Cel mai iubit dintre pământeni Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda este publicat in 1980,cu puțin timp înaintea morții autorului și reprezintă „probabil cea mai viguroasă și mai impresionantă frescă a apocalipsei comuniste și a universului concentraționar din anii ’50.”

IPOTEZĂ

Eugen Simion consideră că romanul Cel mai iubit dintre pământeni este un „roman total ” ,iar Nicolae Manolescu opinează că „sub raportul temelor și ,într-o mai mică măsură ,al formulelor, Cel mai iubit dintre pământeni poate fi socotit un roman complet : social,politic,sentimental ideologic, psihologic,eseistic,senzațional și polițist,frescă a unei lumi și analiză a unui eșec în dragoste , cronică de familie și spovedanie a unui învins.”

ARGUMENTARE

Fiind un roman atât de complex , Cel mai iubit dintre pământeni ,acoperă o vastă problematică : „înstrăinarea de parinți , piederea religiei, familia, bucuria scrisului,ura ca drog,violența relațiilor sociale,sublimul și oroarea în iubire,tragedia fără tragic,omul ca jucăria soartei etc.” Unele dintre aceste aspecte sunt „ vechi, altele necunoscute până acum de literatura lui Marin Preda ,însă temele, motivele se pierd și se regăsesc in râul unei istorii vaste.”

Titlul cărții, care se regăsește în roman într-o declarație de dragoste adresatăp lui Victor Petrini,la telefon, de Suzy Culala(„Ce mai faci tu,cel mai iubit dintre pământeni?!”),una dintre femeile iubite de către personajul-narator, „este desigur ironic. Cel mai iubit dintre pământeni se dovedește un om pe care destinul îl privează de iubire”,fiind,defapt, „cel mai lovit dintre pământeni”(Eugen Negrici).

„Confesiunea lui Victor Petrini cuprinde[…] întreaga lui existență. Istoria iubirii pentru Matilda și Suzy este istoria vieții lui sociale. În interiorul romanului de dragoste există și un roman politic, un roman intelectual, un

Cel mai iubit dintre pământeniroman senzațional(dispariția misterioasă a Căprioarei, uciderea torționarului, crima din teleferic) , un roman de moravuri(lupta pentru putere în viața Uniunii Scriitorilor, moravurile universităților,viata și moravurile noii clase politice din deceniul al VII-lea etc.) și […] un roman social în care se studiază poziția claselor și noilor relații dintre indivizi în sociatate etc. Romanele sunt posibile pentru că narațiunea (confesiunea)nu e liniară, narațiunea proliferează alte mici narațiuni ce diversifică, îmbogățesc și concurează tema dominant cărții. Puse capăt la capăt , narațiunile mici prefigurează o veritabilă colecție de scene din viața din provincie în mediul românesc.”

Amplul roman este structurat în zece părți, fiecare dintre ele având un anumit număr de capitole , care cuprind poveste vieții personajului-narator, Vitor Petrini, cu accent pe anii ‘50(obsedantul deceniu”).

Întâmplările din roman sunt relatate în cea mai mare parte la persoana I, din perspectiva personajului-narator, Victor Petrini, profesor de filozofie, intelectual, care asemenea erorilor lui Camil Petrescu își problematizează și își analizează cu luciditate existența . Aflat pentru a doua oară la închisoare , în așteptarera judecării procesului, eroul iși rememorează viața in scris „și încreacă să-I înțeleagă erorile”. Așa cum observă Niculae Manolescu „evocarea e dublată în interpretarea faptelor trăite sau numai cunoscute de narrator.” Relatarea întâmplărilor din perspective unui indivit aflat intr-o situație-limită este o convenție romanescă utilizată frecvent în literatură și ea confer încă de la început inpresia de autenticitate în confesiune. „Istoria nu este nici înfrumusețată , nici inutil coborâtă, cum se întâmplă adesea în cărțile proaste. Istoria este, printr-un effort de analiză înțeleasă și afișată din unghiul unui destin uman .”(Eugen Simion)

În capitolele XIII-XVIII din partea a zecea, rolul naratorului este preluat de prietenul și avocatul lui Victor Petrini, CiCeo Pop, care povestește tot la persoana I, dar din perspective martorului, evenimentele prin care trece Petrini: „…N-a avut puterea să retrăiască decât ceea ce l-a făcut fericit… <<Ciceo,mi-a spus, povestește tu restul… Gândirea ta de avocet și de fost judecător , în acest final e mai potrivită>>”. Însă nu Ciceo încheie narațiunea , ci

Cel mai iubit dintre pământenirevine Petrni pentru a da o soluție dramei în care a intrat fără voia lui. Paragraful final al romanului este ilustrativ in acest sens: „Mi-am recitit acest lung manuscris și dincolo de ceea ce el conține , m-a uimit barbaria concretului pe larg etalat, și cu plăcere vizibilă și pe care nu l-am putut ocoli fiind încredințat că altfel m-aș fi chinuit îndelung, fără să obțin,spiritualmente,eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit ,o clipă, să-l arunc pe foc.Și totuși, mi-am spus,trebuie să-I dau drumul să meargă. Mulți dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca și mine,au suferit și au fost fericiți în același fel.Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici și nu al iubirii aproapelui, n-a încetat și nu va înceta să existe pe pământul nostrum, să moară adică și să renască ăerăetuu. Și atât timp cât aceste trepte urcate și coborâte de mine, vor mai fi urcate și coborâte de nenumărați alții, această carte va mărturisi oricând: …dacă dragoste nu e nimic nu e!... ”

Așadar așa cum observă Nicolae Manolescu , „deși scris în întregime la persoana întâi,Cel mai iubit dintre pământeni conservă în mare formula clasică a retrospective ordonate, în care experiențele sunt restituite, nu retrăite în prezent proustian al memoriei. Povestirea lui Petrini alternează realismul sumar, publicistic, cu fantezia caricaturală, proza de aventuri cu cea de idei, într-un stil original, accesibil și inegal (uneori prea de tot elementar pentru un filozof de meserie). ”

Subiectul romanului este amplu, putând fi privit din mai multe perspective.

În prim plan se află istoria lui Victor Petrini, care iși reconstituie și iși analizează cu luciditate existența.evenimentele se petrec într-un oraș din Transilvania al cărui nume nu este precizat in roman, dar în care,după opinia criticii literare,ar putea fi recunoscut Clujul, în perioada de după cel de-al doilea război mondial, mai précis , în anii ’50-’60. Intelctual , profesor de folozifie, asistent universitar cu strălucite perspective profesionale, aspirând să compună „o noua gnoză” și scriind un eseu despre Era ticăloșilor, personajul narator, Victor Petrini, ajunge să fie încarcerat de două ori: mai înâi dintr-un abuz, din cauza excesului de zel

Cel mai iubit dintre pământenial susținătorilor rigimului comunist( o frază absolut nevinovată, dintr-o scrisoare primită de Petrini de la un fost prieten, Iustin Comanescu, plecat în străinătate și membru al organizației legionare Sumanele negre este interpretată greșit de autoritățile comuniste, care cred că Petrini este implicat într-un complot politic ), iar a doua oară pentru că, fiind în legitimă apărare, omoară un om, un dipsoman agresiv, soțul femeii iubite, Suzy Culala.

În așteptarea jedecării celui de-al doilea proces, eroul își rememorează viața în scris. Experiențele erotice, femeile pe care le-a iubit, redau simbolic tot atâtea ipostaze ale perioadelor social-istorice pe care pretagonistul le traversează.

Tinerețtea stă sub semnul erosului.După două relații de dragoste eșuate cu Nineta,apoi cu Căprioaram ultima sfârșind in mod tragic, eroul se îndrăgostește de Matilda,soția colegului său,Petrică Nicolau.Căsnicia celor doi aflată oricum intr-un punct critic se încheie după un divorț,după care Petrini se căsătorește imediat cu Matilda.Deși este o femeie instruită (are prefesia de arhitectă), ea se dovedește în timp o fire „voluntară și dificilă”,o „ființp abisală,imprevizibilă,jucăria unei forțe obscure”, care îi va transforma existența într-un infern.Victor Petrini și Matilda au împreună o fiică, pe Silvia.La botezul copilului,după ce soții hotărâseră să se despartă,Petrini este arestat in mod abuziv.Ajunge la închisoare,la canal și apoi într-o mină de plumb,unde cunoaște treptele cele mai de jos ale abjecției umane.În această mină de plumb este nevoit ca, pentru a supravețui,să ucidă un gardian.La ieșirea din închisoare este părăsit de Matilda,care se recăsătorește cu Mircea,un înalt demnitar.

Pentru a-și câștiga existența ,Petrini lucrează o vreme la serviciul de deratizare publică și, în cele din urmă, se angajează la intreprindrea Oraca.Aici se îndrăgostește de Suzy Culala(opusul Matildei), ofemeie tandră,afectuoasă,al carei caracter nu s-a înăsprit,deși a trecut prin nenumărate încercări(fiica patronului vestitei fabrici de produse de papetărie Culala își văzuse ambii părinți întemnițați ,fusese eliminată din facultate și muncise ca zidăriță pe șantier).Deși îl iubește pe Victor Petrini,Suzy ]i ascunde acestuia adev[ratul ei statut conjugal> este c[s[torit[ cu un inginer dipsoman,Pencea.În timpul unei

Cel mai iubit dintre pământeniexcursii la munte ,Pencea îl atacă pe erou,în cabina unui teleferic, iar Petrini, pentru a se apăra ,îl împinge în mod involuntar pe soțul lui Suzy într-o prăpastie.Pencea moare,iar Petrini este întemnițat pentru a doua oară și, în așteptarea procesului „scrie romanul vieții lui,cu sentimentul că o carte este un fenomen tot atât de miraculos și fatal ca și celelalte fenomene mari ale existenței: nașterea ,moartea... Înfrânt în viața socială,înfrânt de mai multe ori în iubire,folozoful[…]află în scriitură […] o bucurie recuperatoare.”Datorită comportamentului său exemplar,pedeapsa lui Petrini este redusă de la sașe la doi ani de detenție.Eroul se desparte și de Suzy ,lipsa de sinecritate a femeii erodând cuplul.Ea pleacă în Italia , iar Petrini,care primește un post de profesor de franceză într-o comună, hotprăște să-și dedice viața fetiței lui ,Silvia.

Un episod aparte în roman îl constituie acela al îndepărtării de la catedră a unui mare poet și filozof român(este vorba de Lucian Blaga) la care asistă Petrini.

Personajele,chiar dacă în unele cazuri nu reprezintă niște tipuri, sunt bine individualizate.Astfel,protagonistul și,în același timp,personajul narator al romanului,Victor Petrini, care oferă o perspectivă subiectivă asupra întâmplărilor, reprezintă tipul intelectualului lucid.Asistent universitar,profesor de filozofie,el își analizează cu luciditate și își problematizează existența .Personajul are capacitatea de a identifica în aventura existențială aventura conștiinței,fiind,după cum îi mărturisește Matildei:„omul care își asumă totul”.Comform lui Nicolae Manolescu,Petrini„are ceva din idealismul și din cavalerismul etic al eroilor lui Camil Petrescu,decât care este totuși mai complex.Om de o bună credință,onest și deloc lipsit de curaj,suportă cu stoicism loviturile.Așază pe lume o privire pătrunzătoare și uneori aspră,dar nu se cruță nici pe sine.Dorința cea mai mare care îl animă este aceea de a înțelege.Și e pătruns de credința că se poate obține fericirea prin iubire.Viața nu i-a împlinit dorințele și Petrini a eșuat acolo unde ținea cel mai mult să reușească.Dar nu pierde credința lui dintâi. […] Eroul este, în felul lui,un ultimo dintre drepți,mânat,cum spune,nu de iubirea aproapelui ca acela din BiBlie,dar de eros,ca principiu fundamental al universului.”„Omul e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.”, afirmase Marin Preda,iar din această perspectivă

Cel mai iubit dintre pământeniPetrini este un personaj tragic,individul confruntat cu istoria,asemenea altor personaje ale romancierului (de plidă ,Ilie Moromete).Fraza finală înscrisă în ampla confesiune a naratorului-personaj(„dacă dragoste nu e , nimic nu e”)-o parafrază a cuvintelor Sf. Apostol Pavel din Epistola I către Corinteni ,„Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”, dar fără semnificația lor biblică-este sugestivă pentru destinul personajului.

Matilda și Suzy , cele două mari iubiri ale lui Petrini reprezintă niște ipostaze feminine aparte.„Matilda este primul caracter puternic al cărții,greu de definit ca tip de sensibilitate feminină. […] Matilda este o ființă abisală ,imprevizibilă,jucăria unei forțe obscure. […] Femeie instruită(este arhitectă),Matilda cade periodic sub puterea unui rau incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut.”Există ceva în personalitatea Matildei din dualitatea Mariei Sinești,eroina din drama Jocul Ielelor de Camil Petrescu ,care, la un moment dat recunoște că „sunt în mine două ființe : una josnică,mărginită și lașă […] și alta care suferă, care plânge… care sângerează pentru toate josniciile celeilalte. ” Prin intermediul Matildei,Marin Preda prezintă „o formă de feminitate labilă ,de o personalitate când agresivă ,cand acaparantă.”(Eugen Simion)

„Suzy intră în categoria femeilor buimace […] , robite de sentiment , cu un character greu de identificat. Suzy pare a fi o forță recuperatoare” pentru Petrini. „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indetitate.Trăiește mereu în alt registru,inventează disponibilități,stări ce fascinează pe filozof.Nu e trufașă și n-are crize de demnitate,existența ei lunecă la suprafața evenimentelor,fără mari traume. A trecut ,totuși,prin situații grele(eliminată din facultate,a muncit ca zidăriță, pe un șantier),însă sufletul ei nu s-a înăsprit , fantezia n-a obosit. […] Suzy ascunde însă adevăratul ei statul conjugal(e căsătorită cu un inginer dipsoman, Pencea) și lipsa ei de curaj , explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav.”

Din punct de vedere stilistic , romanul se caracterizează prin amestecul de registre lingvistice contrastante, ceea ce creează , uneori, efecte comice.

Cel mai iubit dintre pământeniPrin Cel mai iubit dintre pământeni ,Marin Preda a realizat, așa cum remarcă Eugen Simion, „romanul unei mari conștiițe.Conștiința, întâi, a unui mare prozator care judecă fără părtinire, fără mistificație […] o istorie în care forțele se confruntă în chip dramatic ; conștiința ,apoi, a unui erou care crede în puterea spiritului și în mitul fericirii prin dragoste.”