MARIN PREDA

Cel mai iubitdintre

pdmdnteniVolumul I

Edilie stabiliti de Alexandru.PredaPrefatd de Oana Soare

Fiqi biobibliografic6 gi referinle miticede Lucian Pricop gi Oana Soare

EDITURA CARTEX SERV

Conceplie grafice: Dana Popescu, Midilina Pricop

Coperta I: Hieronymus Bosch, Grddina pldceribr lumetti'1490-1510, detaliu

Tehnoredactor: Ecaterina Pisl6

Descrier€a CIP r Bibliotecii Na{ionale a RomAniei

PREDA,MARINCeI mai iubit dintre pimenteni / Marin Preda. - pref.: Oana Soare;

fiqi biobibliografici qi referinle critice de Lucian Pricop. - Bucureqti:

Cartex Serv, 20203 vol.rsBN 978-973-7883-92-6Vol. 1. - 2020 - ISBN 978-973-7883-93-3

I. Soare, Oana (pref.)II. Pricop, Lucian (ed.)

821.135.1

MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pdmAnteni

@ Elena Preda, Nicolae Preda qi Alexandru Preda

@ Editura Cartex Serv pentru prezenta edilie

Pentru comeui qi informatii, vi rugAm sI ne contactali la:

o TeVfax: 0211323.41.30; 0211323.00 7 6

r Tel: 0745.069.898; 07 29.951.7 63

o www.edituracartex.ro. e-mail: comenzi@editumcartex.ro. e-mail: comanda.caxtex@gmail.como O.P 4, C.P. 184, Bucureqti

CUPR]NS

Un roman testament (Oana Soare)FiSd biobi b I iograf cd..........................Refeinle critice ..

Notd asupra ediliei .........................

Cel mai iubit dintre pimanteni...........

7182051

57

Moartea e un fenomen simplu in natu5, numai oamenii ilfac insplimintdtor. Vorbesc de moartea naturald, care adesea e o

dulce ispiti. lnainte de a fi depus aici in aceasti celuli, din care

nu voi mai ieqi decat pentru a intra intr-o captivitate perpetu[, inplimbirile mele solitare pe la marginea oraqului, pe poteci, uit6n-du-mi in jos ;i privind pim6ntul, un sentiment senin se insinuain sufleh.rl meu, la inceput de dragoste pentru el, pdmantul negru,

t[cut, liniqtit, apoi de atraclie, de dorin!6, un fel de melancolie,de nostalgie bldndi, de a mi culca pe el s,i a rimdne acolo intinspentru totdeauna. Ceea ce qi fEceam, stind cu ochii spre cer, pinice adormeam. Md trezean coplegit de un addnc sentiment de

regret: de ce m-am mai trezit?Dar moartea violentl, sinuciderea, 1a care eqti impins de

cdtre oameni? Tandra nepisare fali de lume te poate stipani intr-a-devir numai cdnd te simli strdin de propriali fiinli, dar cind,dimpotrivi, ai conqtiinla ci ea este totul? $i qtii cu certitudine ciu"".t totol nu va mai fi liber niciodati? inchisoarea pe viali!Oricdt m-ag str6dui, mi-este cu neputinJi si-mi imaginez cd

odati verdichrl pronuntat, voi putea adresa lumii un tandru adio

nepisdtor.Am mai avut de-a face cu anchetele qi jusiilia qi am mai fost

condamnat, dar nu pe viali qi nu ftri speranla de a iegi curAnd.

Nu fusese chiar curdnd, dar nici prea tdrzlt ca si nu pot uita.

Acum insi descopdr ct groazS, cd, ei, cei care mA interogat, erauliberi (gi asta se vedea din pofta cu care imi consemnau depo-zilia, acele infame gesturi ale fiinlei animalice care se simtetriind fird opreliqti, gestul cu care aplicau o qtampili, risfoitulhirtiilor, mAncatul unui sandvici, ingbior.tditul unui pahar cu apd,

scdr-tditul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine in realitate,uitatul pe fereastrl, ciscatul, rigditul, gdndul la muierea tAnirdpe care o vor strenge in brale la noapte), iar eu nu voi mai finiciodatd ca ei, toate gesturile mele vor fi sau imi vor reaminti cisunt condaanat sI nu mai fiu liber pind la moarte...

$tiu insd ci existd pentru mine o scipare: si fac si retriiasciin sufletul meu dulcea dorinli de a intra in piment, s[ retrdiasciapoi marea mea dragoste pentro ea, suferinlele indurate qi apoiputerea exaltirii de a muri. Prietenul meu, fostul judecetor, m-asfbtuit si scriu pe larg cum s-au petrecut lucrurile, qi sd-i dau lui,care mi-e avocat, mirhrrisirea, s-o aibd pentru ultima infdliqarela proces. Nu qtiu la ce-i mai poate folosi avocatului, dar imi face

bine mie. Scriind, simt ci triiesc qi intr-adevdr g6ndul morliiineviiabile ?qi diminueazd puterea de a-mi ingrozi conqtiinla, careimi gopte$te: mii de oameni mor pe pimant chiar in aceste clipe,oameni umili, dar gi oameni mari; nu se poate spune ci n-ai triitdin plin treizeci qi cinci de ani, allii au murit mult mai tineri, nutrebuie si accepli sd triiegti oricum...

Poate cd m[rh]ria aceasta va apbrea odat5, impreuni cueseul meu Era ticdlo;ilor ;i voi trdi astfel qi prin cei care mi vorciti, nu numai, asemeni tuturor, prin fetila mea, deci mai mult,frindci familiile se sting gi ele, uneori atit de repede incit sejustifici pe deplin existenla acelor artigti care se lasd devoraji de

demonul creagiei gi nu mai au timp. sau nu-i mai intereseaza sd

se lase ispitili de perpetuarea fiinlei lor efemere, posedali de

ideea durabilit[1ii ei in spirit. Cdci cultura e o formi de viat5,prin care o colectivitate umand igi exprimi fo4a creatoare. Tatelmeu, fost monteur de avioane, avea, in mod straniu, o aversiunefald de culturd qi mai ales faJi de scriitori, al ciror statut socialactual il scotea din serite. ,,Ce rost au Sgtia?", zicea. Adicd ce rostare sd acorzi un statut social unor insi a ceror activitate nu e strict

58

necesard? Nu citea nimic, in afari de studii tehnice despre avioane,meseria lui, care de altfel il pasiona. I-am vorbit intr-o zi despreEminescu, cu o pasiune ca qi a lui, qi atunci a ranjit cinic: ,,CeEminescu? ! Eminescu e mort!" Vroia sd spuni ci el va asamblaavioane in etemitate, ceea ce nu s-a confirmat, fiindcd astdziasambleazl tractoare, sugerind adicd o mentalitate foarte curenti,a unei civilizalii tehniciste, ca.re se putea lipsi fird pagubd depoeli. ,,Aqa ne putem lipsi de multe, i-am rispuns. Ce rimAne dinactivitatea voastri dupd ce muriJi? O grimadi de fiare. in timpce Eminescu nir va muri niciodatd, cdnd il citesc simt cd e printre noi,aievea." ,Ba e mort de-a binelea, fugropat ?n cimitir." Puteam atuncise accept aceastd gdndire a lui ca pe ceva straniu, venea parcd dinaltd planetd gi adolescentul din mine o resimlea ca pe un goc: erao enigmi a acestor timpuri. Simleam ci in alc[tuirea intimi a

fiinlei mele exista o lege qi in a lui nu, 9i cum putea trei frriaceastd lege, sau ce lege il cdl rzea2

Dm, iat5-mI atingAnd, chiar gi pe un plan secrmd, miezul exis-tenlei mele qi, ca intotdeauna la cei lovili, g6ndul mi se intoarceinapoi, la rremea inocenlei pierdute, cSnd am slvArgit primainfamie...

Am fost un adolescent dur qi turbulent, dar riu conqtient nui-am fEcut pe atunci decit mamei, fiindcd pentru duritatea meaam fost pedepsit (fdri sd mai spun ci violenla gdndirii imi erarespins5, nu intotdeauna uqor, e adevdrat, dar pitrundea greu insuflete gi cdnd pitrundea apirea ura impotriva mea, aversiuneainstinctivi de apirare). Fetele mi ocoleau, adici nu se indr6gos-teau de mine, nu qtiam pe atunci de ce, pentru ci nu eram urAl tocmaide aceea, pentru aceastd duritate de care nu eram conqtient, iar

II

MARIN PREDA

Cel mai iubitdintre

pdmdnteniVolumul II

EDITURACARTEX SERV

PARTEAACINCEA

I

Mi trezii frrn si fi deschis ochii simlind cn am adormit cucapul pe biroul meu cu lumina aprinsl. ,,Da, gdndii, iatd, iar amadormit lucr6nd, nu e bine, trebuie si fac ca Matilda, sd mi culcseara la ora noui qi s[ md scol la cinci, qi pAni sE plec la facultatepot lucra mai odihnit. E chinuitor si te prindi astfel somnul.Precis cI am dormit patru, cinci ore in pozila asta." Mi intinseiqi fui mirat ci eram totuqi lungit qi nu simlii atingerea familiaria crisialului de pe birou qi a scaunului de sub mine. Deschiseiochii gi atunci sirii brusc in picioare.

Nu la birou, ci pe o masi ruginitd de fier adormisem. Un becaprins spdnzura in tavan. O u$d de metal, ni$te perEi negri qi oferestruici inaltd, z.dbrelild, imi amintird cd eram prizonier, c[fusesem ridicat de-acasi qi cd fusesem implicat in afacereaSumanelor negre. Mi uitai la ceas: erau orele patru- incepui simi plimb. Celula n-avea pat, ci doar aceasti masd de un roqumurdar, pe care md intinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei,mi-era cald, aruncai qi cdciula. Md intinsei iar, imi trosniri oasele.Da, oasele trosnesc, ele nu gtiu nimic, fac parte dintr-un intregciruia i se supun. Tot astfel gi noi, spunea Pascal, facem padedintr-un intreg mai mare qi wem totuqi sd ne credem unici...acliune smintit4 asemSn5toare aceleia, sd zicem, a unui picior,ca.re n-a.r wea sd mai asculte de corp qi ar l:ua-o razna, ar incepesd bitdie, si se agite, nu fiindci ar fi bolnav, ci fiindci ar incepe

s[ creadi ci sangele care il hrlne$te ar fi numai al lui... Aqadarsi d5rAm[m cu gindul aceastd celuld in care n-am ce s[ caut, !idin care trebuie si ies cdt mai curind, fiindci sunt nevinovat, qi

si practic un exerciJiu preventiv care si mi fereasc5 de surprizeqi si pot accepta ce e mai riu. Deci sd accept. Si-mi feresc de

uzuri forfele suflete$ti, care nu trebuiesc scoase la lupt[: sensi-

bilitatea trebuie reprimatS, credinjele qi convingerile trimise inaddncul sufletului, loviturile fizice pe care le voi primi trebuie siint6lneascd un corp inerL me vor bate si spun ceea ce nu qtiu (au-

zisem de asta), numai si nu mi deterioreze iremediabil, incolon-aveau decdtl Eu nu eram ca Ion Micu, s[ vid in ei expresiaunei lumi pentru care am luptat qi am fost torturat gi convingerilemele sd nu rezisie. Nu erau ai mei. Aqadar, ce mi s-ar putea

intimpla?Md reaqezai pe masa aceea ruginitl qi inchisei ochii. Codul

existent in ,document", ,,ordonan1e" in loc de ,,ordine", nu poate

si turbure o fiinia normall. in caz contrariu se interpune un altcod, care ghideazd pe cei care m-au adus aici qi care md vorscoate nu pentru a mi trimite acasi, ci in direclii surprinzitoareqi necunoscute. ln acest sens cdpitanul care m-a arestat qtie maimulte decit colonelul care a incercat cu mine un interogatoriuzadatnic. Dupi el, dupd cipitan, trebuia si fiu trimis imediatacolo unde arita codul, fiindci o cifr5 m-a indicat, pe care eu ovoi nega oricum. ,,Ordonanle" sau ,,ordine" e acelaqi lucru, dinmoment ce teroristul fugit imi scrisese. Era suficient. Tot ce era

mai jos n-avea nici-o insemndtate. Punct! Ar mai rdmine ca

orbul clpitan s5 fie desminJit. Pentru asta voi lupta din toateputerile. Nu sunt nici Buharin, nici Zinoviev sau Kamenev,implicat in lupta pentru putere, s-ar putea si fiu condamnat la rutan, la doi, sau la cinci. Nu va dori nimeni s[ md ucid5, nu sunt inmiqcare astfel de forle, nu e rizboi civil, lumea petrece, iese lamanifestalii, localurile sunt pline, eu insumi am petrecut cu prie-tenii mei in mod pas,nic, aq putea doar muri eu, de disperareapierderii libertnfi. Nu simt aceasti disperare. O sI scap!... Srmt

absolut nevinovat, rudele gi pnrinlii mei nu sunt nici Pop, niciBujoiu, nici Malaxa, foqti mari industriaqi, ci oameni simpli...

Aceqti domni au fost acuzaji c6 au trimis in Elvefa valori stoarsedin bunuri nafonale, e foarte posibil sd fi trimis, e chiarneverosimil si nu fi trimis, oricum, nu gindul meu putea fisolidar cu ei, carc, chiar daci nu erau vinovaji de aceste crime,erau vinova{i de altele (de pildn, de mizeir material[ a

muncitorilor care au lucrat in industriile lor), solidari cu unregim nu atit de liberal ca sd ingdduie o putemici miqcaresindicali, existenti in lumea civtlizald, care si-i impiedice sI fiestipdni absoluli ai efortului uman. Astfel de lucruri se plitesc,mai deweme sau mai tdrziu, sau poate chiar pe neaqteptate, cums-a intAmplat la noi... Au qtiut cu abilitate si sugereze oamenilorci siiacia qi chiar mizeria e o stare naturald cu care trebuie si teobiqnuieqti, deqi timpurile se schimbaserS... Au speculat geniuloamenilor simpli de a putea trii din salarii mici, de a se descurca,numai ei gtiau cum, de la o lirni la alta, veqnic indatorali qitraversind o viaJi {Eri speranla unei uqurlri de grcutatea ei carele apasi umerii. Mai bine plitit, tatil meu nu se intorcea niciodatimai vesel acasi cu plicul in buzunar. il arunca mamei, ticut qiposomorit, qi ea totuqi qtiuse chiar din pufn sd faci economii qisi m5 lini in liceu. Asta fiindcl eram unul, dar daci ar fi fost doisau trei? Ce-o si zici el acum, tatil meu, qi mai ales mam4 mipomenii intrebAndu-md, cdnd or sd audi ci am fost arestat? Astaoferea lumea noul pirintilor qi bunicilor noqtri? $i imi amintii deexpresiile lor, la manifestalia pe care o privisem cu doi ani inurmi de pe trotuar $i mi simfsem solidar cu speranla care li secitea pe chipuri, cu ardoarea credinlei intr-o lume mai bun6.

Deodatl simfi un sentiment de primejdie. Alarm5? Aceqtisecurigti nu erau expresia aspiraliei acelor manifestanli intr-olume mai dreaptd, aplruseri ca o anomalie stranie, ca un virusnociv intr-o societate {Eri experienla revolufiilor, ci mai mult cuaceea a revoltelor repede reprimate in singe. $i ce era mai curioserau recrutati chiar dintre ei, dintre oamenii simpli, qi se ames-tecau cu ei prin tramvaie qi autobuze, pe stradi, gi in restaurante,cu aerul cel mai firesc, cu capelele qi uniformele lor cu insemnealbastre, ca qi cdnd numai lucruri inocente ar fi frcut ei prin aceleclidiri cu celule jos in beciuri.

I

MARIN PREDA

Cel mai iubitdintre

pdmdnteniVolumul III

EDITURA CARTEX SERV

PARTEAAOPTA

I

Rimisei o clipd parci suspendat, trecdnd in revistl toatefemeile care lucrau cu mine la Oraca: niqte grdsarte vorbdrele gi

simpatice, inci tinere, dar depade de a-mi fi aruncat vreodatduna din acele priviri care sugereaze disponibilitatea afectivichiar {Eri inten{ie de finalizare intr-o aventurd sau mecar simpliprietenie colegial[, pu{ind curte, acea multitudine de gesturi qi

cuvinte care nu au alti menire decdt si potenleze afecliuneafundamentali pe care o avem pentru allii, de care suntem cu ade-

vdrat legali qi ii iubim... verificiri dacd mai plicem gi altora...siguranla ci nu ne-a pdlit farmecul, seduc!ia... verva care ne-oinspiri aceasti certitudine, pe care o traasmitem acasl celor care

se simt prea sigwi de noi... pulind nelinigte, pu$nd gelozie, pentrua ni se prelui apoi dulcea supunere, abandonul de sub plapumd...

Nu citisem in privirile lor nici micar atat, avem cu cine cocheta,pe tine te cunoa$tem, parci-mi spuneau, qi nici nu avem chef s-ofacem, si te invitim la petrecerile noastre unde vin inqi chiar maipulin cunosculi decdt tine, qi nici nu incerca si ne invili tu pe noi,fiindc[ o si te refuzdm politicos... Una era subaltema mea, altaera calculatoarea, alta (o tinericd frumoasd gi balaoacheqd, pesemne

tiganci, totdeauna bine imbricatd qi coafat5, stAmind invidiapentru bluzele ei de un colorit care ardta ci nu le cumpira dinmagazinele noastre, ca qi fustele cu croial5 str[in[, cismuli]ele

elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna

ursuz, care avea de indurat gelozia nevestei pentru aceasti

secretard cu care cam semina... dar cine suporti aldturi de bdr-

batul ei pe o alta, chiar dacd la birou qi chiar dacd $tie ce li e

credincios?... Credincios, credincios, dar asta nul poate impie-

dica sd... Directorul chiar iqi persecuta subaltema, doar-doar se

va gisi cineva sd-i spunl nevestei cd intre el qi secretari, vezi, nu

e nimic... Nu se gisea nimeni qi, chiar daci s-ar fi gisit, nu asta

dorea geloasa, ci ,,s-o dea afafi pe rdrfa aia"..- Om corect, geful

nostru frcea si i se audl rlcnetele prin uqi cind solia ii intra

val-v6rtej in birou qi ii fdcea scandal... ,,'..da' ce crezi tu, c[ asta

e institulia mea personali si dau afari pe cineva numai fiindcieqti tu smintitl? Dar nu am dreptul, at6ta timp cit igi vede de

treaba ei!..". Secretara insi chiar linea la el qi, ddndu-qi seama ciomul n-avea liniqte in casl din pricina ei, vnrsese sd plece, cu

toate ce ii pfuea rdu. ,,Un qefaqa de bun nu giseqti oriunde", dar

se vede treaba cd omul qtia el ceva, in locul ei ar fi venit alta, qi

numai daci ar fi fost o babl qtirbi istoria n-ar mai fi continuat..'

,deqi... mormiise el furios, am avut odati 9i o astfel de babi, nu

chiar qtirbd, dar cici mi-ar fi plicut de ea ci ficea pe mdmica cu

mine" qi i-a aruncat tava cu sandviciuri qi cafele in fald' cdnd a

'tdzutt-o cL intrl in birou... Ce nevoie, cicd, am eu si mdninc

sandviciuri qi sd beau eu cafea frcutd de mdinile acestei... simdnAnc qi si beau acasd qi si nu mI las eu lins pe gdt ca un vilelde aceasti vaci riscicdrat6... ce, adici, vreau si spun cd acasS

n-are grij[ nimeni de mine gi trebuie s-o las pe cotoroanla aia

sd-mi pund unt pe pdine... qi o feliuli de qunc5... qi o feliuld de

roqie... qi o cafelu!i... qi o franzelu!6... (9i aici directorul iqi

subliase vocea qi iqi imita nevasta scos din pepeni). ,,IIi ar6t eu

1ie, zice, cafelulI. O sd-!i fac una de-o s6-,ti stea in gat, s5 te frigicu ea, si te ineci cu caimacul..." ,,Aqa ci nu pleci niciieri, dacldin pricina asta lrei s[ pleci", ii mai spuse el fetei... ,,Tovardqe

director, cici se smiorclise ea, m[car daci am fi vinovali de

ceva..." ,,Ei da, asta ar mai lipsi, se infuriase el, ia nu mai da aici

apd la goareci qi ieqi afar[... At;z,i, mdcar dacd... Asta imi scoate

sufletul gi pentru laptele supt de la mama, dar si mai fim gi

vinovaJi de ceva... Mi l-a scos, sufletul adicn, qi mi l-a bigatpe-al ei in loc, ti Ssta m-a.r vinde inainte chiar si incerc eu si fiuvinovat de ceva. M-ar pune s5-i mirturisesc totul dinainte." ,,Da

$tiu, continuase insi fata si se smiorciie, e geloasi, qi e gelos giprietenul meu cu care o si mi cisltoresc, vine cAteodati pe-aicigi std pe capul meu sd md vadd, qi dupd ce vI vede se cari, qi

ce-mi face pe urmi... De-aia vreau si plec, degi n-aq vrea..."

,rA.tunci carite, ori spune-i individului cd daci il mai prindpe-aici chem qoferul qi il pun sI-l dea afard cu paisprezecelovituri de pompd in cur..." povestise fata, insi de asti datdpufuind in rAs. Noroc cd directorul sfebetea aproape tot timpulregiunea in ciutare de carne... Nu mai qtiam in ce stadiu se aflaistoria...

Cine mai era deci, 1a noi, femeie? A, da, casierita... DoamnaMunteanu... Care doamnd Mr.rnteanu?! Plecase... Predase casaqi... MI ridicai, deschisei uqa de alituri, unde se afla casieria, qi

md uitai indelung la noua casieri, o figuri inviluiti in nedefinit,cu trisituri ascunse de pdrul care ii acoperea curgdnd pe umeriobrazul... din pricina pdrului astfel pieptinat, adici mai degrabinepieptenat, pirea si aibi un chip alungit... Stitea la birou qi

lucra... Venise la noi de weo doui sdptnm6ni, dar luminozitatealumii in care trdiam dupi moartea mamei fbcea parcl si dispariumbrele cdnd mi uitam in jurul meu qi vedeam lucruri qi oameni,animale gi shSzi forfotind de miqcarea neincetafl a vie!ii... Schim-basem cuvinte de sewiciu cu noua casieri, dar nu mi uitasem laea, adicd mi uitasem fIr[ s-o vid, sau o vizusem firi si mi uit,vreau s5 spun ci nimic din ea nu-mi atrlsese atenlia,nu era nicifrumoas5, nici urAti, nu era nici diformi, nici statuari, mdinileei, care imi intindeau pe masi hdrtii la control, nu erau nici butu-cdnoase, nici diafane, voce4 nici tirnbratS" nici goptitn... debituldoar imi p[ruse vag excesiv (,de ce o fi vorbind asta prea mult?"gindisem fErd si fiu prea sigur ci nu mi ingelam). Nu pirea nicidoamnS, nici domniqoari, oricum, nu puda verighetd, dar asta nuinseamnd ci nu fusese divo4ati sau nu era viduvi. Silueta ei