cercetare experimentala (2)

INDIVIDUL ȘI PRESIUNEA SOCIALĂ. STIMA DE SINE ȘI CONFORMISMUL-DIFERENȚE ÎNTRE INDIVIZI

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

INDIVIDUL ȘI PRESIUNEA SOCIALĂ

STIMA DE SINE ȘI CONFORMISMUL-DIFERENȚE ÎNTRE INDIVIZI

Autori:

Sabina Oana Cernega

Angelica Hîrju

Alexandra Mariș

Raluca Andreea Petcu

Ana Maria Stanca

Bucureşti

1


2012

Cuprins

I.Introducere 3

1.1Conceptul de stimă de sine 3

1.2 Conceptul de conformism8

II.Metode 10

2.1Participanți 10

2.2Instrumente 10

2.3Design instrumental 10

2.4Procedura 10

III.Rezultate 10

3.1Infirmarea ipotezei10

3.2Diferențele de gen și de vârstă 11

IV.Discuții 14

V.Concluzii 16

2


Rezumat

Prin prezentul studiu dorim să aflăm relația dintre conceptul de conformism social și stima de sine a indivizilor. Am recrutat în mod aleator 52 de participanți cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani, dintre care 28 femei și 24 bărbați cărora le-am aplicat un chestionar ce măsoară stima de sine, scala Rosenberg și o scală de conformism creată de către echipa noastră. După cum am menționat ipoteza prezentei cercetări este că stima de sine corelează negativ cu conformismul, ipoteză ulterior infirmată de rezultatele statistice furnizate de către datele noastre. În urma rezultatului negativ obținut eșantionul a fost divizat în sub-grupe pentru analiza ulterioară a conformismului și a stimei de sine în funcție de gen și vârstă. Rezultatele au arătat că stima de sine nu este diferită atunci când am comparat genurile respondenților și vârstele lor. Însă când vine vorba de conformism datele au arătat că femeile tind să fie mai conformiste decât bărbații, rezultat ce arată influența mediului familial tradițional asupra unui individ. Conform rezultatelor cercetării noastre a reieşit faptul că pentru cele două grupe de vârstă (sub 25 ani, 26-59 ani) conformismul diferă statistic semnificativ, grupa sub 25 ani având un grad de conformism mai redus decât cei peste 26 de ani, care au un grad de conformism ridicat. O posibilă explicație pentru acest fapt este că obediența față de un sistem autoritar, precum a fost cel din România produc o creștere semnificativă a gradului de conformism asupra oamenilor, ce se conservă chiar și atunci când sistemul cade.

I.Introducere

1.1 Conceptul de stimă de sine

Psih. Gabriela Clement susține că ”Stima de sine constituie o valoare umană fragilă şi schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim să atingem respectivele standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei de sine, dar şi foarte scăzute…”

Cercetările au dus la concluzia că adolescenţii din familii în care se discută des, pozitiv, despre diversele aspecte ale vieţii, sunt şi devin mai optimişti. De asemenea, ele indică faptul că părinţii al căror control asupra adolescenţilor se diminuează pe măsură ce aceştia cresc şi capătă experienţe proprii din ce în ce mai numeroase procedează benefic, favorizând conturarea şi consolidarea stimei de sine a tinerilor, apariţia unui sentiment de siguranţă întemeiat pe resurse personale.

Stima de sine se conturează, conform literaturii de specialitate, din 4 componente principale:

¤ sentimentul de siguranţă

¤ cunoaşterea de sine

3


¤ sentimentul de apartenenţă ( la o familie, la un grup, la o categorie socio-profesională etc.)

¤ sentimentul de competenţă.

Sentimentul de încredere anticipează apariţia stimei de sine. Individul trebuie ca mai întâi să simtă şi să trăiască realmente ca să capete disponibilitatea de a înţelege că are motive de a-şi hrăni stima de sine. Cunoaşterea de sine, sentimentul de apartenenţă şi sentimentul de competenţă pot fi stimulate în fiecare stadiu de dezvoltare, în fiecare perioadă a vieţii, prin atitudini educative adecvate şi prin mijloace concrete. Trebuie acordată o importanţă cu totul specială securităţii şi încrederii. Totuşi, este dificil să izolezi stima de sine ca aspect esenţial şi pur al individului.

Adesea, stima de sine este percepută ca o dezvoltare psihodinamică; alteori este percepută ca fiind un comportament; nu în ultimul rând, ea poate fi privită şi ca o stare psihologică. Tocmai din cauza acestor dimensiuni variate stima de sine este dificil de definit. Iată, de exmplu, conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”. Pe de altă parte, apar şi confuzii în perceperea stimei de sine. Se vorbeşte din ce în ce mai des despre „motivaţie”, iar tendinţa este generată de audienţa pe care au căpătat-o în ultima perioadă, mai peste tot în lume, practicile de inspiraţie nord-americană de „self-help”. Din această perspectivă, „self-esteem” (stima de sine) se dezvoltă ca o activitate terapeutică ce încurajează creşterea stimei personale. Americanii spun, de exemplu, că „o stimă de sine crescută este foarte importantă în obţinerea unor rezultate şcolare excelente”.

Aşadar, potrivit lor, pentru început, ar fi necesară o încredere nefundamentată pe experienţă care ar conduce la experienţă şi, finalmente, la o încredere consolidată. În SUA au existat şcoli ( în literatura de specialitate se citează cazul uneia din Colorado ) în care, pe lângă disciplinele obişnuite de studiu, în prima clasă de şcoală, s-au „predat” şi până la 3 ore pe săptămână de „self-esteem”. Asta până ce s-a constatat că doar cel mult 12% dintre elevii respectivi au reuşit să înveţe să citească!

Este clar însă că o stimă de sine crescută favorizează dezvoltarea potenţialului uman. Fiecare dintre noi se străduieşte să-şi materializeze aspiraţiile, să se dezvolte, să progreseze. Când stima de sine este ridicată, individul nu încetează să creadă că merită să reuşească şi nu depune niciun efort în scopul atingerea țelului său. Este vorba, în fond, despre o atitudine care atrage succesul, care confirmă încrederea. Când stima de sine este scăzută, persoana riscă să-şi abandoneze proiectele din cauza lipsei de tenacitate, fiindcă ea nu posedă suficientă forţă pentru a atinge reuşita. Iar lipsa de perseverenţă este adesea responsabilă de eşecuri şi duce la lipsă de încredere. O astfel de persoană se mulţumeşte cu puţin, nu se străduieşte, nu-şi face planuri.

Stima de sine nu este, aşadar, o acţiune de definire şi definitivare de „self-esteem”, nici egoism sau narcisism ce s-ar fi dezvoltat printr-o astfel de acţiune, ci, este recunoaşterea sentimentului de încredere că eşti în stare de a face ce îți propui.

Psihologul american Albert Ellis, a criticat în numeroase ocazii conceptul de stimă de sine, ca fiind în esență distructiv (Ellis, 2001). Deşi recunoaşte ca slăbiciune şi tendinţă a omului de a pune ego-ului „eticheta” de înnăscut, el a criticat filosofia sinelui ca fiind nerealistă, ilogică şi auto-distructivă susținând că social de multe ori face mai mult rău decât bine. Chestionând originile şi a utilitatea puterii generate de ego, el a afirmat că respectul de sine se bazează pe premise esențiale arbitrare, şi pe o gândire perfecționistă și grandioasă (Ellis, 2001). Deși măsurarea și evaluarea comportamentelor şi a

4


caracteristicilor acestorasunt considerate a fi funcţionale şi chiar necesare, A.Ellis vede aceste două procedee ca fiind iraționale și lipsite de etică. O alternativă sănătoasă la stima de sine este, după părerea lui,o necondiţionată auto-acceptare şi folosirea unor procedee de acceptare specifice.Terapia raţional emotivă şi comportamentală este o psihoterapie bazată pe această abordare (Ellis, 2005).

Cercetătorii și-au îndreptat atenția și către relația dintre implicarea în jocurile sportive, integrarea în echipă și stima de sine în rândul adolescenților. O astfel de cercetare a fost demarată de către Elizabeth Daniels și Campbell Leaper în 2006. În cadrul acesteia intergrarea în echipă a fost considerată un posibil mediator al relației dintre implicarea în jocurile sportive și stima de sine. Au fost formate două eșantioane, unul de gen feminin și unul de gen masculin, cu vârste cuprinse între 12 și 21 de ani (media vârstelor fiind 15) înscriși la Studiul Național Longitudinal asupra Sănătății Adolescenților (Health; Bearman, Jones, & Udry, 1997).

Au fost preluate date din două momente esențiale denumite T1 și T2 între anii 1994 și 1996. Între T1 și T2 a fost o perioada de un an distanță. Cele trei variabile au fost măsurate cu ajutorul unor teste de stimă de sine și conformism elaborate de cercetătorii acestui studiu. Datele obținute le-au confirmat ipoteza conform căreia integrarea în echipă mediază parțial relația dintre implicare și stima de sine, atât la fete cât și la băieți. Cercetătorii susțin că rezultatele sugerează importanța ce trebuie acordată studierii nevoii adolescenților de a se implica în jocurile sportive, a felului în care acestea le determină propria percepție de sine și influența pe care acestea o pot avea asupra dezvoltării unei stime de sine cel puțin medii (Daniels & Leaper, 2006).

Cercetătorii Keith S. Beauregardși David Dunning susțin că oamenii au percepții proprii ale performanței obținute în activitate, ce se definesc apoi, prin repetiție, în trăsături sociale și îi determină să se autoincludă într-o anumită categorie dintre cele existente social. Atunci când o trăsătură este pozitivă, oamenii își accentuează propriile atribute prin modelarea lor după concepțiile dobândite.

Atunci când trăsătura este negativă, încearcă să o mascheze, prin ascunderea atitudinilor și a aptitudinilor. În decursul a trei studii realizate, cercetătorii au descoperit că această tendință de a masca este modelată de fluctuații ale stimei de sine. Astfel, indivizii care au o stimă de sine crescută accentuează mai multe trăsături pozitive în comparație cu cei care se află la polul opus. Acest fapt este susținut de rezultatele celor trei cercetări. Cercetătorii au observat că, deși mai reduse, trăsăturile accentuate de participanții cu stimă de sine scăzută au tins către un scor mai ridicat în cadrul unuia dintre studii, și s-au aflat în zona mediei în cadrul celorlalte două studii. Implicațiile acestor rezultate sunt supuse unei dezbateri constante în încercarea de a înțelege percepția de sine și concepțiile sociale impuse (Bauregard & Dunning, 2001).

Alți cercetători ce au abordat acest domeniu sunt Steven J. Spencer,StevenFein,și Christine D. Lomore în cadrul cercetărilor realizate în anul 2001. Aceștia au subliniat importanța menținerii unei imagini de sine stabile în relațiile cu ceilalți, prin diferențiere constantă, căutând să demonstreze că, în esență, rolul afirmării imaginii de sine în societate constituie un mecanism de apărare a identității în cadrul relațiilor interpersonale. Au realizat trei studii, primul și cel de-al doilea arătând că oamenii cu o stimă de sine scăzută își subestimează rezultatele atunci când așteaptă un feedback imediat ce activitatea a încetat, pentru a-și autoapăra propria imagine de eventualele ”amenințări” venite din primirea unui feedback negativ, și că afirmarea sinelui reduce această tendință. În ce-l de-al treilea studiu, au arătat că atunci când oamenii se afirmă tind să nu fie reținuți în a realiza comparații cu

5


persoane situate superior pe scală socială și se compară mai puțin cu cei cu o poziție socială mai precară. Per ansamblu, aceste observații sugerează că oamenii pot face față mai ușor aspectelor negative ale identității lor, prin afirmarea altor aspecte pozitive mai importante ale sinelui(Spencer, Fein & Lomore, 2001).

Stima de sine este un eu-paravan, un scut pe care persoana îl construieste in jurul eului sau adevărat, pentru a supraviețui fie în sistemul social din care face parte, fie în anumite relații (Humpreys, 2002). Conform autorului, cu cât sunt mai mari amenințările la adresa exprimării valorii personale, cu atât e mai scăzută stima de sine, și cu atât sunt mai puternice mecanismele de protecție. În esență, stima de sine reprezintă cantitatea din eul adevărat al persoanei pe care îndrăznește să o arate altora, ea este un soi de paravan, pentru că ascunde ceea ce ar fi amenințător dacă ar fi dezvăluit.

Persoana cu stimă de sine scăzută poate să fie ori agresivă, violentă, posesivă, dependentă de muncă, dependentă de alcool, fie pasivă apatică, retrasă, timidă , rezervată, temătoare si deprimată. (Humpreys, 2002)

Persoana cu stimă de sine medie se descrie prin afirmații de genul : “Nu sunt chiar atât de rău”, “ Sunt un om obișnuit” “ Sunt la fel de bun ca oricine altcineva”, “ Există oameni mai răi ca mine”. Mecanismele lor de protecţie vor consta fie în atitudini argumentative, inflexibile, exces de ambiţie și hipersensibilitate la critică, fie în dependență, teamă, nesiguranţă, anxietate, șovăială și preocupare cu privire la părerea altora despre ei.

Oamenii cu stimă de sine ridicată sunt cei care acţionează preponderent din perspectiva valorii lor personale imuabile, și ca atare sunt iubitori, capabili să primească iubire, spontani, unici, diferiţi, individualizaţi, expansivi, creativi si netemători.

Stima de sine are două dimensiuni centrale: sentimentul de a fi demn de iubire și sentimentul de a fi capabil. Fiecare acţiune, expresie facială, gest si interacţiune verbală semnificativă a adultului în viaţa copilului îi comunică acestuia un mesaj despre valoarea și capacităţile sale.(T. Humphreys, 2002)

După G.Albu (2002), stima de sine se referă la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în capacitatatea de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieții, și la încrederea în dreptul și posibilitatea noastră de a fi fericiți, la sentimentul că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm trebuinţele și dorinţele, să ne împlinim valorile și să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre.

Stima de sine corelează în mod semnificativ cu raţionalitatea , creativitatea și capacitatea de a gestiona schimbarea, cu disponibilitatea de a recunoaşte și de a corecta posibilele erori. Nivelul global al stimei de sine al unei anumite persoane influențează considerabil alegerile pe care le face în viață și stilul sau existențial. În acest context, o stimă de sine înaltă este asociată cu strategii de căutare a dezvoltării personale și de acceptare a riscurilor, erorilor, în timp ce o stimă de sine scazută, în mod constant, implică mai curând strategii de apărare și de evitare a riscurilor si eşecurilor (G. Albu, 2002).

C.Andre & F.Lelord (1999) afirmă că stima de sine se fondează pe trei ingrediente: încrederea în sine, concepţia despre sine, şi iubirea de sine. O bună dozare a fiecăreia dintre aceste trei componente este indispensabilă pentru a obţine o stimă de sine armonioasă.

Iubirea de sine este elementul cel mai important și depinde în mare parte de dragostea pe care familia o împărtăşeşte copilului. Conform autorilor, carenţele de la acest nivel sunt foarte greu de compensat, se regăsesc în ceea ce psihiatrii numesc “tulburări de personalitate”, respectiv la acei subiecţi a căror manieră de a fi cu ceilalți este să îi împingă spre conflict sau spre eşec.

6


Concepţia despre sine reprezintă părerea pe care oamenii o au despre ei înşişi, evaluarea, fondată sau nu, a calităţilor și defectelor lor, și reprezintă al doilea stâlp al stimei de sine. Importantă este nu realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o au oamenii despre calităţile și defectele lor.

Încrederea in sine, a treia componentă cu care stima de sine este confundată, înseamnă a considera că eşti capabil să acţionezi într-o manieră adecvată în situaţiile importante. Încrederea în sine nu este prea dificil de identificat, se observă modul de comportament al subiecţilor în situaţii noi sau neprevăzute, în care exista o miză, sau dacă sunt copleşiti de dificultăţi în realizarea a ceea ce au de îndeplinit. Persoanele care suferă de o insuficientă încredere în sine sunt adesea victimele inhibiţiei, care se simte mai ales în faptele mărunte, obişnuite.

Unii cercetători afirmă că stima de sine este cumulul mai multor stime de sine din domenii variate, care pot funcţiona independent unele de altele. De exemplu, o persoană poate avea o stimă de sine ridicată în domeniul profesional , în timp ce în viaţa sentimentală are o stimă de sine mai puţin ridicată. In funcţie de circumstanţe și interlocutori, stima de sine poate varia considerabil.(C. Andre& F. Lelord,1999).

În schimb, pentru alți cercetători, este imposibil de compartimentat stima de sine: este dificil ca o persoană să aibă o stimă de sine ridicată într-un domeniu, fără ca asta să nu afecteze domeniile învecinate, și invers, o stimă de sine scăzută într-un sector, va afecta cu siguranţă nivelul global de auto-satisfacţie. Astfel, stima de sine nu se poate înțelege decât ca o concepţie globală despre sine însuşi(C.Andre& F.Lelord,1999).

Într-un studiu australian denumit “O investigaţie experimentală asupra efectului conformismului și a stimei de sine”a fost utilizat un experiment de laborator în care s-a cercetat influenţa stimei de sine și a conformismului în deciziile de evaluare a proiectelor. La acest experiment au participat 53 de studenţi ai unei universităţi australiene, anul 2 la management. Participanţii și-au asumat rolul de manageri de proiecte într-o echipă de investiţii cu cinci membri numită Delicious Choc Company. Li s-a cerut să ia decizia de a continua sau a nu continua. Proiectul Ciocolată, pe care echipa lor l-a iniţiat și l-a condus, ale cărui performanţe anterioare au fost nefavorabile, şi în care trebuia investit 1 milion $.

Participanţii au fost împărţiţi aleatoriu în cei asupra cărora se exercită presiunea conformismului, și cei la care presiunea conformismului nu era prezentă.

Participanţii care nu erau supuşi presiunii conformismului şi-au asumat rolul de manager senior de proiecte, cu 20 de ani de experiență și o foarte solidă reputaţie în domeniul industrial. Li s-a spus că la întoarcerea dintr-o vacanță la mare, doi dintre membrii echipei s-au decis să nu mai continue acest proiect, ceilalți doi dorind încă să continue. În acelaşi timp, participanţii au conștientizat că decizia investiţională de a continua proiectul trebuie votată de mai mult de 50% dintre membrii echipei.

Participanţii care erau supuşi presiunii conformismului şi-au asumat rolul unor manager junior de proiecte, cu patru ani de experiență la Delicious Choc Company, după terminarea unei universităţi locale. Li s-a spus că la întoarcerea dintr-o vacanţă la mare toţi membrii echipei au decis in mod unanim să continue Proiectul Ciocolată, în ciuda neprofitabilităţii sale.

Stima de sine a subiecţilor a fost măsurată prin intermediul celor 10 itemi ai scalei Likert cu 7 trepte, dezvoltată de Rosenberg. Participanţii au fost clasificaţi în cei cu stimă de sine ridicată și cei cu stimă de sine redusă.

7


Variabila dependentă folosită în experiment este preferinţa participanţilor de a continua sau a nu continua un proiect neprofitabil cu investiţii mai mari de un million de dolari.

Cele două variabile independente au fost : 1) presiunea conformismului ( prezentă sau absentă), și 2) stima de sine a subiecţilor (ridicată sau scazută).

Aşa cum s-a presupus, rezultatele acestui studiu au arătat că deciziile unanime ale celorlalţi au avut un impact semnificativ asupra deciziei managerilor de proiecte de a continua proiecte neprofitabile. În contrast, acolo unde nu a existat nici un fel de presiune a conformismului, managerii cu stimă de sine ridicată au arătat o tendinţa mai accentuată de a încheia proiectul.

Prin conceptele descrise de numeroși savanți din sfera psihologiei sociale și a sociologiei putem trage concluzia că variabila ce determină conformismul unei persoane este strict legată de presiunea exercitată de grupul din care face parte. Însă nu pot fi ignorate cazurile în care diverse persoane au ales să nu se conformeze grupului. Aceste situații în care subiecții nu au abordat același comportament ca ceilalți demonstrează că în ecuația conformării la grup variabila presiunea grupului dispare sau este una nesemnificativă pentru explicarea fenomenului. Se poate ca variabila lipsă din acest fenomen ce apare în cadrul unui grup să nu fie unul de ordin sociologic ci unul psihologic. Stima de sine este o variabilă ce influențează conduita unei persoane indiferent de situația în care este pus astfel există posibilitatea ca în fenomenul conformării stima de sine să joace un rol semnificativ.

1.2 Conceptul de conformism

Conformismul poate fi considerat o schimbare în comportamentul public sau a unei idei proprii ca rezultat a unei presiuni reale sau imaginare exercitate de grup (Kiesler&Kiesler apud R. S.Feldman 1985). O exemplificare a acestei presiuni exercitate de grup poate fi următoarea situație: sunteți o femeie în vârstă de 35 de ani și vă urcați într-un mijloc de transport în comun în care toate persoanele de sex feminin sunt așezate în partea dreaptă iar cele de sex masculin în cea stângă, ambele părți ale automobilului având același număr de locuri libere. Cum considerați că ați proceda în această situație? Presiunea grupului asupra persoanei are efect în procent de 75% în experimentul lui Solomon Asch determinându-i pe subiecți să se conformeze grupului din care făceau parte, date care pot fi extinse și la situațiile sociale zilnice.

Presiune

Conformare

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului de conformare sub presiunea grupului Deutsch și Gerard fac o distincție între tipurile de influențe sociale (Deutsch&Gerard apud Feldman). Astfel ei împart tipurile de presiuni sociale în două categorii: normative și informaționale.

8

PersoanăGrup


Influența socială normativă este corelată cu normele unui grup, norme ce reprezintă o hartă comportamentală pe care un individ trebuie să o urmeze dacă aparține grupului. O posibilă explicație pentru influența socială normativă este experiența individuală a fiecărei persoane, experiență din care ei sustrag ideea conform căreia cei care nu respectă normele grupului pot fi pedepsiți sau expulzați din grup. Un exemplu pentru a descrie influența socială normativă îl reprezintă orele de vizită din cadrul unui spital. Cu toții știm că acestea nu sunt nelimitate însă majoritatea persoanelor ce intră în cadrul acestui sistem se conformează regulilor impuse de acesta(R.S.Feldman,1985).

Al doilea tip de influență socială care poate exercita o presiune asupra comportamentului uman având ca rezultat schimbarea lui este presiunea socială informațională. Din cauza orizontului cunoașterii limitat al unei persoane și incapacitatea sa de a experimenta toate fenomenele lumii personal, în majoritatea cazurilor se observă tendința unei persoane de a se baza și de a avea încredere fără urmă de întrebare în percepțiile, modul de gândire și de comportare al altor persoane. O exemplificare al acestui tip de presiune socială poate fi următoarea situație: un grup de tineri elevi înaintea unui examen care discută despre o informație cerută pentru test și elevul x ce nu deține această informație îi ascultă în tăcere, astfel se poate spune că probabilitatea de a asimila acea informație fără să o treacă prin propriul filtru al rațiunii este una semnificativă deoarece se încrede în grup dar și pentru că este sub tensiune. Această încredere și obediență față de grup apare în urma influenței sociale informaționale(R.S.Feldman,1985).

II.Metode

2.1 Participanți

Am recrutat în mod aleator 52 de participanți cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani, dintre care 28 femei și 24 bărbați. Media de vârstă a eșantionului este de 29.83 ani. Aceștia au fost informați în legătură cu scopul cercetării și au fost asigurați că datele personale vor rămâne confidențiale.

Respondenților nu li s-a oferit nicio recompensă pentru participare, dar au avut posibilitatea de a opta pentru primirea ulterioară a unui raport despre rezultatele cercetării și despre poziționarea lor în cadrul eșantionului.

2.2 Instrumente

Pentru evaluarea participanților s-a utilizat un chestionar format dintr-o scală de stimă de sine (scala Rosenberg) și o scală de conformism creată de echipa noastră. De asemenea chestionarul cerea câteva date personale în legătura cu vârsta, nivelul de educație, statutul marital, domiciliul, venitul lunar etc. Chestionarul putea fi completat fie online, fie pe hârtie în funcție de disponibilitatea participantului.

2.3 Design experimental

Ipoteza prezentei cercetări a fost că stima de sine corelează negativ cu conformismul. Pentru a cerceta această ipoteză s-a folosit un singur eșantion format din 52 de participanți aleși în mod aleator, care au completat chestionarul online sau pe hârtie.

9


2.4 Procedura

Fiecare membru al echipei a avut sarcina de a recruta 10 persoane, cu vârsta curprinsă între 18 și 60 de ani, cărora să le aplice chestionarul sau să îi convingă să îl completeze în format digital. Fiecărui respondent i s-a cerut să își rezerve câteva minute în care să se concentreze asupra chestionarului și să răspundă cu cât mai multă sinceritate.

Pentru a se păstra anonimatul, fiecare chestionar a primit un cod de identificare.

Datele preluate din chestionare s-au prelucrat cu PASW Statistic Data Editor utilizând mai multe proceduri ale programului.

III.Rezultate

3.1 Infirmarea ipotezei

Datele furnizate de eșantionul ales nu susțin ipoteza cercetării, conform căreia stima de sine corelează negativ cu conformismul.

Tabel 1 – Statistici descriptive

Tabelul 1 conține date descriptive despre eșantionul nostu. Pe primul rând se poate observa că vârsta participanților este cuprinsă între 18 și 59 de ani. Media vârstei este de 29.83 și abaterea standard este de 13.403. Pe rândul al doilea este descris nivelul de educație al participanților. Aceștia au studiat între 8 și 20 de ani, media eșantionului fiind de 13.77 ani, cu o abatere standard de 2.228. Al treilea rând al tabelului descrie scorurile indivizilor la scala pentru stimă de sine (cuprinse între 15 și 40 de puncte). Media eșantionului este de 31.54 cu o abatere standard de 5.879. Penultimul rând conține informații despre scorurile respondenților la testul de conformism. Aceștia au obținut între 11 și 38 de puncte, având o medie de 24.65 și o abatere standard de 5.21.

Ultimele două coloane ale tabelului sunt doi indicatori ai formei distribuției; simetria și aplatizarea. Valorile acestor indicatori trebuie să fie situate cat mai aproape de intervalul -/+1 în cazul distribuțiilor normale. Pe fiecare rând se pot observa valorile simetriei și aplatizării pentru distribuțiile respective și abaterile standard.

Variabilele analizate prin Corelație Pearson au fost stima de sine și conformismul. Datele au relevat o corelație nesemnificativă a conformismului cu stima de sine (r= -0.11, p=0.43) ilustrată în graficul din fig.2 .

10


Garficul 1 – Reprezentare scatterplot a relației între stimă de sine și conformism

Fiecare punct din acest grafic reprezintă localizarea unui subiect în raport cu scorul său la scalele de stimă de sine și conformism. În acest grafic se poate observa că nu există o corelație între variabilele măsurate. Dacă ar fi existat o corelație acest tip de grafic ar fi evidențiat-o sub forma unei linii drepte sau curbe.

3.2 Diferențe de gen și vârstă

Din dorința de a descoperi cauze ale infirmării ipotezei a urmat o etapă de analiză a datelor pe categorii de gen și de vârstă. Astfel eșantionul nostru a fost separat pe grupe după mai multe criterii.

Variabilele dependente ale acestui test sunt stima de sine și conformismul, iar variabila independentă este pe rând genul și mai apoi grupa de vârstă.

a) Diferențe de gen

Eșantionul de 52 de respondenți a fost separat în funcție de gen (fig. 3) și s-au analizat comparativ stima de sine și conformismul cu ajutorul testului t pentru eșantioane independente.

11


Tabelul 2 – Statistici desciptive pentru eșantioanele feminin și masculin

Pe primul rând al tabelului observăm că eșantionul format din 28 de femei a obținut un scor mediu de 32 de puncte la testul de stimă de sine, cu o abatere standard de 6.098 și o eroare standard a mediei de 1.152 în timp ce eșantionul format din 24 de bărbați a obținut un scor mediu de 31 de puncte, cu o abatere standard de 5.695 și o eroare standard a mediei de 1.163.

Al doilea rând al tabelului descrie rezultatele celor două eșantioane la testul de conformism. Cele 28 de femei au obținut un scor mediu de 26.14, cu o abatere standard de 5.428 și o eroare standard a mediei de 1.026, în timp ce bărbații au obținut un scor mediu de 22.92 la testul de conformism, cu o abatere standard de 4.462 și o eroare standard a mediei de .911.

Graficul 2 – Box and whiskers plot pentru variabila dependentă conformism și variabila independentă gen.

Graficul 2 descrie diferențele dintre femei și bărbați la testul de conformism. Acest tip de grafic marchează prin liniile de sus și de jos ultimele valori normale din fiecare eșantion, dincolo de care valorile sunt considerate extreme. Caseta centrală cuprinde poziția a 50% din valorile eșantionului, iar linia din centrul ei marchează valoarea mediană. După cum se poate observa, în eșantionul de bărbați

12


unul dintre participanți are un scor extrem de mic, motiv pentru care scorul lui nu va fi luat în calcul în cadrul testului t.

Testul t relevă faptul că nu există o diferență semnificativă între femei și bărbați în cazul stimei de sine (t= .595, df=49, p= .555).

În cazul conformismului însă datele cercetării arată o diferență semnificativă între femei și bărbați (t=2.026, df=49, p= .048). Intervalul de încredere (95%) pentru diferența dintre medii este cuprins între valoarea inferioară .022 și valoarea superioară 5.394.

b) Diferențe de vârstă

Eșantionul de 52 de respondenți a fost separat în două grupuri în funcție de vârstă: grupul 1 cuprinde persoanele sub 25 ani și grupul 2 persoanele care au 26 sau peste 26 de ani.

Tabelul 3 – Statistici descriptive pentru grupul 1(sub 25 ani) și 2(peste 26 ani).

În prima linie a tabelului putem observa că grupul 1, format din 30 de participanți cu vârsta sub 25 de ani, a obținut un scor mediu de 31.57 la testul de stimă de sine, cu o abatere standard de 5.661 și o eroare standard a mediei de 1.034 . Grupul 2, format din 22 de persoane cu vârste de peste 26 de ani, a obținut la același test un scor mediu de 31.5, cu o abatere standard de 6.3 și o eroare standard a mediei de 1.343.

Pe a doua linie a tabelului sunt descrise scorurile la testul de conformism. Grupul 1(sub 25 de ani) a obținut un scor mediu de 22.23, cu o abatere standard de 3.683 și o eroare standard a mediei de .672, în timp ce grupul 2 (peste 26 de ani) a obținut un scor mediu de 27.95 cu o abatere standard de 5.251 și o eroare standard a mediei de 1.119.

Graficul 3 – Box and whiskers plot pentru variabila depdendentă conformism și variabila independentă grupă de vârstă

13


După cum am explicat și la primul grafic box and whiskers plot, valorile luate în considerare la testul t vor fi doar cele care se încadrează în casetă în timp ce valorile extreme vor fi eliminate.

Datele relevă faptul că nici între cele două grupuri de vârstă nu există o diferență semnificativă a stimei de sine (t= .051, df=49, p= .96).

În cazul conformismului testul t arată o diferență semnificativă între cele două grupe de vârstă (t= -4.2, df=49, p< .001).Intervalul de încredere (95%) pentru diferența dintre medii este cuprins între valoarea inferioară -7.89 și valoarea superioară -2.77.

IV.Discuții

a) Diferențe de gen

Conform rezultatelor obținute în urma analizei statistice a datelor femeile din eșantionul nostru sunt mai conformiste decât bărbații. Într-o societate care promovează egalitarismul între sexe se pare că persoanele de sex feminin sunt semnificativ mai conformiste decât cele de sex masculin. Însă ce anume determină femeile să se conformeze? O posibilă explicație este dăinuirea familiei de tip tradițional împreună cu educația conservatoare oferită încă din copilărie fetelor. În familia tradițională autoritatea nu este distribuită în mod egal, deținătorul acesteia fiind bărbatul.

Conform lui J. Bochenski, autoritatea este o relație cu trei termeni care se instituie între un purtător, un subiect și un domeniu.”( C. Ciupercă, 2000, p.72). După cum se poate observa în acest caz femeia este cea submisivă, ce se conformează autorității bărbatului. Cu toate acestea în societatea contemporană atitudinea autoritară a femeilor tinde să se aproprie dacă nu este chiar pe alocuri egală cu cea a bărbaților, însă este posibil ca în inconștientul femeilor, în comportamentul și valorile lor să existe o remanență a concepțiilor materne sau a unei persoane ce i-a oferit educația pe care l-a rândul ei a primit-o în același mod.

14


O altă variabilă interesantă de analizat este starea civilă a femeilor. La analiza statistică a celor două grupuri s-a observat că femeile căsătorite sunt semnificativ mai conformiste decât cele necăsătorite. Din punctul nostru de vedere conceptul de ”responsabilitate” joacă un rol important în ceea ce privește diferențierea între femeile căsătorite și cele necăsătorite. Un exemplu pentru această afirmație ar fi: Femeie de 34 de ani, angajată într-o firmă de analiză de piață află că salariul îi va fi redus cu 15%, femeia căsătorită cu 2 copii, preferă să tacă și să accepte situația așa cum este. Ipotetic vorbind dacă femeia ar fi avut 23 și nu ar fi depins nimeni de ea probabil că ar fi luat o atitudine diferită față de cele aflate.

O posibilă explicaţie a conformismului feminin ar fi că femeile sunt mai mari consumatoare de mass-media (televiziune, în special), obţinând diverse tipuri de recompense: divertisment, eliminarea tensiunii, evadarea în imaginar, evitarea rutinii si plictiselii zilnice, înţelegerea mediului în care trăiesc şi obţinerea unor sfaturi utile pentru comportamentul zilnic.

Majoritatea consideră televiziunea, revistele de modă etc o serioasă sursă de inspiraţie, un standard de apreciere în societatea modernă şi evoluată; ca şi consumatoare fidele de mass-media, femeile se identifică cu anumite modele, consideră că sunt atractive și demne de imitat şi le adoptă comportamentul şi stilul de viaţă.

Prin intermediul acestui puternic instrument de standardizare, mass-media, femeile învaţă cum să se comporte in situaţii de viaţă obișnuite, cum să rezolve crizele personale, adoptă seturi de valori intens mediatizate, ajung la o nivelare, o uniformizare a concepţiilor despre viaţă.

.

b) Diferențe de vârstă

Rezultatele cercetării noastre mai demonstrează faptul că pentru cele două grupe de vârstă (sub 25 ani, 26-59 ani) conformismul diferă statistic semnificativ, grupa sub 25 ani având un grad de conformism mai redus decât cei peste 26 de ani, care au un grad de conformism ridicat.

La copii şi la adolescenţi s-a demonstrat faptul că odată cu trecerea anilor conformismul acestora scade. Copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani sunt conformişti, aceştia fac tot ce li se cere şi tot ce li se spune în grupul de prieteni din care fac parte. La această vârstă conformismul se datorează temerii de a nu fi exclus din grupul de prieteni din care fac parte. Odată ajunşi la pubertate şi adolescenţă ei tind să devină tot mai non-conformişti, nu mai sunt de acord cu nimic din tot ce li se spune şi au tendinţa de a se contrazice cu oricine, indiferent de motivul pe care îl au. Acesta fiind şi motivul pentru care se spune că adolescenţa este cea mai rebelă etapă a vieţii.

Odată cu înaintarea în vârstă aceştia încep să înţeleagă ce este bine şi ce este rău şi nu mai sunt împotriva a tot ce li se spune şi a tot ce se întâmplă, aceştia devenind mai responsabili. După vârsta de 25 de ani, când majoritatea oamenilor îşi întemeiază o familie, aceştia tind să redevină conformişti deoarece locul de muncă şi familia nu le mai permite să se revolte împotriva oricărui lucru, ei preferând să accepte decizia majorităţii şi să işi păstreze statutul pe care îl au.

Ajunşi la vârsta a treia, oamenii sunt extrem de conformişti şi acceptă orice li se oferă şi orice li se cere, aceştia nemaiavând forţa necesară să se opună, ei sunt mulţumiţi cu ce au realizat în viaţă şi cu răsplata pe care o primesc, indiferent că nu sunt pe deplin mulţumiţi şi de acord.

Conformismul creşte odată cu înaintarea în vârstă deoarece oamenii devin maturi şi nu se mai contrazic, ci acceptă decizia majorităţii, acesta fiind şi un compromis pentru a-şi păstra locul de muncă

15


şi pentru a avea o viaţă de familie liniştită. De asemenea vârstnicii sunt mai conformişti decât tinerii şi datorită faptului că sunt mai dependenţi de sistemul mass-media, pentru a adăuga o compensaţie la viaţa lor solitară

Din dorința de a descoperi o posibilă cauză a diferenței de conformism am delimitat perioadele de viață ale celor două grupuri, acoperind aria factorilor ce ar putea avea o influență. Astfel pentru cei din primul grup am delimitat o perioada de viață cuprinsă între anii 1986-2012 iar pentru grupul în care au fost încadrați cei cu vârste peste 26 de ani am estimat o perioadă cuprinsă între 1972-2012. Ținând cont de condițiile politice din țară din perioada 1921-1989, când regimul din România a devenit unul comunist, am dedus că există posibilitatea ca acesta să fi fost unul dintre factorii ce ar putea avea o influență asupra diferenței constatate.

Diferența gradului de conformism între cele două vârste poate fi rezultatul respectării unei perioade îndelungate a unui sistem de reguli sociale extrem de severe impuse de o conducere impunătoare. Experiența unui astfel de trai poate avea efecte ce persistă în timp în ciuda încetării regimului represiv. Condiționarea impusă cu ajutorul organelor de forță comuniste a dispărut în timp însă societatea nu a oferit condiții de eliberare și individualizare oamenilor drept urmare au fost păstrate vechi deprinderi printre care se numără și conformismul.

Prima categorie de vârstă, subiecții cu vârste între 18-25 de ani, au avut o altă experiență de viață. Deși au făcut cunoștință cu acest regim, revoluția ce a urmat poate fi un factor ce influenţează scăderea gradului de conformism în comparație cu generația anterioară. Nu există cercetări care să determine exact impactul pe care încetarea regimului comunist și revoluția l-au avut asupra personalității oamenilor însă există posibilitatea ca aceştia să fie importanți factori influențatori ai comportamentului oamenilor.

Aceasta este doar una dintre posibilele interpretări ale rezultatelor. Cercetări ulterioare pe această temă sunt necesare pentru a determina o cauzalitate semnificativă între sistemul de guvernare și gradul de conformism.

V.Concluzii

Principalul scop al prezentului studiu a fost să descopere dacă există o legătură semnificativă între stima de sine și conformism, să testeze ipoteza în care o persoană cu o stimă de sine scazută are tendinţa de a se conforma grupului din care face parte. A fost utilizat un eşantion ales aleatoriu, format din 52 de participanţi, cu vârste cuprinse între 18 si 59 de ani, căruia i s-a administrat un chestionar ce a urmărit prelevarea de informaţii legate de stima de sine și conformismul respondenţilor.

Principala descoperire a studiului nostru a fost că stima de sine nu corelează cu conformismul, aşadar stima de sine scazută a unei persoane nu este neapărat un indicator al conformismului.

Am constatat de asemenea diferenţe de gen în ceea ce priveşte conformismul: femeile sunt mai conformiste decât bărbaţii, diferenţă pentru care am încercat să furnizăm posibile explicații. O idee pe care noi am avansat-o ar fi că în societatea noastră persistă educaţia de tip traditional, conservator, în care femeia se conformează autorității bărbatului.Chiar și femeile educate, cu un grad de instrucție ridicat,este posibil să prezinte o remanenţă a acestui stil de educaţie tradițional. O altă posibilă explicaţie ar fi că femeile, ca și consumatoare fidele de mass-media, consideră produsele ei serioase

16


surse de inspiraţie, pe care le admiră şi le imită, şi astfel ajung la conformism, la o uniformizare a concepţiilor despre viaţă.

Tot legat de conformism, am constatat diferențe legate de vârstă : persoanele cu vârsta de până în 25 de ani sunt mai puţin conformiste decât cele cu vârsta cuprinsă între 26 si 59 de ani. Posibilele cauze ale acestei diferenţe sunt de asemenea notate în acest studiu. O explicaţie ar fi că adolescenţii sunt nonconformişti datorită etapei specifice de viaţă prin care trec, a fricii de a nu fi excluşi din cercurile din care fac parte, şi pe masură ce devin adulţi, îşi construiesc o carieră, îşi întemeiază o familie, redevin conformişti datorită responsabilităţilor. O altă ipoteză pe care noi am avansat-o ar fi că vârstnicii sunt mai conformişti datorită dependenţei de sistemul mass-media, ca si compensaţie pentru existența lor solitară. Altă explicaţie pentru diferenţa dintre generaţii ar fi și traseul istoric parcurs de acestea :comunismul a insemnat o lungă perioadă de reguli, restricții și teroare, astfel că cei în vârstă au păstrat deprinderile cu care au trăit toată viaţa, printre care şi conformismul.Nu a fost găsită o relaţie individuală între stima de sine si genul respondenţilor, sau stima de sine si vârstă, cu semnificație statistică.

Bibliografie

Albu, G. (2002). In cautarea educatiei autentice. Iasi: Polirom.

Andre, C. L. (1999). Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti. Bucuresti: Editura Trei.

17


Beauregard, K. S., & Dunning, D. (2001). Defining Self-Worth:Trait Self-esteem moderates the Use of Self-Serving Trait Definitions in Social Judgement. Motivation and Emotion, 25 (2), 135-161.

Chong, V. S. (2010). Escalation of commitment to unprofitable projects :An experimental investigation of the effect of conformity prressure and self-esteem. Accounting, Accountabillity & Performance, pp. 1-23.

Daniels, E., & Leaper, C. (2006). A Longitudinal Investigation of Sport Participation, Peer Acceptance, and Self-esteem among Adolescent Girls and Boys. Sex Roles , 55:875–880.

Ellis, A. (2001). Feeling better, getting better, staying better. Impact Publishers.

Ellis, A.(2005). The Myth of Self-esteem.

Humpreys, T. (2002). Stima de sine. Cheia pentru viitorul copilului tau. Bucuresti: Elena Francisc Publishing.

Spencer, S. J., Fein, S., & Lomore, C. D. (2001). Maintaining One`s Self-Image Vis-`a-Vis Others: The Role of Self-affirmation in the Social Evaluation of the Self. Motivation and Emotion, 25 (1), 41-65.

18

cercetare experimentala (2)

Documents