul pe tehnicile critice, atentie la nevoile individuale ale pacientului si respectarea drepturilor pacientului.

CN a început cu FN, ea fiind considerată prima teoreticiană în nursing. Prima epocă privind aplicarea principiilor de calitate în sănătate a început în 1863, când FN a fost preocupată de calitatea îngrijirilor din spitale. Primele evaluări ale îngrijirii bolnavilor au fost făcute încă din 1890, de când FN îşi folosea notele şi observaţiile asupra pacienţilor pentru a stabili nivelul îngrijirilor acordate şi pentru ameliorarea acelor părţi de îngrijiri pe care le considera sub standardele dorite.

11

FN a învăţat limba italiană, latină, greacă, istoria şi matematica, a scris mnumeroase cărţi şi rapoarte. Studiile ei au furnizat date care au dus la reforme în spitale.

Numită şi ,,doamna cu lampa” a îngrijit cu afecţiune şi dăruire soldaţii pe toată durata războiului din Crimeea.

FN a colectat date păstrându-le într-un registru, în urma observaţiilor făcute a crescut calitatea îngrijirilor în spitalele militare.

FN a calculat rata mortalităţii şi a arătat cum prin aplicarea unor măsuri de igienă a scăzut rata mortalităţii. Ea a încercat reprezentarea grafică a unor situaţii la un moment dat din activitatea medicală. Ea a fost inovatoare în colectarea, calcularea, interpretarea şi prezentarea grafică a statisticilor descriptive.

FN a demonstrat că prin furnizarea statisticilor s-a deschis o cale spre anumite îmbunătăţiri în practica medicală şi chirurgicală. Ea a devenit membru al Societăţii Regale de Statistică în 1858 şi membru onorific al Asociaţiei Americane de Statistică în 1874.

Dr. Elizabeth Carnegie a fost un distins educator şi autor a numeroase lucrări despre nursing, care pe lângă cercetare în acest domeniu a avut de doborât şi bariere rasiste fiind promotoarea îngrijirilor de sănătate indiferent de culoarea pielii. A fost preşedinta Academiei Americane de Nursing, primind numeroase titluri academice, fiind decan al şcolii de nursing din Florida.

Dupa al doilea razboi Mondial tehnologia din ce in ce mai avansata necesita metode de ingrijire specializata in spitale si nurse mai experimentate.

Dezvoltarea unitatilor de terapie intensiva si terapie coronara in timpul anilor 1950 a necesitat tehnici de nursing specializat si nurse cu studii mai avansate.

Cresterea interesului cu privire la promovarea starii de sanatate si prevenirea imbolnavirilor din anii 1960 impreuna cu scaderea numarului de medici din mediul rural a determinat cresterea rolului nurselor.

Indiferent de rolul profesional sau practic al nursei, aceasta trebuie sa acorde asistenta de ingrijire avand in vedere si identitatea culturala a pacientului. Schimbarile demografice din America aduc cu ele o serie de nevoi individuale cu privire la nursing. Nursele trebuie sa fie deschise si sa cunoasca aspectele necesare corespunzatoare identitatii culturale a pacientilor

În 1959 în USA a fost înfiinţată prima organizaţie care se ocupă de cercetarea în nursing.

Un beneficiu a fost realizat prin acceptarea nurselor la Programele Deschise ale Universităţilor privind cercetarea.

Elevii şi studenţii trebuie să înveţe să formuleze întrebarea de cercetare ştiinţifică nursingului, să aplice metodele de cercetare pentru aspectele particulare ale meseriei lor, să ştie să citească un studiu de cercetare şi chiar să realizeze o dizertaţie în acest sens.

12

Colaborarea Cochrane este o organizaţie non profit înfiinţată în 1993, care produce şi diseminează analize sistematice ale intervenţiilor îngrijirilor de sănătate.

Reţeaua de Cercetare a ICN (Consiliul Internaţional al Nurselor) a fost înfiinţată în 1999. Nursele afiliate promovează cercetarea în nursing pentru îmbunătăţirea calităţii practicii nursing.

Teoriile nursing sunt utilizate să descrie, dezvolte, disemineze şi să utilizeze cunoştinţele prezente în nursing. Teoriile nursing furnizează o reţea cadru pentru nurse ca să sistematizeze acţiunile lor nursing: ce să întrebe, ce să observe, ce să centreze, ce să gândească despre... Ele ajută să descrie, să explice, să prevadă şi să prescrie.

Teoria descriptivă – identifică scopurile şi observaţiile şi descrie ce elemente există în acea disciplină.

Teoria explicativă – identifică caracteristicile şi componentele legate una de alta şi răspunde pentru cum funcţionează disciplina.

Teoriile predictive – prevăd relaţiile dintre componentele unui fenomen şi prevăd în ce condiţii se va produce acesta.

Teoriile prescriptive se adresează nursingului terapeutic şi consecinţelor intervenţiilor.

Profesia nursing recunoaşte 4 nivele ale teoriei incluzând: metateoria, marea teorie, teoria de mijloc şi teoria practică.

Metateoria – cel mai înalt nivel al teoriei, prezintă cele mai globale perspective ale disciplinei nursing prin identificarea şi evaluarea critică a fenomenelor în căi unice. O metateorie adevărată în nursing va apărea ca o superstructură cu multiple aplicaţii practice şi oportunităţi extinse pt cercetători.

Al doilea nivel al teoriei nursing Marea Teorie întăreşte punctul de vedere global cu abordarea perspectivei practicii nursing şi cu o perspectivă nursing distinctă a fenomenelor nursing.

Teoria de mijloc se concentrează pe concepte de interes pentru nurse şi cuprind: durerea, empatia, supărarea, stima de sine, confortul, demnitatea, speranţa şi calitatea vieţii.

Teoriile practice primul nivel al teoriei nursing, descriu prescripţiile sau modalităţile pt practică.

1. Cei mai recenti teoreticieni ai nursingului sunt:a. Levine-Nursingul ajuta adaptarea persoanelor la schimbarile determinate

de stimulii mediului intern si extern.b. Orem-Nursele asista persoana cand intalneste nevoi in necesarul de

autoingrijire universala, de dezvoltare si de sanatate.c. Roy-Nursele influenteaza stimulii pentru determinarea adaptarii in patru

moduri –fiziologice, autoconceptionale, rol-functie si de interdependenta relationala.

13

d. Neuman-Nursele influenteaza raspunsul persoanei la factorii de stress in aria fiziologica, psihologica, socioculturala si de dezvoltare.

e. King-Nursele schimba informatiile cu clientii, acestia fiind sisteme deschise, pentru a-si indeplini scopurile propuse.

f. Rogers-Nursele promoveaza o interactiune armonioasa intre persoana si mediul inconjurator pentru maximizarea starii de sanatate; ambele sunt campuri de energie tetradimensionale.

Promovarea sanatatii

"Sanatatea publica este ansamblul cunostintelor, deprinderilor si atitudinilor orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei".

· 1952 Winslow"Sanatatea publica este stiinta prevenirii bolilor, prelungirii vietii si ameliorarii sanatatii si vitalitatii mentale si fizice a persoanelor prin intermediul unor actiuni concertate vizand asanarea mediului, lupta contra bolilor care au o importanta sociala, invatarea regulilor de igiena personala, organizarea de servicii medicale in scopul diagnosticarii precoce si tratamentului preventiv al bolilor, ca si prin punerea in aplicare de masuri sociale specifice care sa asigure fiecarui membru al colectivitatii un nivel de viata compatibil cu mentinerea sanatatii, obiectivul final fiind de a permite fiecarui individ sa se bucure de dreptul sau înnăscut la sănătate şi longevitate."

Principii ale promovarii sanatatii:

lucreaza cu oamenii si nu impotriva lor; este un proces care se desfasoara in cadrul comunitatii locale; se adreseaza cauzelor subiacente sanatatii mai degraba decat celor imediate; se adreseaza atat individului cat si mediului inconjurator; subliniaza dimensiunile pozitive ale sanatatii; cuprinde si ar trebui sa implice toate sectoarele societatii, ar trebui sa faca apel

la participarea tuturor; implica intraga populatie in contextul vietii sale cotidiene; elementul central il

reprezinta participarea efectiva a publicului la definirea problemelor, luarea 14

deciziilor si desfasurarea activitatilor care vizeaza schimbarea si ameliorarea determinantilor sanatatii. Astfel, promovarea sanatatii necesita colaborarea stransa intre toate sectoarele sociale in vederea crearii unui mediu favorabil sanatatii;

vizeaza crearea unui mod de "a sti cum sa traiesti" si dezvoltarea capacitatii indivizilor de a influenta factorii determinanti ai sanatatii precum si modificarea mediului pentru a intari factorii care favorizeaza un stil de viata sanatos si eliminarea celor daunatori facilitand "alegerile sanatoase".

15