cdihcc nr. 3/2012 - · pdf filecloşca şi crişan“ din alba iulia 5 proiecte...

1

CDIhcc – Nr. 3/2012

2


CUPRINS

CDI – scurt raport de activitate pentru anul şcolar 2011-2012 2

„Cât de eficient citesc elevii?“ - studiu de caz la Colegiul Naţional „Horea,

Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia

5

Proiecte culturale şi educaţionale 10

Din tainele bibliotecii 10

Lansare de carte: Sonia Elvireanu „În umbra cuvintelor‟ 13

O carte pentru CDI 15

Literatură şi cinema 17

Femeia în proza lui Gheorghe Jurcă 20

Povestitor pentru o oră 23

Scriitorul de lângă noi: Gheorghe Jurcă 26

E cool să citeşti 29

Când, cum şi de unde mă documentez? 31

Ce-mi propui să citesc? 32

Magia poeziei 35

Întâlnire cu poetul şi criticul Aurel Pantea 38

Produse realizate de elevi în cadrul proiectelor 41

Personaje feminine din opera scriitorului Gheorghe Jurcă ilustrate de elevi 41

Diana Montiana 41

Felicia 42

Manuela 43

O zână 44

Tempara Ştefănescu 45

Ursula 46

Gabriela 47

Poveşti create şi ilustrate de elevi 48

Lângă lacul îngheţat 48

Motelul legendă 52

Grădina florilor 57

Iubire eternă 64

3


CDI – scurt raport de activitate pentru anul şcolar 2011-2012

Lucreţia Bîrz

În anul şcolar 2011-2012, CDI a avut la dispoziţie un buget de 812,42 lei.

Pentru achiziţia de cărţi s-au cheltuit 123 lei, iar pentru achiziţia de periodice

(abonamente la ziarul „Unirea‟ și revista „Ce se întâmplă doctore‟) s-au cheltuit

256,2 lei. Suma de 433,22 lei a fost utilizată pentru achiziţionarea de etichete

pentru programul Biblioteq. Tot în acest an şcolar, CDI a primit sub formă de

donaţie, cărţi în valoare de 270,76 lei. (vezi tab. 1)

Tab. 1. Bugetul CDI 2011/2012

CĂRŢI Abonamente

periodice 2012

Alte achiziții

BUGETUL DE STAT DONAŢII

256,20 lei

- I - 22 lei

II 123 lei 248,76 lei 433,22 lei

T 123 lei 270,76 lei 256,20 lei 433,22 lei

În perioada 1.09.2011-31.08.2012, CDI și-a îmbogăţit fondul documentar cu

77 de documente, în valoare de 393,76 lei. Tot în această perioadă au fost propuse

spre casare un număr de 25 de documente în valoare de 267,73 lei. (vezi tab. 2 şi

tab. 3)

Tab.2. Evoluţia fondului documentar în perioada 1.09.2011-31.08.2012: intrări

Totalul

documentelor

intrate în C.D.I.

Inventariate Repartizarea după conţinut

Cantitat

ea

Valoarea

(lei)

de la

numărul

la

numărul

Filozofie, ştiinţe

social-politice şi

economice, istorie;

CZU: 1/3,

902/904,908, 93/99

Ştiinţe

exacte,

tehnică,

geografie;

CZU:5/6,

91

Lingvistică,f

ilologie şi

literatură;

CZU: 8

Generalităţi,

artă, sport,

biografii;

CZU: 0, 7,

929

I 22 22 39077 39098 4 12 6 -

II 55 371,76 39099 39153 7 3 45 -

T 77 393,76 39077 39153 11 15 51 -

Tab.3. Evoluţia fondului documentar în perioada 1.09.2011-31.08.2012: ieşiri Totalul

documentelor

inşite din C.D.I.

Inventariate Repartizarea după conţinut

Cantitat

ea

Valoarea

(lei)

de la

numărul

la numărul Filozofie, ştiinţe

social-politice şi

economice, istorie;

CZU: 1/3,

902/904,908, 93/99

Ştiinţe

exacte,

tehnică,

geografie;

CZU:5/6,

91

Lingvistică,

filologie şi

literatură;

CZU: 8

Generalităţi,

artă, sport,

biografii;

CZU: 0, 7,

929

I 25 267,73 - - 9 3 11 2

4


La CDI pot fi consultate următoarele periodice româneşti: Unirea (2009-

2012), România literară (2007), Muzica (2005), Tribuna învăţământului (2007-

2008), Magazin istoric (2007-2009), Gazeta de informatică, Evrica, Universul

şcolii, Arborele lumii (2005), Descoperă (2008), National Geographic (2007-

2008), Gazeta matematică (2006), PC Word (2008), Ce se întâmplă doctore (2009 -

2010, 2012), Geo (2008-2009), Psihologia azi (2007-2008), Cariere (2008-2009),

Ioana (2009 - 2010), Felicia (2011), dar şi o serie de periodice primite în cadrul

proiectului bilingve: Ça m’intéresse, Geo, Le français dans le monde, L’Express,

L’ecol numérique, Le monde dosiers & documents, Les dossiers de lʼactualité,

Phosphore, Regard, Science et vie junior.

Aşa cum se poate observa în tabelul 4, la sfârşitul semestrului I erau înscrişi la

CDI 877 de utilizatori, dintre care 806 erau elevi, 62 erau cadre didactice, iar 9

erau alţi angajaţi ai colegiului. Dintre cele 877 de persoane înscrise la CDI, 433 au

împrumutat cărţi pe parcursul semestrului I.(vezi tab. 5)

Tab. 4. Situaţia utilizatorilor în perioada 01.09.2011 – 31.08.2012

La data de Număr total

de utilizatori

D i n c a r e:

Elevi Cadre didactice Alte categorii

16.01.2012 877 806 62 9

31.08.2012 856 796 51 9

Tab. 5. Situaţia utilizatorilor activi în perioada 01.09.2011 – 31.08.2012

La data

de

Număr

total de

utilizatori

activi

D i n c a r e:

Elevi Cadre

didactice

Alte

categorii 16.01.2012 433 din care IX X XI XII 30 7

95 120 106 75

31.08.2012 445 110 126 119 69 17 4

Numărul total de documente monografice împrumutate sau solicitate la sala

de lectură a fost de 4543 în primul semestru şi de 5810 în al doilea semestru. În

ceea ce priveşte repartiţia pe domenii a solicitărilor/împrumuturilor, situaţia stă în

felul următor: au fost solicitate/ împrumutate, în anul şcolar 2011-2012, 7841 de

cărţi de limbă, lingvistică şi literatură, 1546 de cărţi de ştiinţe exacte, tehnică şi

geografie, 739 cărţi de filosofie, istorie, ştiinţe social-politice şi economice şi 227

cărţi de generalităţi, artă, sport şi biografii. Pe lângă documentele monografice,

utilizatorii au solicitat şi alte categorii de documente: 1699 de documente

periodice, 366 de manuale, 378 de dosare tematice, 140 de documente audio-video

și 2 hărţi. (vezi tab. 6,7,8).

5


Tab. 6. Numărul total de documente monografice

împrumutate/solicitate:

Semestrul I 4543

Semestrul II 5810

TOTAL 10353

Tab. 7. Repartizarea împrumuturilor/solicitărilor de documente monografice

pe domenii, conform CZU:

Filozofie, ştiinţe

social-politice şi

economice, istorie;

CZU: 1/3,

902/904,908, 93/99

Ştiinţe exacte,

tehnică,

geografie;

CZU:5/6, 91

Lingvistică, filologie şi

literatură; CZU: 8

Generalităţi, artă,

sport, biografii;

CZU: 0, 7, 929

I 329 674 3466 74

II 410 872 4375 153

T 739 1546 7841 227

Tab. 8. Alte categorii de documente solicitate de către utilizatori

Periodice Documente

audiovizuale

Dosare Hărţi Manuale

I 787 51 79 2 151

II 912 89 299 - 215

T 1699 140 378 2 366

În anul şcolar 2011-2012, la CDI s-au desfăşurat 676 de ore şi au fost

organizate 7 şedinţe de prezentare a spaţiului şi resurselor CDI pentru clasele a –

IX-a.

6


„Cât de eficient citesc elevii?“

studiu de caz la

Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia

Lucreţia Bîrz

Lectura constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei

intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea

indirectă a realității și a diferitelor universuri.

Lectura face parte din existența civilizației, este legată de dimensiunile și

ritmurile progresului, de starea și aspirațiile societăților și indivizilor, de orice

construcție intelectuală majoră. Lectura a devenit calea regală a cunoașterii, a

certitudinii, a liniștii și neliniștii, poarta cea mai deschisă către alții și către sine, un

fenomen încă tainic, niciodată același, o fântână nesecată de personalitate și stil. 1

În timpul lecturii se întinde între cititor şi autor o punte; ei se întâlnesc în

atmosfera povestirii. Cititorul trăieşte sentimentele autorului; iubeşte, se teme,

urăşte cu el. Se regăseşte în personajele din carte, se recunoaşte în personajele ei,

descoperă gânduri şi pasiuni pe care le-a avut, probleme de viaţă care şi lui i s-au

pus. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt

vehiculate valorile culturii, lectura oferă celui care o parcurge, pe lângă

satisfacţiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie.

Ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe

întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura

(cărţi, reviste, ziare, diverse publicaţii), ar trebui sa fie una dintre cele mai

raspândite şi intense activităţi ale omului modern.2

Adrian Marino stabileşte următoarele modalităţi de lectură: lectura-

informaţie, lectura-distracţie, lectura-refugiu (formă de evaziune), lectura-plăcere,

lectura-cultură, lectura-existenţă. Lor li se pot adăuga, cu eventuale suprapuneri,

lectura de întreţinere, de îmbunătăţire a profesiei, lectura ca recreere, divertisment,

cale spre cunoaşterea culturală sau ştiinţifică, lectura-curiozitate etc. Ca alte forme,

se pot aminti, de asemenea, lectura-drog şi lectura-tranchilizant, privite ca valori

terapeutice.3

Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fără alegere tot felul de cărţi şi trăieşte

din influenţa şi modelul lor, cititorul analist, cititorul cu pasiuni de etalare a

cunoştinţelor, cititorul filosof cu tendinţe de critic de idei, cititorul snob pentru

care literatura devine materie şcolară.

E bine să citeşti deoarece îţi lărgeşti viziunea despre lume, înveţi să te

exprimi, să comunici mult mai uşor, îţi dezvolţi spiritul critic şi imaginaţia. De 1 Stoica, Ion. Informație şi cultură: sinteze, reflecții, atitudini. București: Ed. Tehnică, 1997, p. 225.

2 Lectura în dezvoltarea culturală a individului - http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-

cultura53211209.php 3 Ciucă, Cristina. Strategii pentru dezvoltarea gustului pentru lectură în rândul elevilor - http://www.asociatia-

profesorilor.ro/Educarea-gustului-pentru-lectura.html

http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-cultura53211209.php


http://www.asociatia-profesorilor.ro/Educarea-gustului-pentru-lectura.html


7


asemenea, cartea este un excelent mediu pentru a asimila multe informaţii foarte

rapid. În orice altă metodă de transmitere a informaţiei viteza ta de procesare este

scăzută. E mai greu să înţelegi vocea unei persoane care îţi vorbeşte într-un audio

book, e dificil să te uiţi la un film şi să acumulezi informaţii rapid, în schimb,

textul scris dintr-o carte poate fi asimilat foarte rapid.

Lectura îţi măreşte cultura generală, astfel că vei înţelege mult mai multe

despre societate şi vei pătrunde sensurile unor fenomene care în trecut ţi se păreau

întâmplătoare.

Citind te poţi distra. Cărţile pot fi mult mai interesante şi amuzante decât

emisiunile de la televizor, deoarece sunt o formă superioară de distracţie, mai

inteligentă şi mai profundă, pe care nu prea ai cu ce s-o înlocuieşti.

Oamenii care au o lectură bogată se deosebesc de ceilalţi: experienţa de viaţă

este mai temeinică, gama sentimentelor pe care le trăiesc este mai variată,

posibilitatea de a înţelege bucuriile şi suferinţele altora este mai mare. Când stai

de vorba cu un om care a citit mult, bogăţia lui de idei şi de imagini te farmecă.

Pentru a evalua cât de eficient citesc elevii din clasa a IX-a, în perioada

septembrie – octombrie 2011, am întreprins o cercetare la nivelul Colegiului

Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan“ din Alba Iulia. Am utilizat ca metodă de

cercetare ancheta pe bază de chestionar. Chestionarul a cuprins 15 întrebări

închise şi a fost autocompletat de către elevi. (vezi tab. 1)

Tab. 1. Întrebările chestionarului

Pentru fiecare întrebare din chestionar a fost stabilit un punctaj (0 p. sau 1p.)

(vezi tab. 2). După ce toţi elevii au terminat de răspuns la întrebări, s-a citit

punctajul corespunzător fiecărei întrebări, urmând ca elevii să-şi noteze punctajul

obţinut pentru fiecare întrebare, iar la final să calculeze punctajul final. În funcţie

de punctajul obţinut, elevii au avut posibilitatea să citească interpretarea

corespunzătoare. (vezi tab.3)

8


Tab. 2. Punctajul pentru fiecare întrebare

Tab. 3. Interpretare

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 162 de elevi din clasa a IX-a, dintre

care 107 au fost fete, iar 55 băieţi. Dacă avem în vedere profilul, 61,7% dintre

elevii intervievaţi au provenit de la profilul real, iar 38,3% de la profilul uman.

Atunci când citesc, 98,1% dintre elevii chestionaţi au susţinut că se

concentrază asupra textului pe care îl citesc, 17,9% dintre elevi au afirmat că în

timp ce citesc un text le zboară gândul în altă parte, 29% îşi controlează cu greu

emoţiile când sunt impresionaţi de ceea ce citesc, 16,7% au afirmat că atunci când

citesc, deseori sunt preocupaţi de alte probleme, la 9,3% dintre elevi le este foarte

greu să separe lumea textului de problemele lumii reale, 75,3% dintre elevi

obişnuiesc să înlăture orice element care le poate distrage atenţia de la ceea ce

citesc, 25,9% au afirmat că cedează uşor elementelor care le distrag atenţia, 38,

3% dintre elevi au idei preconcepute în legătură cu autorul sau cu textul citit, 79%

dintre elevi obişnuiesc să citească mai întâl textul cu atenţie şi abia apoi să-l

judece, 87,7% se străduiesc să înţeleagă textul, citindu-l cu răbdare, de câte ori

este nevoie, 16% evită pe cât posibil părţile dificile din text, 90,7% dintre elevi

obişnuiesc să se concentreaze asupra ideilor principale, asupra legăturilor dintre

idei, 83,3% dintre elevi atunci când citesc caută anumite informaţii, pe care le

consideră utile la momentul respectiv, 75,3% consideră orice lectură un exerciţiu,

pentru care merită să se străduiască, iar 46,3% dintre elevi caută texte uşoare, care

nu solicită foarte mult timp şi din care pot obţine uşor informaţii. (vezi tab.4 )

9


Tab. 4. Răspunsurile elevilor

Când citesc DA NU

Mă concentrez asupra textului 98,1% 1,9%

În timp ce citesc un text, îmi zboară gândul în altă parte 17,9% 82,1%

Îmi controlez cu greu emoţiile când sunt impresionat de ce citesc 29% 71%

Când citesc, deseori mă preocupă alte probleme 16,7% 83,3%

Îmi este foarte greu să separ lumea textului de problemele lumii

reale

9,3% 90,7%

Înlătur orice element ce îmi poate distrage atenţia 75,3% 24,7%

Cedez uşor elementelor care îmi distrag atenţia 25,9% 74,1%

Ai idei preconcepute în legătură cu autorul sau cu textul 38,3% 61,7%

Citeşti întâi textul cu atenţie şi la sfârşit îl judeci 79% 21%

Mă străduiesc să înţeleg textul, îl citesc cu răbdare, de câte ori

este nevoie

87,7% 12,3%

Evit pe cât posibil părţile dificile din text 16% 84%

Mă concentrez asupra ideilor principale, asupra legăturilor dintre

idei

90,7% 9,3%

Caut anumite informaţii, pe care le consider utile la momentul

dat

83,3% 16,7%

Consider orice lectură un exerciţiu, pentru care merită să mă

străduiesc

75,3% 24,7%

Caut texte uşoare, care să nu solicite foarte mult timp, din care

pot obţine uşor informaţii

46,3% 53,7%

Dacă avem în vedere punctajul total obţinut de elevi, se poate observa în

tabelul 5 că majoritatea elevilor, adică 79%, au obţinut un punctaj care se

situează în intervalul 10 – 15 puncte, deci putem spune că majoritatea elevilor

claselor a–IX-a sunt nişte cititori interesaţi şi eficienţi. Restul elevilor, adică 21%,

au obţinut un punctaj mai mic, încadrându-se în intervalul 5-9 puncte, deci putem

spune că ei manifestă interes pentru citit şi ştiu cum să se concentreze şi să facă

legătura cu textul pe care îl citesc. De remarcat este faptul că nici unul dintre

elevii chestionaţi nu a obţinut un punctaj mai mic de 5. Dacă elevii obţineau un

punctaj care se încadra în intervalul 0-4 puncte acest lucru însemna că elevii

respectivi fie nu manifestau interes pentru citit, fie nu ştiau cum să citească

eficient.

Tab. 5. Punctajul obţinut Total Puncte

obţinute

Nr. elevi %

5 – 9 puncte

34

elevi

21%

5 2 1,2

6 4 2,5

7 2 1,2

8 10 6,2

9 16 9,9

10 – 15

puncte

128

elevi

79%

10 24 14,8

11 28 17,3

12 36 22,2

13 27 16,7

14 12 7,4

15 1 0,6

10


BIBLIOGRAFIE:

1. BREBAN, Olivian. Motive pragmatice pentru care cititul e o treabă bună -

http://fiieficient.com/2009/05/motive-pragmatice-pentru-care-cititul-e-o-

treaba-buna (21 mai 2009) (l-am consultat in data de 26.10.2011)

2. Lectura în dezvoltarea culturală a individului -

http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-

cultura53211209.php (consultat la 8.11.11)

3. Stoica, Ion. Informație şi cultură: sinteze, reflecții, atitudini. București: Ed.

Tehnică, 1997

4. Ciucă, Cristina. Strategii pentru dezvoltarea gustului pentru lectură în rândul

elevilor - http://www.asociatia-profesorilor.ro/Educarea-gustului-pentru-

lectura.html

5. AVARVAREI, Adrian. 25 motive ca să citeşti mai mult -

http://www.avarvarei.ro/25-motive-ca-sa-citesti-mai-mult/ (18.01.2011)

(consultat 27.10.2011)

http://fiieficient.com/2009/05/motive-pragmatice-pentru-care-cititul-e-o-treaba-buna%20(21

http://fiieficient.com/2009/05/motive-pragmatice-pentru-care-cititul-e-o-treaba-buna%20(21





11


PROIECTE CULTURALE ŞI EDUCAŢIONALE

Din tainele bibliotecii

TIPUL PROIECTULUI : proiect educaţional local

GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-XII

PARTENERI

- Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga“Alba;

- Biblioteca Casei Corpului Didactic Alba;

- Colegiul Naţional „Horea,Cloşca şi Crişan‟ Alba Iulia.

OBIECTIVE

- Cultivarea unei atitudini pozitive față de bibliotecă;

- Îmbogăţirea orizontului cultural şi spiritual al elevilor;

- Stimularea interesului elevilor pentru lectură;

- Stimularea interesului elevilor pentru implicarea în activităţi culturale.

DURATA : 3– 30 octombrie 2011

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE

Data Activitatea Responsabilităţi Loc de

desfăşurare Indicatori

3.10.11 –

12.10.11

Stabilirea

partenerilor

-Trimiterea de invitații

potențialilor parteneri.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Numărul de

răspunsuri

pozitive

primite.

12.10.11-

19.10.11

Lansarea şi

mediatizarea

proiectului

-Realizarea de afişe.

-Promovarea acţiunii pe

blogul CDI:

https://hcccdi.wordpress.com

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi interesaţi

să participe la

acţiune

19.10.11 Biblioteca se

dezvăluie

elevilor

-Reprezentanții bibliotecilor

partenere vor prezenta

elevilor instituția pe care o

reprezintă;

- Bibliotecarii vor răspunde

la întrebarea „Activitatea

unui bibliotecar se limitează

la activitatea de împrumut?“;

-Organizarea locului de

desfăşurare a acţiunii.

Responsabili:

-Armean Steliana

-Bîrz Lucreţia

-Onișoru Viorica

Sala

multimedia a

CDI

-Numărul

elevilor

participanţi la

acţiune.

-Relevanța

răspunsurilor

la întrebări.

19.10.11

Acordarea de

diplome celor

mai fideli

cititori ai

-Crearea machetei pentru

diplome;

-Multiplicarea diplomelor;

- Înmânarea diplomelor .

Sala

multimedia a

CDI

-Numărul

elevilor care

au primit

diplome.

https://hcccdi.wordpress.com/

12


Colegiului

„HCC“ pentru

anul şcolar

2010-2011

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

19.10.11 Moment

surpriză –

punerea în

scenă a unei

schițe de I.L.

Caragiale

(schiţă

modificată de

elevi în aşa fel

încât să fie

mai aproape

de zilele

noastre)

- Ghidarea elevilor

Responsabil:

-Pilţu Lucia

Sala

multimedia a

CDI

-Aprecierile

publicului.

19.10.11 Dialogul

elevi-

bibliotecari

- Se va răspunde la

întrebările adresate de elevi;

- Vom încerca împreună cu

elevii să răspundem la

întrebarea „Care sunt

calitațile unui bibliotecar

ideal?“

Responsabili:

-Armean Steliana

-Bîrz Lucreţia

-Onișoru Viorica

Sala

multimedia a

CDI

-Relevanţa

întrebărilor

adresate.

-Relevanţa

răspunsurilor

primite .

20.10.11-

30.10.11

Filmulețul

acțiunii

- Realizarea și trimiterea

filmulețului către parteneri.

Responsabil:

-Bîrz Lucreția

CDI -Calitatea

filmulețului.

PRODUS(E) FINAL(E) : prezentări Power Point; moment artistic; filmulețul

acțiunii.

VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere și orientare școlară.

IMPACTUL SCONTAT Profesori Elevi Parinţi Comunitate locală

-Îmbunătăţirea

comunicării în

proiecte.

-Creşterea interesului

pentru implicarea în

proiecte.

-Îmbunătăţirea

abilităţilor sociale.

-Îmbogăţirea

orizontului cultural al

elevilor.

-Creşterea motivaţiei

elevilor pentru

lectură.

-Conştientizarea

importanţei implicării

elevilor în proiecte

care au scopul de a

promova lectura.

- Sensibilizarea faţă

de activitatea

culturală a

bibliotecilor.

ECHIPA DE PROIECT: Armian Steliana; Bîrz Lucreţia; Onișoru Viorica; Pilţu

Lucia.

13


14


Lansare de carte: Sonia Elvireanu „În umbra cuvintelor‟


PARTENERI:

- Asociaţia Alba-La Manche Împreună;

- IREX România (Biblionet);

- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan‟ Alba Iulia.


OBIECTIVE:

- Valorificarea şi promovarea autorilor locali;

- Stimularea interesului pentru lectură;

- Descoperirea profesorului într-o altă ipostază.

DURATA: 19.09.2011 – 28.09. 2011




19.09.

2011-

27.09.2011

Lansarea şi

mediatizarea

proiectului

-Realizarea de afişe;


blogul CDI:


Responsabil:

- Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi

interesaţi să

participe la

acţiune.

21.09.2011-

27.09.2011 Pregătirea

programului

literar-

muzical

-Îndrumarea elevilor:

Responsabil:

- Suciu Gabriela

Sala de clasă

CDI

-Numărul

elevilor care

participă la

program.

28.09.2011 Lansarea

cărţii

-Organizarea acţiunii:

Responsabili:

- Bîrz lucreția

- Bădău Georgeta

- Busuioc Carmen

- Cerbu Mioara

- Cetean Daniela

- Crișan Alina

- Pilțu Lucia

- Rotche Andreea

- Rusu Sofica

- Suciu Gabriela

CDI

- Numărul

elevilor

participanţi la

acţiune.

PRODUS(E) FINAL(E) : program literar-muzical; dialogul elevi-scriitor.


15


VALORIZARE: Limbă şi comunicare


-Îmbunătăţirea

comunicării în

proiecte.



proiecte.

- Îmbunătăţirea


-Îmbogăţirea


elevilor.


elevilor pentru

lectură.

-Conştientizarea

importanţei

participării elevilor la

întâlniri cu

personalităţi ale

culturii.

-Sensibilizarea faţă

de activitatea

culturală a

instituţiilor de

învăţământ.

ECHIPA DE PROIECT:Bîrz lucreția; Bădău Georgeta; Busuioc Carmen; Cerbu

Mioara; Cetean Daniela; Crișan Alina; Pilțu Lucia; Rotche Andreea; Rusu Sofica;

Suciu Gabriela.

16


O carte pentru CDI

TIPUL PROIECTULUI : Proiect educaţional local

GRUPUL ŢINTĂ: elevii şi angajaţii colegiului; membrii comunităţii locale.

OBIECTIVE:

- Educarea elevilor în spiritul dragostei de carte şi de cunoaştere;

- Apropierea elevilor de bibliotecă;

- Formarea unei atitudini de grije şi de respect faţă de carte;

DURATA: 3 octombrie 2011 – 30 mai 2012




3 -6

Octombrie

Lansarea

proiectului

-Realizarea afişului

proiectului.

-Publicarea proiectului pe

blogul CDI:


Responsabil: Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Număr de

participanţi.

5-27

octombrie

Crearea şi

răspândirea

de flyere

-Crerea machetei pentru

flyer;

- Multiplicarea flyerelor;

- Distribuirea flyerelor.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Nmărul de

flayere

distribuite.

5-30

octombrie

Stabilirea

detalilor

donaţiei

- Crearea tabelelor de

lucru;

- Se stabilesc, cu fiecare

donator în parte, regulile

şi perioada pentru care se

oferă să pună cartea/

cărţile donate la

dispoziţia cititorilor CDI;

- Verificarea modului în

care fiecare donator a

completat documentele

de lucru.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Numărul de

cărţi primite

de CDI în

scopul

reîmprumutul

ui către

cititori.

1 -9

noiembrie

Bilanţul

colectei

-Se efectuează numărarea

cărţilor şi clasificarea

acestora pe domenii.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul

cărţilor

primite.

10 Promovarea -Realizarea unei expoziții în CDI HCC -Numărul


17


noiembrie

2011 – 30

mai 2012

cărţilor

strânse în

urma

campaniei

scopul de a promova cărţile

colectate.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

elevilor care

manifestă

interes faţă

de cărţile

expuse.

PRODUS(E) FINAL(E): expoziţie; îmbogăţirea fondului documentar al CDI cu

noi titluri.


- Cadrele didactice

vor avea la

dispoziție un fond

documentar

îmbogăţit.

- Elevii vor avea la

dispoziție un fond

documentar

îmbogăţit.

-Punerea elevilor în

situaţia de a oferi,

spre a fi consultată, o

carte din colecţia

personală.

-Conştientizarea


elevilor în acţiuni care

au în centrul atenţiei

cartea.

ECHIPA DE PROIECT : Bîrz Lucreţia

18


Literatură şi cinema


GRUPUL ŢINTĂ: elevi (15-18 ani)

PARTENER/PARTENERI:

- Georgeta Bădău, profesor de limba franceză;

- Lucreţia Bîrz, bibliotecar ;

- Viorica Genţiana Onişoru, bibliotecar CCD Alba.

OBIECTIVE

- Dezvoltarea capacităţii de receptare, producere de mesaje şi interacţiune orală şi

scrisă în limba franceză şi în limba română;

- Incitarea spre vizionarea unor producţii cinematografice reprezentative (pentru

spaţiul francofon), inspirate de opere literare;

- Trezirea interesului pentru actori/regizori francezi şi/sau francofoni;

- Formarea unor deprinderi de muncă în grup;

- Formarea deprinderilor de creare şi publicare de conţinuturi multimedia.

DURATA: Septembrie 2011 – Februarie 2012




Septembrie

2011

Lansarea

proiectului

Prezentarea proiectului

Publicarea proiectului pe grupul

http://fr.groups.yahoo.com/group/

francaisgb/ la care toţi elevii

profesorului coordonator au acces

şi pe site-ul:

https://sites.google.com/site/hccab

educativ/

Constituirea grupelor de lucru la

nivelul fiecărei clase (IX-XII)

Responsabil: G.Bădău

CDI al CN

HCC

-Număr de

elevi

înscrişi în

proiect

10-14

octombrie

2011

Vizionarea

filmelor

Vizionarea la CDI a filmului

Coeur d’encre

Responsabili: G.Bădău şi L.Bîrz

CDI al CN

HCC

Număr de

elevi

participanţ

i

Decembrie

2011-

Ianuarie

2012

Elaborarea

produsului

solicitat

Diverse activităţi de exploatare a

filmului, respectiv a cărţii:

Redactarea în format electronic

Sala de

clasă

CDI al CN

HCC

Număr de

elevi

participanţ

i

http://fr.groups.yahoo.com/group/francaisgb/

http://fr.groups.yahoo.com/group/francaisgb/

https://sites.google.com/site/hccabeducativ/


19


a impresiilor de spectator; realizarea sintezei răspunsurilor la

nivelul fiecărei grupe; realizarea

unor prezentări PowerPoint/a unor

pliante/a unor semne de carte

Redactare creativă: rescrierea

unor scene prin introducerea în

naraţiune a unor personaje din

anturajul socio-cultural al elevilor

Realizarea unor fragmente de

bandă desenată (cu posibilitatea

formării unor echipe de elevi

proveniţi din licee diferite)

Alte forme de exploatare a cărţii

şi a filmului propuse de elevi

Responsabili: G.Bădău, Viroica

Genţiana Onişoru, Lucreţia Bîrz

Calitatea

produselor

Februarie

2011

Valorizarea

proiectului

Publicarea produselor realizate pe

site-ul

https://sites.google.com/site/hccab

educativ/, pe blogul CDI şi/sau pe

blogul Bibliotecii CCD Alba

Realizarea unei sesiuni de

proiecte cu ocazia Zilelor

Colegiului HCC

Realizarea unei expoziţii

Responsabili: G.Bădău, L.Bîrz,

Viorica Genţiana Onişoru

CDI al CN

HCC

Număr de

participa

nţi

Impresii

şi

comentari

i

publicate

pe

http://bad

auhccproi

ecte.

wik.is

PRODUS(E) FINAL(E): CD + prezentări PowerPoint on-line.

VALORIZARE: realizarea unei sesiuni de proiecte şi a unei expoziţii cu ocazia

Zilelor Colegiului HCC.


-Modernizarea

practicilor

pedagogice.

-Consolidarea

parteneriatului cadre

didactice –

bibliotecar.

-Punerea elevilor în

situaţie de comunicare

reală în vederea

ameliorării capacităţii

lor de

exprimare/înţelegere

scrisă în limba

franceză.

-Conştientizarea

rolului de socializare

pe care îl poate avea

lectura şi activităţile

extraşcolare în

formarea

personalităţii elevilor.

-Consolidarea



20


-Dezvoltarea

capacităţii de căutare,

organizare, comparare

şi restituire de

informaţii despre un

scriitor/actor/regizor,

precum şi despre

mediul socio-cultural

în care trăieşte.

parteneriatului părinţi-

cadre didactice.

*Fişa proiectului a fost întocmită de prof. Georgeta Bădău

ECHIPA DE PROIECT

- Prof. coordonator: Georgeta Bădău

- Membrii echipei : Lucreţia Bîrz, Viorica Genţiana Onişoru

21


Femeia în proza lui Gheorghe Jurcă

Tipul proiectului: proiect educaţional local

Partenerii acțiunii:

- Casa Corpului Didactic Alba;

- Colegiul Național „Horea, Cloșca şi Crişan ” Alba Iulia.

Scopul general: Promovarea lecturii, a literaturii române în general şi a operelor

scriitorilor din judeţul Alba, în special a scrierilor lui Gheorghe Jurcă.

Obiectivele acţiunii:

Obiective didactice:

Însuşirea şi/sau aprofundarea de către elevi a unor cunoştinţe legate de

opera scriitorului ales.

Însuşirea de către elevi a unor informaţii legate de viaţa scriitorului.

Obiective documentare:

Formarea deprinderii de lectură a unui text dat, analizarea lui şi redarea

impresiilor rezultate, în forme specifice.

Obiective educaţionale:

Incitarea spre lectură a unor opere din literatura judeţului Alba, a operelor

lui Gheorghe Jurcă.

Trezirea interesului pentru opera scriitorului ales.

Formarea unor deprinderi de analiză a textului.

Redactarea în format artistic neconvenţional a concluziilor unui studiu.

Descrierea acţiunii:

Acţiunea se desfăşoară în mai multe etape:

1. Etapa pregătitoare care constă în stabilirea obiectivelor, a activităţilor şi

a modului şi locului de desfăşurare.

2. Etapa de iniţiere care constă în anunţarea acţiunii către grupul de elevi

vizaţi, prezentarea acţiunilor şi a cerinţelor.

3. Etapa de documentare se face atât în bibliotecile participante la proiect

cât şi in orice altă bibliotecă, sub îndrumarea cadrelor didactice implicate în

proiect.

4. Etapa realizării activităţilor, în care elevii sub îndrumarea cadrului

didactic implicat în acţiune realizează sarcinile propuse pentru activităţile la

care s-au angajat.

5. Etapa realizării logisticii acţiunii.

6. Etapa realizării propriu-zise a acţiunii.

7. Etapa evaluării acţiunii se face ulterior şi constă în analiza

evenimentului şi elaborarea unor concluzii de către organizatoare.

Acţiunea constă în:

22


- Selectarea operelor lui Gheorghe Jurcă, care vor constitui obiectul

proiectului (bibl. Viorica Onişoru; bibl. Lucreţia Bîrz);

- Înscrierea elevilor în proiect (bibl. Lucreţia Bîrz);

- Repartizarea cărţilor pentru a fi citite (bibl. Lucreţia Bîrz);

- Citirea operei alese, selectarea din cadrul operei citite a textului care

descrie fizicul şi personalitatea personajului feminin ales (elevii implicaţi în

proiect);

- Redarea sub o formă imaginativă a personajului ales (desen, fotografie,

colaj) (elevii implicaţi în proiect);

- Prezentarea în public, pe scurt, a personajului şi a romanului ales (elevii

implicaţi în proiect).

Participanţi:

- Bibliotecara de la Casa Corpului Didactic Alba.

- Bibliotecara, elevi şi profesori de la Colegiul Naţional „Horia Cloşca şi

Crişan‟ Alba Iulia.

Resurse financiare: banii necesari derulării activităţii sunt asiguraţi din

sponsorizări (cărţi donate de scriitor) și de către echipa proiectului.

Resurse materiale: spaţii ale Colegiului H.C.C. Alba Iulia; sala de lectură a

bibliotecii C.C.D. Alba; consumabile.

Durata proiectului: pregătirea acţiunii februarie-martie 2012; desfăşurarea finală

a acţiunii 14 martie 2012

Rezultate aşteptate: cel puţin 10 elevi, se vor înscrie, îm mod benevol, pentru

activităţile propuse; stârnirea interesului pentru lectură; însuşirea unor cunoştinţe

noi privind viaţa şi opera lui Gheorghe Jurcă.

Evaluarea acţiunii: numărul de elevi implicaţi în acţiune; participarea ca

spectatori a altor elevi, profesori, a publicului larg.

ECHIPA PROIECTULUI

Responsabili de proiect:

- Viorica Genţiana Onişoru, bibliotecar la Casa Corpului Didactic Alba.

- Lucreţia Bîrz, bibliotecar Colegiul Naţional H.C.C. Alba Iulia

Profesori colaboratori: Lodoabă Liviu; Cerbu Mioara; Busuioc Carmen;

Moldovan Dumitru; Pilţu Lucia; Secară Alina.

* Fişa proiectului a fost întocmită de bib. Onişoru Viorica Genţiana

23


24


Povestitor pentru o oră


GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-XI

OBIECTIVE:


- Stimularea interesului şi motivaţiei pentru lectură;

- Formarea unor cititori activi, capabili de discernământ şi spirit analitic;

- Promovarea dialogului şi a comunicării în rândul elevilor;

- Stimularea talentului artistic şi a imaginaţiei creatoare.

- Conştientizarea la elevi a importanţei muncii în echipă, a cunoaşterii şi a

respectului faţă de efortul fiecăruia.

DURATA: Februarie 2012




1.02.2012 –

5.02.2012 Lansarea şi

mediatizarea

proiectului

-Realizarea de afişe;


blogul CDI:


Responsabil:

- Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi

interesaţi să

participe la

acţiune.

6.02.2012 –

8.02.2012 Stabilirea

grupelor de

lucru

- Elevii vor fi împărţiţi în

grupe formate din 2-3

persoane.

Responsabili:

- Busuioc Carmen

- Secară Alina

Sala de clasă

Numărul

elevilor

participanţi

la acţiune.

9.02.12 –

15.02.12 Povestea mea

– secțiunile la

care elevii pot

participa sunt:

punerea în

scenă a unei

poveşti;

crearea unei

poveşti (se

poate modifica

o poveste

cunoscută sau

elevii pot crea

propria lor

poveste);

-Înrumarea elevilor pentru

finalizarea cu succes a

sarcinilor.

Responsabili:

-Busuioc Carmen

-Secară Alina

CDI

Sala de clasă

-Interesul

manifestat

de elevi

pentru

activitățile

propuse.


25


ilustrarea unei

poveşti (elevii

pot realiza un

desen sau

grafică pe

calculator pe

marginea unei

poveşti)

16.02.12 –

23.02.12 Vă prezentăm

– elevii îşi

prezintă

creaţile

-Moderarea acţiunii;

-Stabilirea criteriilor de

jurizare pentru fiecare

secţiune;

-Stabilirea clasamentului

pentru fiecare secțiune.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

-Secară Alina

CDI -Calitatea

punerii în

scenă.

-Calitatea

poveștilor

create.

- Calitatea

desenelor

realizate de

elevi.

24.02.12 –

25.02.12 Premierea -Crearea machetei pentru

diplome;

- Listarea şi multiplicarea

diplomelor;

-Înmânarea diplomelor.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

-Secară Alina

Sala de clasă

CDI

-Toţi elevii

participanţi

la proiect vor

fi

recompensaţi

cu diplome.

25.02.12 –

28.02.12 Filmuleţul

acţiunii

- Crearea filmuleţului

plecând de la fişa proiectului

şi de la fotografiile realizate

în cadrul proiectului.

Responsabil:

- Bîrz Lucreţia

CDI -Calitatea

filmuleţului.

PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii; concurs; expoziție.

VALORIZARE : Limbă şi comunicare


-Îmbunătăţirea

comunicării în

proiecte.



proiecte.

- Îmbunătăţirea

muncii în echipă.

-Îmbogăţirea


elevilor.


elevilor pentru

lectură.

-Conştientizarea



care au scopul de a

promova lectura.


de activitatea

culturală a

bibliotecii şcolare.

ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen; Secară Alina.

26


27


Scriitorul de lângă noi: Gheorghe Jurcă



OBIECTIVE:


- Stimularea interesului elevilor pentru lectură;

- Valorificarea şi promovarea scriitorilor locali.

DURATA: 26.03.2012 – 15.05.2012




26.03.12 –

2.04.12 Invitarea

scriitorului

-Contactarea scriitorului

pentru a-l invita la acţiune.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC - Acceptarea

invitaţiei de

participare la

proiect.

2.04.12 –

6.04.12 Stabilim

detalii

- Se stabilesc, împreună cu

scriitorul, detaliile

evenimentului ( mod de

desfăşurare, data întâlnirii,

tema întâlnirii etc.)

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Toate detaliile

vor fi stabilite

astfel încât să

evităm

creearea unor

situaţii

neplăcute

pentru

persoanele

implicate.

6.04.12 –

1.05.12 Lansarea şi

mediatizarea

acţiunii

-Realizarea afişului acţiunii;


blogul CDI:


Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi interesaţi

să participe la

acţiune

6.04.12 –

1.05.12 Elevii îl

cunosc pe

scriitor prin

intermediul

operei sale

- Crearea fişelor de

lucru;

- Prezentarea cărţilor

scrise de domnul Jurcă

existente în CDI.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

-Lodoabă Liviu

CDI HCC

Sala de

clasă

-Numărul de

elevi care

solicită spre

împrumut cărţi

ale domnului

Jurcă.


28


-Pilțu Lucia

2.05.2012 E timpul să

vă cunoaştem

- Organizarea acţiunii.

- Dialogul elevi-scriitor.

Responsabili:

-Bădău Georgeta

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

-Crișan Alina

-Lodoabă Liviu

-Moldovan Dumitru

CDI

-Numărul

elevilor

participanţi la

acţiune.

3.05.2012 –

15.05.2012 Ecouri ale

acţiunii

-Discuţii pe marginea

acţiunii.

Responsabili:

-Bădău Georgeta

-Bîrz Lucreţia

-Crișan Alina

-Lodoabă Liviu

-Moldovan Dumitru

-Pilțu Lucia

CDI

Sala de

clasă

-Numărul de

elevi care

realizează un

material

(articol etc.)

plecând de la

întâlnirea cu

scriitorul

Gheorghe

Jurcă.

3.05.12 –

15.05.12 Filmuleţul

acţiunii

-Crearea unui filmuleţ al

acţiunii.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI -Calitatea

filmuleţului.

PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii.

VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere şi orientare şcolară

IMPACTUL SCONTAT

Profesori Elevi Parinţi Comunitate locală

-Îmbunătăţirea

comunicării prin

proiecte.



proiecte.

-O mai bună

cunoaştere de către

elevi a scriitorilor

locali.

-Îmbogăţirea


elevilor.


elevilor pentru

lectură.

-Conştientizarea

importanţei


întâlniri cu

personalităţi ale

culturii locale.


de activitatea

culturală a

instituţiilor de

învăţământ.

ECHIPA DE PROIECT: Bădău Georgeta; Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen;

Crișan Alina; Lodoabă Liviu; Moldovan Dumitru; Pilțu Lucia.

29


30


E COOL să citești


GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-X

OBIECTIVE:

- Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de bibliotecă;

- Formarea obişnuinţei de a merge la bibliotecă şi de a se comporta adecvat;

- Încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lumea miraculoasă a cărţii;

- Promovarea dialogului şi a comunicării în rândul elevilor;

- Stimularea gândirii critice, autonome şi reflexive în raport cu diferite mesaje

receptate;

- Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi.

DURATA: 1 noiembrie 2011 – 1 iunie 2012


Data Activitatea Responsabilităţi

Loc de

desfăşu

rare

Indicatori

1.11.11 -

7.11.11

Lansarea

proiectului

- Mediatizarea proiectului;

- Crearea de afişe şi flyere

pentru a face cunoscută

acțiunea.

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI

HCC

-Numărul

persoanelor

interesate de

proiect.

7.11.11 –

14. 11.11

Stabilirea

graficului

- Stabilim grupelor de lucru

(maxim 15 elevi/ grupă);

- Stabilim perioada de lucru

pentru fiecare grupă (cel puţin

2 întâlniri cu fiecare grupă).

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Gligor Liliana

-Pilțu Lucia

-Rusu Sofica

-Suciu Gabriela

CDI

HCC

-Numărul

elevilor

participanţi la

proiect.

15.11.11 –

31.05.12

Citim

împreună – o

oră în care pur şi

simplu citim, fie

individual, fie în

cor. Putem citi

acceaşi carte sau

cărţi diferite

- Selectarea cărţilor care vor

face obiectul lecturii;

- Crearea fişelor de lucru.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Gligor Liliana

-Pilțu Lucia

-Rusu Sofica

-Suciu Gabriela

CDI

HCC

-Modul în

care îşi

îndeplinesc

elevii

sarcinile de

lucru.

-Reacţiile

elevilor pe

parcursul

acţiunii.

15.11.11 -

31.05.12

Vă citesc -

ideea este ca

fiecare elev să

- Moderarea acţiunii

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

CDI

HCC

-Reacţiile

elevilor pe

parcursul

31


citescă un

fragment din

cartea

preferată.

-Gligor Liliana

-Pilțu Lucia

-Rusu Sofica

-Suciu Gabriela

acţiunii.

15.11.11 -

31.05.12

Impresii de

final –la finalul

fiecărei ore

elevii vor primi

un chestionar şi

vor fi rugaţi să-

şi noteze

opiniile. Vom

utiliza aceste

impresii pentru

a ne adapta

proiectul la

ceea ce doresc

elevii.

- Construcţia chestionarului.

- Analiza răspunsurilor

primite.

- Modificarea orelor de

lectură astfel încât acestea să

fie pe gustul elevilor.

Responsabil:

Bîrz Lucreţia

CDI

HCC

-Aprecierile

şi criticile

aduse de

elevi acţiunii.

PRODUS(E) FINAL(E): lectură publică.

VALORIZARE: Limbă şi comunicare; Consiliere şi orientare şcolară.

IMPACTUL SCONTAT


-Îmbunătăţirea

comunicării în

proiecte.

-Creşterea

interesului pentru

implicarea în

proiecte.

-Îmbunătăţirea


-Îmbogăţirea


elevilor.


elevilor pentru

lectură.

- Conştientizarea



care au scopul de a

promova lectura.


de activitatea

culturală a CDI.

ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Gligor Liliana; Pilțu Lucia; Rusu Sofica;

Suciu Gabriela.

32


Când, cum şi de unde mă documentez


GRUPUL ŢINTĂ: elevii claselor IX-X

OBIECTIVE:

- Iniţierea şi formarea elevilor în cercetarea documentară;

- Reducerea distanţei culturale şi psihologice dintre elev şi carte;

- Identificarea tehnicilor specifice de lucru cu documentele;

- Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de bibliotecă;

- Stimularea interesului şi a motivaţiei pentru lectură.

DURATA: 1 Octombrie 2011 – 1 Iunie 2012




Octombrie

2011 Lansarea şi

promovarea

proiectului

-Realizarea afişului proiectului.

-Distribuirea de flyere.

-Publicarea invitaţiei de

participare la proiect pe blogul

CDI:


Responsabil: Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Numărul

persoanelor

interesate de

proiect.

Noiembrie

2011 – Mai

2012

Învăţăm să ne

documentăm

- Stabilirea unui grafic al

proiectului pe clase.

- Redactarea fişelor de lucru.

- Planificarea orei.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC -Cel puţin 50%

dintre elevii

participanţi la

proiect şi-au

îmbunătăţit

abilităţile de

documentare

PRODUS(E) FINAL(E): fişe de lucru.


IMPACTUL SCONTAT




proiecte

interdisciplinare.

-Îmbunătăţirea

relaţiilor între colegi.


pentru lectură.

-Îmbunătăţirea

abilităţilor de

documentare.

-Îmbogăţirea orizontului

cultural al elevilor.

-Conştientizarea

importanţei participării

elevilor la proiecte

educative.

ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen.


33


Ce-mi propui să citesc?


GRUPUL ŢINTĂ: elevi (15-18 ani)

OBIECTIVE:

- Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în

domeniul literaturii;

- Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii elevilor;

- Facilitarea cunoaşterii de către elevi a tehnologiei moderne prin comunicare la

distanţă;

- Formarea unor cititori capabili de discernământ şi spirit analitic;


DURATA: 1 Noiembrie 2011 – 1 Iunie 2012




1 - 7

Noiembrie

2011

Lansarea şi

promovarea

proiectului


proiectului.

-Publicarea invitaţiei de

participare la proiect pe

blogul CDI:


Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC -Numărul

persoanelor

interesate de

proiect.

7 - 18

Noiembrie

2011

Creăm un

blog

- Construim un blog pe

platforma wordpress.

- Creăm conturi pe blog

pentru fiecare elev implicat

în proiect.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC -Numărul

elevilor

pentru care

s-au creat

conturi pe

blog.

17

noiembrie

2011 – 25

ianuarie

2012

Vă

recomandăm – fiecare elev

participant la

proiect va

posta pe blog

un articol prin

care

recomandă cel

puţin 5 cărţi de

citit (fiecare

carte

recomandată

-Administrarea blogului.

-Supravegherea muncii

elevilor.

-Corectarea eventualelor

greşeli.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC - Cel puţin

50% dintre

elevii

participanţi

la proiect

vor

recomanda

cel puţin 5

cărţi pe

blogul

proiectului.


34


este prezentată

în câteva

cuvite).

25 ianuarie–

24 aprilie

2012

Citesc şi

rezum –

Fiecare elev

implicat în

proiect îşi va

selecta un

roman pe care

îl va rezuma şi

va extrage

citatele

preferate.

Elevii vor

tehnoredacta în

word

rezumatele şi

citatele şi le

vor posta pe

blog.

- Ghidarea elevilor pentru ca

aceştia să-şi îndeplinească cu

succes sarcinile primite.

- Verificarea pe parcurs a

stadiului lecturii.

- Verificarea corectitudinii

articolelor postate.

- Verificarea îndeplinirii

sarcinilor de către elevi

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC

Sala de clasa

-Fiecare

elev

participant

la proiect va

citi şi va

rezuma un

roman.

24 aprilie –

19 mai

2012

Vă prezint –

fiecare elev îşi

va prezenta

articolele

postate pe

blog, se va

pune accent pe

rezumatul

cărţii.

- Organizarea unei sesiuni

de comunicări.

- Moderarea acțiunii.

- Stabilirea criteriilor de

evaluare şi evaluarea

produselor elevilor.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC -Calitatea

prezentărilor

(design,

scrierea cu

diacritice

româneşti,

indicarea

surselor

imaginilor

utilizate)

20 mai -1

iunie 2012

Premierea - Crearea machetei pentru

diplome.

- Listarea şi multiplicarea

diplomelor.

- Acordarea de diplome

tuturor elevilor participanţi

la proiect.

-Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Busuioc Carmen

CDI HCC -Toţi elevii

participanţi

la proiect

vor primi

diplome.

PRODUS(E) FINAL(E): blogul proiectului; realizarea unei sesiuni de

comunicări.

VALORIZARE : Limbă şi comunicare; Tehnologii; Consiliere şi orientare

şcolară.

35


IMPACTUL SCONTAT


-Creşterea

motivaţiei pentru

implicarea în

proiecte

interdisciplinare.

-Îmbunătăţirea

relaţiilor între

colegi.

-Îmbunătăţirea

utilizării noilor

tehnologii.


pentru lectură.

-Îmbunătăţirea

abilităţilor în

utilizarea TIC.

-Îmbogăţirea


elevilor.

-Îmbunătăţirea

exprimării în faţa unui

public.

-Conştientizarea

importanţei


proiecte educative.


de activitatea

instituţiei de

învăţământ.

ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreţia; Busuioc Carmen.

36


Magia poeziei



OBIECTIVE:

- Stimularea talentului artistic şi a imaginaţiei creatoare;

- Apropierea elevilor de carte şi de poezie;

- Promovarea creaţilor elevilor;

- Îmbunătăţirea comunicării orale.

DURATA: Mai 2012




1 – 5 Mai

2012 Lansarea şi

mediatizarea

proiectului

- Realizarea de afişe.

- Promovarea acţiunii pe

blogul CDI.

https://hcccdi.wordpress.co

m

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi interesaţi

să participe la

acţiune.

6 – 16 Mai

2012

O poezie în

imagini –

fiecare grupă de

elevi va

transpune o

poezie în

imagini

-Selectarea volumelor de

poezii.

- Stabilirea grupelor de

lucru.

- Supravegherea muncii

elevilor.

- Ghidarea elevilor astfel

încât aceştia să-şi

îndeplinească cu succes

sarcinile.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Secară Alina

CDI HC

-Calitatea

produselor

elevilor.

17 – 26 Mai

2012 Prezentăm

creaţia şi

suntem

recompensaţi –

fiecare grupă îşi

prezintă creaţia

(se recită poezia

şi se prezintă

imaginea

realizată)

- Moderarea acţiunii.

- Stabilirea criteriilor de

jurizare.

- Jurizarea creaţilor.

- Crearea şi multiplicarea

diplomelor.

- Înmânarea diplomelor

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Secară Alina

CDI HCC

- Calitatea

prezentărilor.

- Toţi elevii

participanţi

la proiect vor

fi

recompensaţi

cu diplome.



37


15-24 Mai

2012 Pregătirea

acțiunii

„Poetul de

lângă noi‟ -

întâlnire a

tinerilor elevi

creatori de

poezie.

- Identificarea și invitarea

la acțiune a elevilor creatori

de poezie din Colegiul

HCC.

- Pregătirea lansării

volumului de poezii „Noi

trecem prin timp‟ a

Andreei Opincariu, fostă

elevă a colegiului.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Lodoabă Liviu

-Moldovan Dumitru

- Secară Alina

-Suciu Gabriela

CDI HCC

Sala de

clasă

- Numărul

tinerilor

poeți

interesați de

acțiune.

25 Mai 2012 „Poetul de

lângă noi”-

întâlnire a

tinerilor elevi

creatori de

poezie și

lansarea

volumului de

poezii „Noi

trecem prin

timp‟ a Andreei

Opincariu

- Moderarea acțiunii.

- Prezentarea volului de

poezii (prezentare realizată

de doamna Suciu Gabriela).

- Analiza creaților elevilor

(prof. Lodoabă Liviu).

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Lodoabă Liviu

-Suciu Gabriela

Sala

Multimedi

a

- Numărul

elevilor

participanți

la acțiune.

- Calitatea

creaților

elevilor.

PRODUS(E) FINAL(E): expoziţie; recital de poezie; lansare de carte.

VALORIZARE: Consiliere şi orientare; Limbă şi comunicare.

IMPACTUL SCONTAT


-Îmbunătăţirea

comunicării în

proiecte.



proiecte.

- Creşterea motivaţiei

elevilor pentru

lectură.

- Creşterea motivaţiei


activități cu caracter

educativ.

-Conştientizarea



care au scopul de a

promova lectura.


de activitatea

educativă a

instituţiei de

învăţământ.

ECHIPA DE PROIECT: Bîrz Lucreția; Lodoabă Liviu; Moldovan Dumitru;

Secară Alina; Suciu Gabriela.

38


39


Întâlnire cu poetul şi criticul Aurel Pantea

*Acţiunea face parte din cadrul proiectului „Creativitate în spaţiul francofon

albaiulian‟, (proiect iniţiat şi coordonat de doamna profesoară Sonia Elvireanu).


Parteneri:

- Asociaţia Alba – La Manche Împreună;

- Consiliul Judeţean Alba;

- Universitatea „1 Decembrie 1918‟ Alba Iulia;

- Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga‟ Alba;

- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan‟ Alba Iulia;

- Palatul Copiilor Alba.


OBIECTIVE:

- Valorificarea şi promovarea culturii locale;

- Promovarea lecturii în şcoală;

- Atragerea publicului adolescentin spre bibliotecă;

- Promovarea spiritului de echipă şi a iniţiativei individuale;

- Stimularea şi promovarea creaţiei la elevi.

DURATA: 1-22 Februarie 2012




1 – 21

februarie

2012

Lansarea şi

mediatizarea

acţiunii


acţiunii;


blogul CDI:

https://hcccdi.wordpress.co

m

Responsabil:

-Bîrz Lucreţia

CDI HCC

-Numărul de

elevi

interesaţi să

participe la

acţiune.

6-17

februarie

2012

Elevii îl cunosc

pe scriitor prin

intermediul

operei sale

- Crearea fişelor de

lucru;

- Prezentarea unor

volume de poezii ale

poetului Aurel Pantea.

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Elvireanu Sonia

-Lodoabă Liviu

CDI HCC

Sala de clasă

-Numărul de

elevi

interesaţi de

volumele de

poezii ale

poetului

Aurel Pantea.

6-17

februarie Elevii

realizează

- Stabilirea detaliilor

tehnice.

CDI

Sala de clasă

-Numărul şi

calitatea



40


2012 coperte

plecând de la

volumele de

poezii ale lui

Aurel Pantea

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Elvireanu Sonia

-Lodoabă Liviu

copertelor

realizate de

elevi.

20 februarie Organizarea

expoziţiei de

copertele

realizate de

elevi

Responsabili:

-Bîrz Lucreţia

-Lodoabă Liviu

CDI

22 februarie Elevii în dialog

cu poetul Aurel

Pantea

Din program:

- Recital din

Jacques Prévert

– elevi de la

Palatul Copiilor

Alba Iulia,

coordonaţi de

doamna

profesoară Irene

Stânea.

- Moment

muzical – eleva

Laura Todică.

- Prezentarea

poetului Aurel

Pantea – drd.

Silviu Mihăilă.

- Recital de

poezie – eleva

Elena Marica.

- Dialogul elevi-

scriitor.

-Organizarea acţiunii

Responsabil:

- Elvireanu Sonia

CDI -Numărul

participanţilor

la acţiune.

-Ecouri ale

acţiunii.

PRODUS(E) FINAL(E): filmuleţul acţiunii; dialogul elevi-scriitor; expoziţie;

fişe de lucru.



-Îmbunătăţirea

comunicării prin

proiecte.

-Creşterea

interesului pentru

implicarea în

proiecte.

-O mai bună

cunoaştere de către

elevi a scriitorilor

locali.

-Îmbogăţirea


elevilor.


elevilor pentru

lectură.

-Conştientizarea

importanţei


întâlniri cu

personalităţi ale

culturii locale.


de activitatea

culturală a

instituţiilor de

învăţământ.

41


ECHIPA DE PROIECT

- Asociaţia Alba – La Manche (prof. Sonia Elvireanu).

- Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan‟ Alba Iulia (prof. Cerbu Valer; CDI – Lucreţia

Bîrz; Catedra de limba română: prof. Cerbu Mioara; prof. Busuioc Carmen; prof. Lodoabă Liviu;

prof. Pilţu Lucia; prof. Secară Alina; prof. Dan Hauptcorn).

42


PRODUSE REALIZATE DE ELEVI ÎN CADRUL PROIECTELOR

PERSONAJE FEMININE DIN OPERA SCRIITORULUI GHEORGHE JURCĂ ILUSTRATE DE ELEVI

Diana Montiana

Ilustrată de Pop Diana, X G

„D-nă Marinela Montiana, aveţi o fiică atât de frumoasă, atât de bună, de

plină de sensibilitate, de delicateţe, de graţie, de atâtea şi atâtea virtuţii, pe care

condeiul meu, oricât de curajos ar fi în clipele acestea, nu are tăria să le înşiruie pe

toate‟ (p.131).

Jurcă, Gheorghe. Un umăr pentru un suspin. Alba Iulia: Ed.Universul Şcolii,

2010

43


Felicia

Ilustrată de Sabău-Tătar Laura X D

„Blondă ca soarele, ochii scânteietor de albaştri şi adânci ca iezerele de

munte, vorba caldă, sprinţată, tropicală‟.

Jurcă, Gheorghe. Steaua neagră a melancoliei. Alba Iulia: Ed. Universul

Şcolii, 2010.

44


Manuela

Ilustrată de Pîclişan Ionela, IX C

„În noaptea dinspre duminică, când trebuia să-i dau telefon Manuelei nu am

avut strop de somn. Aveam să intru într-o nouă zodie a vieţii mele, mai bine spus a

tinereţii mele. O plăceam pe tânăra fată, îi simţeam trupul de jar alături de al meu,

mă păştea o mare provocare. O iubeam, Gabriele, o iubeam, asta e! Nu te ascunde

de realitatea asta că nu faci bine. Avea un corp aproape perfect, picioarele lungi aşa

cum îmi place mie să aibă toate fetele din lume, parantezele şoldurilor îi înfloriseră

şi mă trimiteau cu gândul la baiaderele Orientului, gura, ah, gura, mică, mică,

rotundă ca de copil, cu buzele cărnoase, umede şi colţurile gurii mereu ridicate a

voie bună, a fericire; părul şaten, umerii rotunzi, catifelaţi, fragezi, claviculele ca

nişte baghete fin lustruite, dinţii? Oricând putea fotografia pentru a face reclamă

pastei de dinţi; ochii, oh, ochii, nişte oglinjoare adânci în care puteai să vezi orice,

de la fâlfâiri nevăzute de aripi, la frunze căzătoare, raze calde şi lunecoase de soare

sau de lună, privind în ochii ei parcă ţi se şterge memoria, împreună cu multe

altele, în schimb niciodată nu-ţi arde să abordezi prezentul cu luciditate, ci doar să

priveşti cu entuziasm viitorul. Odată cunoascând-o, nu i-ai fi uitat aromele trupului

nici chiar pe fundul oceanului‟. (Capitolul patru)

Jurcă, Gheorghe. Tandreţe şi Cafea. Alba Iulia: Ed.Universul Şcolii, 2009.

45


O Zână

Ilustrată de Rusu Georgeta Gabriela, IX F

„S-a ridicat trupul unei fete înalte şi suple, îmbrăcate în straie de brocart şi

care avea în păru-i auriu prinse câteva flori de câmp. S-a apropiat de mine cu

trupul ei diafan, ce răspândea nişte miresme parcă de pe altă lume...‟ (p. 15).

„...acestei fete cu cosiţe de aur şi cu chip de zână‟(p.17).

„...şi-n păr, aşa cum am mai spus, flori de sânzâiene şi de grosamă, de alior,

margarete. Ochii îi erau ca peruzeaua, aşa cum citisem în basme‟(p.17).

Jurcă, Gheorghe. Fata de la capătul lumii în Noaptea la castel. Alba Iulia:Ed.

Universul Şcolii, 2009.

46


Tempara Ştefănescu

Ilustrată de Biro Ioana XI F

„Femeia, care nu avea nici un gram de grăsime pe şolduri sau pe abdomen, s-

a aşezat ritualic pe un scăunel cu patru picioare şi ţinându-şi mâinile pe genunchi

aştepta să vină bărbatul şi s-o biciuiască cu o măturice în timp ce din canceu turna

apă caldă pe umeri, pe braţe, pe cap, apă care pornea apoi râuri, râuri ajungând în

delta dintre coapse‟ (p.30).

Jurcă, Gheorghe. Sihastra în Nopatea la Castel. Alba Iulia: Ed.Universul

Şcolii, 2009.

47


Ursula

Ilustrată de Avram Georgiana, XI F

„Părea un manechin furat din vreo vitrină şi însuflețit‟

„Rămăsese în picioarele goale şi albe ca nişte baghete de alabastru. Şi-a

dezvelit – paronia din ea – picioarele până sus, la rădăcina trunchiului feminin‟.

JURCĂ, Gheorghe. Noaptea la castel în Noaptea la castel. Alba Iulia: Ed.

Universul Şcolii, 2009.

48


Gabriela

Ilustrată de Marius Pop, IX C

„... doar ochii cenuşii, depărtaţi, adânci şi foarte atenţi, sub sprâncenele negre

nu prea regulate şi buzele băieţeşti îndărătnice, arse de soare, nu prea mult preţuite

de cunoscătorii frumuseţii feminine...‟ (p. 125).

JURCĂ, Gheorghe. Pețitorii Penelopei în Steaua neagră a melancoliei: memorii

şi confesiuni. Alba Iulia: Ed. Universul Şcolii, 2009.

49


POVEŞTI CREATE ŞI ILUSTRATE DE ELEVI

Lângă lacul îngheţat

Comşa Dalia Maria, Lupean Maria Diana,

Rus Dragoş, IX G

M-am trezit în amorţeala dimineţii, atunci când razele soarelui îmi atingeau

faţa. Încercam să-mi amintesc ce se întâmplase: Oare a fost un vis? Simţeam cum

mintea mea fuge în toate părţile. Încercam să înţeleg ce s-a întâmplat seara trecută,

dar n-am izbutit. Aveam mult prea multe idei în minte. Am hotărât să merg pe

balcon să iau puţin aer proaspăt şi rece de dimineaţă, speram să mă mai liniştesc.

După ce am făcut câţiva paşi, am simţit că ameţesc, nu ştiu de ce, dar o durere

scurtă mi-a străbătut tot corpul. Era o zi minunată de iarnă. Cu toate acestea, razele

soarelui străluceau suficient încât să îmbrace marmura balconului într-un înveliş de

lumină. Am privit spre ghirlanda de trandafiri ce se căţăra pe balcon, parcă

agăţându-se de viaţă, ca să supravieţuiască. Petalele acestora erau roşii ca focul şi

pline de rouă. Le-am privit câteva secunde bune, până ce am simţit un miros

familiar şi m-am întors în cameră.

Pe masă era aşezat cu grije un crin alb, la fel de pur ca şi pătura de zăpadă ce

acoperea pământul. În momentul în care l-am văzut mi-am amintit totul.

Cu o seară în urmă, mă plimbam pe lângă lacul îngheţat din apropierea casei

mele. Cândva îmi doream atât de mult să fiu patinatoare artistică, exact ca şi mama

mea. Vroiam să ajung la fel de faimoasă ca şi ea, dar din cauza unui accident pe

care l-am avut acum doi ani, am fost nevoită să renunţ la acest vis.

Sufletul îmi era plin de regrete, vroiam să fiu normală, nu o fată bogată care

urma să moştenească toată averea părinţilor. Vroiam altceva de la viaţă, vroiam să

fiu cunoscută şi importantă pentru ceea ce fac eu, nu pentru realizările părinţilor

mei. Vroiam prieteni adevăraţi, nu doar oameni falşi care stau alături de mine

pentru avere. Sute de angajaţi şi servitori roiau în jurul meu încercând din răsputeri

să-mi facă pe plac pentru a nu-şi pierde slujbele de care aveau atâta nevoie. Mereu

trebuia să mă cmport exemplar, luam lecţii de bune maniere şi învăţam limbi

străine pentru a fi suficient de pregătită pentru momentul în care voi primi

moştenirea familiei şi voi deveni contesă. Eram singură la părinţi, deşi întotdeauna

mi-am dorit un frate sau o soră. Prieteni adevăraţi nu aveam, doar aristocraţi, plini

de ei înşişi. Nu mă suportau prea mult. De fapt, cred că stăteau lângă mine din pur

interes, sperând să câştige ceva din treaba asta. Să fiu sinceră, nici eu nu-i plăceam,

dar tatăl meu spunea că trebuie să stau doar lângă oameni de seamă pentru că sunt

un om important al societăţii. Să fie adevărat? Asta înseamnă să fii un om

important? Bani, invidie şi falsitate? Nu, eu nu cred asta. Eu cred că a fi important

înseamnă să fi plăcut de oameni, să îi ajuţi, să fie mereu lângă tine orice s-ar

întâmpla şi să te accepte pentru ceea ce eşti, pentru sufletul tău şi pentru

personalitatea ta.

50


Aceasta nu era cea mai rea parte a vieţii mele; tata alesese şi cu cine mă voi

căsători. Este vorba despre fiul unui ambasador german. Numele lui e Carol. Nu e

o persoană rea, dar nu îl iubesc. Cine m-ar auzi ar spune că sunt nebună, deoarece

Carol era considerat visul oricărei fete: înalt, blond, cu ochi căprui, un bărbat

puternic, educat, umblat prin lume, provenind dintr-o familie aleasă. Însă toate

astea, nu aveau nici o importanţă pentru mine. Din câte ştiu, nici el nu era

îndrăgostit de mine. În inima lui exista o altă fată, doar că iubirea lor era

imposibilă. Familile nostre s-au înţeles astfel încât noi doi să ne căsătorim.

Dintr-o dată mi-a zburat gândul la mama. Oare şi ea a fost obligată să se

căsătorească cu tata? Mama era patinatoare. De ce familia tatei ar fi ales-o ca soţie

pentru el? Nu pot înţelege. Dar dacă ei au vrut să fie împreună, atunci eu de ce nu

sunt lăsată să-mi aleg singură fericirea? Nu îmi pasă dacă e sărac sau bogat, dacă e

dintr-o familie importantă sau nu. Vreau doar să-l iubesc şi să mă iubească, vreau

să fim mereu împreună.

În secunda următoare, când am zărit din nou crinul pe masă, gândurile mele s-

au întors din nou la lacul îngheţat. Îmi amintesc că am încercat să merg pe gheaţă

şi aceasta s-a crăpat, iar eu am căzut în apa rece. Dar atunci... de ce mă aflu aici?

Trebuie să fi murit, la cât de rece era apa. Cineva m-a salvat, dar cine şi de ce ?

Aveam de gând să aflu !

După ce am luat micul dejun împreună cu familia mea şi cu Carol, care a fost

invitat la masă pentru a se planifica nunta, m-am îmbrăcat şi m-am întors la lac.

Avusesem dreptate: cineva m-a scos din apă şi m-a dus acasă şi tot acel cineva mi-

a lăsat şi crinul în cameră. Se pare că era un crin din tufa de lângă lac, căreia până

acum nu îi dădusem foarte mare importanţă. Gheaţa era încă crăpată în locul unde

am căzut. Nu am îndrăznit să mai păşesc pe lac, dar m-am apropiat, observând un

medalion din argint, ce strălucea în zăpadă. Pe el era inscripţionat un dragon, ca un

fel de blazon al familiei. Al cui o fi? Oare cine m-a salvat pe mine l-a pierdut în

grabă? Eram aproape sigură: dacă voi găsi proprietarul medalionului, îmi voi găsi

salvatorul. Am început să merg zilnic la lac, sperând să-l întânesc, dar în zadar.

Într-una din zile, după ce am terminat prânzul, tatăl meu m-a trimis să-i spun

unui argat să-i pregătească calul. Tot atunci, tatăl meu m-a anunţat că nunta mea va

fi peste două luni şi mi-a spus să încep să mă pregătesc. Ştiam că asta se va

întâmpla. Nu am reuşit să mă resemnez încă, motiv pentru care nu am fost prea

fericită la aflarea veştii.

Când m-am dus la grajduri, singurul argat pe care l-am găsit era Brad, un

bărbat înalt, brunet, cu ochii verzi. Ce-i drept puţin cam stângaci, dar părea să aibă

un suflet bun. I-am spus să-i pregătească calul tatei şi mi-a încuvinţat din cap ca şi

cum ar fi spus: „Imediat, domnişoară Elizabeth“. Ochii săi păreau destul de trişti.

Oare se simţea la fel de singur ca şi mine?

Noaptea următoare, nu am putut să dorm, mă gândeam la salvatorul meu.

Vroiam să ştiu cine e, să văd ce fel de persoană este. M-am răsucit în pat timp de

vreo jumătate de oră până când m-am hotărât să iau o gură de aer. M-am dus în

grădină. Am mers spre grajduri, să-mi văd calul. Brad era acolo. Se pare că nici el

nu putea dormi. Când m-a văzut a vrut să plece, dar l-am oprit. Mi-a spus că nu se

51


cuvine ca un simplu argat precum el să stea de vorbă cu fata stăpânilor. I-am spus

că nu-i adevărat, că nu mă interesează rangul şi în cele din urmă l-am convins să

rămână puţin cu mine. Am vorbit de toate, de la cai până la familia mea şi a lui. Se

pare că şi el provenea dintr-o familie de viţă nobilă, dar părinţii lui au fost asasinaţi

şi toată averea familiei a fost furată când el era doar un copil. Brad nu mai avea

fraţi sau rude apropiate. Era exact ca şi mine, doar că el a fost nevoit să se descurce

singur după ce i-au murit părinţii. A dormit pe unde a apucat şi a muncit de mic

pentru a putea supravieţui, de aceea nu a putut merge la şcoli importante sau să

călătorească prin lume. Pe la vârsta de paisprezece ani tatăl meu l-a găsit pe stradă

şi i-a dat un adăpost, iar mai târziu l-a angajat la noi, de atunci lucrând aici. M-a

surprins să aud acest lucru. Nu mă aşteptam la un gest ca acesta, de obicei, tatăl

meu este o persoană puţin mai rece.

După acestă întâmplare, eu şi Brad am mai stat câteva nopţi împreună la

poveşti. Aşa am descoperit că avem multe lucruri în comun, că ne place să stăm

unul în compania celuilalt şi încetul cu încetul ne-am îndrăgostit. Am hotărât că

pentru moment vom ţine povestea noastră acunsă, dar i-am promis lui Brad că în

curând îmi voi înfrunta familia şi voi rupe logodna cu Carol. A fost de acord. Eram

atât de fericită încât nici nu mă mai gândeam la salvatorul meu, dar am păstrat

medalionul în caz că-l voi întâlni într-o zi.

Era deja începutul lunii martie. Mai rămăsese o lună până la nunta mea şi

trebuia să vină primăvara, cee ce însemna că gheaţa de pe lac se va topi în curând.

Am hotărât să-l iau pe Brad şi să merg cu el acolo, aceea fiind ultima dată când mă

voi duce la lac. Am plecat fără să ştie nimeni. El nu ştia unde îl duc, iar când a

ajuns acolo a rămas blocat, privind lacul, ca şi când şi-ar aminti ceva. Nu l-am

întrebat nimic, nu vroiam să-l supăr. A vrut să patinăm; nu ştiam că Brad ştia să

patineze. Deşi îmi era frică că se va întâmpla din nou un accident, nu vroiam ca el

să ştie despre acea întâmplare, aşa că nu am spus nimic.

Am observat că tatăl meu începuse să bănuiască ceva, motiv pentru care am

hotărât că sosise timpul să rup logodna, dar înainte de toate îl voi consulta pe Brad,

la noapte când ne vom întâlni din nou în grădină.

Am ieşit afară, Brad mă aştepta. Acum părea fericit, nu mai avea acei ochi

trişti de altă dată. Am dansat sub lumina lunii. I-am spus ce s-a întâmplat cu tatăl

meu. M-a întrebat dacă sunt sigură că vreau să rup logodna. I-am răspuns ferm că

da. Atunci m-a luat în braţe. În acel moment i-am zărit semnul de pe braţul stâng.

Era acelaşi cu cel de pe medalionul de lângă lac. L-am întrebat ce se întâmplă, aşa

că nu a avut de ales şi mi-a spus totul. Mi-a spus că el este cel care m-a salvat în

seara aceea şi că el m-a adus acasă. Mi-a spus că acel simbol era blazonul familiei

lui şi că este singurul lucru pe care îl mai avea de la părinţii săi. Mi-a spus că mă

iubeşte şi că acel crin mi l-a lăsat ca semn al iubirii pe care mi-a purtat-o

întodeauna în secret şi că acea privire tristă a lui provenea din cauza faptului că nu

puteam fi împreună. Acesta este deci motivul pentru care Brad a rămas blocat

atunci când am fost la lac, îşi amintea cum m-a salvat. Nu-mi venea să cred,

salvatorul meu era şi alesul inimii mele, cel căruia îmi doream să-i fiu soţie.

52


Am hotărât că-l vom înfrunta împreună pe tatăl meu şi dacă acesta nu va fi de

acord ca noi doi să ne căsătorim vom fugi împreună. Carol a aflat toată povestea şi

spre surprinderea mea, el era hotărât să ne ajute dacă va fi nevoie. Mi-a spus că

odată ce logodna va fi ruptă îşi va înfrunta şi el familia şi v-a lupta pentru aleasa

inimii sale.

Atunci când am vorbit cu tatăl meu, acesta părea mai degrabă agitat şi speriat

decât nervos.

L-am obligat să-mi spună ce se întâmplă. Mi-a spus că el şi cu mama au ales

să fie împreună. Mama aştepta un copil, acel copil fiind eu. Familia tatei nici nu a

vrut să audă de aşa ceva, aşa că i-a dat de ales: ori o părăsea pe mama şi pe copil,

ori era dezmoştenit. Tata nu ne-a părăsit, drept urmare a fost nevoit să renunţe la

avere. Având în vedere situaţia, tatăl lui Carol l-a ajutat cu bani, pământuri, casă şi

tot ce avea nevoie cu condiţia ca eu, atunci când v-a veni timpul, să mă mărit cu

fiul său mai mic, care încă nu se născuse. Tatăl meu a acceptat, deoarece dacă nu

făcea acest lucru nu avea cu ce să mă crească şi nici el cu mama nu aveau din ce

trăi. A sperat mereu că eu îl voi iubi pe Carol, dar n-a fost aşa, iar acum că logodna

va fi ruptă, tatăl meu va trebui să renunţe din nou la tot şi probabil va fi închis

pentru încălcarea jurământului făcut ambasadorului.

Fiul ambasadorului a fost şi el de faţă şi nu i-a venit să creadă ce auzise. Ne-a

sfătuit pe mine şi pe Bard să plecăm din ţară şi să ne vedem de fericirea noastră

pentru că aici nu vom putea fi niciodată împreună. Mi-a promis că v-a avea el grije

de familia mea şi când totul va fi în ordine mă v-a ajuta să mă întorc acasă. Părinţii

mei au fost de acord şi am plecat cât mai repede posibil.

Acum sunt căsătorită şi am un copil. Am început să-mi construiesc o nouă

viaţă. Am aflat că părinţii mei sunt bine. Tatăl meu a înapoiat toată averea

ambasadorului, care a murit de curând. Carol l-a ajutat să nu fie închis şi de

asemenea să-şi recupereze moştenirea care era a lui de drept. Carol s-a căsătorit la

rândul lui şi are doi copii. Aştept cu nerăbdare ziua când mă voi întoarce din noua

acasă şi presimt că acea zi va veni foarte curând.

53


Motelul legendă

Totoian Diana, Budui Marina,

Paştiu Andrei, IX G

Totul se schimbă într-o zi minunată de vară când în casa familiei Monty,

Melissa se hotărăşte să plece împreună cu familia sa la Paris, la nişte rude mai

îndepărtate. Melissa era o fată obişnuită la prima vedere, dar diferită prin felul ei

de a fi. Ea avea în jur de 14 ani, o vârstă destul de fragedă şi înşelătoare, când te

laşi dus de valurile iubirii peste măsură.

Maşina era pregătită de plecare, încărcată cu bagaje, dulciuri pentru drum,

jocuri interesante şi misterioase pentru ca Melissa şi fratele ei mai mic, Albert, ce

avea doar 7 ani, să nu se plictisească. Cei doi, împreună cu părinţii lor, au părăsit

micul lor orăşel numit San Francisco şi s-au aventurat necunoscutului. Pe drum,

înainte de a ajunge la grandiosul ocean, cei patru s-au hotărât să-şi petreacă

noaptea la un motel de la marginea unui orăşel neştiut de foarte mulţi oameni.

Aceasta avea să fie o decizie foarte proastă deoarece avea să se întâmple ceva

nedefinit, nedesluşit şi incitant. Odată ajunşi la acest motel, tatăl Melissei, Robert a

mers să închirieze o cameră pentru patru persoane. Odată ce a intrat a avut o

senzaţie de rece, dar în acelaşi timp de bine. La recepţie nu era nimeni momentan

şi era pus un bileţel, parcă îngălbenit de vreme, dar totuşi data specifica ziua

respectivă. Pe bilet se afla o pată de cerneală parcă în formă de dragon...dar poate

era doar imaginaţia bogată a lui Robert, una dintre calităţile lui de invidiat. Lângă

pată se găsea înghesuit, un scris micuţ, înclinat spre stânga, fapt ce rezultă că a fost

scris de o persoană stângace, ce spunea aşa: „Plecat momentan în cealaltă

dimensiune, vă rog reveniţi!“ Robert a crezut că acest bileţel este cu siguranţă o

glumă a cuiva şi a început să strige după persoana care distribuia camerele

motelului.

Melissa, pierzându-şi răbdarea să stea afară cu mama ei, Lisa, şi fratele ei, s-a

tras din braţele mamei şi a intrat pe uşa de lemn a motelului, cu clanţe vechi, aurite,

parcă din anii 1800. Când a făcut primul pas în încăperea uitată de vreme, ceva i s-

a întâmplat Melissei. Un aer rece, de teamă, dar totuşi plăcut i-a cuprins fetei

întreaga fiinţă şi nu s-a putut abţine să mai înainteze măcar puţin, câţiva paşi

mărunţi de fetiţă ce are 36 mărimea la pantofi. Mergând, începe a-l striga pe tatăl

ei, dar acesta nu răspunde. Fata a mers la recepţie şi a găsit şi ea bileţelul pe care îl

văzuse tatăl său cu câteva minute mai devreme. Izbucnind în râs, Melissa a urcat

scările motelului ce parcă mai fusese călcat de câteva mii de picioare. La etaj, tatăl

se uita fascinat la o pictură antică ce parcă nu făcea parte din acestă dimensiune.

- Tată, te-am strigat, dar nu cred că m-ai auzit... spuse Melissa.

- Îmi pare rău, cred că eram prea concentrat să asamblez aceste bucăţi din

pictură. Dacă nu ai observat acest tablou e precum un puzzle.

- Dar se pare că unele bucăţi lipsesc, uite... imaginea conţine 3 capete de

dragon ce lipsesc. Dar iată! Un bileţel.

54


„Rezolvă misterul celei de-a paisprăzecea dimensiuni“.

Ceva ciudat se întâmpla acolo... cineva ştia că familia Monty va ajunge aici şi

i-a lăsat o droaie de bileţele ciudate. Cred că cineva are chef de jocuri prosteşti...

Mama fetei şi fratele se plictisiră în maşină şi nu ştiau de ce cei doi nu mai

vin. Dacă li s-a întâmplat ceva...? Lisa şi Albert au intrat şi ei pe poarta

întredeschisă şi au văzut un loc părăsit parcă de orice lucru viu. Lisa a început să

strige după soţul şi fata ei, iar un ecou neliniştitor se auzea parcă până-n cer şi

înapoi. De la etajul următor se auzi vocea Melissei:

- Mamă, vino aici, sus. Tata e cu mine.

Dar tatăl fetei încremenise precum o statuie când a găsit, sub covorul prăfuit

una dintre piesele ce lipseau din tablou. Acesta a pus piesa la locul ei. În acel

moment, tot holul motelului parcă s-a transformat. Totul era curat, candelabrul

format din sute de cristale argintii strălucea, iar covorul era de un roşu aprins

precum o flacără eternă.

Atunci se auzi vocea lui Robert:

- Am încercat uşile, toate sunt deschise. Aduce-ţi bagajele necesare pentru că

rămânem aici câteva zile!

Auzind acestea, Lisa a spus că nu este de acord, dar a renunţat atunci când l-a

văzut pe soţul ei fascinat de cele întâmplate şi parcă pregătit să se arunce în foc

pentru a rămâne aici, la motelul Lakemade de lângă orăşelul mic, de lângă lacul cel

limpede în care se oglindea luna parcă prea plină pentru o noapte ca aceea. Lisa

adusese o parte din bagaje, strictul necesar pentru o noapte sau două, dar avea

strania presimţire că îşi va petrece mai mult timp decât credea în acel moment.

Se adunară toţi patru într-o cameră mare a motelului pe uşa căruia scria:

Dormitorul imperial. Albert, fratele mai mic al Melissei, adormi pe salteaua moale

a patului făcut din lemn masiv pentru a nu se strica nici peste secole. La geamul

uşor întredeschis al camerei bătea o ramură înflorită de cireş dulce care transmitea

un miros îmbietor de dor şi dorinţă.

Mama copiilor, Lisa, era puţin îngrijorată din cauza soţului său care avea o

stare continuă de agitaţie. Dar, obosită fiind, adoarme cu capul rezemat de poalele

patului, acoperit cu o pătură groasă de lână ce era foarte greu de întins.

Afară, cerul era destul de senin... doar norişorii care nu au mers încă să se

culce se mai vedeau în văzduhul uşor fumuriu. Era o noapte destul de călduroasă

fiind vară, iar luna ce se oglindea trainic în lacul de lângă motel, era hipnotizantă şi

de admirat. Parcă te atrăgea cu o forţă nedefinită şi incredibilă. Puteai să stai ore în

şir la fereastra uşor prăfuită a dormitorului imperial şi să priveşti...doar să priveşti

cum galbenul auriu al lunii nemaivăzute încearcă să te absoarbă din priviri puţin

câte puţin. Văzând acestea, Melissa îl trezeşte pe tatăl său parcă hipnotizat fiind,

spunându-i:

- Pari îngrijorat, dar nu ştiu de ce.

- Nu înţelegi! Simt că locul meu este aici, că am mai călcat parchetul acesta

şters o dată în viaţă... Am senzaţia că cineva a voit ca noi să fim aici. De ce totul

este atât de perfect şi uşile sunt deschise, dar nu e nimeni...?

55


- Şi eu am simţit că aparţin acestui loc din prima clipă în care am atins

pragul uşor prăfuit şi înclinat spre stânga al uşii, dar am crezut că sunt eu mai

ciudată şi nu am vrut să spun nimănui ceea ce mi se întâmplase. Dar da... parcă

sufletul mi se deschise şi totul devenise atât de familiar încât parcă mai

petrecusem aici o altă viaţă.

- Nu eşti deloc ciudată, fiica mea. Şi eu am avut o impresie stranie, dar totuşi

sigură despre acest loc, ca şi cum o parte, cât de mică, din sufletul meu mai

fusese aici în trecut. Mă miră faptul că mama şi fratele tău nu au simţit nimic, au

adormit fără nici un fel de gând, de dorinţă...

- Şi biletul de la recepţie... cu cealaltă dimensiune... asta înseamnă o altă

lume?

- Într-un singur mod putem afla. Ştii tabloul din holul motelului, cel ca un

puzzle, pe care îl priveam atât de intens de parcă mă sorbea din priviri?

- Da... capetele dragonului lipseau...

- Dar am găsit eu una, şi atunci când am pus-o cu grije la loc tot holul s-a

transformat. Toate piesele erau intacte şi candelabrul strălucea cu atâta putere

încât şi soarele se oglindea înlăuntrul său. Iar atunci când am pus piesa a picat

acel bileţel pe care scria să rezolvăm misterul celei de-a paisprezecea dimensiuni.

Dar dacă vom găsi toate piesele acestui puzzle, poate totul se va transforma, sau

poate se va deschide poarta acelei dimensiuni sau cine ştie ...?

- Am senzaţia că cineva a vrut să ajungem aici pentru a desluşi ceva ce nu a

mai fost atins de alte mâini... de aceea noi doi simţim că suntem una cu acest loc,

pentru că am fost aleşi pentru asta. Nu mama, nu Albert, ci noi, eu şi cu tine. Ăşa

simt, în adâncul sufletului meu, parcă atât de adânc încât nu pot defini, că sunt de

aici, sunt una cu acest loc magic şi nimic nu mă va putea opri să descoper ce

ascunde acestă lună galben-aurie şi misterioasă ce se oglindeşte în lacul de lângă

micuţul motel uitat de lacrimi şi urgie, Lakemade.

Se înegri cerul atât de tare încât însuşi negrul parcă era prea palid pentru a se

arăta nouă. Luna cea misterioasă se oglindea în continuare în negrul aprins de

atâta putere şi dorinţă, dar parcă nu mai vroia... era destul. Vroia să plece, să îşi

caute o nouă casă, un nou loc în care să-şi îmbibe culorile acelea de galben-auriu.

Totul dormea, nici gâzele ce mai dădeau târcoale prin tăcerea nedefinită a nopţii

nu se mai auzeau... amorţiră. Doar cei doi, tată şi fiică, stăteau îngânduraţi

neştiind de fapt care e scopul lor în acestă lume şi de ce unele lucruri sunt atât de

inexplicabile, dar există. Frumuseţea aceea ce înconjura motelul Lakemade era

mult prea pură, prea eternă şi nu se putea citi, puteai doar să priveşti spre neatins

şi să te gândeşti că ceva acolo e nedescoperit de mâna omului. Melissa ştia că

acolo, undeva, se ascunde cealaltă lume, dar nu ştia unde, în cerul cel negru al

nopţii ori în adâncul lacului luminat de măreaţa lună atât de nepăsătoare şi ferită

de lumea acesta fără răspunsuri. Istoviţi de toate lucrurile la care nu puteau

răspunde, cei doi atraşi de acest loc nemaipomenit cedară şi se lăsară atraşi de

negrul nedesluşit ce i-a trimis direct spre eternul viselor şi spre nemărginire.

Adormiră şi totul deveni amorţit în noaptea aceea. Toţi dormeau, nici măcar luna

nu se mai mişca vreun pic. Soarele ieşi alene, crăpând întunericul nopţii celei

56


infinite, şi îi împinse pe cei patru să se trezească din etern. Era dimineaţă şi o

nouă zi avea să înceapă la motelul Lankemade. Lumina pătrundea agale printre

draperiile uşor prăfuite ale dormitorului imperial şi trecu direct prin ochii Lisei

care se trezi îndată neştiind de ce puterea nopţi a istovit-o atât de mult încât a

dormit peste 12 ore. Ea îi trezi şi pe ceilalţi, aduse nişte batoane din maşină

pentru a mânca şi nişte ciocolată pentru a căpăta energie pentru o nouă zi, plină

de necunoscut. După ce mâncară pe săturate, Melissa îi spune tatălui său:

- Haide să mergem să căutăm. Ştii bine ce ai spus aseară. Dacă vom găsi

celelalte piese din puzzle avem şansa să descoperim nedefinitul acestei lumi.

- Trebuie să mergem, dar unde...? De unde să începem? Întreabă tatăl.

- Cred că am o ideee! Zise Melissa. Ştii că prima piesă am găsit-o în holul

motelului care era destul de deteriorat şi după aceea am intrat aici, în dormitor,

unde totul era la locul său şi bine păstrat. Cum se face că într-un loc totul este

dezordonat, iar în celălalt nu? Şi ţii minte că după ce am pus piesa găsită în hol, tot

holul s-a schimbat şi a devenit ordonat, precum dormitorul. Deci, eu cred că tot ce

avem de făcut este să căutăm în camerele sau în locurile dezordonate şi prăfuite,

pentru ca atunci când vom pune piesa totul să devină imaculat. Ce zici tată?

- Eşti un geniu, fata mea dragă. Haide să încercăm celelalte uşi acum, cu forţe

noi.

- Iarăşi plecaţi pentru nimic? Zise Lisa. Ştiţi că vă pierdeţi timpul deageaba şi

nu veţi descoperi supranaturalul chiar voi. Eu tot nu înţeleg de ce mai trebuie să

stăm aici!

Lisa spuse totul cu o răceală de nedescris. Parcă fiinţa ei se schimbase iar

vocea te lăsa rece şi fără cuvinte. Deodată Albert, fratele cel mic al Melissei începu

să plângă zadarnic, cu lacrimi pure, de cristal, de culoarea cerului senin.

- De ce plângi? Spuse Melissa.

- Vei pleca ! Ştiu că vei pleca ! Striga Albert cât îl ţineau puterile lui de copil

de 7 ani, printre multitudinea de lacrimi ce se oglindeau în ochii surorii sale.

- Linişteşte-te Albert! Sunt aici şi nu plec niciunde...

- Ba da, eu ştiu, ştiu că vei pleca!

Melissa fusese destul de intrigată de ţipetele fratelui său şi nu înţelegea ce dori

acesta să spună. Lisa a reuşit să-l liniştească pe copil cu vocea ei plăpândă de

mamă ce nu se compara deloc cu cea care te lăsa rece, de la cearta cu soţul său.

Lisa era o fire liniştită şi calmă ce îi iubea şi îi respecta pe cei dragi ei, şi avea o

voce caldă şi sură, de-ţi era mai mare dragul s-o asculţi. Atunci când a ridicat tonul

la soţul şi fiica ei ceva era schimbat înlăuntrul său. Căldura aceea dispăruse lăsând

loc lucrurilor rele ce se aşezau încet în mintea ei. Ea încerca să le alunge, dar erau

mai presus de atât. Nu era ea, era altcineva, ce nu dorea să rămână acolo mai mult

de cât şi-au propus. Melissa părăsi uşa de lemn masiv a dormitorului imperial

împreună cu tatăl său pe care îl iubea atât de mult, lăsându-i în urmă pe mama şi

fratele ei care avea chef de plâns fără motiv. Mergând pe holul de la etaj şi

cercetând uşile, fata descoperă o uşă aproape ruptă, cu clanţa rezemată de peretele

de lângă, deoarece dădea să cadă de tot. Fără să-l mai cheme pe tatăl său, Melissa

intră în încăperea denumită Laboratorul magic. Fetei i se păru chiar interesant şi

57


apăsă cu greu clanţa aceea grea şi veche. Uşa se deschise numaidecât şi un aer

cald, sufocant, parcă mirosind a fum, o făcu pe Melissa să se înece pentru câteva

momente. Imediat ce îşi reveni, fata observă un microscop imens, îndreptat spre

luna cea galben-aurie, pentru că încăperea nu avea acoperişi ci se oglindea în

lumina caldă şi pură a acelei zile. Fumul provenea de la o făclie interesantă, foarte

mare ce era amplasată pe o masă din lemn de stejar masiv, cu trei picioare, ce

parcă era pregătită pentru un adevărat ritual de reînviere. Toate astea erau doar în

capul Melissei desigur, ea având o imaginaţie intolerantă şi jucăuşă.

Acolo, pe masa de lemn masiv, zăcea prăfuită o piesă alb-aurie ce reprezenta

un cap de dragon olandez, cu creasta uşor ascuţită şi sură. Entuziasmată, Melissa

luă piesa şi fugi numaidecât să-i dezvăluie tatălui ei noua descoperire fascinantă şi

intrigantă. Tatăl luă bucata alb-aurie şi alergă spre holul motelului, acum curat şi

strălucitor, pentru a pune piesa la locul ei, pe peretele acela magic. Odată pusă

piesa, un vuiet ţinti direct uşa Laboratorului magic cu o putere de nedescris. O

lumină pală, dar orbitoare se ivi parcă dinspre cerul uşor fumuriu şi albăstrui. Se

deschise o uşă parcă neatinsă de secole sau de milenii. Acolo zăcea din alte epoci

un sarcofag vechi, din aur pur, ce strălucea precum stelele în miez de noapte

senină. Pereţii camerei erau sfâşiaţi de timp, zgâriaţi de anii ce au trecut într-o

secundă. Pe un perete lateral se vedea încă scris cu litere argintate numele unui

rege ce murise acum cinci sute de ani. Tatăl fetei, văzând acestea s-a speriat dar n-a

ezitat nici o clipă. Camera era de o frumuseţe de nedescris, una regală şi nobilă, dar

cu siguranţă neatinsă decât de firele subţiri ale timpului. Pe sarcofag era un bilet pe

care scria: „Ultima placă se găseşte înăuntru. Dechide cu grijă şi rezolvă miterul

celei de-a paisprezecea dimensiuni“. Aşadar, fata şi tatăl ridicară capacul şi găsiră

ultima placă ce ducea spe rezolvarea misterului nedesluşit încă de mâna

omenească. Înăuntru era doar placa şi un loc imens, ce parcă era începutul unui

tunel fără sfârşit. Melissa fugi în hol şi puse şi ultima piesă din tablou. În acel

moment, prin faţa ochilor îi fugiră 500 de ani şi se regăsi îmbrăcată cu o haină

veche, antică, alături de tatăl ei, la curtea regelui al cărui sarcofag îl găsiseră. Ea

înţelese acum. Această viziune o trezi la realitate. Acum aflase de ce doar ea şi

tatăl ei simţiră ceva când intrară aici. Ei chiar au mai fost aici, dar într-o altă viaţă,

una îndepărtată şi inedită. Motelul Lakemade fusese de fapt Curtea Regală, unde

au locuit Melissa şi tatăl ei, Robert. Descoperirea trecutului poate fi câteodată o

ironie a sorţii: să te opreşti chiar aici, unde ai mai trăit şi ai mai murit odată. Cei

patru, familia Monty, au rămas la motelul Lankemade întreaga lor viaţă, iar

Melissa şi Robert se bucură încă de a doua lor trăire la Curtea Regală, unde în

nopţile senine luna se oglindeşte în lacul limpede şi înnegrit de puterea nemărginită

a nopţii.

58


Grădina florilor

Ivan Florina, Şteau Roxana, XA

Undeva, cu mii de ani în urmă, pe tărâmul acesta trăiau altfel de oameni. Era

pe atunci o tânără fată cunoscută de toată lumea şi invidiată pentru frumuseţea ei.

Avea un zâmbet care îi fermeca pe toţi, părul ca aurul, iar ochi albaştri parcă erau

unicaţi, căci oricine îi vedea privirea, rămânea fără cuvinte. Tatăl ei, împăratul

Solanki, un bătrân care nu mai avea mult de trăit, căuta cu orice preţ ca fiica lui să

se căsătorească cât mai repede. Însă, Barsaba nu putea să se comporte ca oricine.

Avea multe pretenţii şi nici un fecior n-a reuşit să-i facă pe plac. Ea îşi petrecea

întreaga zi, spunându-le ce-şi doreşte la diferiţi băieţi, care încercau totuşi să se

conformeze cu cerinţele ei, dar mereu rămânea tristă. Deşi mama sa a asigurat-o că

nu va regreta, tânăra nu mai avea răbdare. I se părea că timpul stă pe loc şi devenea

din ce în ce mai tăcută.

Singurele cu care comunica erau florile din grădina ei. De mică se strecura

acolo şi cerea sfaturi lalelelor, crinilor şi trandafirilor. Aşa a învăţat să preţuiască

adevăratul sens al vieţii şi dorea ca şi viitorul soţ să aibă aceeaşi cunoaştere.

Într-o zi, când tatăl ei a plecat împreună cu regina într-o vizită prin

împrejurimi, Barsaba, îmbrăcată cu o rochie albă ca spuma laptelui, a ieşit în

grădină. Soarele tocmai răsărea, oferindu-i puţin din razele sale minunate, parcă

şoptindu-i că visul ei se va împlini. A început să cânte nişte versuri vechi, pe care

mama ei i le fredona adesea, când plângea: „Soarele şi luna, vin să-mi alunge

tristeţea, unde eşti, unde eşti... speranţă?“

Nu ştia continuarea, însă mereu repeta aceleaşi rânduri. Crinul ei alb se mişca

în toate părţile, arătându-i tinerei lui prietene că s-a săturat să audă mereu tristeţe în

vocea ei de rândunică.

- Cristio, nu fi aşa! L-a implorat fata. Tu şti că îmi place cântecul, la fel cum

ţie îţi place să înfloreşti.

- Dar eu sunt o floare! Tu nu trebuie să fii tristă ! Ai atâtea lucruri de care să te

bucuri şi tu alegi tristeţea?

- Nu aleg tristeţea. Fiecare sentiment trebuie trăit, iar acum asta simt.

- Te înţeleg, draga mea fetiţă... Am trăit alături de tine atâţia ani! Dacă va fi să

întâlneşti băiatul potrivit te rog întreabă-l ce e mai important în viaţă.

Fata a rămas pe gânduri. Era o întrebare la care trebuia să mediteze şi ea. Nu

ştia răspunsul, căci erau mai multe variante: părinţii, Dumnezeu, să înveţe,

sănătatea, banii, familia ... Nu ştia ce să răspundă nici ea.

- Şi ce răspuns ar trebui să primesc? Întreabă ea timidă, înroşindu-se din cauza

neştiinţei sale. Eu cred că sănătatea e de preţ ... fără ea, n-am avea cum să trăim.

- Vezi? Adevăratele cunoştinţe sunt în interiorul nostru, draga mea. Dar, pe

lângă sănătate, e important să ştii să trăieşti. Tu deja faci asta, fiecare clipă trebuie

preţuită!

- Sigur, ai deptate. Asta o să-i întreb, de acum, pe tinerii peţitori.

59


Crinul a chicotit. Îi plăcea să vadă că prietena lui din copilărie ascultă de el.

- Spunei să-ţi aducă cea mai frumoasă floare din Grădina Florilor! Ştiu că îţi

plac foarte mult florile!

- Dar ... sunt atâtea flori! De unde va şti care e cea mai frumoasă?!

Barsaba devenea din ce în ce mai agitată. Deşi mama ei a sfătuit-o să asculte

de crin, ideile lui i se păreau deja prea exagerate. Nimeni nu va şti ce floare să îi

aducă pentru că ei îi plac toate florile şi existau atâtea pericole pe drum, anume

pentru asemenea ocazii.

Cristio s-a întors cu spatele la ea. Dezamăgit de încrederea fetei, a încercat

totuşi să o lămurească:

- Draga mea, cine vrea cu adevărat să te aibă alături va face orice! Nu e atât de

greu precum pare. Trebuie doar să îţi foloseşti raţiunea ... Nu vreau să păţeşti ceva,

căci sunt atâţia profitori!

Fiica regelui i-a mulţumit şi s-a retras în camera ei. A mers să se aranjeze, căci

peste puţin timp, va avea din nou întâlnirea aceea zilnică cu tinerii şi vroia să arate

ca o adevărată prinţesă. În sinea ei se distra, fiindcă va primi atâtea flori şi atâtea

explicaţii, încât nu vroia să se termine niciodată, însă tatăl ei arăta din ce în ce mai

abătut...

La castel, au sosit tineri de tote vârstele. Toţi erau bogaţi şi încrezuţi. Când au

aflat ce dorea prinţesa, au început să râdă. Li se părea un lucru uşor. Totuşi, circula

un zvon că, toţi care se duceau, veneau acasă înspăimântaţi şi nu vroiau să mai

audă de căsătorie. Pe zi ce trece, primea tot mai puţini băieţi, astfel încât Barsaba

nu ştia ce să mai facă.

La miezul unei zile însorite de vară, băiatul pescarului Greanu a trecut pe la

prinţesă ca să-i ofere peşte. Singură în castel, i-a răspuns fără prea mult entuziasm:

- Nu cred că tata va dori să mănânce peşte ...

Blond şi chipeş, cum nu mai era altul pe acolo, feciorul a surâs. Nu îşi amintea

să fi văzut vreodată pe cineva atât de diferit. Barsaba arăta ca o femeie ideală, iar

fiecare cuvânt pe care îl spunea, îl atingea pe tânăr direct în suflet. Deşi nu îşi

permitea să se îndrăgostească, de fiecare dată când o vedea pe prinţesă, radia de

fericire.

- Îmi pare rău că spui asta! Ce a păţit domnul Solanki, dacă îmi permiţi să

întreb?

- Nu... nu e nici o problemă. Îi pare rău că nimeni nu e bun pentru mine...

nimeni nu poate să-mi aducă ceea ce vreau...

- Imposibil, scumpă domnişoară! Şi ce anume doreşti atât de greu de obţinut?

Fata se uita la el cu privirea ei cuceritoare. Ştia că până şi el s-a îndrăgostit de

ea, dar diferenţa de clasă socială se putea observa din depărtare. Oricum i-a

răspuns, căci se înţelegea bine cu familia lui:

- Vreau cea mai frumoasă floare din Grădina Florilor!

- Dacă ţi-o aduc eu te vei căsători cu mine? I-a propus el

Fata ştia că aşa ceva nu se putea întâmpla. Niciodată o fată de împărat nu s-a

căsătorit cu un tânăr sărac. Cel puţin aşa i-au spus părinţii ei. Părâdu-i rău că

trebuie să răspundă, ochii i-au lăcrimat. Nu-i plăcea să dea veşti rele.

60


- Nu se poate...

- De ce? A insistat el.

- Pentru că ... pentru că nu se poate! Nu ai cum să conduci o împărăţie. Nu eşti

făcut pentru aşa ceva.

Băiatul a rămas sprijinit de poarta castelului. S-a uitat fix în ochi ei, şi i se

părea că e normal ca el să conducă împreună cu ea. A răspuns sigur pe el:

- Deci, tu pui preţ pe avere? Nu e mai important să ai sănătate şi să trăieşti

fiecare clipă? Să te bucuri de ceea ce ai? Nu crezi asta?!

Barsaba a tresărit. Erau chiar cuvintele pe care le-a spus crinul. Nu se putea ca

un băiat de pescar să fie alesul ei. Nu vroia să creadă acest lucru. Totuşi era primul

care gândea acelaşi lucru, fără măcar să-l întrebe ce crede. Să fie corectă, l-a

informat, cu prea multă amărăciune în glas:

- Dacă îmi aduci floarea ... n-am nimic de obiectat.

Alehor s-a dus acasă mai fericit ca niciodată. Şansa vieţii lui i s-a ivit în cale.

Nu vroia să o rateze. Fără să-i spună tatălui său vreun cuvânt, şi-a luat haina şi

porni la drum. Ştia că avea să întâmpine pericole în calea lui, însă gândul că i s-a

oferit o şansă i se părea mai de preţ decât totul. Mergând printr-o pădure deasă,

auzea glasul păsărelelor şi credea că nimic nu poate fi mai minunat decât să trăieşti

în natură, unde totul e aşa cum Dumnezeu a vrut să fie. Cu glas timid, le-a

mulţumit păsărelelor pentru concert:

- Ce drăguţe vieţuitoare puteţi fii !

- Mulţumim mult, dragă călătorule. Eşti primul care apreciază întâmpinarea

noastră... Toţi merg nepăsători, ca şi când noi nu am exista. Cu ce putem să te

ajutăm ?

- Aş vrea să ştiu unde este Grădina Florilor...

- Oh nu! A exclmat o cicârlie! Te sfătuim să nu mergi acolo! E prea periculos!

- Nu cred că e periculos. Este doar faptul că mulţi nu au reuşit să treacă

obstacolele. Vă rog să îmi spuneţi!

- Cum vrei tu. Noi ţi-am spus ce credem. Grădina Florilor este departe de aici.

După ce treci de câteva păduri, ai de străbătut un ocean. Nimeni nu a ajuns până

acolo.

- Mulţumesc mult.

Şi-a luat la revedere de la noile lui prietene, continuându-şi drumul prin

pădure. Noaptea s-a înteţit şi Alehor nu mai vedea să meargă. I se părea că cineva

îi doreşte moartea, însă era doar teama lui de a se afla într-un loc stăin. Sprijinindu-

se de copaci, le cerea scuze pentru că îi deranja noaptea. Mereu a fost învăţat că tot

ceea ce se transformă poate şi suferi, iar el nu vroia să sufere nimeni din cauza lui.

Un copac mai înalt l-a strigat pe nume:

- Alehor!

Băiatul a tresărit. Copacul îl cunoştea. Nu ştia ce să facă. Nu a mai vorbit cu

copacii, dar nu vroia să fie nepoliticos, mai ales acum când căuta să facă lucruri

imposibile pentru unii. Întorcându-se cu faţa spre el, a rămas aşa, fără să scoată

vreun sunet.

61


- Unde mergi aşa grăbit, tinere ? L-a luat la rost copacul, cu vocea

asemănătoare unui bătrân răguşit.

- Caut Grădina Florilor... Îmi pare rău că v-am deranjat... Nu a fost

intenţionat.

- Ehee, mult succes băiete. Dar, dacă vrei să treci mai departe, ai nevoie de

lumină. Pentru că eşti foarte cumsecade şi emani bunătate în jurul tău, noi o să te

ajutăm să vezi mai bine. Eu sunt Crengosul, cel mai bătrând din pădure. Când vei

intra prin alte păduri, aminteşte-le de mine şi toţi te vor ajuta. Eşti primul băiat pe

care l-am auzit cerându-şi scuze fiecărui copac pe care-l atingea. Tu eşti un model,

tinere! Ne mai vedem la întoarcere.

- Mulţumesc mult! La revedere!

Copacii îşi fereau crengile, uşurându-i băiatului calea. După ce a ieşit din

pădure, soarele tocmai îşi deschidea ochii în depărtare. Alehor, având foarte multă

pricepere, şi-a dat seama de un lucru: bunătatea aduce rezultate. Un om bun este

mult mai apreciat decât unul rău. Ca urmare, era atent în calea lui să nu calce vreo

furnică, să nu rănească vreo floare. A ajuns la concluzia că totul are un sens în

viaţă, chiar dacă de multe ori, îl vedem prea târziu.

Călătorind toată ziua şi toată noaptea a trecut prin multe păduri, amintindu-le

tuturor de Crengosul. Simţea că îl lasă puterile, iar hrană nu mai avea decât pentru

o zi. Cum va trece el un ocean? Oprindu-se la marginea unui lac, a rămas privind

un nufăr alb care plutea pe margine. Un peştişor cenuşiu, aflat pe uscat se zbătea.

Nu putea ajunge în apă. Atunci, Alehor l-a ridicat repede şi l-a aruncat în lac. După

ce şi-a revenit, peştişorul, şi-a schimbat culoarea cenuşie într-un auriu asemănător

cu părul Barsabiei. Amintinu-şi chipul fetei, nu îi păru rău pentru gest.

- Îţi mulţumesc pentru ajutor! A rostit peştişorul. Eu mă numesc Leo şi îţi sunt

de folos pentru orice. Doar spune şi se va împlini.

- Oh... chiar am nevoie de un sfat. Unde pot găsi Grădina Florilor? O caut de

foarte mult timp şi am impresia că mă învârt în acelaşi loc. Mare mai e lumea asta!

- Aşa e ... Eu nu am dreptul să îţi spun nimic. Tot ce pot face este să te întreb

dacă eşti sigur că vrei să mergi mai departe. Ai nevoie de o forţă supremă pentru a

reuşi. Ai putea chiar să mori!

- Nu are importanţă. Ştiu ce vreau şi nu mă dau înapoi.

- Bine. Te voi duce la Caracatis şi acolo... te vei descurca. Urcă pe mine.

Băiatul a rămas locului neştind ce să creadă. Peştişorul nu era mai mare decât

degetul mic. Cum avea să se urce pe el ? Totuşi, după vreo câteva secunde, toată

imaginea din faţa lui s-a transformat. Lacul a crescut mult, începând să se mişte,

aducând valuri până la picioarele lui Alehor. În faţa lui nu a mai rămas decât apă. I

se părea că visează, altfel cum să explice fenomenul? Leo s-a transformat într-un

delfin uraş. I-a spus băiatului să îl urmeze. Teama de necunoascut creştea în inima

tânărului. Pe atunci se spunea despre Caracatus că era cea mai malefică fiinţă şi nu

vroia să lase pe nimeni să treacă pe acolo. O ura nespus de mult pe prinţesă. Îi

plăcea să trăiască în adâncurile apelor sau să se transforme în diferite păsări. Cu

puterea lui, oricine ar fi putut conduce lumea, dar Dumnezeu a avut grije să îi dea

prea puţină raţiune, astfel încât, nu ştia aproape nimic.

62


Delfinul l-a lăsat pe Alehor într-un loc unde apa era adâncă de nici un om n-a

putut vreodată să ajungă la fund, valurile erau de jumătate de metru, iar vântul

bătea dând impresia că nu îi convine prezenţa băiatului. O fiară cu trei capete s-a

ridicat din apă, nu se ştia de unde şi se apropia de locul unde a rămas tânărul. Cu

inima gata să-i iasă din piept, a rostit către animalul verde şi cu pielea luciasă:

- Am venit să caut Grădina Florilor.

După câteva secunde definitorii, Caracatus i-a răspuns:

- Aici găseşti tot ce îţi doreşti. Cine nu ştie ce caută ... găseşte moartea.

- Eu ştiu ce caut. Vreau să-i duc prinţesei cea mai frumoasă floare.

Caracatus s-a enervat auzind de prinţesă. Cu mâinile lungi cât crengile unei

sălcii, l-a prins de gât, urlând atât de tare încât apa se mişca odată cu strigătul lui:

- Atunci ai să mori!

- Alehor nu avea puterea să riposteze. Nu ştia cum să reacţioneze, dar ochii lui

plini de bunătate, l-au făcut pe Caracatus să se oprească. S-a uitat la el mirat, ca şi

cum i-ar fi dat o ultimă şansă. Era momentul oportun să implore:

- Eu...eu n-am nici o vină. Bineînţeles, poţi să mă omori, căci e atât de uşor!

Dar niciodată nu vei putea să ştii ceea ce ştiu eu. Sunt mult mai inteligent, dragă

Caracatus.

Fiara a rămas pe gânduri. Jignirea era destul de mare, iar tânărul nu se

comporta ca şi ceilalţi care au mai venit. Avea stămânire de sine şi nu se plângea

ca un laş. A acceptat să nu-l omoare, dar cu o condiţie:

- Dacă o să ştii mai multe decât mine, Grădina Florilor îţi va arăta floarea, însă

dacă nu e aşa, te voi ucide. Îţi voi pune trei întrebări. Prima întrebare:

- De la ce vine numele meu?

Era o întrebare capcană. Alehor nu putea şti, deoarece nu-l cunoştea deloc pe

acest balaur. Totuşi, văzând cum mâinile lui erau atât de lungi şi că avea trei

capete, lui Alehor i-a venit ideea să spună că are mintea unei caracatiţe, dar totuşi

s-a abţinut:

- Eu cred că te numeşti aşa pentru că eşti special, ai un rol important în viaţă.

Numele arată diferenţă, inteligenţă şi frumuseţe. Chiar îmi place numele tău.

Băiatul şi-a dat seama că răspunsul său era... sec. Nu avea legătură aproape

deloc cu întrebarea, dar spera că, spunându-i cuvinte frumoase, fiara v-a uite ce

vroia.

Caracatus s-a enervat. A început să-şi mişte mâinile în apă cu aşa multă forţă

încât, l-a ridicat pe Alehor cinci metri deasupra apei. Tânărul credea că va muri,

deoarece începea să-l doară corpul de la strângerea balaurului care şi-a schimbat

culoarea pielii din verde în albastru, tot corpul îi tremura de agitaţie.

De sus, lumea părea altfel. Soarele strălucea mai puternic, pădurea parcă

dansa pe ritmul vântului, pământul însuşi se bucura de viaţă. Închizând ochii,

Alehor i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru faptul că i-a dat curajul să ajungă până

aici.

După câteva minute, o voce răstită l-a întrebat din nou:

- De ce ai spus totul atât de frumos ?!

- Pentru că acesta este adevărul.

63


- Adevărul doare, i-a replicat repede Caracatus.

- Doar numai dacă îţi pasă. Uită-te la Soare ... un exemplu bun.

- Nu înţeleg, ce vrei să spui ?

- Când e vară şi e cald toată lumea îşi ascunde ochii de lumina lui, toţi

aşteptând răcoarea. Normal ar trebui să-l deranjeze situaţia, nu crezi ? Meditând

puţin, fiara l-a întrebat din nou:

- Dar dacă eu sunt rău şi ucid oamenii nepăsători, crezi că am vreo vină?!

- Cred că...

După un minut, nemaiputând suporta aşteptarea, Caracatus l-a învârtit pe

Alehor în aer, strigând:

- Răspunde-mi la întrebare, urâtule!

- Nu. Ai spus că îmi pui trei întrebări. Deja le-ai rostit, iar eu ţi-am răspuns.

Ca urmare, am câştigat.

- Dar ... acelea n-au fost întrebările pe care vroiam să ţi le pun!

- Înţelegerea e înţelegere.

Respiraţia lui Caracatus a devenit din ce în ce mai agitată...Îi părea rău că s-a

lăsat dus de nas atât de uşor. Îl agita pe Alehor în aer, sperând să primească un

răspuns. Totuşi, în cele din urmă, văzându-se învins, i-a spus resemnat:

- Bine...băiete. Orice început are şi un sfârşit. Eu unul am terminat cu rolul

meu. Inima tinerei mele fete a fost câştigată. De acum, vă voi veghea de sus. Cu

inteligenţa ta, nu numai că vei avea grije de împărăţie, ci vei fi apreciat de toţi cei

care vor avea plăcerea să te cunoască.

Alehor a tresărit. „Fiara“ era tatăl fetei. Acum nu se mira că Solanki se simţea

rău... Să stea mereu de pază aici nu era un lucru uşor. Totuşi nu a înţeles un lucru:

- Fata dumneavoastră vroia să merg în Grădina Florilor...

- Grădina Florilor nu e o grădină... E chiar aici. Toţi s-au speriat de mine şi n-

au avut curajul să mă înfrunte. Tu eşti primul care a avut îndrăzneala să mă

înfrunte.

Chiar dacă nu se aştepta, Alehor era mulţumit de situaţie. Tatăl Barsabiei îşi

iubea mult fiica, altfel nu s-ar fi străduit să probeze atât de sever un băiat în floarea

vârstei. Chiar dacă corpul lui Solanki era cel al unei fiare, inima lui aparţinea unui

părinte care-şi adora fiica.

- Ştiţi, în cazul dumneavoastră... nu aveţi nici o vină, zic eu. Un părinte care

îşi iubeşte copilul ar face orice poate pentru el.

- Ai dreptate. Acum te trimit la Crengosul. O să cauţi floarea care crezi tu că e

cea mai frumoasă şi când o vei găsi, vom pregăti nunta.

- Mulţumesc domnule. La revedere.

- Să trăieşti.

Din nou Alehor simţea că toată umea se transformă şi a închis ochii. Totul se

învârtea în jurul lui, ca şi cum ar fi sfârşitul lumii, după care, linişte... Când a

deschis ochii, soarele era la fel ca înainte, fiind martorul tăcut. Tânărul nu se mai

afla lângă lacul acela fermecat, ci într-un loc plin de arbori înalţi. Îşi aminti că a

mai fost acolo.

Dintr-o dată, aude o tuse şi o rugăminte:

64


- Poţi să te dai? Îmi iei aerul, i-a rostit Crengosul.

- Îmi pare rău, rosteşte Alehor, trăgându-se repede.

- Nu-i nimic. Ai găsit Grădina Florilor?

- Da. Crengosule, tu care crezi că e cea mai frumoasă floare? Care îţi place

ţie?

- Hmm... bună întrebare. Mie îmi place zambila. Are un miros irezistibil.

Acum fiecare cu preferinţele lui.

- Mulţumesc... Eu merg acasă, căci am nevoie de hrană.

- La revedere!

Lumea i se părea mult mai diferită acum. Ştia că nu mai are decât să-şi aleagă

floarea, dar în mintea lui se întreba de ce trebuie să aleagă o floare care să-i placă

lui? Floarea o dă fetei, nu ar fi logic ca ei să-i placă?

A mers acasă împăcat cu situaţia. Tatăl lui l-a primit cu mult entuziasm,

fiindcă se speriase că n-o să-şi mai revadă băiatul. Ziua a trecut cu greu pentru

tânărul curajos, iar dimineaţa, când soarele s-a trezit, Alehor era deja la poarta

fetei. Barsaba a venit îmbujorată, ca şi când ar fi ştiut că el urma să-i fie soţ.

Îmbrăcată cu o rochie verde, exprima emoţia de primăvară, trezirea la viaţă.

Băiatul o sorbea din priviri, acum considerând-o cea mai frumoasă fată din lume.

- Bună dimineaţa, domnişoară!

- Bună... Alehor. Mi-ai găsit floarea sau ai uitat de mine? A întrebat ea cu

emoţie în glas.

- Cum să uit? Tocmai pentru floarea aceea am venit...În grădina ta sunt atâtea

flori şi tu vrei alta? Eu cred că cea mai frumoasă floare eşti chiar tu! Nu e nevoie să

îţi aduc flori din lume, căci frumuseţea ta vesteşte viaţa, care e mult mai importantă

decât rolul unei flori.

Auzind acestea, Barsaba a rămas uimită. Erau cele mai frumoase cuvinte pe

care le-a auzit vreodată... Prinţesa i-a spus să aştepte şi ducându-se grăbită în

grădină, s-a aşezat pe iarbă, lângă Cristio.

El bănuia uimirea ei.

- A venit, aşa-i?

- Da... Dar sunt atât de nedumerită! Până şi eu aşteptam să primesc un fel de

floare... Mulţumesc crinule! Uneori, cred că eşti mai mult decât o plantă. Te

iubesc, prietenul meu drag!

- Eu îţi mulţumesc că ai avut răbdare. Sper să trăiţi împreună până la adânci

bătrâneţe!

Barsaba s-a înroşit şi l-a pus pe tatăl ei să-i dea vestea cea bună tânărului.

Aveau să se căsătorească ziua următoare, la nuntă participând toată lumea care a

auzit de prinţesă. Peste tot numai veselie. Evenimentul a fost mult aşteptat şi a

durat mulţi ani, încât până şi în ziua de azi se vorbeşte de acel Alehor care a

întrecut aşteptările tuturor căsătorindu-se cu cea mai frumoasă fată din vremea

respectivă.

65


Iubire eternă

Jurca Bogdan, Negrea Denisa,

Stoia Ioana, IXG

Sophie se plimbă pe strada veche şi plină de case uriaşe, care păreau să atingă

cerul. Căştile din urechile ei bubuiau non-stop la volum maxim pe muzică rock. Ea

avea mulţi prieteni şi a avut şi câţiva iubiţi, dar nici o relaţie nu s-a încheiat cum

trebuia. Cu toate că are doar şaptesprezece ani, ea vrea să-şi găsească sufletul

pereche. Toată lumea îi spune că acesta o să vină pe parcurs, dar ea crede că el a

fost călcat de un camion sau ceva. Privea în jos, încontinuu o pietricică. Aceasta

ricoşă la un metru de ea şi apoi totul se repetă. Un căţeluş se ivi la poarta de lângă

ea şi cu toate că melodia era destul de gălăgioasă, lătratul o speriase, deoarece ea

sări în spate şi câteva fire din părul ei blond şi cârlionţat i-au apărut pe faţă,

încadrându-i-o delicat. „Puteai să mă laşi în pace şi să nu mă sperii“ gândi ea,

continuându-şi drumul. Era aşa de preocupată de notele melodiei încât nu

observase că pur şi simplu era absentă la tot din jurul ei. Apoi când pentru prima

oară îşi ridică ochii din pământ şi creierul a început să-i funcţioneze din nou

normal, a rămas mută. În faţa ei era un băiat de un metru şi optzeci de centimetre,

cu păr brunet şi aranjat. Era îmbrăcat aşa de stilat de zici că era o persoană

faimoasă. Numai cât l-a văzut şi deja ştia că el era acea persoană. El era, trebuia să

fie. În sufletul ei, ea ştia. Dar nici nu-l cunoştea, era oare posibil să te îndrăgosteşti

de cineva aşa pur şi simplu. „Sper că visez...Nu l-am văzut în viaţa mea şi deja

începe să-mi placă de el. Ce glumă bună. Dar iubirea vine când...vine. Nu o poţi

prezice...Oh! La naiba! Plec şi gata! Nici măcar n-o să-l privesc. Pur şi simplu trec

pe lângă el. Da!“ gândi ea. Acesta se apropia din ce în ce mai mult. Şi încă un

metru dispare între ei. Şi apoi încă unul, încă unul. Şi ea parcă vroia ca distanţa să

fie din ce în ce mai mare. Să fie formată din mii de kilometri distanţă. El o

observase şi o privea. Ea simţea că obrajii îi i-au foc şi îşi mută privirea în pământ

apoi şi-o ridică din nou ca să vadă dacă încă o mai priveşte. Şi da, încă o privea cu

ochii mari de mirare. Mai aveau doi metri şi erau faţă în fată. Ea făcuse un pas la

stâng, ca să treacă pe lângă el, dar acesta se oprise în faţa ei.

- Te-am găsit Danielle, spuse el radiind de fericire.

- Ce tot îndrugi acolo? A întrebat Sophie. Nu mă cheamă Danielle.

- Ştiu. Te cheamă Danielle.

„Perfect ! Îmi place şi mie de un băiat la prima vedere şi aflu că nu e în toate

minţiile ! Ce mai noroc am şi eu...“ gândi ea.

- Mă cheamă Sophie de când mă ştiu şi a trecut mai mult de un deceniu şi

jumătate.

- „La naiba ! I-am zis cum mă cheamă !“

- Aha, deci Sophie! Drăguţ nume, dar îl prefer Danielle.

- Nu mă cheamă Danielle! S-a răstit Sophia deja enervată la el. Acum lasă-mă

să plec. O zi bună!

66


S-a îndepărtat de el şi a plecat mai departe. Dar el nu a renunţat aşa de uşor. A

început să o îmbuneze şi mergea cot la cot cu ea.

- Pe mine mă cheamă Alex. Îmi pare bine de cunoştinţă. Dar noi ne ştim de

foarte mult timp! Şi când zic mult timp, nu zic secole, e mai mult de atâta. Tu nu îţi

aminteşti nimic, dar eu da. Şi veau să-ţi povestesc totul. Dar trebuie să mă laş mai

întâi. Deci, ce zici să mergem acum undeva?

- Ţie nu-ţi mai tace gura aia odată? Nu merg nicăieri cu străinii. Acum lasă-

mă să plec acasă.

- Noi nu suntem străini. Noi suntem un cuplu.

- Ai înebunit? Nu suntem nici un cuplu.

- Nu încă. Dar am fost de multe ori să ştii.

- Lasă-mă în pace!!!

- Ei haide Dani! Oh, scuze, Sophia. Promit să te las în pace dacă asta doreşti.

După ce mă laşi să-ţi spun tot.

- O să mă urmăreşti aşa tot drumul dacă nu vin cu tine, nu?

- Cel mai probabil, a zis el zâmbind inocent.

„Îmi las telefonul pe numărul poliţiei. În caz de ceva, apăs pe apelare şi scap“

a zis ea scoţându-şi telefonul din buzunar şi formând 112.

- Ok, haide. Apoi pleci.

- De acord.

S-au îndreptat spre o cafenea din apropiere şi ea şi-a comandat o ciocolată

caldă, iar el şi-a luat o cafea.

- Ok, deci, a început el, noi ne ştim de mult timp. Noi ne reîncarnăm de mii de

ani. Tu nu îţi aminteşti nimic, dar eu da. Şi habar nu am de ce.

- Ne...ne reîncarnăm? A întrebat Sohphia puţin pierdută. Adică trăim mai

multe vieţi?

- Da, suntem singurii din lume.

- Adică...Adică nimeni nu mai păţeşte aşa ceva?

- Nu, doar noi.

- Tu râzi de mine acum, aşa-i?

- Nu râd de tine, îţi povestesc cum stă treaba. Aşa deci, noi am fost mereu

împreună, dar niciodată nu am reuşit să fim împreună mai mult de o zi.

Mereu...păţeai ceva.

- Eu păţeam ceva?

- Da. Păi. Ai căzut cu trăsura într-o prăpastie. Ai avut un accident de tren. Şi

tot aşa. A, da şi ai fost călcată de un mamut.

- Am fost ce?

- Călcată de un mamut.

- Uite. Eu chiar plec. Cum am ajuns noi la mamuţi ? Zi-mi şi mie.

- Aşa s-a întâmplat. Şi e din cauza cuiva, o fată, care are o problemă cu tine.

- Acum am şi duşmani. Ce clişeu. Dar parcă eram doar noi doi cei reîncarnaţi.

Acum mai este şi altcineva?

- Da, nu am menţionat-o, deoarece ea e cea malefică.

- Nu serios? Acum ţi-ai dat seama? Că mă omoară mereu?

67


Şi acum te-am găsit din nou. Trebuie neapărat să ai grijă.

- Ok, am grijă. Dar, auzi, sunt foarte curajoasă. Cum arătam eu în celelalte

vieţi?

- Păi, prima oară, erai roşcată şi erai şi cea mai pricepută femeie la vânătoare,

mereu veneai înapoi în grotă cu animale mari.

- Grotă? Vrei să zici. Când au existat primii oameni?

- Da. Uite eu o să mai sintetizez din toate vieţiile tale. Doar dacă nu cumva

vrei să stai aici o zi întreagă.

- Da, da. Zi doar, a zis Sophia scuturând din mână, în semn să continue.

- Apoi ai fost o fată foarte bogată. Aveai cea mai mare casă şi cea mai

renumită livadă de măslini din tot regatul, care nu era mic.

- Oooo! Ce tare! Şi cum arătam?

- Aveai părul brunet, mereu prins într-un coc împletit superb şi mereu purtai

rochii minunate din mătase.

- Şi tu?

- Eu nu prea am cu ce să mă mândresc. Eu eram sărac atunci. Dar totuşi tu m-

ai iubit destul de mult încât să renunţi la tot şi să vii cu mine. Apoi ... ştii ce s-a

întâmplat.

-Da...

- Odată am trăit la ţară. Ne-am cunoscut la târg, tu vindeai oi, iar eu porci.

Aveai părul şaten. Şi cea mai apropiată de zilele noastre a fost când ne-am întâlnit

în primul liceu care s-a construit în lume. Aveai părul blond ca şi acum, dar scurt şi

nu era cârlionţat, şi aveai ochii verzi, foarte frumoşi. Ne-am cunoscut şi ne-am

îndrăgostit apoi...S-a cam terminat după o zi.

- Şi cum o cheamă pe executoarea mea ?

- Jenn. Şi o să vină şi de data asta.

- Din nou?! Nu mai vreau să păţesc nimic.

- Nimeni nu vrea. Din această cauză trebuie să ai grijă.

- Ok, ok. Acum plec. Ne mai vedem.

A ieşit din cafenea cu un bileţel în care era scris numărul lui de telefon şi s-a

îndreptat spre casă.

* După cinci luni*

Telefonul suna într-una. Sophia a fugit şi a răspuns.

- Da.

- Am crezut că ai păţit ceva! S-a răstit Alex.

- Nici la baie n-am voie să merg fără să-mi iau telefoul mobil cu mine ? A

întrebat ea enervată.

- Trebuie să ai grijă.

- Ştiu asta. În ultimele cinci luni numai asta îndrugi acolo. Am priceput. Ai zis

că în prima zi o păţeam. Au trecut cinci luni şi sunt încă întreagă, nici o vrăjitoare

nu mi-a făcut nimic. Mersi frumos.

- Nu ştiu ce se întâmplă. De obicei păţeai ceva...

68


- Poate a păţit ea ceva.

- Imposibil. Poate că încă nu te-a găsit. Cu toate că m-a urmărit mereu.

- N-o să se întâmple nimic! Calmă ... a început să zică Sophia când s-a auzit

un bubuit în faţa geamului.

„Cine poate să fie? E ora opt seara şi deja e întuneric. Nu-mi zice că a venit

acum executoarea mea...“ s-a gândit Sophia ridicându-se uşor din pat şi

îndreptându-se spre geamurile care erau închise şi peste care erau trase draperiile

verzi.

- S-a auzit ceva la geam, a şoptit ea abia auzit la telefon.

- Mai e cineva acasă cu tie?

- Nu, părinţii mei au plecat la nu ştiu ce congres. Şi cred că am o bănuială cine

vrea să intre în casă...

- Stai acolo şi nu fă nimic. Vin la tine cât de repede pot.

- Aha, deci dacă mă atacă stau şi nu fac nimic, ca şi o stâncă. Frumos gândit, a

zis ea ironic.

- Ştii ce-am vrut să zic...a spus el înainte să închidă.

Şi-a îndesat telefonul în buzunarul pantalonilor pe care îi purta şi s-a îndreptat

spre hol cu mare grijă, fiind cu ochii în patru, ca nu cumva o fată psihopată să sară

de undeva. A coborât şi când a ajuns în faţa şemineului din sufragerie a luat de

acolo una din uneltele de fier pentru întreţinerea acestuia.

„Să sperăm că această fată e om“ a gândit ea rotind cu pricepere în mână

obiectul.

A stat acolo în picioare lângă şemineu, când din interiorul acestuia a căzut o

bucată mică de cărămidă. Aceasta s-a apropiat încet, s-a lăsat în genunchi şi când

s-a apropiat destul de mult de deschizătura şemineului, cu inima deja bătându-i

extrem de tare, încât credea că o să-i sară din piept dintr-o clipă în alta, o fată a

strigat „Booooo“ şi a ieşit de acolo. Sophia a început să ţipe şi a căzut pe spate.

Fata care nu părea să aibă mai mult de douăzeci şi cinci de ani a coborât şi s-a

scuturat de cenuşă.

- Cred că surpriza mea a prins destul de bine, a spus aceasta râzând malefic.

- Ce vrei? A întrebat-o Sophia ridicându-se şi ascuzându-şi la spate arma

improvizată.

- Cred că deja ar trebui să ştii, a zis ea desenând în aer o cruce. Să te omor. Şi

acum să trecem mai repede la acţiune, pentru că mie îmi place de Alex! Eu sunt

aleasa lui, nu tu, dar el nu vrea să priceapă, aşa că o să te distrug de fiecare dată.

- Nu te-ai plictisit încă? A întrebat Sophia.

- Sigur că nu. Mereu îţi fac altceva. E destul de amuzant...

S-a apropiat cu viteză de ea şi i-a tras de la spate obiectul din fier.

- Crezi că acest lucru inutil poate să-mi facă ceva? Ha ha. Sunt eu om, dar nu

cred că o să-mi faci prea mult rău cu această armă a ta.

Sophia a împins-o de lângă ea şi a luat-o la fugă spre uşa din faţa casei. Când

a ajuns lângă ea şi a apăsat pe clanţă şi-a dat seama că era blocată din afară. „Mi-a

blocat ieşirile!! Nu pot să cred“ a gândit. A fugit apoi pe scări în sus, dar Jenn a

prins-o de piciorul stâng, astfel încât ea se împiedică şi se lovi cu bărbia de trepte.

69


A început să se zbată ca să scape şi într-un moment de neatenţie a lovit-o pe acea

nebună cu celălalt picior, în mână. Aceasta şi-a retras mâna rapid şi a început să se

schimonosească de furie şi durere. Sophia a luat-o la fugă pe scări în sus, iar când a

ajuns în camera ei a blocat uşa, punând dedesuptul clanţei spătarul unui scaun, şi-a

scos disperată telefonul şi l-a sunat pe Alex.

- Unde eşti? A spus ea aproape plângând. A venit şi vrea să mă omoare!!!

- Acum am intrat pe strada ta. Mai aşteaptă puţin.

- Grăbeşte-te ! a zis ea când scaunul din faţa uşii a cedat.

- Deja am obosit să tot fug după tine. Hai să terminăm odată, a zis Jenn

examinându-şi unghiile, apoi uitându-se la Sophia.

S-a apropiat de ea foarte repede şi a prins-o de gât ridicând-o în sus. Avea o

forţă foarte mare pentru o fată.

- Ia-ţi adio, a zis ea rânjind răutăcios.

A început s-o strângă atât de tare încât nu mai avea aer, când Alex apăru

răsuflând greu în spatele ei şi o îndepărtă de Sophia. Aceasta căzu jos, respirând cu

dificultate. Alex a început să se bată cu Jenn, dar aceasta câştigă până când acesta o

împinse pe fereastră şi aceasta căzu, decedând pe loc. Alex s-a îndreptat spre

Sophia şi a luat-o în braţe.

- S-a terminat, a zis el zâmbind.

- Da? A întrebat Sophia.

Acesta a aprobat şi apoi a sărutat-o gentil. Aceştia au avut până la urmă o

viaţă normală, fără ca cineva să-i despartă până când moartea nu a făcut-o, desigur.

Tehnoredactare şi grafică: Lucreţia Bîrz

ISSN 2068-9365

70


cdihcc nr. 3/2012 - · pdf filecloşca şi crişan“ din alba iulia 5 proiecte...

Documents