casa crestinului - ghidul pract

8/3/2019 Casa Crestinului - GHIDUL PRACT

1/42

GHIDUL PRACTIC AL

CRESTINULUI ORTODOX

Casa crestinului

EDITURA BIZANTINA

Bucuresti, 1997

Ce trebuie sa stim despre:

CASA CRESTINULUI

CUPRINS

Prefata

Rugaciunea la punerea temeliei casei noi

o Anuntarea preotului

o Ce trebuie sa pregatim pentru slujba?

o Ce slujba savarseste preotul?

o Cand se poate savarsi slujba?

o Sfantul patron sau ocrotitor al casei

o Cateva explicatii legate de obiectele folosite la slujba

o De ce aprindem lumanari la slujbe sau cand facem rugaciuni?

o Cum trebuie sa fie lumanarile?

o De ce tamaiem?

o Tamaia alunga fortele raului

o Cum se aprinde tamaia?

o Ne vorbeste Biblia despre folosirea lumanarii si a tamaiei?


2/42

o De ce stropim cu apa sfintita?

Binecuvantarea casei noi in care va locui cineva pentru intaia oara

o De ce facem sfintirea casei noi?

o Ce trebuie sa pregatim pentru sfintirea casei noi?

o Icoanele pentru casa noua

o Pomelnicul familiei

o Unde si cum stam la slujba?

o Slujba sfintirii apei si rugaciunile speciale

o Sfintirea undelemnului

o Stropirea casei cu apa sfintita

o Desp re alungarea raului

o Ungerea casei cu undelemn sfintit

o De ce se unge casa cu undelemn sfintit?

o Citirea Sfintei Evanghelii

o Ectenia intreita sau rugaciunea staruitoare

o Binecuvantarea prinoaselor sau a bucatelor

o Agapa

o Cand se poate savarsi slujba de binecuvantare a casei noi

o Crucea pe casa

Sfestania

o Ce este sfestania?

o De ce facem sfestanie?

o Cand putem sau cand trebuie sa facem sfestanie in casa?

o Sfestania din luna martie

o Sfestania dupa ce am avut in casa un deces


3/42

o Ce trebuie si cum trebuie sa ne pregatim pentru sfestanie?

o Care sunt actele principale savarsite de preot in timpul sfestaniei?

o Rugaciunile de la inceput si tamaierea casei

o De ce rugam pe Maica Domnului si pe sfinti sa se roage pentru noi?

o Citirea Sfintei Evanghelii

o Ectenia mare

o Rugaciunea de sfintire a apei

o Afundarea Sfintei Cruci in apa si strop irea cu apa sfintita

o Ectenia finala pentru p azirea casei de tot raul

Rugaciunea pentru casa ce este tulburata de duhuri rele

o Exista duhuri rele?

o De unde putem sti ca locuinta noastra este tulburata de duhuri rele?

o Ce slujba savarseste preotul cu acest prilej?

o Cum ne pregatim pentru aceasta slujba?

Slujba care se face la casa sau la locul ce sunt suparate de farmece sau descantece

o Ce sunt farmecele sau descantecele?

o Ce slujba se face cu acest prilej?

Alte rugaciuni legate de casa sau gosp odaria crestinului

Icoana din casa

o De ce punem icoana in casa?

o Icoana este o prezenta a celui infatisat in ea

o Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care suntinfatisati in ele

o Icoana, fereastra sp re adevaratul Dumnezeu

o Ce fel de icoana trebuie sa punem in casa?

o Icoana daruita


4/42

o Icoana de familie

o Sfintirea icoanei

o Locul icoanei in casa

Locul de rugaciune

o Candela

o Catuia

Biblioteca crestinului

o Biblia sau Sfanta Scriptura

o Cartea de rugaciuni

o Ceaslovul

o Psaltirea

o Vietile Sfintilor

o Calendarul

o Proloagele

o Catehismul sau invatatura de credinta

o Patericul

Prefata

In ciuda celor cateva decenii de ateism militant, romanii au ramascrestini in majoritatea lor. Ne marturisim credinta noastra si vrem sa o

pastram si sa o transmitem copiilor nostri, socotind-o ca pe o mostenire demare pret in care ne punem nadejdea renasterii neamului nostru. Radacinileadanci ale credintei in sufletul romanului, respectul fata de traditiilecrestinesti ale parintilor l-au ajutat pe acesta sa se tina legat de Bisericaneamului sau, fie si numai prin firele catorva randuieli importante de caren-a putut nicicum sa se desparta. Nu stim daca toti romanii s-au mai rugat,au postit, au cinstit sarbatorile, dar stim ca aproape toti, cu foarte rare


5/42

exceptii, si-au botezat copii, s-au cununat la biserica, si-au inmormantatparintii si i-au pomenit dupa randuiala crestineasca. De multe ori toateacestea se faceau numai in virtutea traditiei. Aceasta fidelitate fata detraditia si de credinta mosilor si stramosilor este o virtute incontestabila aromanilor si oricum laudabila. Romanii s-au indepartat de Biserica, auuitat si neglijat multe din randuielile vietii crestinesti, dar nu s-au lepadatde ea. Nu a fost putin lucru. Slava Domnului pentru toate! Cu timpul insamulti dintre noi am pierdut sensul, rostul acestor lucruri, nu mai stim de ce

se savarsesc, cand, cum, nu mai stim ce trebuie sa facem cand ni se nasteun copil, cand este cineva bolnav, cand trebuie sa botezam, cand trebuie sacununam sau sa ne cununam, cand trebuie sa mergem la biserica. Nu mai

stim ce trebuie sa facem cand intram in biserica, de ce aprindem lumanari,care este randuiala slujbelor, ce trebuie sa facem cand cineva din familianoastra se apropie de moarte, ce trebuie sa pregatim pentru inmormantare,

cum si de ce ne spovedim si cate alte lucruri care altadata faceau parte dinviata de fiecare zi a romanilor, erau cunoscute de toata lumea, iar acum

par a fi greu de inteles. E bine sa le facem pentru ca asa am mostenit de laparintii nostri, e bine sa respectam traditia, dar e mai bine sa si intelegem,cu un efort minim, rostul acestor lucruri care constituie esenta spiritualitatii

si a culturii noastre crestine, continutul vietii crestinesti.

Ca preot si ca teolog m-am confruntat in ultimii ani cu nevoia tot maiacuta, exprimata insistent de cei din jurul meu, de a intelege intregcomplexul de randuieli, acte, gesturi, obiecte legate de Biserica si de viatacrestina. Oamenii, mai ales tinerii, v or sa stie ce se intampla si care esterostul celor ce se intampla in Biserica si in viata crestinului. Ce trebuie sa

facem si de ce trebuie sa facem anumite lucruri.

A sosit timpul sa stim mai multe despre identitatea noastra de crestini simai ales despre viata noastra crestineasca, sa intelegem lucrurile pe care le

facem. Sunt lucruri simple, comune, care nu cu mult timp in urma nici nutrebuiau explicate pentru ca toata lumea le stia si le intelegea.

De aceea ne-am hotarat sa elaboram un ghid practic pentru crestinulortodox, in care ne propunem sa luam f iecare moment din viata crestinului

si sa aratam ce trebuie facut, cum trebuie si de ce trebuie facut. Vomincerca sa explicam pe parcursul ghidarii si rostul obiectelor care fac partedin randuiala unui moment sau altul, a unei slujbe sau a alteia: ce estelumanarea, icoana, prescura, tamaia, cadelnita, candela, crucea, coliva,etc., pentru a intelege ca toate acestea nu sunt lucruri gratuite si fara sens,


6/42

ci sunt manifestari autentice ale unui anume mod de viata foarte profund sicoerent. Adeseori, pentru ca nu mai inteleg sensul lor, multi dintreconationalii nostri si inca nu cei mai simpli, ajung chiar sa fie deranjati deele, sa le dispretuiasca si sa le considere anacronice, zambind compatimitorla adresa celor care traiesc inconjurati de acestea. Cred ca este suficient sa

subliniez inca odata faptul ca tot ceea ce constituie spatiul bisericesc, viatabisericeasca si viata crestineasca, intregul complex de acte, obiecte, slujbe,randuieli, bogatia extraordinara de obiceiuri legate de viata crestinaexprima un mod de viata foarte constient si coerent, un anume mod de atrai, reprezinta o cultura anume, expresie a unui mod de trai, la randul sauintemeiat pe o credinta extrem de profunda si unitara, pe o filosofie deviata explicita.

Ma intreb adeseori cum a fost posibil sa ne ignoram atat de mult propria

cultura si spiritualitate? Sa ne preocupe insistent traditiile si obiceiurilecelor mai neinsemnate triburi si popoare ale pamantului, sa ne socotimignoranti necunoscand culturi demult apuse, sa ne rusinam daca nucunoastem cultura miceniana, traditiile indienilor, dar sa nu consideramignoranta necunoasterea propriei spiritualitati si culturi. Sa nu ne rusinamin nici un fel de faptul ca nu stim care este rostul crucii de la mormant intr-o tara presarata de cruci si in care inca nu se inmormanteaza nimeni f aracruce la capatai, de faptul ca nu stim cand se aprind si de ce se aprindlumanari de cetatenii unui popor in casa carora nu lipseste lumanarea; sanu ne imputam faptul ca nu raspundem la permanenta provocare pe care oconstituie miile de biserici de care ne izbim cu privirea numai la cativa paside la iesirea din casa oriunde ne-am afla in aceasta tara s.a.m.d.

Ce ne opreste oare sa gandim pana la capat in f ata acestor provocari sisa ne intrebam ce f inalitate au toate acestea, spre ce conduc ele, care esterostul lor? Sa fie numai o simpla amagire a celor mai slabi? Sa fie aceastacultura inca vie, cu o istorie de mii de ani, rodul unor inchipuiri, al unoramagiri? Nu merita f ilosofia de viata, crezul care a nascut aceastacivilizatie, care este, vrem sau nu vrem, a noastra, macar atata atentie si

interes cat f ilosofiile moarte care nu au dat nastere niciunei culturi, darcare si-au facut loc in instoria filosofiilor?

Incercarea noastra aici are in vedere explicarea lucrurilor si a rostuluilor pentru cei care isi asuma calitatea de crestin si vor sa duca o viatacrestineasca, invitandu-i ca intr-o perioada de libertate sa faca acest lucrucat mai constient si mai responsabil, dar si pentru cei care se tin departe de


7/42

viata si spiritualitatea crestina, fie de pe o pozitie critica fie de pe unaindiferenta.

Metoda adoptata este cea intuitiva. Plecand de la lucruri, gesturi, acteconcrete, vom incerca sa le descriem cat mai clar si complet si apoi saaratam care este sensul lor, ce rost au ele in viata noastra, de ce este nevoie

sa le facem. De altfel este vorba de un ghid practic. Se va referi laaspectele practice, la ceea ce facem, la ceea ce avem de facut. Aspectulteoretic va interveni numai cand vom explica rostul lucrurilor. Avem invedere si faptul ca, din ignoranta au aparut si multe greseli, multe inovatiinejustif icate care nu-si au locul si nici rostul. Toate acestea trebuie corijate

sau inlaturate, dupa ce vom explica si vom intelege de ce nu-si au locul inviata crestinului.

Inca o mentiune: ne vom limita la aspectele principale ale vietii Bisericiisi ale crestinului, la ceea ce constituie trunchiul, fondul principal, convinsifiind ca odata initiati in aspectele cele mai insemnate, ne va fi usor sa neorientam singuri in lucrurile de amanunt.

Se intelege ca un ghid practic este o prima abordare a realitatilor desprecare acesta vorbeste. Prin urmare, ea nu poate fi exhaustiva si foarte

profunda. Cei care doresc sa aprofundeze lucrurile vor gasi astazi obibliografie bogata.

Iubite cititorule, cele ce urmeaza a citi in aceasta cartulie nu constituiepentru tine obligatii sau datorii. Daca le vei considera astfel iti va f i greusa le urmezi si, in plus, te vei afla mult in afara adevarului. Dimpotriva,ele sunt tot atatea daruri, sanse sau posibilitati ce ti se ofera pentru a-ti

face viata mai adevarata si mai buna. Tot ceea ce alcatuieste viatacrestineasca a omului, toate slujbele, rugaciunile sunt spre folosul celui cele savarseste si pentru care se savarsesc. Biserica este spatiul libertatii, aldarului si al chemarii. Ramane ca fiecare dintre noi, pentru a beneficia dedarurile sale dumnezeiesti, sa raspunda chemarii si sa primeasca darul si

binecuvantarea lui Dumnezeu.

Preot Dr. Constantin COMAN

Facultatea de teologie a

Universitatii din Bucuresti


8/42

Rugaciuneala punerea temeliei

casei noi

Intreaga viata a omului credincios se desfasoara sub semnul prezentei, al

lucrarii, al voii si al binecuvantarii lui Dumnezeu. Tot ceea ce face, el face

cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceeam rugaciunea la Dumnezeu il insoteste

neincetat dar mai ales la inceputul lucrurilor sale, pentru a cere ajutorul si

ocrotirea lui Dumnezeu si la sfarsit pentru a-I multumi. Omul credincios isiincepe viata increstinandu-se prin Botez, isi incepe casnicia primind

binecuvantarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleaca la drum

inchinandu-se, isi incepe ziua si orice lucru cu rugaciune, pentru ca simte

nevoia de a incepe totul cu Dumnezeu si de a-si aseza lucrul mainilor lui subocrotirea si binecuvantarea binefacatoare a lui Dumnezeu. Nu putea sa se

intample altfel cu construirea casei noi.

Anuntarea preotului

Cand se hotaraste sa ridice casa noua, crestinul ortodox cheama preotul

pentru a savarsi cele randuite de Biserica pentru acest inceput. El va trebui

sa anunte preotul din timp, fie la biserica, duminica dupa slujba, fie la casa

acestuia, fie prin telefon. Cei care traiesc in orase trebuie sa stie ca tin de o

biserica si de un preot anume si ca pentru orice trebuinta se vor adresapreotului respectiv. Daca nu mergem foarte des la biserica, sa facem macar

efortul sa aflam care este biserica si care este preotul de care apartinem.

Este bine sa-l cunoastem pe preot si sa avem la indemana telefonul acestuiapentru orice nevoie. Pentru buna randuiala si din alte ratiuni foarte

insemnate, Biserica nu ingaduie sa apelam la serviciile altui preot, decat in

situatii de urgenta si mare nevoie. Crestinul trebuie sa stie ca el apartine unei

comunitati crestine, unei parohii, ca are biserica si preotul lui. Preotul nu

este un prestator de servicii ci este "parintele" acestei familii. Daca pe

presatorii de servicii de orice natura ii putem schimba la nevoie, pe parinti nuii putem schimba si trebuie sa ne multumim cu cei pe care ni i-a dat

Dumnezeu.

Ce trebuie sa pregatim pentru slujba?

La locul unde s-a hotarat sa ridice casa noua si dupa ce a sapat santurile


9/42

unde se va turna sau se va aseza temelia casei, credinciosul va pregati o

masuta frumos acoperita, asezata cu fata spre rasarit.

Pe aceasta masuta va aseza:

un vas larg la gura (castron) cu apa curata

cateva fire de busuioc

unul sau doua sfesnice mici cu lumanari

o catuie (obiect de metal in care se arde tamaie) cu carbune aprins

tamaie

Preotul va mai aseza pe masa Sfanta Cruce si cartea sa de slujba. De cele

mai multe ori, preotul are asupra sa catuie, tamaie si lumanar, dar es te bine

ca acestea sa fie ofranda credinciosului.

Ce slujba savarseste preotul?

Randuiala Bisericii prevede sa se savarseasca cu acest prilej sfintirea cea

mica a apei, numita in popor sfestanie, insotita de o rugaciune speciala.

Preotul savarseste slujba sfintirii apei, tamaind mai intai, apoi stropind cu apa

sfintita locul unde urmeaza a se ridica noua casa.

Dupa aceea rosteste rugaciunea speciala randuita de Biserica pentru acestmoment, in care se roaga lui Dumnezeu, Ziditorul si Facatorul a toate, sa

"cerceteze" pe cei care vor a-si zidi casa noua, sa-i ajute "sa o inalte pana lacapat si pe cei ce vor sa locuiasca in ea sa-i pazeasca de bantuiala celui

potrivnic", sa intareasca temelia carei pentru ca "nici vantul, nici apa, nici

altceva sa nu o poata strica".

Se obisnuieste ca, dupa savarsirea slujbei, preotul sa aseze prima

caramida sau prima piatra la temelia casei, daca este posibil intr-unui din

colturile casei, aratand, prin aceasta ca Dumnezeu insusi, prin harul

preotului, este cel care pune temelia casei.

Rostul slujbei

Rostul slujbei care se face la inceperea temeliei casei este aratat de

lucrarea savarsita de preot cu acest prilej si de rugaciunile rostite catre

Dumnezeu. Este mai intai o alungare a raului, o exorcizare, o curatire a


10/42

locului de orice intinaciune si de orice urma a lucrarii celui rau si, apoi

binecuvantarea si sfintirea acestuia prin invocarea harului Sfantuluii Duh

pentru ca in timpul construirii casei, cei ce lucreaza si cei pentru care se

lucreaza, ca si constructia insasi sa fie pazita de orice lucrare a celui rau, de

orice intamplare rea, de pizma si rautatea oamenilor, de farmece sau

blesteme. In felul acesta, omul care zideste casa si-L ia pe Dumnezeu de

ajutor la lucrarea sa s i ocrotitor impotriva oricarei rautati sau nenorociri,

stiind ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic si ca nici o

putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu.

Cand se poate savarsi slujba?

Este bine ca slujba de binecuvantare a inceperii temeliei casei sa se

savarseasca in zi de duminica sau de sarbatoare, dupa ce mai intai s-a

savarsit la biserica Sfanta Liturghie. Cel ce urmeaza a ridica casa participa laslujba aducand la sfantul altar ofranda de multumire, prescura si vin cu

lumanare aprinsa si pomelnicul casei (adica numele celor care vor zidi casa

si vor locui in ea si a celor apropiati lor), multumind in acest fel lui

Dumnezeu ca i-a ajutat sa agoniseasca cele necesare pentru constructia unei

case. Acest lucru se poate realiza mai greu la orase, unde, duminica dupa

Sfanta Liturghie, preotul este de obicei ocupat cu alte slujbe. In acest caz se

poate alege o alta zi de comun acord cu preotul.

Sfantul patron sau ocrotitor al casei

Se obisnuieste, de asemenea, ca cei ce isi construiesc casa, cu acest

prilej sa-si aleaga un sfant patron si ocrotitor al casei noi. Daca familia are

deja un sfant ocrotitor, ales eventual cu prilejul cununiei religioase, atunci

este bine sa se pastreze acelasi sfant si pentru casa noua. La slujba, preotul

va face si pomenirea numelui sfantului ales drept ocrotitor.

In ziua de pomenire a sfantului respectiv, la sarbatoarea sfantului deci, cei

ce vor locui in casa noua fac slujbe de multumire mergand la biserica laSfanta Liturghie. Se poate face si sfestania la casa si chiar o agapa ca pentru

o sarbatoare a familiei.

Cateva explicatii legate de obiectele folosite la slujba

Pentru ca suntem la inceput, socotim necesar sa explicam pe scurt ce

rost au lumanarile, tamaia, apa sfintita si celelalte lucruri pe care le folosim la

mai toate slujbele si in multe momente ale vietii noastre crestinesti


11/42

particulare.

De ce aprindem lumanari la slujbe sau cand facem rugaciuni?

Lumanarea nu poate lipsi de la nici o slujba sau rugaciune, ea ne insotestetotdeauna cand ne intalnim in vreun fel anume cu Dumnezeu. Cand cineva

se boteaza, cand se cununa, cand se impartaseste, cand moare, cand se

roaga acasa la el sau in biserica, cand merge la Sfantul Altar cu prescura si

cu pomelnicul, la mormant si in oricare alt moment se adreseaza lui

Dumnezeu sau este in fata Lui, omul credincios aprinde lumanari.

Lumanarea simbolizeaza jertfa de sine, transfigurarea, transformarea in

lumina prin ardere de sine, ceea ce reprezinta calea implinirii noastre si a

desavarsirii. Ca si semnul Sfintei Cruci, lumanarea este un semn distinct al

crestinului, ea sintetizand esenta credintei noastre, ac eea ca nu exista alta

cale de implinire, de mantuire, decat cea a jertfei. Jertfa se afla la temeliavietii, nimic nu se poate realiza decat prin jertfa de sine. Ca si lumanarea,

omul se poate si el transforma in lumina, se poate indumnezei prin ardere de

sine. Apoi, lumanarea este jertfa curata pe care o aducem noi lui Dumnezeu.

De aceea insotim rugaciunile noastre pentru cei vii ca si pentru cei morti de

aprinderea lumanarilor in biserica, la mormintele celor dragi sau in casele

noastre.

Lumina este semn al prezentei lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu este

lumina, mergem la Dumnezeu cu lumina. Lumanarea este, in acelasi timp si

o marturisire a faptului ca cel care aprinde lumanarea este iubitor de lumina,

a ales calea luminii nu pe cea intunericului, a ales si iubeste faptele ce se

savarsesc la lumina nu pe cele care se fac pe ascuns, in intuneric, se inchina

lui Dumnezeu care este lumina si se leapada de stapanitorul intunericului si

de lucrurile ce se fac la intuneric. Este foarte important de semnalat ca omulaprinde lumanarea cand se indreapta spre Dumnezeu sau cand face lucruri

legate de Dumnezeu, cand face lucruri bune. El nu aprinde lumanarea atunci

cand savarseste lucruri de care se rusineaza, lucruri indoielnice, lucruri

lumesti.

Cum trebuie sa fie lumanarile?

Lumanarile trebuie sa fie din ceara curata de albine. Nu intamplator.

Albina ramane pururea fecioara, iar ceara produsa de ea constituie astfel

materia cea mai curata, cea mai pura. In felul acesta aducem lui Dumnezeu

ofranda curata, neatinsa de umbra vreunei patimi. Timpurile grele prin care

am trecut ne-au determinat sa facem lumanari nu numai din ceara curata, ci


12/42


13/42

Tamaia alunga fortele raului.

Ca semn al prezentei Sfantului Duh dar si ca marturisire printr-un semn

vazut, material, a credintei noastre in Dumnezeu si a faptului ca ne supunemsi ne inchinam Lui, respingand orice alt stapan si orice alta putere, mirosul sifumul de tamaie are puterea de alungare a oricaror forte ale raului, de

oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrajmasului

diavol, dar mai ales, are menirea de a indeparta prezenta si lucrarea

diavolului si a duhurilor rele. De acee in popor se spune "fuge ca dracul de

tamaie".

Cum se aprinde tamaia?

Pentru aprinderea tamaiei se foloseste un c arbune special, prezentat subforma de praf sau pastile, care se aprinde usor si tine mult. Acesta se poate

procura de la manastiri sau biserici, iar in ultimul timp chiar de la magazine

de obiecte bisericesti. La tara se folosesc de obicei, carbuni aprinsi. Orice

alta solutie, cu multe bete de chibrit sau cu vata imbibata in spirt nu este

recomandata si nu este deloc eficienta. Asa c um ne ingrijim de atatea lucruri

pentru nevoile noastre, mult mai putin insemnate decat tamaierea casei,

putem sa ne ingrijim putin si de cele necesare rugaciunii si sfintirii casei

noastre.

Ne vorbeste Biblia despre folosirea lumanarii si a tamaiei?

Folosirea lumanarilor si a tamaiei are temei in Sfanta Scriptura, in viata si

traditia Bisericii dintotdeauna. Sa ne amintim numai pilda celor zece fec ioare

care asteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe

crestinii din Troa, adunati in jurul Sfantului Pavel intr-o camera de sus "unde

erau multe lumini" (Fapte 20,8); "si cele sapte sfesnice de aur careinconjurau pe Fiul Omului in Liturghia cereasca (Apocalipsa 1, 12-20).

Tamaia este foarte obisnuita in cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli

stricte privind folosirea tamaii la locul sfant (Levitic 16,12...). In VechiulTestament se vorbeste despre "jertfe de tamaie pentru numele lui

Dumnezeu" (Maleahi 1,11). Tamaia este asociata cu rugaciunea. "Sa se

indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta", citim in psalmi (Psalm

140, 2). In Apocalipsa avem o imagine din Liturghia cereasca parca luata din

Liturghia noastra de duminica: "Si a venit un inger si a stat la altar, avand

cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu


14/42

rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Si fumul

tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu

rugaciunile sfintilor" (8, 3-4).

De ce stropim cu apa sfintita?

Stropirea cu apa sfintita este foarte des si in multe ocazii folosita de catre

preot. De fapt, apa, ca element fundamental al creatiei, fiindca se foloseste

la spalarea si curatirea fizica a trupului uman sau a celorlalte corpuri

materiale, este asociata si lucrarii de curatire spirituala, de spalare a urmelor

lasate de pacatele si faradelegile oamenilor. Apa sfintita de preot poarta in ea

puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc. Cand face sfintirea

apei, preotul se roaga pentru ca "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu

lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea

lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fietamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea

potrivnica" si pentru ca prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita

Dumnezeu "binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Nu Dumnezeu are nevoie de apa sau de alte elemente materiale pentru a-

Si trimite binecuvantarea si sfintenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a

primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru ca este trup si suflet, pentru ca are o

constitutie psihosomatica cum spuneam, omul are nevoie de aceasta

ingemanare a spiritualului cu materialul, are nevoie de semne materiale care

sa indice prezenta si lucrarea harului dumnezeiesc. Din acelasi motiv omul

isi exprima multumirea sa, cererea sa, dragostea prin semne materiale.Unei

persoane pe care o iubim nu ne multumim numai sa-i spunem acest lucru, ci

facem dovada iubirii noastre prin daruri, prin semne care poarta incarcatura

si masura iubirii noastre. De aceea Dumnezeu a randuit ca omul sa seimpartaseasca de harul si puterea dumnezeiasca, de Dumnezeu Insusi prin

intermediul unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne

impartasim de Trupul si Sangele lui Hristos prin painea si vinul euharistic,

primim lucrarea harului Sfantului Duh prin gustarea sau stropirea cu apa

sfintita sau prin undelemn sfintit s.a.m.d.

Binecuvantarea casei noiin care urmeaza a locui

cineva pentru intaia oara

La terminarea casei si dupa amenajarea acesteia, cand este gata de locuit


15/42

sau cel care urmeaza a o locui hotaraste sa se mute in ea, va fi chemat

preotul pentru a face sfintirea si binecuvantarea casei noi care urmeaza a fi

locuita pentru prima data. Sfintirea casei se poate face si atunci cand ne

mutam intr-o locuinta nu neaparat noua, care nu stim daca a fost sfintita

atunci cand a fost construita. De asemenea, se face sfintirea casei dupa

renovarea acesteia.

De ce facem sfintirea casei noi?

Binecuvantarea si sfintirea casei noi este ca un botez pentru om, este unfel de increstinare a casei, a locui, a spatiului in care urmeaza a locui cineva.

De aceea, vom vedea, ca pe langa apa sfintita cu c are se stropeste casa, se

foloseste si ungerea cu undelem sfintit precum la copilul nou botezat

ungerea cu undelemn si cu Sfantul Mir. Este un act de marturisire a dorintei,

a optiunii, a alegerii noastre de a trai cu Dumnezeu, sub s tapanirea siImparatia lui Dumnezeu.

Prin slujba de binecuvantare asezam casa cea noua sub obladuirea lui

Dumnezeu, sub paza si binecuvantarea Lui. Slujba savarsita de preot are

menirea de a alunga orice lucrare a fortelor raului, ea are mai intai un

caracter de exorcizare a locului si a casei, asa cum facem exorcizarile sau

lepadarile inainte de botezarea pruncului nou nascut.

Aceasta afirma, in acelasi timp hotararea celor ce vor locui in casa

respectiva de a se lepada de orice lucrare rea, de orice pacat si faradelege si

de a se feri si lupta pentru a nu cadea sub stapanirea diavolului si a duhurilor

lui in vreun fel anume. Dupa aceea, in locul unde a fost alungata orice

lucrare si prezenta a raului este adusa, prin slujba preotului, binecuvantarea

si sfintirea lui Dumnezeu, pe care El o trimite tuturor celor care vor sa

traiasca dupa voia Lui si isi exprima aceasta hotarare.

Casa nesfintita, ca si omul nebotezat, este vulnerabila lucrarii celui viclean

si a tuturor relelor, poate fi bantuita de duhuri rele si de rautatile oamenilor,

de vrajitorii sau blesteme. Dimpotriva, casa sfintita si cei ce locuiesc in casasfintita si binecuvantata sunt ocrotiti in fata tuturor relelor, daca ei insisi nu

aduc raul in casa prin savarsirea lui.

Ce trebuie sa pregatim pentru sfintirea casei noi?


16/42

Credinciosul va avea grija ca, mai inainte, sa pregateasca in casa noua o

masuta frumos acoperita, orientata spre rasarit, pe care va aseza

urmatoarele:

un vas larg la gura (catron) cu apa curata

cateva fire de busuioc

un pahar sau o ceasca mai marisoara cu undelemn curat.

cateva betisoare de marimea unei scobitori (pot fi chiar scobitori) sau a

unui bat de chibrit, infasurate la unul din capete cu vata.

unul sau doua sfesnice mici de masa cu lumanari curate de ceara.

catuie cu carbune aprins si tamaie

o paine, o sticla de undelemn si una de vin

din fructele sau alimente le specifice zonei si perioadei in care se savarseste

slujba

un prosop curat pe care preotul isi va sterge mana dupa sfintirea apei

Pe aceiasi masa, preotul va mai aseza Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si

cartea de slujba.

Toate usile camerelor vor fi larg deschise pentru ca preotul sa poata intra

in ele pentru a le binecuvanta si sfinti.

Icoanele pentru casa noua.

Este bine ca odata cu binecuvantarea casei noi sa asezam in camere si

icoanele pe care le-am pregatit si le-am sfintit la biserica din vreme. Daca nu

ne-am ingrijit pentru sfintirea icoanelor mai inainte, putem cu acest prilej sa

sfintim si icoana sau icoanele pe care le vom aseza in casa. In cazul acesta

vom aseza pe masa si icoanele respective, pe care daca nu sunt sfintite mai

inainte, le va sfinti preotul cu aceasta ocazie. Familiei tinere este indicat sa i

se daruiasca icoana si candela pentru noul camin.

Pomelnicul familiei

Trebuie, de asemenea, sa fie pregatit si un pomelnic (o lista) cu numele

celor ce vor locui in casa noua, pe care preotul ii va pomeni la momentul

potrivit. Alaturi de stapanii casei mai pot fi trecuti in pomelnic membrii


17/42

familiei, cei apropiati si cei prezenti la slujba. Se poate face un pomelnic si

pentru mortii familiei.

Unde si cum stam cu slujba?

Cei prezenti la savarsirea slujbei vor sta in spatele preotului ca la biserica,

iar preotul va sta in fata mesei amenajate special, toti cu fata spre rasarit. Nu

este bine sa stam in fata preotului. Slujba nu este un spectacol la care se

priveste ci o lucrare la care trebuie sa participam, la care avem partea

noastra de contributie, alaturi de preot, urmarind cu atentie rugaciunile pe

care le face preotul si rugandu-ne impreuna cu el. Credinciosii trebuie sa fie

atenti la citirea Sfintei Evanghelii si a rugaciunilor de sfintire sa

ingenuncheze. Ei pot sta in genunchi si toata slujba.

Slujba sfintirii apei si rugaciunile speciale

Mai intai, preotul va savarsi slujba sfintirii apei. Apoi va rosti o rugaciune

in care se roaga lui Dumnezeu "sa pazeasca nevatamati de toata rautatea pe

cei ce voiesc a locui in casa cea noua, sa-i binecuvanteze pe dansii silocuinta lor si sa pastreze totdeauna viata lor nebantuita de rautati, daruindu-

le cu indestulare toate bunatatile spre folos.. ."Urmeaza o alta rugaciune pe

care preotul o rosteste in taina si in care se roaga pentru ca Hristos,

Dumnezeul nostru "sa binecuvanteze casa aceasta, sa intareasca cu frica Sa

pe cei ce vor locui in ea si sa-i pazeasca nevatamati de cei potrivnici." Tot in

aceasta rugaciune, preotul se roaga lui Dumnezeu "sa binecuvanteze si sa

inmulteasca toate bunatatile in casa aceasta", facand semnul binecuvantarii

peste prinoasele asezate pe masa.

Sfintirea undelemnului

Urmeaza sfintirea undelemnului, peste care preotul face semnul Sfintei

Cruci de trei ori, rostind de fiecare data: "In numele Tatalui si al Fiului si al

Sfantului Duh. Amin", s i rugandu-se ca Dumnezeu sa tr imita peste

undelemnul acela "harul Preasfantului Sau Duh si sa-l sfinteasca ca sa fiespre sfintirea locului si a casei ce s -a zidit pe el si spre alungarea tuturor

puterilor celor potrivnice si a bantuielilor diavolesti".

Stropirea casei cu apa sfintita

Apoi preotul, inmuind busuiocul in apa sfintita, stropeste toti peretii casei


18/42

de jur imprejur si in toate camerele, zicand: "In numele Tatalui si al Fiului si

al Sfantului Duh, prin stropirea cu aceasta apa sfintita sa se departeze toata

lucrarea diavoleasca cea vicleana. Amin." Cineva din cei ai casei va purta

vasul cu apa sfintita, insotindu-l pe preot.

Despre alungarea raului

Aceasta alungare a raului si a fortelor lui se face de preot prin invocarea

numelui Sfintei Treimi si prin stropirea cu apa sfintita. Omul nu poate lupta

singur impotriva diavolului. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a avut

puterea sa alunge pe demoni din cei care erau stapaniti de ei si din locurile

bantuite de acestia. In Sfintele Evanghelii avem o multime de referiri la

aceasta biruinta impotriva diavolilor (Matei 8, 28; 9, 32; Marcu 5, 1-15;

Luca 9, 38-42; 13, 32;). Mantuitorul Hristos a dat aceasta putere si

Apostolilor Sau: "Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai - nerelateaza Sf. Evanghelist Matei - le-a dat lor putere asupra duhurilor celor

necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta"

(Matei 10, 1; vezi si Marcu 6, 13;). Din prima istorie a Bisericii, care este

cartea Faptele Apostolilor, aflam ca ucenicii Mantuitorului, dar si urmasii

acestora, preotii hirotoniti de Apostoli, aveau puterea sa alunge demonii si

duhurile rele in numele lui Hristos (Fapte 8,7; 19, 12;).

Prin urmare, indepartarea duhurilor rele de la casa cuiva, din vreun loc

anume si chiar din oamenii posedati de demoni nu se poate face decat de

preoti in numele si cu puterea lui Iisus Hristos, in numele lui Dumnezeu cel

inchinat in Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, prin slujbe randuite de

Biserica.

Cei ce recurg la serviciile vrajitoarelor sau a tot felul de lucraturi trebuie

sa s tie ca acestea nu lucreaza cu puterea lui Dumnezeu si nici in numele lui

Dumnezeu, ci lucreaza cu puterea diavolului. Izbavirea de rau pe c are pare

ca o aduc este o amagire sau eliberarea de un rau pentru a fi dat unui rau

mai mare, pentru a fi dat in mainile diavolului.

Diavolul exista si lucrarea diavolului de asemenea. Singura aparare

impotriva acestui neobosit vrajmas al omului si al lui Dumnezeu este

binecuvantarea si sfintirea adusa prin rugaciunile si slujbele Bisericii savarsite

de preotii care au harul sfintitor primit prin hirotonia savarsita de episcop.

Ungerea casei cu undelemn sfintit.


19/42


20/42

in fata lui Dumnezeu.

Ectenia intreita sau rugaciunea staruitoare

In sfarsit, ultimul moment important al slujbei il constituie ectenia intreita,o rugaciune de cerere staruitoare, la care cantaretul sau credinciosii raspundde fiecare data cu "Doamne miluieste" de trei ori. In momentul acela, preotul

Il roaga pe Dumnezeu pentru binele casei noi si a celor ce vor locui in ea si

pentru indepartarea a tot raul. Preotul se roaga lui Dumnezeu astfel: "Inca ne

rugam ca sa trimita binecuvantarea Sa asupra casei acesteia si asupra robilor

Sai (aici pomeneste numele celor ce vor locui in casa) si asupra tuturor

celor ce voiesc a locui cu evlavie in ea; sa le trimita pe ingerul Sau cel

milostiv, ca sa-i pazeasca si sa-i fereasca de toata rautatea si sa-i

povatuiasca spre lucrarea tuturor faptelor celor bune si spre implinirea

sfintelor porunci ale lui Hristos; sa-i pazeasca de foamete, de molima, decutremur, de potop, de foc, de sabie si de venirea celor de alt neam asupra

lor; si sa le daruiasca sanatate si sa-i intareasca cu zile indelungate si intru

toate sa-i indestuleze, sa zicem toti: Doamne auzi-ne si ne miluieste."

In acest moment, preotul se poate ruga pentru toti cei prezenti,

pomenindu-le numele ca si pentru cei care nu sunt de fata dar pentru care

cei ai casei doresc a face rugaciune. Se obisnuieste in unele locuri sa se faca

si rugaciune de pomenire a celor morti.

Binecuvantarea prinoaselor sau a bucatelor

Daca nu a facut-o mai inainte, tot acum preotul poate binecuvanta

prinoasele asezate pe masa, rugandu-se pentru inmultirea lor in casa aceea:

"Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, binecuvanteaza painea, vinul,

undelemnul si toate prinoasele puse inaintea Ta de robii Tai si le inmulteste

pe ele in casa aceasta, in orasul (sau in satul) acesta, in tara aceasta si in

toata lumea Ta, ca Tu esti Cel ce binecuvantezi si Sfintesti toate, Hristoase

Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, impreuna cu Parintelui Tau celui fara

de inceput si Preasfantului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si purureasi in vecii vecilor. Amin."

Agapa

Ca si la punerea temeliei, si acum se poate organiza o mica agapa, ca

expresie a multumirii si a bucuriei pe care o traiesc cei care au reusit sa-si


21/42

ridice casa sau sa se mute in casa noua. Este bine ca bucuria aceasta sa o

imparta cu cei dragi ai lor, cu prietenii si cu vecinii.

Cand se poate savarsi slujba de binecuvantare a casei noi?

Se recomanda ca slujba de binecuvantare a casei noi sa se savarseasca

duminica sau in zile de sarbatoare, dupa ce la biserica s-a savarsit Sfanta

Liturghie. Credinciosii care s-au bucurat de ajutorul lui Dumnezeu si au

ajuns la terminarea casei sau cei care si-au cumparat casa noua, se cade sa

aduca ofranda de multumire la Sfanta Liturghie, prescura si vin pentru

savarsirea Sfintei Liturghii si alte prinoase pentru a fi binecuvantate de preot

la sfarsitul slujbei si impartite ca dar celorlalti credinciosi. Daca se poate, cei

care doresc sa faca sfintirea casei este de dorit sa posteasca cateva zile, sa

se spovedeasca si sa se impartaseasca la Sfanta Liturghie din ziua

respectiva, pentru ca in casa noua, binecuvantata si sfintita, curatita de oricelucrare rea, sa intre si ei curatiti de tot pacatul si de toata rautatea. In felul

acesta se pune, intr-adevar, inceput bun.

Slujba aceasta se face nu numai la casa ridicata de noi ci si la cea

cumparata, care urmeaza a fi locuita pentru prima data sau care desi a fost

locuita nu a fost sfintita la inceput din neglijenta sau din alt motiv.

Crucea pe casa

Se obisnuieste, in unele regiuni ale Romaniei, ca la casa noua sa se aseze

pe acoperis o cruce sau chiar doua, de marime potrivita, discreta. Este

foarte potrivit si foarte frumos ca o casa locuita de o familie crestina sa

poarte semnul Crucii pe acoperis. Trebuie insa avut grija ca acesta sa fie de

bun gust, sa se armonizeze cu marimea si cu forma casei si, oricum, sa fie

de proportii mici. Acest obicei s-a inspirat desigur din crucea existenta pe

turla bisericilor. Casa unui crestin este si ea un loc unde se face rugaciune,

se fac inchinaciuni si se incearca o vietuire cuviincioasa.

Semnul sfintei Cruci este foarte drag crestinului ortodox, de aceea el estefoarte raspandit si in casa acestuia. Traditia romanilor ne arata ca foarte

multe din obiectele de folosinta ale acestora purtau semnul crucii. Pentrucrestini Crucea este semnul biruintei asupra raului si aparatoare de tot raul.

"Arma impotriva diavolului crucea Ta ne-ai dat-o noua... cantam intr-un

tropar de la Sfantul Maslu.


22/42

Sfestania

Ce este sfestania?

Sfestania este denumirea populara pentru slujba Aghiasmei mici sauSfintirea cea mica a apei. Ea se savarseste de catre preot in biserici sau in

casele credinciosilor cu diferite prilejuri. Slujba sfestaniei cuprinde sfintirea

apei, stropirea cu apa sfintita a celor prezenti si a tuturor camerelor precum

si rugaciuni pentru ocrotirea si binele casei si pentru sanatatea trupeasca si

sufleteasca a celor ce locuiesc in cea.

Iata ce scrie in cartea de slujba a preotului despre folosul sfestaniei:

"Aceasta apa sfintita, pe care Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, o

sfinteste, are multe feluri de lucrari, precum insasi ectenia sfintirii sirugaciunea marturisesc : prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul

se alunga; se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile

diavolesti si gandurile cele rele; mintea se curateste de lucrurile cele spurcate

si se indrepteaza spre rugaciune; bolile le alunga si da sanatate sufleteasca sitrupeasca... Toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare."

De ce facem sfestanie?

Sfestania este pentru casa ceea ce este spovedania pentru om. Daca prinspovedanie, prin marturisirea pacatelor si dezlegarea acestora de catre preot,

omul se curateste, isi curateste sufletul, isi improspateaza harul primit la

botez, tot asa prin stropirea cu apa sfintita si prin rugaciunile speciale ale

preotului, casa sfintita la inceput se curateste de tot raul si de toata lucrarea

cea rea, datorate fie pacatelor celor ce locuiesc in ea, fie oamenilor

rauvoitori, fie duhurilor celor rele.

Prin savarsirea periodica a sfestaniei se resfinteste locul, casa si toate

lucrurile din ea dupa un timp in care inevitabilele noastre pacate si fapte mai

putin cuviincioase au intinat casa. Trebuie spus un lucru in care noi credemsi pe care il aflam din Sfintele Scripturi si pe care Biserica noastra il invata

de la inceputuri. Si anume, omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara, asaincat urmarile faptelor lui se rasfrang si asupra mediului sau inconjurator,

asupra c asei si a lucrurilor din casa. Lucrurile urate, pacatele si faradelegile

omului intineaza spatiul in care acesta le savarses te sau traieste, dupa cum,

faptele lui bune, curatenia vietii lui sfinteste si mediul sau inconjurator. In


23/42

legatura cu aceasta s-a pastrat in popor o zicala foarte adevarata si care cel

putin la inceput avea intelesul celor de mai sus: "Omul sfinteste locul". Intr-

adevar omul sfinteste locul, dar tot omul este cel care-l intineaza, care-l

urateste sau murdareste prin uratenia si murdaria sa sufleteasca. Sa ne

amintim ca pacatul protoparintilor Adam si Eva a adus cu sine si o tulburare

a creatiei intregi: pamantul care pana atunci rodea numai lucruri folositoare

si frumoase, a inceput a rodi "spini si palamida" (Facere 3, 18). Daca

pacatul sau oricare lucru urat il indeparteaza pe om de Dumnezeu si de

binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curatirea si sfintirea

omului si a mediului care-l inconjoara il readuce pe om in apropierea luiDumnezeu pentru a se bucura de binecuvantarea Acestuia si indeparteaza

raul sub orice forma acesta ar fi prezentat.

Cand putem sau cand trebuie sa facem sfestanie in casa?

Dintru inceput spuneam ca, in principiu, preotul trebuie si poate sa

savarseasca sfestanie la casa credinciosului, "oricand acesta o cere". Deci,

ori de cate ori, credinciosul simte nevoia curatirii si sfintirii casei, asa cum

simte nevoia usurarii si curatirii de pacate prin spovedanie, el poate chema

preotul la casa sa pentru a-i face sfestanie. Este bine ca sfestania sa se faca

in zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujba de curatire, de spalare,

de exorcizare, care se potriveste mai putin cu zilele de sarbatoare sau cu

celelalte zile ale saptamanii, dar si pentru faptul ca cel care solicita savarsirea

sfestaniei trebuie sa se pregateasca prin postire si rugaciune.

In vechime, dar si astazi in unele regiuni, se obisnuia sfestania in prima zi

a fiecarei luni. Acesta, desigur este un lucru foarte bun si de dorit. In locul

acestei sfestanii de ziua intaia a fiecarei luni s-a pastrat in multe parti dinBiserica noastra obiceiul ca preotul sa mearga pe la toate casele pentru a

stropi cu apa sfintita. El nu mai savarseste sfintirea apei in fiecare casa, c i o

savarseste la biserica o singura data si apoi stropeste cu aceasta apa sfintita

toate casele parohiei. De aceea se spune in popor c a vine preotul cu

"zi'ntai'".

Sfestania din luna martie.

Daca nu se poate mai des, se face sfestanie in casa, cel putin o data pe

an. Mai in toate partile se obisnuieste ca aceasta sfestanie anuala sa se faca

in Postul Mare care premerge sarbatoarea Sfintelor Pasti. Cei mai multi

dintre credinciosi solicita savarsirea acestei sfestanii in luna martie. Singura


24/42

explicatie a acestei preferinte este legata de faptul ca, indiferent cand sunt

Sfintele Pasti, luna martie este cuprinsa in Postul Mare, de aici si vorba

populara ca "martie nu lipseste din post". Deci, nu luna martie in sine este o

luna in care este bine sa se faca sfestanie, ci Postul Mare este o perioada

potrivita pentru aceasta slujba in casa.

De ce in post? Mai intai trebuie sa spunem ca este bine sa facem

sfestanie in post pentru ca in aceasta perioada cei ai casei sunt mai pregatiti

sufleteste, datorita postului si a rugaciunilor din aceasta perioada, dar si

datorita faptului ca acum credinciosul se straduieste mai mult ca oricand sase lepede de deprinderile rele, de rautati si pacate, si sa se ingrijeasca mai

mult de suflete, sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Desigur, or icare din

posturile de peste an randuite de Biserica sunt potrivite pentru s avarsirea

sfestaniei, dupa cum, se recomanda acest lucru si pentru zilele de post de

peste saptamana, miercurea si vinerea. Cine doreste, este bine sasavarseasca sfestanie in toate posturile. Cine nu poate, sa o faca cel putin in

Postul Mare.

De ce in Postul Mare? Pentru ca acesta este cel mai important si cel mai

aspru post de peste an care ne pregateste pentru cea mai mare sarbatoare a

Bisericii. Dar si pentru ca acesta este primavara, cand, odata cu inviorarea si

improspatarea naturii, se face si curatenia casei si a lucrurilor din ea. Pe

langa aceasta, mai poate fi luata in seama si dorinta si disponibilitatea omuluide inviorare si renastere odata cu cea a naturii inconjuratoare, in virtutea

aceleiasi solidaritati dintre om si creatie. Puritatea, frumusetea si vigoarea

naturii renascute invita pe om, aproape irezistibil, la aceeasi renastere si

recuperare a puritatii si a vigorii launtrice. Peste tot, dar mai ales la tara,

primavara se face o curatenie generala a casei, care merge la scoaterea

tuturor lucrurilor din casa, curatirea, scuturarea si improspatarea lor pana la

varuirea peretilor, care aduce cu sine si la propriu si la figurat un aer de reala

primenire - mai ales cand peretii se varuiesc cu var alb.

Sfestania dupa ce am avut in casa un deces

Se obisnuieste ca dupa ce am avut un deces in casa, la cateva zile dupa

inmormantare, atunci cand cei din casa se pot pregati, sa se savarseasca

sfestanie. Crestinul simte nevoia resfintirii si binecuvantarii casei nu pentru

ca cel decedat ar fi intinat in vreun fel casa, ci pentru ca locul si casa a fost

cercetat de moarte. Pe buna dreptate, moartea este socotita ca cea mai

infricosatoare forma a raului si consecinta a pacatului. "Pentru ca plata


25/42

pacatului este moartea" spune Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6,23).

Cu atat mai mult, trebuie sa se savarseasca sfestanie in casa sau in locul

in care s-a comis un omor sau o alta faradelege sau uraciune (avort,

incercare de sinucidere, varsare de sange, molima, intamplare rea sau

accidente de orice fel, etc.), pentru ca toate acestea se intampla din

indemnul si cu lucrarea diavolului si a duhurilor rele.

Ce trebuie si cum trebuie sa ne pregatim pentru sfestanie?

Cine doreste a chema preotul pentru a savarsi sfestanie in casa, trebuie sa

stie cum trebuie sa se pregateasca pentru aceasta avand in vedere cele de

mai jos.

Mai intai toti cei din casa este bine sa se spovedeasca, pentru ca inainte

de a curati si sfinti casa, sa se curateasca si sa se sfinteasca ei insisi depacatele si relele care afecteaza si casa in care ei locuiesc. Daca nu este in

timpul postului, atunci cei din casa sa stie ca trebuie sa posteasca trei zile

inainte sau cel putin ziua aceea si sa se fereasca de cearta, dusmanii,

injuraturi sau alte rele.

In al doilea rand, casa in care urmeaza a se face sfestanie trebuie curatita

cat mai bine, de la un capat la altul si toate lucrurile din ea. Nu este de

inchipuit sa stropim cu apa sfintita si sa facem rugaciuni pentru a curati

casa de rele iar casa sa fie murdara si neingrijita. Apoi, orice slujba savarsita

de preot in casa este echivalenta cu aducerea lui Dumnezeu in casa aceea

prin lucrarea Sa sfintitoare si prin binecuvantarea Sa. Ori, daca atunci cand

primim un oaspete obisnuit, dintre oameni, direticam si facem curatenie in

casa, pentru a-l primi cum se cuvine, cu atat mai mult atunci cand vrem sa-L primim pe insusi Dumnezeu. Asa cum ne spalam, ne ingrijim si ne

primenim noi oamenii atunci cand mergem la biserica sau atunci cand ni se

face orice slujba, tot asa trebuie primenita si casa noastra cand facem slujba

in ea.

Pentru slujba sfestaniei, credinciosul trebuie sa pregateasca o masutafrumos acoperita, orientata spre rasarit (masuta poate fi asezata in fata sau

in apropierea icoanei sau a coltului de rugaciune din casa) pe care va aseza

urmatoarele:

un vas larg la gura cu apa,

un manunchi de busuioc,


26/42

doua sfesnice mici cu lumanari sau un vas stramt la gura (un

pahar sau ceasca) in care sa se poata pune lumanarile din ceara

curata,

o catuie cu carbune aprins si putina tamaie,

o icoana (daca masuta nu se afla in fata icoanei din casa),

un pomelnic cu cei ce locuiesc in casa si cu cei pe care

respectivii doresc sa-i pomeneasca la rugaciune (poate fi si un

pomelnic cu mortii familiei).

Mai pot fi puse pe masa:

o paine, putin undelemn si putin vin, simbolizand roadele

pamantului date de Dumnezeu spre hrana noastra, pentru a fi

binecuvantate.

Preotul va sta in fata masutei, iar credinciosii vor sta in spatele preotului,

asa cum stam si la biserica, toti cu fata la rasarit.

Toate usile camerelor vor fi larg deschise.

Care sunt actele principale savarsite de preot in timpul sfestaniei?

Rugaciunile de inceput si tamaierea casei

Slujba sfestaniei cuprinde diverse rugaciuni, pentru casa si pentru c ei ce

locuiesc in ea, rugaciuni pentru s fintirea apei, tamaierea casei, sarutarea

Sfintei Crucii de catre toti cei de fata si stropirea lor cu apa sfintita, stropirea

casei cu apa sfintita.

Dupa binecuvantarea de inceput a preotului, s e rostesc rugaciunile de

inceput, psalmul 142 "Doamne , auzi rugaciunea mea, asculta cererea

mea..." si Psalmul 50, psalm de pocainta, timp in care preotul tamaiaza

masa amenajata pentru slujba si toata casa, incepand de fiecare data cuicoana din camera.

Urmeaza o serie de tropare scurte, rugaciuni adresate Maicii Domnului situturor sfintilor, exprimand rugamintea noastra ca acestia sa fie impreuna

rugatori cu noi. Invocand numele sfintilor si al Maicii Domnului, spunem de

fiecare data: "rugati-va lui Dumnezeu pentru noi".

De ce rugam pe Maica Domnului si pe s finti sa se roage pentru noi?


27/42

La orice slujba sau rugaciune, cerem Maicii Domnului si tuturor sfintilor

sa fie alaturi de noi in rugaciunile noastre catre Dumnezeu, sa se roage

pentru noi, sa mijloceasca pentru noi. In c redinta si traditia noastra

ortodoxa, sfintii bineplacuti lui Dumnezeu si Maica Domnului sunt foarte

apropiati credinciosilor. De aceea suntem inconjurati de icoane ale Maicii

Domnului si ale sfintilor in biserici, dar si in casele noastre. Daca nadajduim

in sprijinul si in intelegerea oamenilor din jurul nostru, pe care ii rugam

adeseori sa ne ajute sau sa mijloceasca pentru noi la alti oameni, cu atat mai

mult nadajduim in dragostea, ajutorul si in mijlocirea celor care sunt acum in

preajma lui Dumnezeu.

In Biserica Ortodoxa este foarte raspandita si incetatenita rugaciunea

unora pentru altii si fiecare s imtim cat de folositoare este. In aceasta

solidaritate dintre oameni, in dragostea si mila unora pentru altii se

intemeiaza credinta noastra in rugaciunile si mijlocirile sfintilor pentru noi.Daca rugaciunle si mijlocirile noastre, ale oamenilor pacatosi, prinsi in toate

neputintele acestei vieti sunt ascultate de Dumnezeu si implinite, cu atat mai

mult rugaciunile sfintilor. De altfel, daca noi credem in viata de dincolo,

daca c redem, prin urmare, ca oamenii bineplacuti lui Dumnezeu sunt alaturi

de Dumnezeu, nu ne putem inchipui ca ei, atat de buni si iubitori, pot

ramane nepasatori la necazurile, durerile si nevoile noastre. Nu putem sa ne

gandim ca cei care in viata lor pamanteasca s-au rugat neincetat pentru toti

oamenii, s-au jertfit pentru a-i ajuta, au fost nemilostivi, au suferit pentrudurerile si pacatele semenilor lor, dupa cum aflam din istorisirea vietii lor, nu

putem, deci, sa ne inchipuim ca acestia, trecand in viata cealalta, devin

nepasatori de ceea ce se intampla cu oamenii si cu lumea.

Citirea Sfintei Evanghelii

Momentul important urmator este citirea Sfintei Evanghelii, timp in care

credinciosii ingenuncheaza. Se citeste un fragment din Evanghelia dupa Ioan

(cap.V, 1-4) care reda episodul vindecarii paraliticului de la scaldatoarea din

Vitezda. Aici ni se arata ca apa in care se cobora un inger al Domnului, care

era, deci, intr-un fel cercetata, atinsa, sfintita de Dumnezeu se cobora lavreme in scaldatoare si tulbura apa; si cine intra intai, dupa tulburarea apei,

se facea sanatos, de ori ce boala era tinut". Tot asa, cum vom vedea, printr-

o rugaciune speciala, preotul se roaga lui Dumnezeu "sa trimita harul Prea

Sfantului Sau Duh si sa sfinteasca apa" pusa inainte si sa fie spre spalarea de

toata intinaciunea si spre sanatatea sufletelor si a trupurilor.


28/42

Ectenia Mare

Dupa citirea Sfintei Evanghelii, preotul rosteste Ectenia Mare, o serie de

rugaciuni si de cereri adresate lui Dumnezeu, mai intai cu caracter general,

pentru pacea si binele lumii intregi, a localitatii respective, sat sau oras, siapoi, c u caracter special, pentru sfintirea apei. Astfel preotul se roaga lui

Dumnezeu "pentru ca sa sfinteasca apa aceasta, cu puterea, cu lucrarea si

cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste apa aceasta

lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie

apa aceasta tamaduitoare sufletelor si trupurilor, si izgonitoare a toata

puterea cea potrivnica", "pentru ca sa se trimita ei harul izbavirii si

binecuvantarea Iordanului"... si altele.

Rugaciunea de s fintire a apei

Momentul cel mai important al slujbei este atunci cand preotul sfinteste

apa printr-o rugaciune speciala. In momentul acestei rugaciuni, preotul

afunda de trei ori mana dreapta in apa, facand semnul Sfintei Cruci si

rugandu-se de fiecare datga astfel: "Si acum trimite harul Prea Sfantului side viata facatorului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta".

Apoi continua rugaciunea: "Si prin gustarea s i stropirea cu apa aceasta,

trimite-ne noua binecuvantarea Ta, care spala intinaciunea patimilor. Asa ne

rugam cerceteaza neputinta noastra, Bunule, si tamaduieste cu mila Ta bolile

noastre cele sufletesti si trupesti", asociind aceste rugaciuni rugaciunea

Maicii Domnului, puterea Sfintei Cruci si rugaciunile tuturor sfintilor,

pomenind numele multora dintre ei.

Afundarea Sfintei Cruci in apa si stropirea cu apa sfintita

Dupa rugaciunea de sfintire, preotul afunda in apa Sfanta Cruce in forma

de cruce, de trei ori, in timp ce canta troparul: "Mantuieste, Doamne,

poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor

crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu Crucea Ta pazeste pe poporul

Tau".

In continuare preotul stropeste cu apa sfintita toata casa, cineva din cei aicasei purtand vasul cu apa sfintita. Dupa ce termina de stropit casa, preotul

stropeste cu apa sfintita pe toti cei prezenti care se inchina si saruta Sfanta

Cruce pe care preotul o tine in mana.


29/42

Ectenia finala pentru pazirea casei de rau

Slujba sfestaniei se sfarseste cu o rugaciune prin care preotul se roaga

"sa se pazeasca locuinta aceea, toate orasele si satele de boala, de foamete,

de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de navalirea altor neamuri si derazboiul dintre noi" si pentru ca Bunul Dumnezeu "sa indeparteze si sa

imprastie toata mania, care se porneste asupra noastra, si sa ne izbaveasca

pe noi de mustrarea Lui cea dreapta, care este asupra noastra si sa ne

miluiasca pe noi." Acum preotul pomeneste pe toti cei de fata si pe toti cei

scrisi pe pomelnicul casei. Se poate, de asemenea, face o rugaciune de

pomenire a mortilor familiei.

Rugaciunea pentru casa ce este tulburata de duhuri rele

Exista duhuri rele?

Duhurile rele exista si lucreaza neincetat cu vrajmasie impotriva

oamenilor. Daca ele nu se vad, se vad insa semnele lucrarii lor, relele sau

nenorocirile care se abat adeseori asupra noastra si asupra caselor noastre.

Poarta prin care patrunde lucrarea duhurilor rele sunt patimile si slabiciunile

noastre inainte de orice, precum si lipsa de rugaciune in casa sau lipsa

preotului si a slujbelor de sfintire (sfestania) pe o perioada lunga de timp.

Acolo unde nu este chemat numele lui Dumnezeu, ba mai mult este invocat

cu timp si fara timp numele diavolului, acesta din urma se va instala cuduhurile lui mai devreme sau mai tarziu, aducand cu sine tulburare multa.

De unde stim ca locuinta noastra este tulburata de duhuri rele?

Cum spuneam mai sus, semnele prezentei si lucrarii duhurilor rele sunt

tulburarea, nelinistea, raul de orice fel sau nenorocirile care bantuie uneori

casa noastra, familia noastra. Adeseori, vin credinciosi la biserica s i se plang

de faptul ca de la un timp totul le merge rau in casa, totul parca merge pe

dos, nu mai este liniste, intamplarile rele se tin lant, nimic nu le mai reuseste.Alteori nelinistea este insotita si de o frica continua inexplicabila, resimtita

mai ales de copii si de membrii de gen feminin ai familiei si de sentimentul

vecinatatii a ceva rau.

Trebuie stiut ca lucrarea diavolului si a duhurilor rele imbraca forme

dintre cele mai diverse, de la raul care este atat de firesc si obisnuit incat


30/42

este trecut drept lucru bun pana la situatiile cele mai evidente si

infricosatoare de demonizati, adica de oameni stapaniti de demoni.

Acestea sunt situatii cand trebuie sa chemam preotul pentru a savarsi

slujba prevazuta de Biserica "pentru casa care este stapanita de duhuri rele".

Ce slujba savarseste preotul cu aces prilej?

Preotul va savarsi sfintirea apei mici sau sfestania insotita de o rugaciune

speciala de alungare a duhurilor rele, in care, intre altele el se roaga cu

staruinta lui Dumnezeu: "Tu, Doamne, intarirea celor ce-si pun nadejdea in

Tine, zidul cel tare al celor ce-si pun increderea in Tine, departeaza,

izgoneste si imprastie toata lucrarea diavoleasca, toata navalirea satanei,

toata bantuiala puterii celei potrivnice, de la casa aceasta si de la cei care

locuiesc in ea, care poarta semnul crucii Tale celei biruitoare siinfricosatoare impotriva demonilor, si care cheama numele Tau cel sfant...

Insuti, Stapane, pazeste pe toti care sunt in casa aceasta de toata vatamarea

si ispita, izbavindu-i de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul

ce umbla intru intuneric, de intalnirea cu demonul de amiaza..."

Cum ne pregatim pentru aceasta slujba?

Acasa credinciosul va pregati pentru slujba o masuta s i toate celelalte ca

pentru sfestanie.Mai importanta este pregatirea sa sufleteasca. Iata ce scrie cartea de

slujba referitor la pregatirea credinciosului pentru aceste rugaciuni: "Cine va

voi sa i se citeasca in casa aceste rugaciuni trebuie sa posteasca ziua aceea

si sa faca milostenie dupa cum ii va fi puterea, si cu ravna sa se roage lui

Dumnezeu, dar mai intai sa se marturiseasca." Este bine, de asemenea, daca

este cu putinta, preotul sa savarseasca mai intai Sfanta Liturghie la biserica,

la care sa participe si cei ce doresc slujba.

Slujba care se face la casa sau la locul ce sunt suparate de farmece sau dedescantece

Ce sunt farmecele sau descantecele?

Farmecele sau descantecele sunt lucrari ce se savarsesc de catre oameni

rauvoitori care se vand diavolului si fortelor intunericului pentru ca prin


31/42

intermediul acestora sa faca rau semenilor lor. Nu exista nici o indoiala ca

farmecele, descantecele, vrajile si toate cele asemenea se fac cu puterea

diavolului.

Ele nu au putere asupra omului care stie de Dumnezeu, care se roaga, isi

face semnul sfintei cruci si se fereste de pacate grele. Omul care primeste

binecuvantarea si puterea sfintitoare a lui Dumnezeu nu poate fi biruit de

puterea diavolului, chiar daca se fac asupra lui farmece sau vraji. Sunt

afectati cei care stau departe de Dumnezeu si de biserica, cei care se afunda

in fel de fel de pacate grele si care nu se ingrijesc sa se spovedeasca si saprimeasca binecuvantarea ocrotitoare a lui Dumnezeu, cei care nu fac

sfintirea caselor, cei care traiesc necununati sau in oricare alta faradelege,

cei care se incred prea mult in propriile puteri si nu-L mai cauta pe

Dumnezeu, nu se mai inchina, nu mai stiu de nimic s fant.

Nu trebuie sa ne indoim deloc de existenta si de posibilitatea acestorlucrari diavolesti prin intermediul oamenilor rai. Sunt prea multe marturii in

jurul nostru pe care nu le putem ignora. De altfel, daca n-ar fi fost posibile,

Biserica n-ar fi randuit slujbe impotriva lor.

Inca odata, credinciosul care participa la viata Bisericii, c are stie de

Sfanta Liturghie, de spovedanie si impartasenie, care se insemneaza cu

semnul crucii, acela nu trebuie sa se teama de farmece si de oricare alt fel

de lucrare diavoleasca.

Ce slujba se face?

Dupa randuiala Bisericii, pentru astfel de situatii se face mai intai Sfanta

Liturghie la biserica, iar la casa sau locul suparate de farmece se fac maimulte rugaciuni in care preotul se roaga, intre altele, pentru ca Domnul

nostru Iisus Hristos, Cel care S-a facut om "ca pe om de inselaciunea

diavolului si de chinurile lui sa-l elibereze si sa strice toate facerile lui cele

diavolesti", "... sa caute cu milostivire spre casa aceea si spre cei ce locuiesc

in ea si sa izbaveasca pe cei bantuiti si inviforati de supararile cele rele ale

oamenilor celor vicleni, ale otravitorilor si descantatorilor, ale fermecatorilorsi fermecatoarelor si ale diavolilor celor vicleni.. ." Urmeaza un blestem care

se face de catre preot la adresa demonilor si a celor care lucreaza cele

diavolesti, in care se spune si urmatoarele: "Va blestem pe voi atotviclenilor,

incepatorii rautatilor, blestematilor si uratilor diavoli, pe voi care otraviti si

fermecati locurile si casele oamenilor... impreuna cu cel ce s-a dat voua,

vicleanul om, ca sa fiti adusi casei acesteia sa o tulburati si cu rele naluciri si


32/42

cu bantuielile voastre si suparati si sa necajiti pe cei care locuiesc in ea si

imprejurul ei... Ci cu toata puterea numelui Atottiitorului Dumnezeu in Sfanta

Treime slavit... si cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci... cu tarie

poruncesc voua viclenilor duhuri, degrab sa fugiti de la casa aceasta si de la

cei ce locuiesc in ea, cu toate descantecele si farmecele voastre, iar de acum

niciodata sa nu va mai intoarceti la ea..."

Dupa aceea, luand aghiasma mare sau apa sfintita, preotul stropeste casa

si locul casei pe din afara, rostind: "Sa fuga s i sa se departeze de la casa

aceasta tot vicleanul diavol si otravirea si farmecele si descantecele prinstropirea cu aceasta apa sfintita si niciodata sa nu se mai intoarca, ci sa se

stinga; in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

Alte rugaciuni legate de casa sau gospodaria crestinului

Mai sunt si alte rugaciuni de care credinciosul poate beneficia pentru casa

sa si pentru cele dimprejurul sau. Mentionam aici: rugaciunile pentru

sfintirea fantanii, la inceputul saparii si dupa terminarea fantanii, randuiala ce

se face cand a cazut ceva spurcat in fantana; randuiala care se face cand se

imbolnavesc orice fel de animale, etc.

Pregatirea pentru aceste slujbe este asemanatoare cu cea pentru sfestanie.

Credinciosul poate cerceta pe preot in legatura cu orice problema are el

sau casa sa si preotul il va sfatui ce trebuie sa faca, pe langa cele care au

fost cuprinse pe scurt in aceasta carticica.

Icoana din casa

De ce punem icoana in casa?

Icoana nu poate lipsi din casa c restinului. Prezenta icoanei arata ca aceacasa este increstinata, ca familia care locuieste acolo este crestina. Icoana

din casa este o marturisire a credintei in Dumnezeu.

Icoana, prezenta a celui infatisat in ea

Asa cum fotografia sau tabloul unei persoane dragi ne aduc in fata

persoana draga pe care o reprezinta, tot asa si icoana ne poarta cu gandul la

cel infatisat in cea. Icoana este o prezenta a celui infatisat in ea: a

Mantuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a sfintilor. Prezenta chipului


33/42


34/42

Dar icoana este mult mai mult decat o fotografie. Mai intai, pentru ca ea

ne infatiseaza chipul lui Dumnezeu Insusi, chipul Fiului lui Dumnezeu

intrupat. Ea este o fereastra spre lumea lui Dumnezeu, spre Imparatia

cerurilor. Chipul Maicii Domnului si cel al sfintilor din icoane este chipul

omenesc indumnezeit, coplesit de lumina dumnezeiasca a Imparatiei lui

Dumnezeu. Icoana este sfintita prin chipul pe care il reprezinta.

Fara icoana ne putem rataci de la adevaratul Dumnezeu, inchipuindu-ne

fiecare, dupa mintea, priceperea si credinta sa un Dumnezeu, care de cele

mai multe ori este unul plasmuit de imaginatia noastra. Asa incat risculidolatriei este mult mai mare fara icoana, omul fiind tentat sa-si "inchipuie"

un Dumnezeu "convenabil", dupa propriile dorinte si nevoi.

Ce fe l de icoana trebuie sa punem in casa?

Este bine ca sa punem in casele noastre icoane pictate pe lemn dupa

randuiala Bisericii. In lipsa celor pictate pe lemn, se pot folosi si cele pe

hartie, fie lipite pe lemn, se pot folosi si cele pe hartie, fie lipite pe lemn, fie

inramate. Este foarte important sa distingem intre icoana adevarata si tabloul

religios. Icoana adevarata este cea care ne arata chipul indumnezeit al

Mantuitorului, al Maicii Domnului si al sfintilor, iar tabloul religios este cel

care infatiseaza numai chipul omenesc al acestora. Pentru a nu gresi, se

recomanda crestinului sa intrebe preotul atunci cand doreste sa-ri procure o

icoana. Trebuie sa fim foarte atenti ce fel de icoana punem in casa noastra.

Chipul acela se va intipari in mintea noastra. Chipul acela se va intipari in

mintea noastra, a copiilor nostri pentru totdeauna si ne va ajuta sa ne

indreptam cu mintea spre Dumnezeu. Crestinul nu trebuie sa se zgarceasca

tocmai atunci cand cumpara o icoana.

Icoana daruita

In traditia noastra se pastreaza credinta ca este bine ca icoana sa oprimesti in dar. Un lucru foarte frumos! De aceea, amintim aici, momentele

prielnice pentru un astfel de gest binecuvantat. Este frumos si foarte potrivitca nasul sa daruiasca prima iconita la botez. El poate oferi icoana cu chipul

sfantului al carui nume il pune copilului. La fel, nasii de cununie. Ei pot oferi

la cununie, in biserica, finilor lor, icoana sfantului care doresc ei sa le fie

ocrotitor al casei si al familiei noi. Parintii, pot si ei sa daruiasca o icoana

copiilor, cand acestia se muta la casa noua. In toate aceste prilejuri, sau cu

alte ocazii, preotul parohiei poate si el sa ofere icoane credinciosilor sai.


35/42

Putem oferi o icoana in dar prietenilor nostri, folosindu-ne de un prilej

anume sau de o simpla vizita. Se vor bucura mai mult decat ne inchipuim.

Atentie insa, icoana daruita sa fie de cea mai buna calitate. Daca totusi nu

vom primi in dar icoana, este de la sine inteles ca nu vom sta fara icoana

asteptand, ci ne-o vom procura singuri.

Icoana de familie

Icoana mostenita de la parinti este una dintre cele mai de pret mosteniri.

Ea are rolul de a ne lega de parintii si stramosii nostri prin cea mai trainica

legatura, cea a credintei. Icoana veche, in fata careia s-au rugat parintii,

bunicii si strabunicii nostri poarta incarcatura credintei si rugaciunilor

acestora. Continuitatea credintei este un element foarte pretios pentru

spiritualitatea ortodoxa. De aici si aprecierea deosebita pe care o acordam

traditiei.Nu trebuie sa renuntam la icoanele mostenite pentru nimic in lume.

Aveam datoria de a le lasa mostenire sfanta si testament al credintei copiilor

si nepotilor nostri. Daca nu am mostenit i icoana, putem sa ne ingrijim noi

ca in familia noastra sa intre o icoana de pret pe care sa o lasam mostenire.

Nimic mai frumos decat sa auzi: "Aceasta icoana o am de la mama mea"

sau "de la bunica mea!"

Sfintirea icoanei

Inainte de a fi asezata in casa, icoana noua se aduce la biserica pentru a fi

sintita. Ea se lasa la biserica - de obicei patruzeci de zile - timp in care este

tinuta in Sfantul Altar. Intre timp, sau la sfarsitul celor patruzeci de zile,

preotul o sfinteste, stropind-o cu apa sfintita si rostind rugaciunile randuite

de Biserica. Se recomanda ca preotul sa scrie pe spatele icoanei data sfintirii,

hramul bisericii unde a fost sfintita si numele sau.

Locul icoanei in casa

Este bine sa avem in fiecare camera cate o icoana. Locul icoanei in casa

este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punemnimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie atrasa de alt lucru atunci

cand ne rugam in fata icoanei si pentru c a nu este bine sa punem alaturi de

icoana lucruri care nu au legatura cu aceasta. Punem icoana la rasarit pentru

ca ne rugam intotdeauna cu fata la rasarit, si la biserica si acasa. Rasaritul,


36/42

locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mantuitorului

Hristos, numit in rugaciunile Bisericii "Rasaritul cel de sus", "Soarele

Dreptatii", etc... Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui si al

lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, in timp ce apusul, intunericul este

semnul raului si al lucrurilor care se fac la intuneric. Deci, trebuie sa avem

grija sa asezam icoana la rasarit, pentru a ne inchina cu fata la rasarit. A fost

un timp cand unii dintre crestini tineau icoanele ascunse, dupa usa, in vreun

coltisor sau chiar in sifoniere sau in valize. A sosit timpul sa scoatem

icoanele la vedere si sa le asezam unde le este locul.

Locul de rugaciune

Cele mai multe dintre casele crestinilor au amenajat un loc anume, un

coltisor pentru rugaciune. Acesta este intr-un loc mai ferit din casa, desigurtot in partea de rasarit, in jurul unei icoane. Este un fel de altaras unde se

pastreaza toate lucrurile sfintite din casa. Aici pastram aghiasma mare, apa

sfintita de la sfestanie, anafora, tamaia, lumanarile, busuiocul, salcia sau

frunza de nuc aduse de la biserica de Florii sau de Rusalii. Se poate amenaja

ca un fel de dulapior de colt sau de perete, deschis, unde putem pune icoana

si toate celelalte. Tot aici trebuie sa avem o masuta mica sau un analog mic

(ca cel de la biserica pe care se citeste Sfanta Evanghelie), pe care vom

pune cartea sau cartile noastre de rugaciune.

Candela

In coltisorul de rugaciune trebuie sa avem neaparat o candela. In fiecare

casa trebuie sa existe cel putin o candela. Se va folosi candela cu ulei si fitil .

Nu este potrivit sa se foloseasca beculete, pentru ca adevarata candela, ca si

lumanarea, trebuie sa foloseasca spre ardere ulei curat sau ceara curata.

Beculetul este de frumusete. Candela nu este pentru frumusete, ci pentru

lucrare. Candela este lumina de veghere, de priveghere, pe care ar trebui sao tinem tot timpul aprinsa in casa. Va amintiti pilda fecioarelor din

Evanghelie, care asteptau pe Mantuitorul cu candelele aprinse. Cele care nuau avut suficient undelemn pentru a arde continuu candelele au pierdut

venirea Mantuitorului. Arderea continua a candelei este raspunsul crestinului

la indemnul Mantuitorului: "Privegheati ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine

Fiul Omului." (Matei 25, 13). Cum spuneam, crestinul aprinde lumanarea

sau candela ori de cate ori, in vreun fel anume, merge sa se intalneasca cu

Dumnezeu. Candela aprinsa este semn al nadejdii pe care noi ne-o punem in


37/42

Dumnezeu, ca El sa fie ocrotitorul nostru si al casei noastre. Cine nu poate

pastra candela mereu aprinsa, este bine sa o aprinda seara, sau ori de cate

ori se roaga. De asemenea, ardem candela in zilele de sarbatoare, incepand

de seara din ajunul sarbatorii respective.

Batranii, mai ales, tin candela aprinsa, pentru ca nu cumva sa le vina

ceasul sfarsitului pe neasteptate si sa moara fara lumina, sa mearga la

Hristos fara lumina. Lumina este semn al alegerii noastre pentru Dumnezeu

si pentru Imparatia luminii. Alegem lumina pentru ca lumina este semnul ca

vrem sa ajungem la Dumnezeu.

Exista candele la magazinele de obiecte bisericesti, la biserici si la

manastiri. O candela este compusa dintr-un suport - de obicei metalic - in

care se aseaza un pahar special de candela, colorat si o pluta speciala sau un

alt suport, cu fitil de bumbac sau vata. La caz de nevoie, se poate improvizao candela foarte usor intr-un paharel sau in orice alt vas mic. Este bine,

totusi, sa ne ingrijim de o candela frumoasa, care sa fie si podoaba de pret in

casa noastra. Se mai obisnuieste o candela in bucatarie, acolo unde

gospodina isi petrece foarte mult timp si chiar familia intreaga. Este foarte

frumoasa si draga aceasta insotire a luminii candelei in jurul nostru. Ea ne

pastreaza sau ne duce gandul la Dumnezeu si ne aduce aminte de

rugaciune.

Catuia

Catuia este un mic obiect metalic c u maner, in care aprindem tamaie.

Catuia nu poate lipsi din casa crestinului. Ea se pastreaza la coltisorul de

rugaciune, sau langa icoana. In casa putem aprinde tamaie ori de cate orisimtim nevoia, dar mai ales atunci cand ne facem rugaciunea. Crestinul

poate sa tamaieze singur prin casa, dupa ce face semnul crucii deasupra

tamaii aprinse. Se aprinde tamaie si cand suntem tulburati de ganduri urate,

de vise urate sau de duhuri necurate. Tamaia binemirositoare este semnul

rugaciunii noastre curate care se intalta catre Dumnezeu, dar si semnul

darului si al prezentei lui Dumnezeu. De aceea, tamaia este folosita pentrualungarea tuturor rautatilor. Pentru arderea tamaiei avem nevoie de un

carbune special pe care-l putem procura de la manastiri sau de la biserici.

Mai putem folosi si carbuni aprinsi din foc.

Catuia a cam disparut din casele credinciosilor. In locul ei se folosesc alte

obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie sa ne ingrijim sa ne


38/42

procuram o catuie frumoasa, pentru a ne arata atentia si grija noastra fata de

lucrurile cu care ne prezentam in fata lui Dumnezeu.

Catuia este necesara si ori de cate ori vine preotul pentru a savarsi o

slujba in casa. Este bine atunci sa-l asteptam pe preot, cu candela, cu

lumanarile si cu catuia aprinse.

Biblioteca crestinului

In casa crestinului este bine sa existe cel putin cateva carti foarte

necesare. Vom aminti aici pe cele mai importante dintre acestea, pe care

omul credincios trebuie sa se ingrijeasca sa le procure. In felul acesta el isi

va forma o mica biblioteca pe care este bine sa o aseze aproape de coltul de

rugaciune.

1. Biblia sau Sfanta Scriptura. Este cea mai importanta carte pentru

un crestin. Ea nu poate lipsi din casa omului credincios. In Biblie

aflam istoria prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in lume. Pe aceasta

istorie se intemeiaza credinta noastra. Biblia cuprinde Cuvantul lui

Dumnezeu catre oameni. Vom afla din Biblie cum a vorbit Dumnezeu

catre noi "in multe randuri si in multe feluri... prin prooroci, iar catresfarsitul acestor vremuri - cum spune Sfantul Pavel - prin Insusi

Fiul..." (Evrei 1,1). Biblia se imparte in doua parti: Vechiul Testamentcare cuprinde istoria de pana la Mantuitorul Hristos si Noul Testament

care cuprinde istoria Mantuitorului Hristos, faptele si invatatura Sa,

precum si istoria Bisericii la inceputurile el. Biblia este cartea de

capatai a Bisericii. Folosul citirii Bibliei este nespus de mare.

Mantuitorul Insusi ne spune ca omul " nu traieste numai cu paine, c i

si cu Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4). Putem

citi oricand din Biblie. Este bine sa ne obisnuim ca dimineata si seara

inainte de culcare sa citim putin din Biblie, pentru ca gandul nostru sa

poarte peste zi un cuvant sau o invatatura a Mantuitorului, iar noaptea,

mintea sa odihneasca, la fel intr-un cuvant al lui Dumnezeu. Nimeni,stiutor de carte sau chiar nestiutor, nu poate sa fie iertat daca n-a cititmacar o singura data Biblia sau cel putin Noul Testament.

2. Cartea de rugaciune

Cartea de rugaciune cuprinde rugaciuni pentru diferitele trebuinte ale

crestinului. Exista acum carti de rugaciuni, editate de Biserica Ortodoxa care


39/42

contin culegeri foarte bogate de rugaciuni, insotite adesea de scurte

invataturi pentru viata crestinului. Sunt rugaciuni de dimineata si de seara,

rugaciuni ce se pot spune inainte si dupa masa, rugaciuni la inceperea si la

sfars itul lucrului, rugaciuni pentru c alatorie, pentru sanatatea proprie, pentru

cei bolnavi, rugaciuni pentru parinti, pentru copii sau pentru soti, rugaciuni

la vreme de primejdie, rugaciuni pentru spovedanie si pentru impartasanie si

multe altele. De-a lungul timpului, Biserica a adunat aceste rugaciuni de la

oameni duhovnicesti si le pune la indemana oricarui crestin pentru c a acesta

sa se foloseasca de ele in rugaciunile sale catre Dumnezeu. Credinciosul se

poate ruga lui Dumnezeu cu propriile sale cuvinte, din sufletul sau, pentrunecazul sau pentru bucuria sa. Cartea de rugaciuni ne vine in ajutor. Ea ne

invata cum sa ne rugam, ne ajuta sa ne citim sufletul si sa gasim cuvintele

potrivite. Rugaciunile pe care le citim din carte trebuie sa le rostim ca fiind

propriile noastre cuvinte. Rugaciunile acestea vin de la oameni luminati de

Duhul lui Dumnezeu si sunt foarte cuprinzatoare, dar mai ales foartecorecte. De aceea ele ne si formeaza, ne ajuta sa descoperim rugaciunea

adevarata.

3. Ceaslovul

Ceaslovul sau Orologiul este cea mai de seama si mai completa carte de

rugaciuni a Bisericii. Numele aceste carti vine de la "ceas" sau "ora", ea

aratandu-ne cum trebuie sa ne rugam in fiecare ceas al zilei sau al noptii.

Ceaslovul este deopotriva o carte de slujba trebuitoare preotului si

cantaretului in biserica la savarsirea slujbelor bisericesti, dar si o carte care

cuprinde rugaciuni si randuieli ce pot fi folosite de crestini in casa lor si in

familie, potrivit invataturii Sfintilor Parinti, care numesc familia "o mica

biserica". Pe langa rugaciunile la diferite trebuinte, in Ceaslov gasim si multe

din rugaciunile care alcatuiesc slujbele bisericesti, extrase din celelalte carti

de slujba ale Bisericii, acatiste si paraclise - rugaciuni speciale -, sinaxarul cu

sarbatorile si sfintii de peste an. "Ceaslovul este cartea de fiecare zi a tuturor

celor ce pretuiesc rugaciunea si desavarsirea, a celor ce cauta Imparatiacerurilor si dreptatea lui Dumnezeu", cum scrie Parintele Patriarh Teoc tist in

prefata Ceaslovului tiparit in 1992.

3. Psaltirea

Psaltirea este s i ea o carte folositoare de suflet care nu poate lipsi din casa

unui credincios. Este fara indoiala cea mai raspandita si mai citita carte

biblica. In lumea ortodoxa, Psaltirea estea cea mai iubita si cea mai des


40/42

folosita carte. Ea cuprinde cei 150 de psalmi ai lui David grupati in 20

(douazeci) de "catisme". Psalmii ii gasim, desigur si in Biblie, in prima parte

a acesteia, Vechiul Testament. Uneori sunt publicati impreuna cu Noul

Testament. Trebuie stiut ca psalmii sunt rugaciuni sub forma de imne, de

cantari, care exprima intreaga bogatie de trairi si sentimente ale omului in

fata lui Dumnezeu si in fata vietii si a lumii inconjuratoare. In psalmi relatia

dintre om si Dumnezeu este foarte apropiata, intima, dialogul este direct.

Citirea psalmilor ajuta pe om sa se apropie mult de modul corect de a-L

intelege si a-L simti pe Dumnezeu si pe sine in raport cu Dumnezeu, cu sine,

cu cei din jur si cu natura insasi. El invata cum sa vorbeasca cu Dumnezeu,cum sa se roage, cum sa multumeasca, cum sa ceara iertare, cum sa laude,

cum sa dea slava, cum sa se bucure, cum sa se veseleasca... Iata ce scrie

despre aceasta Sf. Vasile cel Mare: "Carte Psalmilor cuprinde in sine tot ceea

ce este mai folositor in toate..., este o comoara de invataturi bune, punand la

indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Eavindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic

insanatosirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza

intreg pe cel sanatos. Ea face c a patimile, care de-a lungul vietii omenesti

cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si sa se ajunga la

crearea unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in

suflete sa se nasca cugetele cele intelepte... Psalmul este linistea sufletelor,

rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valului gandurilor. El face sa

slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi, ... impaca pecei ce-si poarta vrajmasie. Psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul

ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala

zilei, pavaza si mangaiere oamenilor credinciosi, iar pentru femeile

credincioase una dintre cele mai potrivite podoabe. Ce nu poate invata

cineva din psalmi? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatea

infranarii, desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce

se poate spune despre lucrurile cele bune."

De aceea, duhovnicii recomanda frecvent citirea Psaltirei. Exista

manastiri unde se citeste Psaltirea neintrerupt, zi si noapte. Este bine ca

citirea Psaltirei, dupa o randuiala zilnica sau pentru o anume imprejurare, sase faca cu binecuvantarea preotului duhovnic.

5.Vietile Sfintilor

Vietile sfintilor, istorisiri despre vietile celor mai multi dintre sfintii

Bisericii noastre au fost adunate de timpuriu de catre crestini pentru a le


41/42

servi drept modele, drept amintire si incurajare. Exista si in limba romana

adunate vietile sfintilor in douasprezece volume, pentru fiecare luna cate un

volum care cuprinde istorisirile vietilor sfintilor pomeniti in toate zilele lunii

respective. Ultima editie a Vietilor Sfintilor este in curs de publicare la

Manastirea Sihastria de catre Parintele Ioanichie Balan. Au aparut deja pana

acum mai multe volume.

6. Calendarul.

Nu exista casa de crestini care sa nu aiba un calendar, in care sunttrecute sarbatorile mari de peste an, posturile mari si zilele de post din timpul

unui an si, desigur, sfintii pe care Biserica ii pomeneste in fiecare zi.

Calendarul crestin ortodox este cel care ne arata ritmul si pulsul vietii

bisericesti. Pulsul vietii crestinului este dat de pulsul vieti Bisericii. Reperele

principale ale vietii sale de peste an ca si ale programului sau saptamanal sauzilnic sunt indicate de calendar. Pentru viata Bisericii ca si pentru viata

crestinului are o importanta deosebita pomenirea sfintilor.

Intr-adevar, Biserica a randuit de la inceput ca in fiecare zi a anului sa se

faca pomenirea unui sfant sau a mai multor sfinti ai sai. Omul are nevoie de

modele pentru a se ghida in viata sa. Modelele crestinului sunt sfintii. Sfintii

trecuti de Biserica in calendar pentru a fi pomeniti si pentru a servi drept

model crestinilor apartin celor mai diverse categorii: apostoli, avenghelisti,ierarhi, mucenici, cuviosi, etc. Prin stradaniile lor de o viata sau printr-un

singur gest bineplacut lui Dumnezeu, sfintii au primit darul sfintilor al lui

Dumnezeu, numarandu-se printre cei ce se impartasesc de dumnezeiasca

slava

casa crestinului - ghidul pract

Documents