capitolul 5. protecŢia naturii Şi biodiversitatea 5.1 ...apmsj-old.anpm.ro/files/apm...

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 0

___________________________________________________________________________

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

5.1. Biodiversitatea în judeţul Sălaj

Biodiversitatea reprezintă totalitatea organismelor vii provenite din ecosisteme acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte.

Biodiversitatea cuprinde diversitatea speciilor din interiorul acestora, precum şi ecosistemele pe care acestea le creează.

Diversitatea biologică sau biodiversitatea este unul dintre termenii cheie în domeniul conservării, incluzând bogăţia vieţii şi diversele modele. Convenţia asupra Diversităţii Biologice (CBD) defineşte diversitatea biologică, astfel: "varietatea organismelor vii ale diferitelor medii, terestru, marin şi alte ecosisteme acvatice şi complexele ecologice ale căror părţi sunt; aceasta include diversitatea înăuntrul speciilor, dintre specii şi ecosisteme".

Între ţările membre si candidate la Uniunea Europeană, România deţine cea mai mare diversitate biogeografică. În comparatie cu alte ţări ale Uniunii Europene, pe teritoriul României se interferează 5 regiuni biogeografice, din cele 11 europene si anume:

• ALPINĂ • CONTINENTALĂ • PANONICĂ • PONTICĂ • STEPICĂ

Fig. 5.1.1.

5.1.1. Stare

Biodiversitatea judeţului Sălaj este dată de şezarea judeţului la suprapunerea în cea mai mare parte unităţii fizico geografice care face legătura dintre Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali, reprezentată de Platforma Someşană. Munţii, reprezentaţi de prelungirile nordice ale Apusenilor (Munţii Meseş şi Munţii Plopişului), ocupă o suprafaţă destul de restrânsă în sud-vestul judeţului, aspectul determinant al judeţului fiind dat de relieful deluros. Luncile largi ale Someşului, Crasnei şi Barcăului reprezintă singurele forme de relief plane ce dau naştere unor habitate îndeosebi specifice pajiştilor.

80


___________________________________________________________________________

Fig. 5.1.1.1

PăduriPajisti şi tufărişuriStâncări şi peşteriApeHabitate de turbării şi mlaştini

Fig. 5.1.1.2. Ponderea categoriilor de habitate ale judeţului

În ceea ce priveşte habitatele de interes comunitar, în judeţul Sălaj au fost inventariate un număr de 5 habitate comunitare după cum urmează:

-Grote neexploatate turistic - cod 8310 - habitat identificat în cadrul Sitului de Importanţă Comunitară Peştera Măgurici - ROSCI 0192;

-Păduri dacice de stejar şi carpen - cod 91Y0 - habitat existent pe teritoriul Sitului de Importanţă Comunitară Racâş-Hida - ROSCI 0209;

-Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum - cod 9130 - habitat prezent în Situl de Importanţă Comunitară Tusa-Barcău - ROSCI 0257;

- Păduri cu Castanea sativa- cod 9260 - habitat prezent în cadrul ariei naturale protejate de interes naţional “Pădurea La Castani”, localitatea Rogna, comuna Ileanda;

- Păduri eurosiberiene cu Quercus robur – cod 91I0 - habitat prezent în cadrul ariei naturale protejate de interes naţional “Pădurea Lapiş”, localitatea Nuşfalău.

Pe teritoriul judeţului Sălaj, în urma studiilor efectuate în teren şi a studiilor ştiinţifice au fost identificate un număr de 286 de specii din flora sălbatică de interes naţional. Din aceste specii, un număr de 5 sunt cuprinse în anexa 5 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007, cu modificările ulterioare, în categoria speciilor de interes

81


___________________________________________________________________________

comunitar, a căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management. Aceste specii sunt următoarele:

• Sphagnum magellanicum, Sphagnum subsecundum, Sphagnum ambliphyllum - muşchi de turbă, este localizat pe teritoriul ariei naturale protejate “Mlaştina de la Iaz” aflată pe teritoriul localităţii Iaz, comuna Plopiş ;

• Arnica montana- arnică, ce este localizată în zona Munţilor Meseş, a Văii Almaşului, a Văii Someşului;

• Gentiana lutea- genţiana, localizată ştiinţific pe păşunile împădurite din zona Munţilor Meseş, aria naturală protejată Racâş – Hida – Sit de Interes Comunitar

Fig. 5.1.1.3 Gentiana lutea- genţiana

Fauna sălbatică, datorită varietăţii de habitate şi ecosisteme existente pe teritoriul judeţului Sălaj, prezintă şi ea o varietate atât specifică cât şi ecologică sau sistematică.

În urma diferitelor studii efectuate în decursul timpului au fost determinate şi inventariate un număr de 197 de specii de animale de interes naţional. Din aceste specii faunistice un număr de 18 specii sunt cuprinse în anexa 3 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007, în categoria speciilor de animale a căror conservare necesită determinarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică. Nr. crt. Denumire ştiinţifică Denumire populară Localizare

1. Rhinolophus ferrumequinum liliac-mare-cu-nas-potcoavă Arie protejată-

Peştera Măgurici

2. Rhinolophus hipposideros liliac-mic-cu-nas-potcoavă Arie protejată-Peştera Măgurici

3. Myotis myotis liliac-mare-cu-bot-ascuţit Arie protejată-Peştera Măgurici

4. Myotis blytii liliac-mic-cu-urechi-de-şoarece

Arie protejată-Peştera Măgurici

5. Miniopterus schreibersii liliacul cu aripi lungi Arie protejată-Peştera Măgurici

6. Canis lupus lup Tusa, Ileanda, Românaşi, Corme-niş, Cliţ, Carastelec

7. Gavia immer cufundar mare Lacul Vârşolţ, Cehu

82


___________________________________________________________________________

Silvaniei, Cheud, Şimleul Silvaniei

8. Ixobrychus minutus Stârc pitic Aria naturală pro-

tejată Balta Cehei

9. Ciconia ciconia Barză albă Toată suprafaţa

judeţului

10. Cygnus cygnus lebădă de iarnă

Râul Someş, Lacul de acumulare Vârşolţ, Ferma Piscicolă Motiş

11. Dendrocopos medius ciocănitoare de stejar Arie protejată-Pădurea Lapiş, zona de deal

12. Ficedula albicollis muscar gulerat

Arie protejată-Pădurea Lapiş, zona de deal

13. Lanius collurio sfrâncioc roşiatic Arie protejată-Pădurea Lapiş, zona de deal

14. Emys orbicularis broască ţestoasă de apă

Bizuşa -Băi, Brâglez, Buciumi, Fântânele-Rus, Fabrică, Gâlgău, Măleni, Mineu, Păuşa, Sălăţig, Şimişna, Solona

15. Bombina bombina buhai de baltă cu burtă roşie

Agrij, Bizusa-Băi, Bodia, Ciureni, Cizer, Şamşud, Surduc, Valea Cimenilor, Vârteasca, Zalha, Zăuan

16. Bombina variegata buhai de baltă cu burtă galbenă

Toată suprafaţa judeţului

17. Triturus cristatus triton cu creastă Toată suprafaţa judeţului

18. Lucanus cervus rădaşcă Toată suprafaţa judeţului

Tab. 5.1.1.1

5.1.2. Impact

Chiar dacă se încearcă în ultima perioadă, refacerea sau menţinerea

biodiversităţii, măsurile de conservare sunt ameninţate de o serie de procese şi fenomene globale, de tipul ploilor acide, efectului de seră, diminuării stratului de ozon, eroziunii solului sau a deşertificării.

Datorită faptului că suprafeţe mari de păduri au fost retrocedate către vechii proprietari, şi în anul 2010, a continuat modificarea şi chiar inversarea raportului

83


___________________________________________________________________________

dintre procentul suprafeţelor de pădure având un regim de proprietate privat faţă de cele de stat;

În general, starea de sănătate a pădurilor se poate aprecia ca fiind bună, nefiind depistate cazuri de atacuri fitopatologice sau afectări ale vegetaţiei forestiere ca urmare a stresului legat de poluare sau alte acţiuni antropogene.

Se constată un randament nesatisfăcător al acţiunilor de împădurire a terenurilor aflate în diverse tipuri de degradare. Efectele deteriorării trebuie privite atât din perspectiva omului cât şi din perspectiva celorlalte specii de pe pământ. În afara factorilor naturali (secetă, inundaţii, mişcări seismice, etc.) asupra florei şi faunei se exercită presiuni şi prin: despăduriri, incendii, poluări industriale, testări necontrolate de OMG-uri, substanţe fitosanitare, recoltări şi capturări necontrolate, schimbarea destinaţiei terenurilor etc. În ceea ce priveşte exploatările de resurse, presiunile antropice asupra ariilor naturale protejate şi a biodiversităţii în general, se manifestă prin exploatările forestiere, achiziţia şi recoltarea de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, păşunatul iraţional, dar de multe ori şi prin turismul necontrolat şi needucat.

Astfel, în cazul recoltării de plante din flora spontană, mai cu seamă a macromicetelor, există de multe ori tendinţa de recoltare neselectivă, nedurabilă, de preluare a tot ceea ce se găseşte în mediul natural.

Un alt aspect negativ asupra ariilor naturale protejate îl constituie şi păşunatul cu vite mari, efect amplificat şi de caracterul mlăştinos, cu exces de umiditate a solurilor din multe arii naturale protejate.

Din acest motiv se impune creşterea suprafeţelor din categoria ariilor naturale protejate, unde să se instituie regimuri de protecţie, în special pentru speciile vulnerabile, endemice şi pe cale de dispariţie.

În anul 2010, pentru judeţul Sălaj, au fost propuse pentru a fi incluse în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 un număr de trei situri după cum urmează:

• Cursul Mijlociu al Someşului (SPA) • Lozna (SCI) • Muntele Şes (SCI)

Pentru toate aceste propuneri de situri, în luna decembrie 2010, APM Sălaj a realizat întâlniri pentru consultarea publicului cu primarii şi cetăţenii de pe raza admnistrativ-teritorială a comunelor unde sunt situate aceste propuneri de situri N 2000.

Fig. 5.1.2.1

5.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

Astăzi, înfloritoarea biodiversitate de care ar trebui să ne bucurăm a suferit un proces

84


___________________________________________________________________________

de sărăcire, din cauza cresterii sporului demografic la nivel mondial şi epuizării a numeroase resurse naturale.

Chiar dacă se încearcă refacera sau menţinera biodiversitătii, măsurile de conservare sunt ameninţate de o serie de procese şi fenomene globale, de tipul ploilor acide, efectul de seră, diminuării stratului de ozon, eroziunii solurilor, deşertificării.

Modificarea în sens negativ a proprietăţilor solului s-a produs fie printr-o intervenţie directă a omului, fie indirect ca efect al unei acţiuni antropice, cum este agricultura. În primul caz putem exemplifica cu procesul de compactare care apare ca urmare a aplicării necorespunzătoare a tehnologiilor agricole. În cel de-al doilea caz putem exemplifica cu activitatea de defrişare care reprezintă o intervenţie directă asupra vegetaţiei dar care are ca efect amplificarea eroziunii solului.

Agricultura, alături de industrie, a devenit una dintre sursele importante de agenţi poluanţi cu impact negativ asupra calităţii mediului prin degradarea sau chiar distrugerea unor ecosisteme. Astăzi, este practic unanim acceptat faptul că agricultura intensivă poate conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, a pesticidelor, a apei de irigaţie necorespunzătoare calitativ şi cantitativ, în special pe terenurile arabile excesiv afânate prin diferite lucrări.

5.2.1. Creşterea acoperirii terenurilor

Schimbarea utilizării terenurilor este adesea asociată cu schimbarea în

acoperirea terenurilor şi o schimbare asociată cu emisiile de carbon. Atunci când o pădure este eliminată, stocurile de carbon din biomasa de deasupra solului sunt fie eliminate ca produse, fie aduse înapoi în atmosferă prin descompuneri microbiene. Acest fapt va determina modificarea rezervelor de carbon din sol, eliminarea habitatului specific pădurii şi implicit pierderea biodiversităţii specifice ecosistemului distrus. În ultima perioadă, prin schimbarea utilizării terenurilor naturale (cu vegetaţe şi faună specifică), acestea sunt folosite fie în agricultură, fie pentru diferite proiecte de infrastructură şi amenajare a teritoriului, fapt ce determină schimbări majore, unele ireversibile în structura habitatelor care acoperă aceste terenuri, determinând totodată pierderea speciilor de floră şi faună ce alcătuiesc biodiversitatea în aceste zone. Cele mai semnificative schimbări ale stării florei şi faunei s-au produs şi se mai produc ca rezultat al impactului antropic direct (vânatul, nimicirea animalelor, colectarea plantelor), precum şi indirect (prin distrugerea sau schimbarea habitatelor naturale). Printre factorii care influenţează nociv flora şi fauna sunt: gospodărirea intensivă cu extinderea şi valorificarea agricolă a noilor teritorii naturale; ameliorarea prin secare a zonelor umede şi exploatarea terenurilor ameliorate; schimbarea cursurilor râurilor mici; nerespectarea tehnologiilor de folosire a pesticidelor şi îngrăşămintelor; poluarea ecosistemelor naturale cu deşeuri industriale; braconajul; deranjarea animalelor în perioada de reproducere.

5.2.2. Creşterea populaţiei

85


___________________________________________________________________________

Datorită creşterii a numărului de locuitori se pune întrebarea dacă Pământul este capabil să asigure resursele necesare susţinerii unei populaţii în creştere?

Creşterea populaţiei şi a nevoilor primare, va determina o diminuare a biodiversităţii prin restrângerea spaţiilor de existenţă a ecosistemelor naturale datorită extinderii terenurilor cultivate; creşterea presiunii asupra capacităţii productive a ecosistemelor.

Creşterea cererii pentru produse agroalimentare a focalizat atenţia spre elaborarea de soiuri/rase cu productivitate foarte mare, iar mai nou spre transferurile de gene care să asigure acelaşi obiectiv.

Activităţile oamenilor au pus ecosistemele sub asediu prin: exploatare la limita lor de regenerare biologică, suprafaţa acoperită cu păduri s-a micşorat cu cel puţin o jumătate, iar drumurile, fermele şi locuinţele fragmentează rapid ceea ce a mai rămas în pâlcuri mici de pădure, terenurile agricole au suferit degradări ale solului prin eroziune, compactare, destructurare sau sărăturare, apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere. Presiunile responsabile pentru aceste declinuri continuă să crească, accelerând schimbarea ecosistemelor, ceea ce de multe ori corespunde cu o simplificare a acestora. Pe teritoriul judeţului Sălaj se înregistrau în 2002, 248.015 locuitori reprezentând 9,05% din populaţia Regiunii Nord-Vest. Densitatea medie a populaţiei era de 64,2 locuitori/kmp faţă de 69 locuitori/kmp în 1992 şi faţă de 90,9 locuitori la nivel naţional. Comparativ cu celelalte judeţe componente ale Regiunii Nord-Vest, Sălajul prezintă o distribuţie normală, echilibrată şi relativ omogenă a populaţiei pe întreg teritoriul. Scăderea în densitate se corelează natural cu situaţia înregistrată în ultimul recensământ. Astfel, populaţia totală a judeţului este în scădere cu 7% între cele două recensăminte, (1992 – 2002) scăderea fiind mai puternică decât cea constatată la nivel regional (5,8%). Analizând tendinţele demografice pe medii de habitat, se constată o diferenţă sensibilă între urban şi rural şi anume: 8,1% în mediul urban în comparaţie cu mediul rural unde sporul negativ este de 6,3%. Cauzele acestei tendinţe de încetinire demografică sunt legate atât de factorii intrinseci mişcării naturale a populaţiei cât si de fluxurile de mobilitate formate în noul cadru economic, social şi legislativ: migraţia în exterior pentru munca, concentrarea spre aglomerările urbane învecinate, cu atractivitate mai mare pe piaţa muncii şi nu în ultimul rând întregul context social-economic al tranzitiei.

5.2.3. Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor Obiectivele strategiilor de dezvoltare socio-economică au generat dezechilibre şi discontinuităţi asupra peisajelor şi ecosistemelor:

Extinderea şi intensificarea sistemelor de producţie agricolă prin transformarea unor ecosisteme naturale sau semi-naturale în terenuri arabile şi amenajarea lor pentru aplicarea tehnologiilor de producţie intensivă;

Industrializarea rapidă prin dezvoltarea infrastructurii de producţie în mari unităţi, inclusiv cea a cimentului, îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor;

Exploatarea necontrolată a pădurilor naturale, având drept consecinţă apariţia unor dezechilibre ecologice;

Executarea de lucrări hidrotehnice ample pentru crearea acumulărilor de apă şi protecţia împotriva inundaţiilor;

86


___________________________________________________________________________

Dezvoltarea urbană şi transferul de populaţie din mediul rural, însoţite de distrugerea ecosistemelor din zonele urbane (diminuarea suprafeţei spaţiilor verzi, construcţii pe spaţiile verzi, tăierea arborilor, distrugerea cuiburilor, etc) şi de măsuri insuficiente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi apelor uzate;

Supraexploatarea resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile pentru a alimenta procesele de producţie din economie;

Introducerea deliberată sau accidentală de specii alohtone în ecosistemele naturale sau agricole;

Eliminarea din alimentaţia umană a unor specii de plante (lintea, meiul, năutul etc) şi orientarea culturilor agricole spre monocultură, în sole extinse.

Conversia terenurilor în scopul dezvoltării infrastructurii urbane, industriale, agricole, turistice sau transport, reprezintă cauza principală a pierderii de biodiversitate, ducând la degradarea, distrugerea şi fragmentarea habitatelor şi implicit la declinul populaţiilor naturale. Dacă în trecut, principala ameninţare o reprezenta conversia diferitelor tipuri de habitate în terenuri agricole pentru monoculturi, în prezent, conversia habitatelor naturale se menţine ca o ameninţare directă, vizibilă în special în următoarele cazuri:

Drenarea pajiştilor umede şi conversia în terenuri arabile sau păşuni, susţinută chiar cu fonduri pentru mediu;

Regularizarea râurilor şi distrugerea ecosistemelor aluviale, susţinută chiar cu fonduri pentru mediu;

Împădurirea pajiştilor cu productivitate scăzută şi a habitatelor de stepă, considerate uneori în mod exagerat de către autorităţi ca fiind terenuri „degradate”;

Distrugerea vegetaţiei arbustive pentru extinderea suprafeţelor păşunilor sau în scopul dezvoltării turismului;

Abandonarea pajiştilor şi păşunilor, în special în zonele înalte, mai greu accesibile, care vor fi invadate de vegetaţia forestieră. Intensificarea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii (transport auto,

feroviar şi fluvial, turism, producere şi transport de energie etc.) fără măsuri pentru diminuarea/eliminarea impactului asupra biodiversităţii poate fi considerată principala ameninţare la adresa biodiversităţii, în contextul dezvoltării economice actuale.

Dezvoltarea urbană necontrolată, periurbanizarea şi transferul de populaţie din mediul rural, însoţite de distrugerea ecosistemelor din zonele urbane (diminuarea spaţiilor verzi, construcţii pe spaţiile verzi, tăierea arborilor, distrugerea cuiburilor etc.) şi de măsuri insuficiente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi a apelor uzate au efecte negative considerabile atât asupra biodiversităţii, cât şi asupra calităţii vieţii.

O presiune foarte importantă este exercitată asupra biodiversităţii din ariile naturale protejate, din zona costieră şi montană cu potenţial turistic, unde pe lângă construcţiile rezidenţiale se dezvoltă şi construcţii cu destinaţie sezonieră.

Managementul forestier practicat în momentul de faţă este unul bazat pe principiul utilizării durabile a resurselor. Cu toate acestea, exploatarea necontrolată a masei lemnoase şi tăierile ilegale reprezintă o ameninţare la adresa biodiversităţii. Aceste situaţii sunt mai frecvente în pădurile de curând retrocedate şi care nu sunt în prezent administrate.

Tăierile necontrolate fragmentează habitatele şi conduc la eroziunea solului sau alunecări de teren.

Suprapăşunatul are un impact negativ semnificativ asupra fitocenozelor, cauzând descreşterea biomasei vegetale şi a numărului de specii cu valoare

87


___________________________________________________________________________

nutritivă. Dintre speciile de plante cele mai afectate sunt speciile cu statut special de protecţie care conţin principii active şi sunt utilizate în cosmetică, cele de uz farmaceutic, alimentar sau cele cu rol decorativ, care sunt recoltate şi comercializate ilegal.

Supraexploatarea speciilor de interes cinegetic, economic sau cultural este generată în principal de supraevaluarea efectivelor populaţionale sau de braconaj. Braconajul speciilor de interes vânătoresc sau a celor de interes economic apare în două situaţii distincte:

pe de o parte este cauzat de sărăcia populaţiei locale din anumite zone ce folosesc aceste exemplare pentru consumul propriu şi care nu are un efect semnificativ asupra stării de conservare a speciilor respective;

pe de altă parte, braconajul este cauzat de dorinţa de a vâna/ captura/recolta specii strict protejate cu valoare crescută pe piaţa neagră. Această situaţie generează efecte negative semnificative asupra stării de conservare a speciilor vizate. De asemenea, modalităţile de exploatare a balastului şi a nisipului din albiile

râurilor interioare determină degradarea habitatelor acvatice şi distrug zonele umede, afectând speciile ce îşi au habitatele în aceste zone.

Exploatarea resurselor minerale afectează biodiversitatea fie prin distrugerea totală a habitatelor ca urmare a decopertării, fie prin extinderea haldelor de steril şi a iazurilor de decantare. În cazul carierelor, extragerea de rocă se face în exploataţii deschise, acestea necesitând, de asemenea, decopertarea.

Combustibilii fosili (cărbune) sunt exploataţi în subteran sau la suprafaţă, necesitând decopertare în cazul exploatărilor de suprafaţă şi cauzează poluarea apelor de suprafaţă folosite la flotare, în ambele situaţii. Apele de mină formate în galeriile abandonate, de cele mai multe ori acide şi încărcate cu metale grele ajung în apele de suprafaţă afectând biocenoza acestora.

În cazul exploatărilor petroliere, pot apărea poluări accidentale cu petrol care afectează pe termen mediu şi lung atât covorul vegetal cât şi fauna.

Exploatarea apelor termale, fie pentru utilizarea în sistemele de termoficare, fie în scop terapeutic, poate afecta, la deversare, biocenoza apelor din râurile colectoare, datorită diferenţelor de temperatură.

În plus, speciile invazive pot cauza pierderi majore de biodiversitate, putând determina, în unele cazuri, eliminarea speciilor native ce ocupă aceeaşi nişă ecologică. Când speciile care dispar sunt de interes economic, pierderea de biodiversitate este însoţită şi de pierderi economice substanţiale.

Consecinţele majore asupra biodiversităţii se regăsesc într-o seamă de modificări semnificative de ordin calitativ şi cantitativ în structura şi funcţionarea ecosistemelor. Din perspectiva principiilor şi obiectivelor de conservare şi utilizare durabilă a componentelor biodiversităţii principalele consecinţe relevante sunt:

Manifestarea unui proces activ de erodare a diversităţii biologice care se exprimă prin dispariţia unor specii.

Fragmentarea habitatelor multor specii şi întreruperea conectivităţii longitudinale (prin bararea cursurilor de apă) şi laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrângerea drastică a rutelor de migraţie a speciilor de peşti şi a accesului la locurile potrivite pentru reproducere şi hrănire).

Restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranziţie (perdele forestiere, aliniamente de arbori, zone umede din structura marilor exploataţii agricole sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversităţii biologice şi a funcţiilor de control al poluării difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafaţă şi evoluţiei undei de

88


___________________________________________________________________________

viitură, controlului biologic al populaţiilor de dăunători pentru culturile agricole, reîncărcării rezervelor sau corpurilor subterane de apă.

Modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configuraţiei structurale a bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, asociată cu reducerea semnificativă a capacităţii sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care operează la scara bazinului hidrografic şi cu creşterea vulnerabilităţii lor şi a sistemelor socio-economice care depind de acestea. Multe bazine hidrografice au fost torenţializate.

Simplificarea excesivă a structurii şi capacităţii multifuncţionale ale formaţiunilor ecologice dominate sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive şi creşterea gradului lor de dependenţă faţă de inputurile materiale şi energetice comerciale.

Destructurarea şi reducerea capacităţii productive a componentelor biodiversităţii din sectorul agricol. O atenţie specială trebuie acordată impactului asupra peisajului, la nivelul

fiecăruia din cele 3 componente ale sale: elementele culturale (aşezări, infrastructură, construcţii, activităţi umane), biodiversitatea, structura geomorfologică (relief, caracteristici geologice, hidrologice). Intervenţiile umane cu impact negativ asupra peisajului, în funcţie de gravitate, sunt următoarele: Distrugere – pierderi semnificative la nivelul tuturor celor 3 componente ale

peisajului. Acestea sunt cauzate în principal de dezvoltări urbanistice intensive inadecvate mediului şi arhitecturii locale, schimbarea funcţiunii terenurilor, defrişări, transformarea radicală a ţesuturilor tradiţionale ale localităţilor (îndesire, demolări, schimbări de funcţiuni)

Degradare – transformări puternice la nivelul componentelor, care însă nu schimbă caracterul unitar. Acestea sunt cauzate de: deteriorări la nivelul biodiversităţii (amenajarea spaţiilor verzi urbane cu specii alohtone, neglijarea şi abandonul spaţiului public în favoarea traficului rutier), pierderi culturale (transformări ale elementelor de construcţie cu derogări de la legislaţia în vigoare, urbanism intensiv de factură nesustenabilă, fără planificare strategică, cartiere suburbane lipsite de identitate, infrastructură şi integrare în organismul oraşului, abandonarea tradiţiilor), poluare (acumulare de deşeuri, cauzată de acumularea de deşeuri, poluarea aerului, apelor şi terenurilor)

Agresiuni – acţiuni punctuale cu impact major la nivelul tuturor componentelor. Acestea sunt cauzate de activităţile economice şi turistice, precum cariere, balastiere, exploatări forestiere, pârtii de schi etc. - care se desfăşoară în mod nesustenabil şi cauzează modificarea formelor de relief, acumularea de deşeuri, dezechilibre ale ecosistemelor, lipsa de continuitate în politicile de amenajare a teritoriului.

Totalitatea modificărilor structurale care s-au produs în timp îndelungat, în primul rând ca urmare a diversificării şi creşterii presiunii antropice. (Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru Conservarea Biodiversităţii 2010 – 2020, www.unimed.ro )

5.3. Ariile Naturale Protejate

Arii de interes naţional În judeţul Sălaj au fost declarate prin acte normative un număr de 15 arii naturale protejate de interes naţional totalizând o suprafaţă totală de 484 de ha.

89


___________________________________________________________________________

Poziţia în

Legea 5/2000,

respectiv H.G.R.

2151/2004

Denumirea ariei protejate Localizare Categoria

IUCN Suprafaţa

(ha)

2.682 Grădina Zmeilor Comuna Bălan, sat Gâlgău Almaşului

IV 3,00

2.683 Pietrele Moşu şi Baba

Comuna Năpradea, sat Someş-Guruslău

III 0,20

2.684 Poiana cu narcise de la Racâş-Hida

Comuna Hida, sat Racâş

IV

1,50

2.685 Calcarele de Rona Oraşul Jibou, sat Rona

III 0,50

2.686 Balta Cehei Oraşul Şimleul Silvaniei, sat Cehei

IV

18,20

2.688 Rezervaţia peisagistică Stanii Cliţului

Comuna Băbeni, sat Cliţ

IV

16,00

2.689 Gresiile de pe Stânca Dracului

Comuna Hida III 1,00

2.690 Rezervaţia peisagistică Tusa-Barcău

Comuna Sâg, sat Tusa

III

13,43

2.691 Mlaştina de la Iaz Comuna Plopiş, sat Iaz

IV 10,00

2.692 Pădurea La Castani

Comuna Ileanda, sat Rogna

IV

7,80

2.693 Stejărişul Panic Comuna Hereclean, sat Panic

IV

2,00

2.694 Stejărişul de baltă Panic

Comuna Hereclean, sat Panic

IV

1,70

2.687 Lunca cu lalea pestriţă – Valea

Sălajului

Oraşul Cehu Silvaniei

IV 10,00

III.3. Peştera Măgurici Comuna Ileanda III 1,00 IV.45 Pădurea Lapiş Comuna Nuşfalău IV 430,40

Tab. 5.3.1. Ariile naturale protejate de interes naţional din judeţul Sălaj

Arii de interes comunitar Prin Ordinul M.M.D.D. nr. 1964/13.12.2008 Privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, în judeţul Sălaj au fost instituite 3 Arii Speciale de Conservare, care totalizează o suprafaţă de 346 ha. Aceste situri comunitare sunt următoarele:

1. ROSCI0192 - Peştera Măgurici – având o suprafaţă de 90 ha., situată pe teritoriul administrativ al comunei Ileanda, în apropierea localităţii Răstoci,

90


___________________________________________________________________________

acest sit comunitar reprezintă un habitat de însemnătate crescută pentru fauna de chiroptere din Podişul Someşan. Dintre cele 5 specii de microchiroptere identificate în Peştera Măgurici, 3 specii, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros şi Miniopterus schreibersii sunt priorităţi EUROBATS. Datorită importanţei acestei peşteri pentru populaţiile de lilieci din platoul someşan, a fost inclusă, începând cu anul 2002, într-un program naţional de monitorizare a liliecilor, care continuă şi în prezent;

2. ROSCI0209- Racâş-Hida – având o suprafaţă de 241 ha., este situată pe teritoriul administrativ a comunei Hida, în apropierea localităţii Racâş, situl cuprinde în procent de 38%, habitatul comunitar de Păduri dacice de stejar şi carpen (cod 91Y0). Este reprezentativ ca un sit de interes botanic, ecologic şi peisagistic, cuprinzând păduri dacice cu Melampyrum bihariense – aflat printre alte maximum 100 situri similare în Europa Centrală, precum şi alte specii rare şi endemice (Narcissus stellaris, Hepatica transsilvanica, Aconitum lycoctonum ssp. transsilvanicus);

3. ROSCI0257 – Tusa Barcău – având o suprafaţă de 13 ha., este situat pe teritoriul administrativ al comunei Sâg, pe teritoriul localităţii Tusa, situl prezintă pe suprafaţa sa habitatul comunitar de Păduri de fag de tip Asperulo-fagetum (cod 9130), la care se adaugă şi caracterul său faunistic şi peisagitic, pe suprafaţa sa aflâdu-se izbucurile de obârşie a râului Barcău.

Tusa Barcău Peşterea Măgurici Racâş - Hida

Fig. 5.3.1. 5.4. Mediul marin şi costier – nu este cazul pentru judeţul Sălaj. 5.5. Poluări accidentale asupra mediului marin şi costier – nu este cazul pentru judeţul Sălaj 5.6. Tendinţe

Având în vedere obligaţiile ce revin ţării noastre ca stat membru al Uniunii Europene, in ceea ce priveşte constituirea si consolidarea reţelei Natura 2000, respectiv completarea reţelei cu noi situri, în anul 2010 pentru judeţul Sălaj au fost propuse penrtu a fi incluse în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 un număr de trei situri după cum urmează:

• Cursul Mijlociu al Someşului ( SPA ) • Lozna ( SCI ) • Muntele Şes ( SCI )

91


___________________________________________________________________________

Pentru toate aceste prouneri de situri, în luna Decembrie 2010, APM Sălaj a realizat întâlniri pentru consultarea publicului cu primarii şi cetăţenii de pe raza admnistrativ teritorială a comunelor unde sunt situate aceste propuneri de situri N 2000.

Pentru Asigurarea managementului adecvat în aria naturală protejată de interes comunitar Racâş - Hida, în vederea conservării pe termen lung a patrimoniului natural şi a dezvoltării durabile a ariei, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Sălaj în narteneriat cu Consiliul Judeţean Sălaj derulează proiectul “Gestionarea durabilă a patrimoniului natural din Aria Naturală Protejată Racâş - Hida – Sit de Interes Comunitar” finanţat prin :

PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL “MEDIU” Axa Prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii”, Domeniu major de intervenţie - Dezvoltarea infrastructurii şi a planurilor de management pentru protejarea biodiversităţii şi reţelei Natura 2000.

Fig. 5.3.2. Activitate în cadrul proiectului “Gestionarea durabilă a patrimoniului natural din Aria Naturală Protejată Racâş - Hida – Sit de Interes Comunitar”

92

capitolul 5. protecŢia naturii Şi biodiversitatea 5.1 ...apmsj-old.anpm.ro/files/apm...

Documents