caract ion

7/23/2019 Caract Ion

http://slidepdf.com/reader/full/caract-ion 1/5

IonDe Liviu Rebreanu

Este prima capodoperă în creaţia lui Liviu Rebreanu şi un punct de referinţă în evoluţiaromanului românesc. Eugen Lovinescu consideră romanul o adevărată revoluţie faţă de: lirismul

smăntorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanistă. Elita criticii literare a văzut în acest roman ocapodoperă de răscruce în reflectarea satului şi a ţăranului român. ntr!adevăr, romanul aduce oimagine nouă, autentică, obiectivă asupra realităţii rurale, respingând orice intenţie de idilizare, de

înfrumuseţare. "eneza: Liviu Rebreanu a pornit în scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le!a transfigurat înopera sa. n articolul #$%ărturisiri$$ romancierul vorbeşte amănunţit despre geneza romanului său.

n primul rând romancierul mărturiseşte că a fost impresionat de o scenă surprinsă la &otarulsatului 'rislop, când un ţăran s!a aplecat şi a sărutat pământul ca pe o ibovnică. (cena i s!a

întipărit în minte, l!a uimit, l!a obsedat şi a fost fi)ată în desfăşurarea epică a romanului. Liviu Rebreanu a reţinut o întâmplare petrecută în sat: un ţăran înstărit i!a bătut unica fiică,

Rodovica, pentru că a greşit cu cel mai becisnic flăcău din sat. *acă fata ar fi greşit cu un băiat înstărit, ţăranul ar fi găsit mi+locul să împace lucrurile. şa însă ruşinea lui era mai amară pentrucă trebuia să se încruscească, fruntea, cu pleaba satului şi să dea o zestre bună unui prăpădit deflăcău, care nu iubea pământul. ntâmplarea, Rodovici va constitui pentru început subiectulnuvelei Ruşinea. -ot în zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, &arnic,dar foarte sărac, on 'op al "lanetaului. *in discuţiile cu acest flăcău se simţea o dragoste pentrupământ aproape bolnăvicească. 'ronunţa cuvântul pământ cu atâta sete, cu atâta lăcomie şipasiune, parcă ar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. /ombinând aceste date, imaginând scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut laelaborarea romanului. El îi propune să reprezinte prin on al "lanetaului pasiunea organică a

ţăranului român pentru pământul pe care s!a născut, pe care trăieşte şi moare. on este un roman realist de observaţie socială. Romanul are o structură comple)ă:urmărind destinul persona+ului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiţiile şi obicieiurilesale. ncă din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul construcţiei sferice: romanul începe şi sesfârşeşte cu aceeaşi imagine. *rumul care duce spre 'ripas este în acelaşi timp drumul de larealitatea vieţii la ficţiunea operei artistice0 aceeaşi imagine de la sfârşitul romanului ne readucedin lumea romanului în realitatea concretă: *in şoseaua ce vine de la /ârlibaba, întovrind(omeşul când în dreapta, când în stânga, până la /lu+ şi c&iar mai departe, se desprinde un drumalb mai sus de rmadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită,spintecă satul 1idovia şi aleargă spre 2istriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională carecoboară din 2ucovina prin trecătoarea 2ârgului. 3...4 *rumul trece prin 1idovia, pe podul de lemnacoperită, dă peste (omeş, şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început ... (tructura romanului este comple)ă, autorul urmărind destinul unui persona+ proiectat pefundalul satului ardelean cu tradiţiile, obiceiurile sale specifice.

Monografia satului ardelean:(e constituie treptat din prezentarea satului şi a ţăranilor, a problemelor, care!i frământă îndeosebiproblema pământului0 prezentarea obiceiurilor şi a tradiţiilor legate de momentele fundamentaleale vieţii: naşterea, nunta, înmormântarea0 prezentarea vieţii, intelectualităţii ardelene şi a



problemei naţionale. 5u întâmplător romanul începe cu descrierea &orei, scenă antologică princare autorul realizează mai multe obiective: prezentarea unui +oc popular specific zonei,someşana, şi introducerea treptată a persona+elor şi sugerarea viitoarelor conflicte. 6biectivulromancierului înregistrează pe rând lutarii, care cântă sub şopron, ritmul îndrăcit al someşanei,gesturile flăcăilor, care îşi ciocnesc cizmele: 7ecile de perec&i bat (omeşana cu atâta pasiune, că

potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe +os se învăltoreşte, se aşează în starturi groase pe feţele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală şide mulţumire. /u cât 2riceag ţiueşte cântecul, cu atât flăcăii se îndâr+esc, îşi înfloresc +ocul, trecfetele pe sub mână, le dau drumul să se învârtească singure, ţopăie pe loc ridicând tălpile, îşiciocnesc zgomotos călcâiele, îşi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele năduite... n continuare obiectivul romancierului înregistrează grupul fetelor nepoftite la +oc, al babelorcare!şi admirau odraslele şi al copiilor, care pândesc poalele fetelor. (cena este semnificativă şipentru realitatea adâncă diferenţiată a satului. stfel într!un grup stă primarul 8tefan 9otnog, unc&iabur cu burta umflată, şi câţiva bătrâni fruntaşi:'e!alturi, ca un câine la uşa bucătăriei, trage cu urec&ea le)andru "lanetau, dornic să seamestece în vorbă, ţiindu!se totuşi să se vâre între bogătaşi.

Lipsesc şi reprezentanţii intelectualităţii ardelene: familia învăţătorului 9erdelea şi preotul2elciug. ceştia respectă petrecerea ţăranilor, dar nu se amestecă printre ei. stfel %aria9erdelea era fată de ţăran de pe la %onor, dar fiindcă umblase totdeauna în straie nemţeşti şi maiales că s!a măritat cu un învăţător ! se simţea mult deasupra norodului şi avea o milă camdispreţuitoare pentru tot ce e ţărănesc. on o strânge la piept pe na, mireasa lui "eroge, deşieste îndrăgostit de lorica. ici se sugerează conflictul prin apariţia lui ;asile 2aciu, care îlumileşte pe on. Liviu Rebreanu e)celează în prezentarea vieţii ţărăneşti desfăşurate sub semnule)perienţei colective: &ora, naşterea, nunta, botezul, slu+ba duminicală, +udecarea vinovaţiilor,

înmormântarea. -oate aceste aspecte sunt zugrăvite magistral, dega+ând o puternică senzaţie deviaţă reală. 6biceiurile de la nuntă sunt prezentate cu prile+ul nunţii nei cu on. 5unta ţine trei zile. n

prima zi alaiul porneşte cu căruţe spre 1idovia. n frunte merg călăreţii, care pocnesc din pistoale. n prima căruţă sunt lutarii, apoi o căruţă cu mirii şi cu măndruţele şi o brişcă cu naşii. ntr!o altăcăruţă sunt părinţii mirilor, apoi altele încărcate cu flăcăi şi fete. 5unta începe la socrul mic şicontinuă la socrul mare. maginea ospăţului este autentică, alcătuită din urările şi c&iuituriletinerilor, din versurile starostelui, din +ocul miresei0 ziua a treia ospăţul se mută la socrii mari, undemireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmată cu atâta armată de vite şi de galie că de abia

încăpeau în ograda "lanetaului.... Liviu Rebreanu surprinde nu numai pitorescul obiceiurilor, dar şi psi&ologia ţărănească, maiales în fragmentul care prezintă peţitul fetei, în realitate un târg aprig pentru zestre. -abloul monografic al satului se completează şi cu alte elemente, ca naşterea la câmp. -ot înacest sens sunt prezente informaţii despre obiceiurile la înmormântare. La înmormântarea nei, la pro&od, participă tot satul. Romancierul fi)ează şi aici toateelementele esenţiale: praporii fluturau alene în adierea de primăvară... tămâie şi aducea în sc&imbvaluri de miros dulce de flori de măr... preotul 2elciug mormăia pe nas cântecele de înmormânteres< scutura mereu cădelniţa. oarte bun psi&olog, Liviu Rebreanu surprinde gesturile, comportamente ale persona+elor şimai ales psi&ologia persona+ului principal. n mintea acestuia se amestecă imaginea moartei, cuaceea a copilului şi cu imaginea iubitei. /u deosebită artă romancierul surprinde spaima de a nupierde pământul, care se strecoară treptat în sufletul lui on.



*upă înmormântarea nei se fac pomeni bogate. ceste elemente se îmbogăţesc cu altele,prile+uite de îmormântarea lui on. (i aici participă tot satul. 'reotul 2elciug ţine o cuvântarefunebră, care îi impresionează pe cei prezenţi. utorul este atent la reacţiile participanilor şi maiales a părinţilor: 'e urmă on fu coborât în pământul care i!a fost prea drag, şi oamenii au venit perând să!i arunce câte o mână de lut umed care răbufnea greu şi trist pe scândurile odi&nei de

veci= *upă înmormântare "lanetau a făcut pomeni bogate pentru sufletul lui on. (atul 'ripaseste locuit de români şi mag&iari sub dominaţie austro!ungară. n sat e)istă o ierar&ie binedeterminată în funcţie de averea fiecăruia. n frunte se află 8tefan 9otnog, apoi ţărani bogaţi, ca;asile 2aciu, -oma 2ulbuc, ţărani înstăriţi, ca (imion Lungu şi săraci ca on, lorica, văduva lui%a)im. n această lume pământul determină poziţia socială a oamenilor şi relaţiile dintre ei. *e dragul pământului, on trebuie să!şi înăbuşe glasul iubirii şi să se însoare cu o fatăbogată, dar pe care n!o iubeşte. La fel, lorica, fată săracă, se căsătoreşte, fără să!l iubească, cu"oerge, fiul gospodarului înstărit, -oma 2ulbuc. La timpul său ;asile 2aciu s!a căsătorit tot pentru avere0 tot pentru pământ on se bate cu(imion Lungu, a+ungând la înc&isoare. %eritul romancierului constă în faptul de a fi surprins

tensiunile sociale şi psi&ologice declanşate de problema pământului. -oatesentimentele,interesele, pasiunile gravitează în +urul averii, a pământului. tenţia romancierului se îndreaptă şi asupra intelectualităţii ardelene, a greutăţilor cu care seconfruntă zilnic. stfel învăţătorul 9erdelea intră în conflict cu preotul 2elciug, om orgolios, care îisimt ameninţat întâietatea în sat. nvăţătorul 9erdelea şi cu numeroasa sa familie, se zbate cudatorii şi lipsuri. Liviu Rebreanu surprinde intelectualitatea ardeleană în zbaterea ei dramatică

între sentimentul naţional şi presiunile funcţionarilor cezaro!crieţi. 'rin figura învăţătorului9erdelea, Liviu Rebreanu redă compromisurile făcute de intelectualitatea ardeleană interesată înlupta naţională, dar dornică să!i păstreze şi să!şi lărgească privilegiile. *e e)emplu învătătorul9erdelea, mare susţinător al cauzei neamului, pentru aşi menţine postul îl votează pe candidatulmag&iar.

Caracterizarea lui Ion : n centrul romanului stă destinul persona+ului principal, on. n aprecierea acestui persona+trebuie evitat un punct de vedere e)clusivist: absolvirea sau condamnarea totală. n realitate oneste un persona+ comple) cu lumini şi umbre, al cărui suflet este greu de înţeles şi de e)plicat./omple)itatea persona+ului rezultă din sfâşierea dramatică sub impulsul unor solicitări simultaneşi contrare: glasul pământului şi glasul iubirii. *eparte de a fi un primitiv, un instinctual, on trăieşte o dramă deplină motivată social şipsi&ologic. ncă de mic el îşi dă seama că trăieşte într!o lume în care pământul reprezintă totul: elcondiţionează poziţia socială şi relaţia dintre oameni. n această lume oricât de înzestrat ar fi omulel nu este apreciat după calităţile sale, ci după &oldele de pământ pe care le are. 'ământul estedeci garanţia unei vieţi îndestulate şi fericite. şadar nu este vorba în cazul lui on de o sete depământ, ci de o dorinţă fierbinte de a trăi altfel. on nu este un posedat al posesiunii, ci un om, care doreşte să!şi sc&imbe viaţa într!o lume,care nu!i oferă prea multe şanse. stfel la început el îi lucrează cu &ărnicie şi îndâr+ire pământulpuţin şi neroditor. %unca sa este însă fără rezultat0 on se simte umilit de ceilalţi. /earta cu ;asile2aciu, bătaia cu "eorge, mustrările preotului, reproşurile mamei, că trage la sărăcie amplificăzbuciumul persona+ului. 'entru on pământul înseamnă mai mult decât stăpânirea unui teren

întins, înseamnă demnitate, înseamnă dorinţa de a intra în rând cu oamenii. (ingura soluţie de a



a+unge la pământ oferită de lumea în care trăieşte este căsătoria cu o fată bogată. /um ;asile2aciu nu i!ar fi dat fata de bunăvoie, on se decide să o seducă pe na. (etea de pământ

întâlneşte în sufletul lui on o rezistenţă puternică pentru că on nu se &otărăşte uşor să o ia pe na de nevastă. 5eputinţa de aş!i sc&imba viaţa îl determină să aleagă această soluie. *e fapt învremea respectivă mulţi tineri săraci se însurau pentru avere cu fete bogate.

Romancierul insistă asupra setei de pământ a persona+ului0 aceasta manifestă faţă depământ un fel de adoraţie pătimaşă: /u o privire setoasă, on cuprinse tot locul, cântărindu!l.(imţea o plăcere atât de mare văzându! i pământul, încât îi venea să cadă în genunc&i şi să!l

îmbrăţişeze. se prea mai frumos, pentru că era al lui. arba deasă, groasă, presărată cu trifoi,unduia ostenită de răcorea dimineţii. 5u se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire şi le mototoli

încet în palme. n faţa &oldelor de pământ on se simte copleşit0 are sentimentul nimiciniei: "lasulpământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o c&emare, copleşindu!i. (e simi mic şislab, cât un vierme pe care!l calci în picioare sau ca o frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îiplace. (uspină prelung, umilit şi înfricoşat în faţa uriaşului: /ât pământ, *oamne> (etea de pământ l!a stăpânit pe on încă din copilrie: -otui în fundul inimii lui rodea ca un

cariu părerea de rău că din atâta &otar el nu stăpâneşte decât dou!trei crâmpeie, pe când toatăfiiţna lui arde de dorul de!a avea pmânt mult, mult, cât mai mult ... ubirea pământului l!a stăpânitde mic copil. ;eşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s!a înarmat într!o &otărâre pătimaşă: ?trebuiesă aibă pământ mult, trebuie >? *e pe atunci pământul i!a fost mai drag ca o mamă. *in momentul în care on se &otărăşete să o ia pe na, el dovedeşte o viclenie şi otenacitate calculată. sistăm la o adevărată înscenare erotică: +oacă la &oră, o c&eamă la poartă,o ignoră câteva zile, o seduce şi o părăste. *acă până la un punct el poate fi înţeles în zbatereasa pentru pământ, tratamentul inuman faţă de na este aproape ine)plicabil. Lăcomia nemsuratăa persona+ului reiese din certurile cu ;asile 2aciu căruia îi ia tot pmântul. *upă ce obţine pământurile, on se sc&imb. El dobândete conştiinţa noii sale poziţii în lumeasatului în oc&i avea o lumină mândră, de biruitor, era plin de sine însuşi, pe uliţă umbla cu pai

mari şi cu genunc&ii îndoiţi, vorbea mai apăsat cu oamenii şi veşnic numai de pământ şi avere. 6scenă semnificativă este aceea când on, ameţit de fericire se apleacă şi!şi sărută pământul: cuma, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vază, să le mângâie ca pe nişte ibovnicecredincioase. ... *ragostea lui avea nevoie de inima moşiei. *orea să simtă lutul sub picioare, să ise agaţe de opinci, să!i soarbă mirosul, să!i umple oc&ii de culoarea lui îmbătătoare... (ufletul îiera pătruns de fericire. 'arcă nu mai râvnea nimic şi nici nu mai era nimic în lume afară defericirea lui. 'amântul se înc&ina în faţa lui, tot pmântul... şi tot era al lui, numai al lui acuma... (eopri în mi+locul lui. Lutul negru, lipicios îi intuia picioarele, îngreunându!le, atrgându!l ca braţeleunei iubite pătimae. i râdeau oc&ii, iar faţa toată îi era scăldată într!o sudoare caldă de patimă. l cuprinse o poftăsălbatică să îmbrăţişeze &uma, să o crâmpoteasc în sărutări. ntinse mâinile spre brazdele drepte,zgrunuroase şi umede. %irosul acru, proaspăt şi roditor îi aprindea sângele. (e aplecă, luă înmâini un bulgăre şi!l sfărâmă între degete cu o plăcere înfricoşată. %âinile îi rămaseră unse culutul cleios ca nişte mănuşi de doliu. (orbi mirosul, frecânduşi palmele. poi încet, cucernic, fără să!şi dea seama, se lăsă în genunc&i, îi coborî fruntea şi!şi lipibuzele cu voluptate pe pământul ud.şi!n sărutarea aceasta grăbit simţi un fior rece, ameţitor... (e ridică deodată ruinat şi se uită împre+ur să nu!l fi vzut cineva. aţa însă îi zâmbea de oplăcere nesfârsită. şi încruci braele pe piept şi!şi linse buzele simţind neâncetat atingerea rece şidulceaţa amară a pământului. (atul, în vale, departe, părea un cuib de păsări ascuns în văgăună



de frica uliului. (tpânirea pământului îi dă lui on sentimentul puterii: (e vedea acum mare şi puternic ca unuriaş din basme care a biruit, în lupte grele, o ceată de balauri îngrozitori. i înfipse mai bine picioarele în pământ, ca şi când ar fi vrut să potolească cele din urmăzvârcoliri ale unui duşman doborât. 8i pământul parcă se clătina, se înc&ina în faţa lui...

*upă căsătorie trăsăturile îşi pierd treptat omenescul. n epoca respectivă şi alţi tineri s!aucăsătorit cu fete bogate fără să iubească dar s!au resemnat şi i!au cinstit familiile @;asile 2aciuA. bia după nuntă on îşi dă seama că odată cu pogoanele de pământ primete şi ura satului. Elmanifestă faţă de na o cruzime şi o brutalitate greu de înţeles. titudinea sa inumană, certurile,bătăile, vorbele grele, determină sinuiciderea nei. %oartea nei îl surprinde, dar nu îl sc&imbă. "roaza declanşată de moartea nei ţine doar o clipă pentru că gândul lui on se îndreaptă

îmediat la copil, ca singurul moştenitor al averii socrului său. 5ici moartea nei, nici a copilului nu!limpresionează prea mult, decât în măsură în care pământurile lui ;asile 2aciu depindeau deaceştia. -reptat on îşi dă seama că fericirea nu stă în pogoanele de pământ şi în sufletul său se simtedin nou glasul iubirii pentru lorica. n finalul romanului on moare ucis de "eroge, deci printr!o

moarte violentă care!i apare ca o pedeapsă pentru că a vrut prea mult, pentru că nu s!a putut oprila timp. mpotriva intenţiei declarate a romancierului de a nu acorda atenţie meşteşugului stilistic,e)primarea este sugestivă. Romancierul foloseşte e)presii, comparaţii potrivite pentru a fi)a unpeisa+, o situaţie, o atitudine: n sfârşit se apropia /răciunul. 6 iarnă urâcioasă se zbătea săcoboare pe pământ, dar parcă nu avea încă destulă putere. ;ăzdu&ul cernea mereu fulgi lerniicare se topeau până să a+ungă +os şi se părpădeau în băltoacele de noroi... on sosea totuşi întoate nopţile, nesmintit. poi, într!o seară răscolit de zăpadă măruntă, veni mai devreme puţin. /asa zăcea în

întuneric, neagră ca un bivol adormit.

caract ion

Documents