conceptia filosofica a lui francis bacon

26
1

Upload: veruncik1991

Post on 29-Jun-2015

1.866 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

1

Page 2: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Continut

Introducere…………………………………………………………. 3

1. Conceptia filosofica a lui Francis Bacon……………………………. 5

2. Conceptia rationalista a lui Rene Descartes ……………………….. 8

Concluzie ………………………………………………………………….... 16

2

Page 3: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Introducere

Stiinta moderna se orienteaza spre necesitatile producerii materiale, spre

cunoasterea realitatii. In rezultatul noilor aprecieri a scopului si sarcinilor cunoasterii

se intesifica acumularea datelor concrete despre lucruri, fenomene si procese naturale.

In aceasta perioada se evidentiaza tendinta cunoasterii anumitor sisteme,

integritati.Savantii si filosofii discutau cu intensitate intrebarea despre esenta si

caracterul cunoasterii.In filosofia se evidentiaza interesul sporit pentru gnoseologie.

Caracterul senzitiv si practic al cunoasterii este completat de tendinta spre

sistematizare, crestere cantitativa si diferentiere. Toate acestea contribuie la

dezvoltarea gindirii teoretice, care isi propune sa sistematizeze o viziune integrala

asupra lumii, intemeiata pe date stiintifice. Concomitent cu dezvoltarea cunoasterii

senzoriale, empirice a lumii se dezvolta si gindirea matematica rationala, opusa

contemplarii spirituale, scolastice.

Noua stiinta si filosofia respinge metoda scolastica a epocii medievale, care

cerea acceptarea necritica a autoritatilor, dogmatismul, caracterul speculativ. Atit

cunoasterea empirica precum si cea rationala au condus la dezvoltarea stiintei ca

integritate , au format caracterul ei, au proiectat orientarile principale ale gindirii

filosofice care sau constituit in epoca moderna: --empirismul (Bacon) si rationalismul

(Descartes).

Sunt reevaluate principiile materialismului si elementele dialecticii.

Materialismul acestei epoci are un character mecanicist si metafizic. Mecanica,

subliniau cugetatorii epocii, ofera cheia descifrarii tainelor intregului univers.Ideile

despre conditionarea mecanica a fenomenelor si-au intarit pozitia odata cu

descoperirile lui Newton.In teoriile lui Newton cauzalitatea mecanica primeste o

argumentare fundamentala.Insa, cunoasterea miscarii nu presupune si cunoasterea

dezvoltarii in mecanica. Prioritate i sa oferit metodei metafizice.

3

Page 4: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Dezvoltarea stiintei a determinat aparitia unor schimbari radicale in gindirea

filosofica.Daca in epoca medievala filosofia colaboreaza cu teologia, in epoca

Renasterii cu arta si stiintele umanitare, apoi in epoca moderna sistemele filosofice

sunt intemeiate pe argumentari stiintifice solide. In fata filosofiei moderne sunt

inaintate problemele, in solutionarea carora cugetatotii trebuie sa tina cont:

a) De specificul stiintei noi (stiintele naturii, stiintele matematice experimentale,

care au pondere in structura stiintei moderne);

b) De faptul, cum stiinta cum a ocupat pozitia dominanta in teoriile conceptuale,

in filosofie;

c) De discutia dintre nominalism si realism, initiate in perioada medievala si

renascuta in secolul al XVII-lea.

O noua interpretare a esentei “Universaliilor” o expune empirismul si rationalismul.

Empirismul (experienta) reprezinta o invatatura gnoseologica, in care experienta este

unica sursa a cunoasterii. Este invatatura care il orienteaza pe om spre senzualism

(senzatie), conceptie gnoseologica, care recunoaste in senzatie unicul izvor al

cunostintelor adevarate.

Rationalismul (ratiune) invatatura gnoseologica, care neaga senzatia ca izvor unic al

cunoasterii. Cunostintele adevarate pot fi obtinute doar prin activitatea rationala a

intelectului uman. Subiectele centrale ale filosofiei moderne sunt problemele

gnoseologice.

4

Page 5: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Autorul “Noului Organon” printre primii cugetatori formuleaza constient

problema despre necesitatea elaborarii unei noi metode stiintifice de

cunoastere.Conceptia filosofica a lui Fr. Bacon raspunde necesitatilor, intereselor

fortelor sociale progresiste din timpul lui. Accentul pus pe cercetarile empirice, pe

cunoasterea naturii este dedus logic din interesele clasesi sociale dominante. Bacon

neaga filosofia ca contemplare si o prezinta ca o stiinta despre lumea reala, intemeiata

pe cunoasterea experimentala.Vorbind despre sensul, predestinarea si sarcinile stiintei,

Fr. Bacon mentioneaza ca sarcina suprema a cunoasterii consta in cucerirea naturii si

perfectionarea vietii umane. El mentiona ca: “cumostintele prezinta o putere”dar

putere adevarata pot avea numai daca ele sunt veridice sunt intemeiate pe verificarea

cauzelor reale a fenomenelor naturale. Numai acea stiinta este capabila sa biruie natura

si sa domine asupra ei, care este orientata spre cunoasterea legilor ei. Asadar, Bacon se

impotriveste constient disputelor speculative scolastice si isi propune sa cunoasca

lumea reala.

In elaborarea conceptiilor sale el porneste de al experienta. Bacon deosebeste

doua feluri de experiente: “rodnice”, scopul carora consta in ameliorarea conditiei

umane in mod nemijlocit si “de iluminare”, care urmareste cunoasterea legilor,

fenomenelor si proprietatilor lucrurilor.

Bacon elaboreaza conceptia despre “caracterul dublu” al sufletului uman.

Filosoful deosebeste sufletul rational, care intra in om datorita “inspiratiei divine” si

astfel devine obiect al investigatiilor teoretice. Al doilea tip--- sufletul sensorial, are

toate caracteristicile corporalitatii si este studiat de filosofie. Astfel , Bacon ofera

stiintei dreptul de a cerceta si psihicul uman. In calitate de premise a reorganizarii

stiintei Bacon propune critica scolasticii precedente si punerea la indoiala a tot ce pina

la moment era prezentat ca adevar. Numai asa, sublinia filosoful, vom descoperi

adevarul. Bacon era convins ca omul este capabil sa cunoasca adevarul. Bacon

5

Page 6: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

respinge logica silogistica a lui Aristotel, deoarece ea nu-l ajuta pe om sa descopere

adevarul. In locul metodei deductive el propune inductia. Logica inductiei reprezinta

pentru Bacon un mijloc pentru asigurarea veridicitatii cunoasterii, si posibilitatea

argumentarii bazelor teoretice ale stiintei. Drept baza logica reformei noii stiinte,

considera Bacon, trebuie sa serveasca teoria inductiei.

O conditie reformei stiintei este curatirea ei de rataciri, de “fantome” false,

inlaturarea piedicilor cunoasterii. Bacon deosebeste 4 feluri de “fantome” false, de

piedici a cunoasterii adevarului: “fantomele teatrului”, “fantomele genului”,

“fantomele pesterii”, “fantomul pietii”. “Fantomele genului” contin greseli comise de

om, cind judeca despre natura prin analogie cu viata sa( tendinta de a gasi scopuri in

“activitatea” naturii la fel ca si in cea umana). Daca “fantomele genului” provin din

neajunsurile natural ale ratiunii umane, care-s mai mult sau mai putin comune tuturor

oamenilor, apoi “fantomele pesterii” sunt un rezultat al existentei neajunsurilor

innascute a ratiunii umane. Avind un character individual, ele depimd de educatie,

deprinderi, gusturi. Celelate doua categorii de “fantome” au radacini adinci in viata si

realitatile sociale existente.“Fantomele pietii” (tirgului) apar in procesul comunicarii,

fiind transmise de cuvinte.“Fantomele teatrului” apar in stiinta din cauza insusirii

necritice a unor pareri, opinii, invataturi. Cunoasterea piedicilor, subliniaza Bacon, il

ajuta si-l invata pe om sa evite greselile.

Dupa cercetarea fantomelor ca piedici pe calea atingerii cunostintelor veridice,

Bacon isi expune metoda sa. Analizind cele doua metode de cercetare, existente pe

vremea lui: dogmatic si empirica. Bacon mentioneaza ca savantul care urmeaza

metoda dogmatic, porneste de la teze general-speculative si tinde sa deduca din ele

toate cazurile particulare, seaman cu un paianjen, care din el insusu isi tese plasa sa.

Savantul care utileaza metoda empirica se orienteaza spre acumularea maxima a

faptelor, aseamana cu o furnica, care fara nici o ordine cara in furnicar tot ce-i cade in

cale. Metoda adevarata, subliniaza Bacon, consta inprelucrarea rationala a

materialelor, primite din experienta. Savantul care utilizeaza aceasta metoda

6

Page 7: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

seamanacu o albina, care aduna din flori nectarul, si-l transforma in rodul activitatii

proprii. Bacon defineste metoda ca cale, ca mijloc de cercetare, ca unealta, care,

perfectioneaza capacitatea perceptiilor si a ratiunii umane.

Bacon elaboreaza si conceptia materialista despre forma. Prin forma filosoful

subintelege un gen de miscare a particulelor material, din care este constituit corpul.

Aceste particule insa, nu-s atomi.Savantul critica ideile atomistilor, mai ales cele

despre existenta vidului.Bacon neaga existenta vidului.Filosoful apreciaza timpul ca

pe o masura obiectiva a vitezei corpurilor materiale. Timpul este o calitate, o insusire

interna a materiei, care este compusa din durata schimbarii obiectelor material. Timpul

este unit organic cu miscarea. In opinia lui Bacon miscarea reprezinta o insusire

innascuta a materiei si este eternal. Bacon evidentiaza 19 forme ale miscarii, existente

in natura: oscilatiile, inertia, rezistenta, tensiunea, straduinta, spiritul vietii, apatia,

impresia etc. in opinia liu Bacon, stiinta adevarata studiaza cauzele. El evidentiaza 4

tipuri de cause: material, active, formale si limitate. In baza facultatilor omenesti

Bacon sistematizeaza o structura a stiintei.Evidentiind memoria, imaginatia si ratiunea

analitica, Bacon subliniaza ca istoria naturii si a societatii sunt intemeiate pe memorie;

poezia— pe imaginatie, iar filosofia, matematica, stiintele naturii au la temelia lor –

ratiunea nalitica. Dintre stiinte: fizica este apreciata, ca stiinta despre cauzele active;

metafizica ca stiinta despre cauzele finite dintre scopuri. In opinia lui Bacon,

matematica n-are scop propriu, este o unealta adaugatoare pentru stiintele naturii. In

clasificarea stiintelor, propusa de Bacon, un loc aparte le revine stiintelor despre om.

Omul este o parte a naturii, in care se unesc corpul cu sufletul. Bacon deosebeste

filosofia ca stiinta despre corp si psihologia ca stiinta despre suflet.

In contextul analizeisociale Bacon se pronunta pentru intarirea situatiei clasei

burgheze. Societatea lui ideala existent pe o insula legendara--- Benzalma, descrisa in

“Noua Atlantida”, are ca prototip societatea engleza contemporana lui. Pe insula exista

divizarea in bogati si saraci.Un rol important in viata societatii i se atribuie religiei

crestine, dezvoltarii stiintei si tehnicii.

7

Page 8: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

2.Conceptia rationalista a lui Rene Descartes

Prin dorinta de a reforma intreaga filosofie Rene Descartes apartine timpului sau.

O trasatura caracteristica a secolului al XVII- lea, evidentiata de Constantin Noica--

este iesirea de sub autoritate. Descartes doreste sa fie singur. Ca savant cunoscut

(matematician, fizician, fiziolog) Descartes aplica geometria analitica in mecanica,

demonstreaza realitatea miscarii si a repaosului, descopera legitatea actiunii si contra

actiunii.In astronomie dezvolta ideea despre dezvoltarea naturala a sistemului solar. In

domeniul filosofiei scrie patru lucrari fundamentale: “Regulae ad directionem

ingenii”, “Discurs asupra metodei”, “Principiile de Filosofie”, “Meditatii metafizice”

etc.

Metoda, care o credea valabila pentru toate mintile era cea geometrica.Lucrarea

“Regulae ad directionem ingenii”, publicata postum prezinta o expunere serioasa a

noii metode. Mintea intelege cu atit mai bine adevarul cu cit imbratiseaza un cimp mai

mare de stiinte si cu cit e in stare prin comparatie, sa scoata din ele stiinta

intelepciunii, care e una peste tot. Vorbind despre metoda sa, Descartes mentioneaza

ca nu trebuie sa cercetam “decit acele lucruri pe care mintea noastra pare a le putea

cunoaste in chip indoielnic”. Descartes este convins ca este pierdere de timp sa te

ocupi cu stiintele in care iti dai seama de la bun inceput ca nu vei ajunge la o

cunoastere deplina a lucrurilor. In timpul lui Descartes astfel de stiinte arau numite

“curioase”. Notiunile de baza ale matematicienilor sunt limpezi de la sine, adevarurile

deduse din ele sunt clare prin felul cum s-a facut deductia, asa incit avem aici un

exemplu de siguranta deplina a cunostintelor noastre. Descartes subliniaza ca trebuie

sa urmam acest exemplu. Filosoful mentioneaza ca sunt doua cai de cunoastere: cea

mai importanta—intuitia, datorita careia ne putem ridica pina la notiunile simple, de la

care trebuie sa pornim in cunoastere. A doua metoda—deductia (filosoful o mai

numeste inductie sau enumeratie), gratie careia putem merge prin intuitive si astfel

putem descoperi conostintele ascunse. Metoda prezinta o schita de teorie a cunoasterii.

Dupa ce am stabilit cum cunoaste spiritul nostru, trebuie, subliniaza filosoful, sa

8

Page 9: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

urmarim cu atentie, ca sa nu luam nimic fals drept adevarat. Apoi vom cauta sa

dobindim o cunoastere desavirsita, o cunoastere a tuturor lucrurilor.

In cartea a doua, autorul arata cum trebuie de ajutat intelectul, in activitatea sa si

de ce fel de instrument trebuie sa se foloseasca. Din moment ce este cautata forma cea

mai simpla de formulare a problemei, Descartes propune comparatia cu altceva. In

baza comparatiei putem deduce ca el este asemanator, identic sau egal cu ceva dat.

“Intreaga cunoastere ce nu se capata printr-o intuitie simpla si pura a unui lucru se

capata prin compararea a doua sau mai multe lucruri”. Continutul cunoscut al cartii a

doua explica in termeni matematici metoda propusa de filosof. In perioada proiectarii,

scrierii si editarii “Discurs asupra metodei”(1628-1637) Descartes marturiseste initial

ca doreste sa alcatuiasca un mic tratat de metafizica. Fiind preocupt de unele probleme

stiintifice care se discuta la intersectia fizicii, astronomiei si cosmogoniei, filosoful

scrie un adevarat Tratat despre Lume. Aflind despre condamnarea Galileo

Galilei(1633), temator de biserica cum era, Descartes decide sa nu-si mai publice

tratatul. Dar dorinta de a-si intretine autoritatea pe care reusise s-o cucereasca printre

contemporanii sai, il determina sa aleaga din tratatul amintit ceva capitole ( mai

impresionante), la care adaoga un mic tratat de geometrie. In prefata lucrarii “Discurs

asupra metodei”, autorul subliniaza ca continutul ei reflecta o istorie a vietii si gindirii

sale trecute.Asadar “Discurs asupra metodei” explica mai putin metoda decit prima

lucrare analizata.Este compusa din 6 parti (capitole). Primele doua capitole include

istoria vietii si activitatii autorului inainte de descoperirea metodei. Descartes

inainteaza in fata metodei patru cerinte:

1) A nu primi niciodata un lucru drept adevarat, pina n-a fost cunoscut in mod clar.

Filosoful ne invata sa ne ferim de graba si de prejudecati, sa cuprindem in judecatile

noastre doar acele lucruri care s-ar infatisa spiritului nostru atit de clar, incit sa nu

existe nici un prilej de a le pune la indoiala.

9

Page 10: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

2) A imparti fiecare, dintre problemele luate in cercetare in atitea subprobleme,

cite vor fi cu putinta si cite vor fi cerute spre o mai buna rezolvare;

3) A-si indruma cu rinduiala gindurile, incepind cu obiectele cele mai simple si

mai lesne de cunoscut, spre a ne ridica incetul cu incetul, ca pe niste trepte, pina

la cunoasterea celor mai compuse si presupinind o rinduiala chiar intre cele care

nu se insiruie in mod firesc unele dupa altele;

4) A face peste tot enumerari atit de depline si a arunca priviri atit de

cuprinzatoare, incit sa fim siguri ca n-am lasat nimic deoparte.

Redusa la aceste cerinte metoda lui Descartes pare simplificata, insa autorul nu doreste

sa analizeze in continuare secretele ei. El se orienteaza spre alte chestiuni, pe care doar

le formuleaza, anunta existenta lor, dar le va solutiona in alte lucrari. Analizata in

intregul ei continut “Discurs asupra metodei” propune o reforma a stiintelor, explica

necesitatea unei noi metafizici.Aceasta chestiune autorul o sulutioneaza in lucrarea

“Meditatii despre Prima Filosofie”.

Cuprinsul “Meditatiilor…” este divizat in 6 capitole, fiecare oferind cititorului cite

o meditatie despre problemele mari de metafizica. Primul capitol reaminteste aspecte

ale metodei carteziene, indeosebi de aspectul reducerii. Este necesar, sublinia

Descartes, ca omul sa se desprinda de toate parerile luate drept bune. Pentru a

argument aceasta teza, filosoful se intreaba: Cum se capata cunostintele noastre?

Raspunsul este evident: obtinem cunostintele prin simturi. Descartes ne marturiseste,

ca si-a dat seama ca simturile sunt inselatoare si a inceput sa mediteze. Concluziile

facute le fundamenteaza pe analiza asemanarii dintre starile de vis si de veghe.

Caracterizind aceste stari, filosoful conchide ca putem pune la indoiala orice continut

al gindirii noastre. Sa ne imaginam ca cerul, pamintul, figurile, sunetele, tot ce exista

in afara de noi , poate fi considerat, sa ne inchipuim chiar propriul nostru corp si

simturile noastre iluzorii, sa aruncam valul indoielii peste toate lucrurile si

cunostintele ce erau pina acum acceptate. In felul acesta nu vom ajunge poate la o

cunostinta, dar ne vom feri de a fi inselati.

10

Page 11: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

A doua meditatie ne propune sa urmam calea inapoi, spre cunostinte si lumea

fizica. Este vorba de atingerea unor cunostinte sigure, adevarate.Un punct bine

statornicit, care nu poate fi pus la indoiala, este de ajuns pentru a reface inapoi calea

strabatuta. Prin mai multe combinatii logice Descartes ajunge la concluzia: a gindi este

singurul lucru care-i apartine omuluicu adevarat. El subliniaza: de toate celelalte

lucruri m-as putea desprinde, numai de gindire nu. Deci sunt atita vreme cit gindesc,

iar intelesul lui ar fi “nu este altul, pentru om, decit a gindi”. “A gindi” este descifrat

de autorul “Meditatiilor…” in felul urmator—ma indoiesc, inteleg, concept, affirm,

neg, vreau, imaginez, simt. Descriind exemplulbucatii de ceara si a calitatilor ei redate

de simturi ( forma, duritate, culoare, etc.), filosoful ajunge la argumentarea

rationalismului sau. Daca topim ceara, atunci toate insusirile enuntate de simturi

dispar. Dupa schimbarea starii acelei bucati de ceara ne dam seama, subliniaza

Descartes, ca ea are un fel de a fi dincolo de caracterele corporale, pe care le

cunoscusem. Filosoful conchide: realitatea, lucrurile, fenomenele, procesele… nu pot

fi cunoscute prin imaginative si simturi, ci prin spirit. O anumita patrundere a

spiritului este in masura sa ne incredinteze de existent unui lucru sau a altuia. Toate

mijloacele care ne ajuta sa cunoastem sau sa concepem alte existente decit propriul

nostru spirit, nu fac decit sa verifice natura acestuia.

In a treia meditatie filosoful cauta garantiile adevarului bazat pe notiuni simple.

Pentru aceasta el analizeaza facultatile mintii, pe care le imparte in: idei, afectiuni,

judecati. Descartes subliniaza ca ideile si afectiunile nu pot fi gresite. Ideile pot fi de

trei feluri: innascute, venite din afara sau nascocite de noi insine. Concomitent caile

ratiunii noastre ne sugereaza: trebuie sa existe tot atita realitate intr-o cauza eficienta,

cit este in efectul ei. Ideile pot cel mult sa decada din perfectiunea lor anterioara,

intilnita in sinul cauzei.

Stabilind ca mintea omeneasca poate da socoteala de toate ideile, inafara de

ideea lui Dumnezeu, Descartes descrie: Atributele lui Dumnezeu sunt atit de

desavirsite, incit, ne putind veni de la mintea noastra, reiese ca deriva din insasi faptul

11

Page 12: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

existentei sale. Dumnezeu exista, de vreme ce noi, finite nedesavirsite, il putem gindi.

Mai mult ca atit, acum noi intelegem ca el exista si prin faptul existentei noastre, nu

numai al gindirii noastre: caci nimic nu ne poate da socoteala de existent noastra si de

conservarea ei, decit existent unui creator. Dupa un sir de explicatii filosoful conchide

ca perfectiunea principala a lui Dumnezeu este unitatea si simplitatea finite sale. Noi

suntem creatia lui Dumnezeu care a introdus in noi ideea desavirsirii sale.

Cunoasterea perfectarea lui Dumnezeu, il conduce pe filosof sa mediteze asupra

cauzei greselilor. In meditatia a patra, greseala etse apreciata nu ca un cusur, ci prin

absenta desavirsirii, perfectiunii. Cind analizam cauza greselilor noastre, subliniaza

Descartes, e bine s-o privim in toata complexitatea ei. Cauza, filosoful, o coreleaza cu

doua facultati: intelectul si vointa. In intelectul nostru, nu salasluieste si nu poate fi

vre-o eroare. Atit intelectul, cit si vointa nu pot fi cauza erorilor noastre, ceea ce ne

face sa gresim e numai proasta lor intrebuintare. Cit in intelect se gaseste o mare

claritate, vointa este determinata in mod hotarit. Daca intelectul nu are o cunoastere

desavirsita, vointa ramine indiferenta. In schimb, daca vointa, care e cu mult mai

intinsa decit intelectul, nu intelege sa se restringa la limitele acestuia si incearca sa

ajunga chiar la lucrurile pe care nu le cunoastem, explica, atunci mintea noastra se

rataceste, alege ceea ce fals drept adevar si cade in greseala. Creatorul ne-a oferit

libertatea sa adaptam noi insine facultatile noastre: este vina noastra, conchide

filosoful, ca nu stim sa ne folosim cum trebuie de ele.

Finisind a cincea meditatie, filosoful ne invata sa deosebim adevarul de fals si

ajunge la formularea unui criteriu de imbogatire a cunostintelor: criteriul claritatii si

distinctiei ideilor. Analizind ideiile clare si distincte, filosoful subliniaza sa stim ce

este lungimea, latimea si adincimea, cunoastem dimensiunile intinderii, precum si

unele proprietati ale ei. Sunt clare si distincte notiunile ce prezinta numerele, figurile,

miscarea etc. ceea ce ne asigura de adevarul acestor cunostinte este si faptul ca ele nu

ne vin pe calea simturilor.

12

Page 13: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Meditatia a sasea il conduce pe filosof spre recunoasterea existentei lucrurilor

singulare, exterioare, materiale. Asemenea lucruri pot exista, subliniaza Descartes,

macar in masura in care le consideram ca obiecte ale demonstratiei geometrice, caci in

aceasta masura sunt clare si distincte. Intrebindu-se daca pot exista lucruri exterioare si

cunostinte adevarate despre ele dincolo de cele argumentate geometric, Descartes

ajunge iarasi la descrierea inselaciunii simturilor. Dupa mai multe argumente in

favoarea tezelor expuse in “Meditatia intii” Descartes subliniaza: aceasta nu inseamna

ca trebuie sa punem la indoiala chiar ceea ce ne infatiseaza simturile.

Argumentind noua atitudine fata de simturi filosoful analizeaza prezentarile

despre om. Despre noi putem spune ca suntem fiinte ce gindesc. Cit despre forma

corpului avem ideea ca este intinsa (si nu gindeste de loc). Asa cum aceste cunostinte

sunt capatate in conformitate cu criteriul adevarului, putem afirma ca spiritual

nostrum, care nu este intins, dar gindeste, este altceva decit corpul nostrum, care nu

gindeste, dar este intins. Facultatile : imaginatia si simturile apartin spiritului, iar

capacitatea de a schimba locul, luind diverse pozitii in spatiu—apartine corpului.

Spiritual este indivizibil, corpul divizibil. Lucrarea “Meditatii asupra Primei Filosofii”

reflecta spiritual cartezan. Ea se inspira din cele doua moment ale metodei: momentul

renuntarii la tot ce ne pare adevar, renuntare dusa pina la indoiala metodica, pina la

consecinte cele mai indepartate: al doilea moment pozitiv—folosirea pentru progresul

in materie de cunoastere a criteriului claritatii si distinctiei in idei.

In anul 1644 este publicata lucrarea “Principiile Filosofie”, in care autorul isi

cristalizeaza sistemul filosofic. Lucrarea este dedicate principesei Elisabeth. In

traducerea franceza, realizata de abatele Picot in anul 1637, in prefata lucrarii este

publicata o scrisoare a filosofului, care contine citeva idei interesante. In primul rind,

merita atentie analogia, pe care o cerceteaza Descartes. El isi compara ideile cu cele

expuse in antichitate de Platon si Aristotel, evidentiind realizarile sale, pe care le

datoreaza metodei adoptate. Continutul celei de a doua idei este ca nu exista nici un

spirit sanatos, care n-ar fi in stare sa dobindeasca invataturi cu privirea la cele mai

13

Page 14: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

inalte stiinte, daca, bineinteles, este indrumat cum trebuie, ceea ce in viziunea lui

Descartes inseamna: daca este inarmat cu o metoda buna. A treia ideie, care merita sa

fie cunoscuta si apreciata, ne comunica intelegerea autorului a filosofie. Este vorba

despre comparatia celebra a filosofiei cu un arbore, ale carui radacini sunt metafizica,

trunchiul fiind fizica si ramurile care ies din acest trunchi, sunt toate celelalte stiinte,

printre care filosoful mentioneaza doar trei: medicina, mecanica si morala.

Lucrarea “Principiile Filosofie” este compusa din 4 parti. Prima parte este

consacrata principiilor cunoasterii si include analiza filosofica a metodei, teoria

cunoasterii si metafizica. A doua parte, numita “Principiile lucrurilor materiale”

demonstreaza procedeele prin care ne putem incredinta ca exista corpuri materialeeste

definit spatiul;se vorbeste despre masura acceptarii vidului, despre miscare. In

concluziile acestei parti vom descoperi convingerea autorului manifestata in faptul ca

nu exista alta materie a lucrurilor corporale decit care poate fi impartita ( intindere),

figuarata ( forma), aflata in miscare ( deplasarea fizica), adica ceea ce in geometrie se

numeste cantitate. In partea a treia autorul isi expune conceptiile cosmogonice si

astronomice. Omul, considera Descartes, nu poate intelege scopul pentru care a fost

creata lumea, dar datorita principiilor ce le aminteste mai sus pot fi banuite mai multe

lucruri privitoare la orinduiala cosmica. A patra parte este dedicata pamintului. Pentru

a-si incheia logic lucrarea, moment observat de autor, ar fi trebuit scrise inca doua

parti: a cincea—despre planta si animale, si a sasea—despre om. Neavind posibilitate

sa-si realizeze posibilitatile in aceste domenii, Descartes se multumeste doar cu niste

schite. El isi apreciaza aceasta lucrare prin formula: “cartea mea cea mare” care

expune sistemul filosofic.

In anul 1649 apare tratatul intitulat “Les passions de l’amee” \ “pasiunile

sufletului” , in care filosoful subliniaza ca pentru o buna cunoastere a sufletului este

nevoie sa deosebim functiile de cele ale corpului, apoi sa aratam raporturile lui cu

acestea.

14

Page 15: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Metodologia rationalista a lui Descartes nu neaga necesitatea diviziunii lumii

(realitatii) in parti componente, dar, dimpotriva, o presupune.Metoda propusa trebuie

utilizata atit in cunoasterea stiintifica, precum si in cea filosofica. Din timpurile lui

Descartes metoda stiintifica primeste statut de procedeu, pe care i-a permis stiintei sa

se orienteze nu la unele descoperiri , dar sa se concentreze asupra investigatiilor

planificate, organizate, care il conduc pe savant spre cunostinte adevarate.

15

Page 16: Conceptia filosofica a lui Francis Bacon

Concluzie

In aceasta perioada se evidentiaza tendinta cunoasterii anumitor sisteme,

integritati.Savantii si filosofii discutau cu intensitate intrebarea despre esenta si

caracterul cunoasterii.In filosofia se evidentiaza interesul sporit pentru gnoseologie.

Empirismul lui Bacon ne ofera o invatatura gnoseologica bazata pe experienta a

cunoasterii.El ne ofera o metoda de cunoastere a lumii prin senzualism.

Descartes propune o noua conceptie filosofica, incentrul careia se afla subiectul

cugetator. Cautind izvorul, criteriul cunostintelor adevarate asa cum au facut-o si altii,

Descartes ajunge la concluzia ca acesta nu trebuie cautat in experiment, dar in

domeniul ratiunii, a intelectului, a creierului, a spiritului uman. Conceptia lui Rene

Descartes a reflectat necesitatile timpului, in parte a oferit solutii problemelor lui,

partial a deschis noi domenii si aspecte, care ulteriorvor fi studiate si analizate, in mod

deosebit de Leibniz si Spinoza, de alti cugetatori.

16