UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

LUCRARE DE DOCTORAT

„OMUL CEL NOU” ÎN CONCEPłIA ANTROPOLOGICĂ PAULINĂ

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINłIFIC Pr. Prof. Univ. Mons. VLADIMIR PETERCĂ

DOCTORAND CĂTĂLIN CRISTIAN RADU

BUCUREŞTI 2007

PLANUL REZUMATULUI

PLANUL REZUMATULUI ................................................................................................ 2

CUPRINS ............................................................................................................................. 3

NOUTATEA TEMEI ALESE ÎN SPAłIUL TEOLOGIC ROMÂNESC. ARGUMENT

............................................................................................................................................... 5

EXCURS ASUPRA PĂRłITLOR PRINCIPALE ALE LUCRĂRII DE DOCTORAT

………………………………………………………………………………………......... 10

EXPRESII ŞI NOłIUNI – CHEIE .................................................................................... 13

3

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................... 2

Abrevieri ................................................................................................................................ 4

În loc de prefaŃă ...................................................................................................................... 7

Cuvânt înainte ........................................................................................................................ 9

CAPITOLUL I Un portret reconstituit .......................................................................................................... 16

I.1. Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos – tablou biografic ................................................ 16

I.2. Lumea politică a Sfântului Pavel ............................................................................... 25

I.3. Contextul filosofic contemporan „Apostolului neamurilor” .................................... 36

I.3.1. Elenismul şi gândirea paulină ............................................................................. 37

I.3.2. Iudaismul elenistic .............................................................................................. 42

I.3.3. InfluenŃa mediului extra-biblic asupra gândirii teologice pauline ...................... 46

I.4. Coordonatele teologiei pauline .................................................................................. 55

I.4.1. Punctul central al gândirii teologice pauline ....................................................... 57

I.4.2. Bazele doctrinare ale teologiei pauline ............................................................... 59

I.4.3. Principalele repere ale teologiei Sfântului Pavel ................................................ 61

a. Universalitatea Evangheliei ............................................................................ 62

b. Dumnezeirea lui Iisus Hristos ......................................................................... 64

c. Iisus Hristos – Arhiereu şi Mântuitor prin jertfa Sa pe cruce ......................... 65

d. Unitatea de credinŃă a Evangheliei lui Hristos ................................................ 68

e. Realitatea învierii Mântuitorului Iisus Hristos ................................................ 70

f. CredinŃa ........................................................................................................... 72

g. Ierarhia bisericească ........................................................................................ 73

h. Virtutea – mărturia prezenŃei active a Duhului Sfânt ..................................... 75

i. Îndreptarea ...................................................................................................... 77

CAPITOLUL II ConcepŃia şi elementele filosofico-teologice ale antropologiei pauline .............................. 79

II.1. Excurs asupra terminologiei antropologice pauline ................................................. 79

II.1.1. Inima (ἡ καρδία) ................................................................................................ 82

II.1.2. ConştiinŃa (ἡ συνείδησις) ................................................................................... 84

II.1.3. RaŃiunea (ὁ νοῦς) .............................................................................................. 86

II.1.4. Sufletul (ἡ ψυχή) ............................................................................................... 89

II.1.5. Duhul omului (τὸ πνεῦµα) ................................................................................. 93

II.1.6. Carnea (ἡ σάρξ) ................................................................................................. 97

II.1.7. Trupul (τὸ σῶµα) ............................................................................................... 99

4

II.1.8. Omul trupesc şi omul duhovnicesc (ὁ ψυχικὸς ἄνθρωπος şi ὁ πνευµατικῶς

ἄνθρωπος) .................................................................................................................. 101

II.1.9. Omul cel vechi şi făptura nouă (ὁ παλαιός ἄνθρωπος şi ὁ καινὸς ἄνθρωπος) .................................................................................................................................... 104

II.1.10. Concluzie ....................................................................................................... 107

II.2. „Omul cel nou” în concepŃia antropologică paulină ............................................... 109

II.2.1. Iisus Hristos – „al doilea Adam” ..................................................................... 111

II.2.2. Fundamentul perspectivei antropologice pauline – “omul cel nou” ............... 115

a. CredinŃa ......................................................................................................... 121

b. Botezul .......................................................................................................... 124

c. Euharistia ...................................................................................................... 129

II.2.3. Comuniunea cu Hristos ................................................................................... 133

II.2.4. Alte caracteristici ale viziunii Sfântului Pavel asupra omului......................... 140

CAPITOLUL III Originalitatea antropologiei pauline ................................................................................... 150

III.1. Antropologia paulină şi cea vetero-testamentară .................................................. 150

III.1.1. Aspecte ale antropologiei Vechiului Testament ............................................ 152

III.1.2. ConvergenŃe între viziunea antropologică creştină şi cea mozaică ................ 164

III.1.3. Atitudinea Sfântului Pavel faŃă de Vechiul Testament .................................. 167

III.2. Antropologia paulină şi cea neo-testamentară ...................................................... 173

III.2.1. Evangheliile sinoptice .................................................................................... 173

III.2.2. Literatura ioanină ........................................................................................... 178

III.2.3. Celelalte scrieri ale Noului Testament ........................................................... 185

III.2.4. Concluzie ........................................................................................................ 188

CAPITOLUL IV

Viziunea antropologică creştină în patristica orientală şi occidentală ............................... 190

IV.1. Crearea omului ...................................................................................................... 192

IV.2. Elementele constitutive ale omului şi deplina unitate a acestora .......................... 193

IV.3. Omul – chip al lui Dumnezeu ............................................................................... 200

IV.4. Caracteristicile umanismului patristic................................................................... 207

Concluzii ............................................................................................................................ 218

Bibliografie ........................................................................................................................ 225

CURRICULUM VITAE .................................................................................................... 242

Riassunto ............................................................................................................................ 245

5

NOUTATEA TEMEI ALESE ÎN SPAłIUL TEOLOGIC ROMÂNESC

ARGUMENT

Despre Sfântul Apostol Pavel s-a scris mult şi se scrie şi astăzi. Dar oricât s-ar

scrie, acest lucru nu va fi de prisos niciodată, pentru că, pe de o parte, învăŃătura creştină

datorează mult ostenelilor acestui mare Apostol, iar pe de altă parte, pentru că bogata

personalitate a Sfântului Pavel este parcă inepuizabilă, este mereu vie, mereu actuală în

viaŃa creştină.

Dorim să precizăm de la bun început că, în ceea ce priveşte motivaŃia subiectului

abordat, alegerea antropologiei pauline drept temă pentru aprofundare în cadrul tezei de

doctorat a fost determinată, în primul rând, de actualitatea şi importanŃa sa, atât în viaŃa

societăŃii, cât şi a Bisericii. Problema omului stă astăzi în centrul preocupărilor teologilor,

filosofilor şi oamenilor de ştiinŃă. După ce rând pe rând disciplina filosofică principală a

fost metafizica, teoria cunoaşterii, sociologia, psihologia, filosofia culturii, astăzi pe primul

plan a apărut antropologia. Omul s-a relevat în faŃa conştiinŃei contemporane ca cel mai

complex, ca cel mai adânc dintre modurile realităŃii accesibile nouă. Trăim într-o epocă în

care se manifestă mai intens din punct de vedere ştiinŃific preocuparea faŃă de om, de

constituŃia fizică şi de structura sa spirituală, de fiinŃa umană în cea ce are ea specific, bun

sau rău. Iar Sfântul Pavel ne poate ajuta, studiind concepŃia sa antropologică, să-l privim pe

om în toată ampla sa valoare.

Antropologia, ca ştiinŃă, are mai multe înŃelesuri. În sens larg, antropologia este

doctrina despre om, dar termenul este folosit astăzi atât în teologie, cât şi în ştiinŃă.

Antropologia teologică se ocupă de om aşa cum este el prezentat în Sfânta Scriptură:

crearea lui de către Dumnezeu, alcătuirea lui. În schimb, antropologia ştiinŃifică este

ramura care s-a dedicat studiului omului ca atare, fără să Ńină seama de vreun context

religios, dar luând în considerare diferitele condiŃii de mediu în care a trăit omul, diferitele

6

culturi pe care le-a parcurs, diferitele rase care s-au format de-a lungul istoriei sale pe

pământ. Există totuşi diferenŃe foarte mari în ceea ce priveşte folosirea termenului

„antropologie” în sensul ştiinŃific, mai ales în privinŃa varietăŃii de subiecte incluse în

această disciplină de diferiŃi scriitori. Naturaliştii, de pildă, încadrează sub acest titlu istoria

naturală a rasei, în timp ce filosofii extind sfera termenului pentru a include psihologia,

sociologia şi etica, alături de anatomie şi de fiziologie. Trebuie remarcat faptul că această

diferenŃiere se aplică numai subiectelor incluse, nu şi metodelor de tratare; căci

antropologia ştiinŃifică nu este mai ştiinŃifică decât antropologia teologică, ci doar se ocupă

cu alte aspecte ale doctrinei despre om. În acest sens, Petre łuŃea, vorbind despre

antropologia creştină, spunea că, spre deosebire de antropologia filosofică, care defalcă

omul într-un viu limitat de biologia vârstelor, antropologia creştină are ca obiect omul

integral nemuritor, viul etern, moartea fiind doar o trecere în altă lume, superioară1.

Incontestabil că Sfântul Pavel are o antropologie, dacă aceasta este ştiinŃa despre

om în alcătuirea sa trupească şi sufletească. Dar o antropologie concepută numai în acest

sens nu acoperă şi nu formează partea cea mai importantă a antropologiei pauline. Sfântul

Pavel nu urmăreşte în examinarea constituŃiei trupeşti şi sufleteşti a omului un scop pur

descriptiv. Nu are intenŃia să ne înveŃe ce gândeşte el despre alcătuirea omului, ca să ne

impună eventual această concepŃie şi nici nu doreşte să ne instruiască în sensul ştiinŃelor

naturale şi să se oprească numai la atât. Datele de antropologie fiziologică paulină sunt un

auxiliar. Omul în epistolele pauline este considerat întotdeauna în raport cu Dumnezeu.

Necesitatea tratării unei antropologii pauline rezultă chiar din stadiul actual al

cercetării din domeniu. În această privinŃă, D. Stăniloaie arăta, acum mai bine de o

jumătate de secol, într-un omagiu adus Î.P.S. Nicodim, al doilea patriarh al B.O.R., că atât

în scrisul teologic catolic, cât şi în cel protestant problema antropologică deŃine un loc tot

mai însemnat. Un F. Ebner, un P. Wust, un T. Steinbuchel la catolici, un E. Brunner, un F.

Gogarten la protestanŃi, sunt numai câteva dintre numele cele mai reprezentative, care au

făcut din om o temă de o uriaşă importanŃă în cadrul teologiei, a doua ca importanŃă după

Dumnezeu, aşa cum se şi cuvine2. Din aceste motive ar fi de dorit să dea şi teologia

1 Cf. P. łuŃea, Omul. Tratat de antropologie creştină, Ed. Timpul, Iaşi, 2001, p. 194. 2 Cf. D. Stăniloaie, Elemente de antropologie ortodoxă, Bucureşti, 1946, p. 236.

7

ortodoxă mai multă atenŃie antropologiei. Teologii celorlalte confesiuni, spunea acelaşi

mare teolog român, aşteaptă cu viu interes precizarea doctrinei ortodoxe despre om. Dacă

în teologia ortodoxă greacă şi rusă au apărut studii semnificative de antropologie, de unele

dintre ele folosindu-se şi noi în elaborarea prezentei lucrări, în teologia română ortodoxă,

catolică şi protestantă aceste precizări, cu mici excepŃii, se lasă încă aşteptate. Putem

afirma chiar că, în ceea ce priveşte antropologia paulină, există o singură lucrare de

amploare în întreaga noastră teologie, indiferent de confesiune. Este vorba de lucrarea lui

G.T. Marcu , Antropologia paulină, apărută la Sibiu , în anul 1941. De atunci, putem găsi

numeroase articole şi studii, dar nici o lucrare care o să egaleze cel puŃin pe cea a lui G.T.

Marcu. Spunem aceste lucruri, deoarece în cadrul cursurilor de masterat, Ńinute la

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, am participat la elaborarea unui ghid

bibliografic privind contribuŃia literaturii teologice române la înŃelegerea personalităŃii şi

activităŃii Sfântului Apostol Pavel şi am avut astfel posibilitatea să cunoaştem care este

stadiul actual al cercetării, cu privire la viaŃa şi teologia Marelui Apostol. De aici a izvorât

şi dorinŃa de a scrie o lucrare de antropologie paulină, răspunzând, în acest fel, într-o mică

măsură, şi aşteptărilor Părintelui Stăniloaie.

Noutatea pe care o aduce această lucrare în spaŃiul teologic românesc constă, pe de

o parte, în faptul că tema aleasă a fost realizată într-un vacuum în ceea ce priveşte

antropologia paulină, aşa cum am arătat deja, contribuŃiile teologilor români formând doar

cadrul celor dezbătute, iar pe de altă parte în dificultatea alcătuirii şi precizării unei

antropologii pauline. Acest ultim aspect este de înŃeles, deoarece scrierile Sfântului Pavel

ne pun la îndemână o sumă de date antropologice cu ajutorul cărora se poate alcătui

sistemul antropologiei pauline, dar nu ne oferă sistemul însuşi, pentru că Sfântul Pavel nu a

urmărit să scrie tratate teologice, ci prin epistolele sale ocazionale a dorit să creeze un flux

de viaŃă nouă. Această viaŃă este viaŃa ἐν Χριστῷ, iar Sfântul Pavel a putut să spună cu

toată siguranŃa creştinilor din Colose că „viaŃa voastră este ascunsă cu Hristos întru

Dumnezeu”(Col 3,3), pentru că gustase el însuşi binefacerile acestei vieŃi, mai înainte de a

vorbi de ea cu copleşitoarea convingere care respiră din fiecare cuvânt al său. Cine este

acela dintre noi care, scriind unor prieteni sau tratând un subiect teologic, ar simŃi nevoia

să explice ce vrea să spună când vorbeşte, de exemplu, despre „mintea“ sau „spiritul“

8

uman? Premizele antropologice ale lui Pavel reclamă şi mai puŃină analiză şi discuŃie în

scrisorile sale decât premizele sale teologice. Însă noi, cei care încercăm să asistăm la

dialogul său teologic cu destinatarii scrisorilor sale, nu vom putea începe să înŃelegem

corect teologia lui Pavel fără să înŃelegem antropologia sa. Căci sufletul teologiei sale, ca şi

al credinŃei sale, era impactul revelaŃiei divine şi harului divin asupra omului. Scriind

despre acest impact, Pavel pornea de la nişte premize despre om, pe care trebuie să le

înŃelegem, dacă vrem să vedem cum revelaŃia şi harul au lucrat pentru Pavel în teologia şi

credinŃa sa.

Originalitatea abordării rezultă şi din tratarea multidisciplinară a antropologiei

pauline, atât din perspectivă biblică, cât şi patristică, filologică, etică şi filosofică.

Referitor la importanŃa acestui studiu pentru timpul în care trăim, trebuie să

precizăm că, înlăturând posibilitatea unirii Bisericilor creştine, inactuală deocamdată,

putem realiza, cel puŃin unitate de atitudine, în spiritul Evangheliei lui Hristos, faŃă de

atâtea probleme arzătoare ale contemporaneităŃii. Unitatea Bisericii ne-a fost dată spre a fi

păstrată. Dacă realitatea istorică a fost alta decât voia lui Dumnezeu, dacă această unitate a

fost vătămată până la pulverizare pe parcursul istoriei, noi, cei de astăzi, avem datoria să

încercăm cel puŃin refacerea ei parŃială. Iar studiul de faŃă, în care am integrat în mod

armonios doctrina catolică şi cea ortodoxă, reuşind din acest punct de vedere o lucrare de

antropologie paulină în spirit ecumenic, este o astfel de încercare.

Referindu-ne şi la utilitatea practică a cercetării noastre, trebuie spus că o

antropologie paulină oferă creştinului de astăzi într-un mod mai precis normativul

existenŃei sale. Căci lumea cea nouă nu este un vis generos, proiectat utopic în zarea

viitorului, ci o realitate vie, o realitate personală, concretă. „Înviere”, „creaŃie din nou” sau

„naştere din nou” sunt noŃiuni pauline sinonime pentru aceeaşi realitate: învierea fiinŃei

noastre prin participarea la viaŃa lui Hristos.

Cât priveşte contribuŃia personală în cercetarea izvoarelor biblice, patristice şi a

literaturii de specialitate, Ńinem să menŃionăm că, în abordarea subiectului nostru, am lăsat

de multe ori textele biblice şi patristice să grăiască de la sine şi să ne documenteze prin

propriile lor mărturii. Comentariile noastre s-au înscrise şi ele în graniŃele preceptelor

Noului Testament şi în cadrul gândirii patristice. Cu toate acestea, textul biblic şi cel

9

patristic nu ne-au limitat domeniul nostru de cercetare ştiinŃifică, dimpotrivă, ele ne-au

lărgit orizontul cunoaşterii şi ne-au pus la dispoziŃie noi piste de reflecŃie şi analiză

hermeneutică asupra unei teme care rămâne actuală atâta timp cât va exista omenirea.

Apostolul Pavel a întrupat în viaŃa sa pe ucenicul desăvârşit. El a fost ridicat pe

culmi de cunoaştere mistică neatinse decât de puŃini prieteni ai lui Dumnezeu. Tehnica

duhovnicească a transformării omului vechi, aflat sub stăpânirea păcatului, în capodopera

omului nou, îi aparŃine Sfântului Pavel. Avea chemarea şi avea pregătirea pe care le

implică o asemenea lucrare. Toată viaŃa sa ulterioară hristofaniei din apropierea

Damascului a fost o neîncetată pregătire de imitare a Modelului, Hristos. Din plinătatea

acestei trăiri în Hristos a izvorât învăŃătura sa despre omul cel nou. Sfântul Pavel însuşi

fiind expresia împlinită a omului celui nou. Un scriitor englez, într-o lucrare recentă,

mărturisea că deseori oamenii se întreabă când va apărea următorul pas în evoluŃie, pasul

care să ducă dincolo de om3. Dar în viziunea Sfântului Pavel acest lucru s-a întâmplat deja.

Un nou fel de om a apărut în Hristos, iar noua viaŃă care a început prin El trebuie să ajungă

şi în noi.

3 Cf. C.S.Lewis, Mere Christianity, Harper Collins Publishers, London, 2001, p. 86.

10

EXCURS ASUPRA PĂRłILOR PRINCIPALE ALE LUCRĂRII DE DOCTORAT

Teza de doctorat a fost elaborată la Universitatea din Bucureşti sub conducerea

ştiinŃifică a pr. prof. univ.dr., Monsenior Vladimir Petercă, rectorul Institutului Catolic din

Bucureşti.

Prin alegerea temei „Omul cel nou” în concepŃia antropologică paulină nu am

fost preocupaŃi să reconstruim antropologia paulină ca relicvă istorică cu valoare de

curiozitate sau anticariat, ci am dorit ca în primul rând, pe cât posibil, să ne punem în locul

Sfântului Pavel, pentru a vedea prin ochii săi, pentru a gândi ca el, făcând toate acestea

într-un fel în care să-i ajutăm pe ceilalŃi să poată aprecia în mod real clarviziunea şi

preocupările sale antropologice.

Cu privire la cuprinsul lucrării, menŃionăm că ea are patru capitole distincte.

Aceasta debutează cu un Cuvânt înainte, în care am argumentat necesitatea tratării

acestui subiect şi importanŃa lui în cadrul studiilor nou testamentare. De asemenea, am

prezentat stadiul cercetării actuale din domeniu, obiectivele pe care le-am avut în vedere,

actualitatea temei şi utilitatea practică a cercetării noastre, precum şi sinteza părŃilor

principale.

În primul capitol, intitulat Un portret reconstituit, am încercat să parcurgem

această reconstituire, atât prin înfăŃişarea unui tablou biografic şi a lumii politice de atunci,

cât şi prin creionarea contextului filosofic contemporan Sfântului Pavel şi a principalelor

sale coordonate teologice.

În al doilea capitol, care are ca titlu ConcepŃia şi elementele filosofico-teologice

ale antropologiei pauline şi care constituie chintesenŃa tematicii abordate, am arătat ce

gândeşte Sfântul Pavel despre om din punct de vedere ontologic, adică despre părŃile lui

constitutive şi despre configuraŃia sa morală, folosindu-ne de terminologia specific paulină.

11

În capitolul al treilea, care se numeşte Originalitatea antropologiei pauline, am

considerat că este necesar să studiem ce datorează antropologia paulină Vechiului

Testament şi în ce relaŃie stă ea cu viziunea despre om pe care o prezintă celelalte grupuri

de cărŃi sfinte ale Noului Testament. Este firesc să încerci să stabileşti apropierea dintre

acestea, ca să ajungi apoi la ceea ce formează specificul antropologiei pauline, adică

originalitatea ei.

În ultimul capitol al lucrării, intitulat Viziunea antropologică creştină în

patristica orientală şi occidentală, am prezentat antropologia SfinŃilor PărinŃi, ca punct

de plecare şi ca normă statornică pentru orice meditaŃie ulterioară asupra omului.

Reîmprospătarea cunoaşterii marilor adevăruri creştine din tezaurul patristicii este de

actualitate pentru viaŃa creştină de astăzi.

Concluziile scot în evidenŃă ideile-forŃă care ne-au stăpânit şi orientat în studierea

şi abordarea antropologiei pauline, subliniind elementul de noutate ale lucrării şi

importanŃa ei pentru timpul în care trăim. În fine, prin contribuŃia personală, metodologică

şi ştiinŃifică în tratarea acestei teme, am încercat totodată să reliefăm şi să reactualizăm

această învăŃătură neotestamentară.

Bibliografia de care ne-am folosit este bogată (294 de surse, cărŃi, studii şi articole)

şi bine structurată în ceea ce priveşte tradiŃia confesională din care provin autorii. Lista

bibliografică alcătuită nu conŃine toată literatura în materie, ci numai cea consultată.

Subliniem şi faptul că nu am intenŃionat să interacŃionăm în mod extensiv cu alŃi teologi,

cu toate că dialogăm cu ei pentru a demonstra că suntem la curent cu ceea ce se întâmplă în

studiile pauline.

12

EXPRESII ŞI NOłIUNI – CHEIE

Omul (ἀνθρώπος). Punctul de plecare în cercetarea terminologiei pauline va fi

însăşi noŃiunea de om (ἀνθρώπος). În scrisorile pauline, această noŃiune are mai multe

înŃelesuri, determinate fie de împrejurările în care o foloseşte Sfântul Pavel, fie de

necesităŃi care l-au obligat să apeleze la ea, însă, într-un cuvânt, noŃiunea aceasta exprimă

la Sfântul Pavel, ca de altfel pretutindeni în Noul Testament, mărginirea cugetării şi a

acŃiunilor omeneşti, în contrast cu Dumnezeu şi cu revelaŃia Sa.

Inima(καρδία),ConştiinŃa(συνείδησις),RaŃiunea(νοῦς),Sufletul(ψυχή),Duhul

omului(πνεῦµα),Carnea(σάρξ),Trupul(σῶµα). Pluralitatea înŃelesurilor din noŃiunile de

mai sus rezultă din elasticitatea terminologiei pauline. În realitate, Pavel nu ne descrie

omul în sine, ci descrie mai degrabă diversele relaŃii ale omului înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, aceşti termeni nu desemnau, realmente, părŃi ale omului, ci desemnau, mai curând,

aspecte ale omului întreg, văzut din perspective diferite. Cine vede în această parte a

antropologiei pauline numai elementul anatomic sau psihologic, acela nu a pătruns

gândirea Apostolului. Tot ceea ce spune Sfântul Pavel despre constituŃia omului ajută la

înŃelegerea deplină a concepŃiei sale despre mântuirea realizată în Hristos.

Omul trupesc şi omul duhovnicesc (ὁ ψυχικὸς ἄνθρωπος şi ὁ πνευµατικῶς

ἄνθρωπος). Pentru prezentarea condiŃiei religioase a omului contemplat de el, Sfântul

Pavel are o seamă de formule terminologice, care arată cât de departe sau cât de aproape

este acest om de viaŃa creştină, adică de Hristos. Aceste formule ne conduc la esenŃialul

antropologiei pauline. Ele împart viaŃa omului în două şi odată cu aceasta şi viaŃa omenirii.

Criteriul după care se operează această împărŃire este de ordin etic. Două grupe de astfel de

formule exprimă, cu o deosebită plasticitate, concepŃia Sfântului Pavel despre starea

13

morală a omului: omul trupesc şi omul duhovnicesc, omul cel vechi şi făptura cea nouă.

Sfântul Pavel stabileşte o deosebire între omul natural şi cel duhovnicesc. El

foloseşte adjectivele ψυχικὸς (natural) şi πνευµατικῶς (duhovnicesc) într-o oarecare

măsură în sensuri diferite faŃă de substantivele ψυχή şi πνεῦµα. Omul duhovnicesc este cel

ce are πνεῦµα pe care omul natural nu o posedă. Omul duhovnicesc se referă uneori la toŃi

credincioşii, iar alteori termenul este restrâns la aceia care au daruri speciale (I Cor 14,37;

Gal 6,1). Ideea de „duhovnicesc” nu este, în mod cert, rezervată pentru o clasă elitistă a

creştinilor. Mai important este că în mintea lui Pavel omul natural, pentru a deveni

duhovnicesc, are nevoie de harul dumnezeiesc.

Omul cel vechi şi făptura nouă (ὁ παλαιός ἄνθρωπος şi ὁ καινὸς ἄνθρωπος).

Examinarea locurilor din scripturile pauline, în care apar expresiile ὁ παλαιός şi ὁ νέος

ἄνθρωπος, ne ajută să aruncăm o privire sintetică asupra concepŃiei pauline despre omul

cel vechi şi făptura nouă. Noua existenŃă este în întregime numai lucrarea lui Hristos. Nu

există o legătură de creştere între vechi şi nou. La crucea lui Hristos este omorât omul

vechi faŃă de păcat, vechea existenŃă este ştearsă. Vedem că ὁ καινὸς ἄνθρωπος este

opusul lui ὁ παλαιός ἄνθρωπος. Omul cel nou este omul restabilit prin Hristos în condiŃia

religios-morală pe care o deŃinea înainte de păcatul lui Adam, este omul care reintră în

ascultarea lui Dumnezeu, este omul care consimte cu intenŃia dumnezeiască din momentul

creării, care l-a vrut să fie spre lauda măririi Sale.

CredinŃa, Botezul, Euharistia. Reconcilierea creştină generează o nouă

comuniune a omului cu Dumnezeu, pentru că ea a introdus un nou mod de existenŃă în

lumea omului, în care Hristos şi creştinul trăiesc, ca să spunem aşa, într-o simbioză. Omul

participă la această nouă existenŃă creştină prin credinŃă şi Botez, care-l încorporează în

Hristos şi în Biserică; această încorporare îşi găseşte consumarea sa specifică în Euharistie.

În Hristos(ἐν Χριστῷ). Expresia „în Hristos” exprimă la Sfântul Pavel ideea

comuniunii de viaŃă şi a legăturii interioare a creştinului cu Iisus Hristos, în care se mişcă

întreaga existenŃă a credinciosului şi din care trebuie să izvorască tot ceea ce săvârşeşte el.

A fi „în Hristos” înseamnă a fi în cea mai intimă comuniune cu Hristos.

14