biodiversitatea ecosistemelor acvatice curgatoare si statatoare

49
BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE CURGATOARE SI STATATOARE 2

Upload: marian-m-scorilo

Post on 01-Dec-2015

1.104 views

Category:

Documents


15 download

TRANSCRIPT

Page 1: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE CURGATOARE SI STATATOARE

2

Page 2: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

CUPRINS

ARGUMENT.........................................................................................................4CAPITOLUL I......................................................................................................51. BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE.................5

1.1. ECOSISTEMUL- PREZENTARE GENERALA.......................................51.2. ECOSISTEMELE ACVATICE...................................................................71.3. BIODIVERSITATEA...................................................................................9

CAPITOLUL II..................................................................................................122. ECOSISTEMELE LENTICE...................................................................12

2.1. LACUL.........................................................................................................122.1.1. TIPURI DE LACURI.............................................................................13

2.2. BALTA.........................................................................................................192.3. MLASTINA.................................................................................................20

2.3.1. ECOBIOMUL MLASTINILOR............................................................212.4. MAREA NEAGRA.....................................................................................22

2.4.1. FLUVII ŞI RÂURI CARE SE VARSĂ ÎN MAREA NEAGRĂ...........232.4.2. ECOSISTEMUL MĂRII NEGRE.........................................................242.4.3. BIOTOPUL PONTIC.............................................................................24 2.4.3.1. ETAJUL SUPRALITORAL...........................................................24 2.4.3.2. ETAJUL MEDIOLITORAL..........................................................25 2.4.3.3. ETAJUL SUBLITORAL................................................................25 2.4.3.4. ETAJUL ELITORAL.....................................................................26

CAPITOLUL III................................................................................................273. ECOSISTEMELE LOTICE.....................................................................27

3.1. ECOSISTEME LOTICE DE MUNTE.....................................................273.2. ECOSISTEME LOTICE DE ZONE DELUROASE................................283.3. ECOSISTEME LOTICE DE CAMPIE...................................................28

CAPITOLUL IV................................................................................................304. DELTA DUNARII........................................................................................30

4.1. APELE CURGATOARE...........................................................................304.2. APELE STAGNANTE...............................................................................304.3. TERENURILE MLASTINOASE.............................................................304.4. TERENURILE INUNDABILE.................................................................314.5. GRINDURILE.............................................................................................324.6. ZONA MARII..............................................................................................32

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................34

3

Page 3: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

ARGUMENT

Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi

imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi

securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru

„serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natura: reglarea climei, apa şi aerul,

fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este

esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza

multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

Biodiversitatea ecosistemelor acvatice cuprinde varietatea genelor si a speciilor care

constituie viaţa in mediul acvatic. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a

biodiversităţii acvatice cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea

oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc

datorită exploatării excesive a oceanelor, râurilor, lacurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi

- tot mai mult - datorită schimbărilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru

a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010. Studiile recente ale AEM arată că, fără eforturi

politice suplimentare semnificative, este puţin probabil ca obiectivul să fie atins.

4

Page 4: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

CAPITOLUL I

1. BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE

1.1. ECOSISTEMUL- PREZENTARE GENERALA

Plantele si animalele nu pot exista fara apa, aer, lumina, temperatura, sol, adica o biocenoza

nu poate exista fara un anumit biotop. Intre alcatuirea biotopului si alcatuirea biocenozei exista

relatii stranse care creeaza o anumita unitate. Ecosistemul reprezinta acea legatura structurala si

functionala dintre biotop si biocenoza.

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici (apa, vântul, energia solară, clima,

umiditatea) şi relaţiile dintre ei. Biocenoza reprezintă un nivel de organizare a materiei format

din populaţii legate teritorial, şi pe studiul interacţiunii acestor populaţii. Un ecosistem nu are

graniţe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari (deşertul Sahara), sau dimensiuni

foarte mici (un iaz). Zona de întrepătrundere a două ecosisteme, de exemplu o păşune naturală şi

un ecosistem agricol, se numeşte ecoton.

Evoluţia ecosistemului reprezintă un proces, în urma căruia este restabilit în întregime, pe

etape succesive, un ecosistem, ce a fost distrus anterior, sau a cărui biotop a fost schimbat într-

atât de mult, încât o mare parte din biocenoză a dispărut. Restabilirea biocenozei are loc astfel,

încât între organismele ce vin are loc o succesiune, de la cele mai primitive la cele mai avansate.

Ecosistemele sunt clasificate în:

o Ecosisteme naturale: in care omul nu a intervenit .Ele pot fi :

Terestre: o padure

Acvatice: un rau

Ecosistemele naturale exista in toate zonele geografice de la Ecuator la cei doi poli.Ele pot

forma compleze de ecosisteme denumite biomi(tundra, taigaua, padurea ecuatoriala, desertul,

savanna, marile si oceanele). Niste exemple de biomi in tara noastra sunt Delta Dunarii, Marea

Neagra. Exemple de ecosisteme: lac, padure, pestera, livada.

Datorita diferitelor biotopuri si biocenoze ecosistemele sunt variate. De exemplu un

ecosistem cu o biocenoza saraca este pestera, iar un ecosistem cu o biocenoza mai

bogata(cuprind numeroase specii) este un lac.

5

Page 5: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Exemple de ecosisteme naturale: Rezervatia biosferei Delta Dunarii, care este unicat

ecologic, care trebuie protejat si conservat; Marea Neagra, care este unica intre marile lumii prin

caracteristicile biotopului si ale biocenozei; lacurile, ecosisteme acvatice in care structura

biocenozei este determinata de variatia factorilor abiotici; padurea, care ramasa in regim ntural

este un ecosistem complex si stabil, ea prezentand o stratificare caracteristica pe orizontala si

pe verticala; tufarisurile si pajistile (pasuni si fanete), ecosisteme terestre care trebuie protejate,

pentru ca reprezinta surse importante de producere a nutretului pentru animalele domestice.

o Ecosisteme antropizate: care sunt facute prin contributia omului : lacurile de

acumulare

Ecosistemele antropizate se extind incontinuu, fiind in stransa legatura cu dezvoltarea

societatii omenesti.

Delimitarea ecosistemelor:

Este delimitat spatial de alte ecosisteme vecine cu care are un permanent schimb de

energie, iar trecerea de la unul la altul se face treptat .Spre exemplu de la poalele Muntilor

Bucegi catre varf exista mai multe ecosisteme: padurile de foioase, padurile de conifere, zona

subalpina cu jnepeni si zona pajistilor alpine cu muschi, licheni, plante taratoare.

Delimitarea ecosistemelor terestre de cele acvatice se face usor prin tarmul apelor, insa

sunt mai greu de delimitat intre ele.

6

Page 6: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Structura unui ecosistem:

Depinde de insusirile biotopului cat si de cele ale biocenozei.

In functie de speciile existente intr-o biocenoza ecosistemul

prezinta o distributie pe zone si straturi.

Un exemplu ar fi ca zona litorala a unu lac este deosebita de zona din larg atat prin

insusirile biotopului cat si ale biocenozei

Elementele biotopului si ale biocenozei variaza si pe verticala, ceea ce duce la

aparitia unei stratificari; prin stratificare vietuitoarele folosesc spatial vital cu

conditiile sale de mediu.

Stratificarea unui lac:

Zona stufului: plante iubitoare de apa,traiesc la marginea lacului

Zona plantelor plutitoare:florile si frunzele plutesc pe suprafta apei

Zona plantelor submerse:plante care traiesc scufundate in masa apei

Zona de fund: este fara vegetatie

Totalitatea ecosistemelor formează ecosfera sau biosfera.

1.2. ECOSISTEMELE ACVATICE

Ecosistemele acvatice sunt ecosistemele ale căror biocenoze sunt legate de mediul acvatic,

însuşirile fizice şi chimice ale mediului acvatic sunt foarte diferite de cele ale mediului terestru.

Astfel, densitatea apei este de 775 ori mai mare decât a aerului; mediul acvatic este o soluţie

nutritivă a cărei compoziţie influenţează calităţile biocenozei. Ecosistemele acvatice cuprind:

lacurile, bălţile, apele curgătoare, apele freatice, apele marine şi oceanice, în funcţie

de particularităţile structurale biochimice şi ecologice existente în ecosistemele acvatice, se

deosebesc:

•   ecosisteme marine;

•      ecosisteme lentice;

•      ecosisteme lotice.

Ecosistemele marine sunt ecosisteme care aparţin mărilor şi oceanelor situate în toate

zonele acvatice: literală, pelagială, batială, abisală şi hadală.

Diferenţierea ecosistemului marin se face în funcţie de substrat (masa apei sau substrat

solid), adâncime, luminozitate etc.

În funcţie de luminozitate ecosistemele marine se grupează în:

•   autotrofe (O - 200 m adâncime) - în care predomină plantele;

7

Page 7: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

•   heterotrofe (peste 200 m adâncime) - populate de animale

răpitoare şi detrivore.

În funcţie de apropierea sau depărtarea de ţărm ecosistemele marine se grupează în:

•     ecosisteme litorale;

•       ecosisteme pelagice (largul mărilor şi oceanelor) cu plante şi animale de talie

mare: balene, caşaloţi, delfini, rechini.

Pe verticală ecosistemele marine se grupează în mai multe zone:

•  zona emfatică (O - 200 m adâncime);

•  zona batială (200 - 3000 m adâncime), lipsite de lumină şi

caracterizate prin omogenitate şi stabilitate a temperaturii şi

salinităţii;

•    zona abisală (3000 - 6000 m adâncime);

•    zona hadală (peste 6000 m adâncime), caracterizate prin lipsă

completă de luminozitate şi curenţi marini, stabilitate relativă a

temperaturii apei (+ 4°C) în tot timpul anului şi presiuni mari;

aceste zone sunt populate de: bacterii, viermi, unele specii de

moluşte şi peşti.

Principalii factori abiotici ai biotopului marin sunt:

•      presiunea hidrostatică - aceasta este în creştere cu 1 atm pentru

fiecare 10 m adâncime;

•      luminozitatea;

•      temperatura - ce se caracterizează printr-o stratificare termică

verticală la suprafaţa apei şi relativ constantă în adâncime;

•   conţinutul apei în săruri minerale, oxigen şi dioxid de carbon.

După locul ocupat în biotop, principalele grupe ecologice de vieţuitoare marine sunt:

•      bentosul - care cuprinde organisme fixate pe substrat: alge,

organisme mobile reprezentate de crustacee, peşti etc.

•      planctonul - alcătuit din vieţuitoarele care plutesc transportate

de curenţii marini: alge unicelulare, meduze etc.

•      nectonul - alcătuit din ansamblul speciilor care trăiesc în largul

mării,   capabile   să   se   deplaseze   activ,   înotând   împotriva curenţilor marini: mamifere,

cefalopode, crustacee decapode.

Ecosistemele lentice sunt ecosisteme de ape statatoare, fiind de mai multe tipuri în

functie de dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina

împartirea în ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza în

8

Page 8: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

functie de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive

(oligotrofe, mezotrofe si eutrofe).

Ecosistemele lotice sunt ecosisteme de ape curgatoare diferentiindu-se în functie de

particularitatile reliefului strabatut în pâraie si râuri.

1.3. BIODIVERSITATEA

Prin biodiversitate intelegem intreaga gama a modalitatilor prin care se manifesta viata, cu

toate formele ei de existenta si de asociere: variabilitatea genetica a indivizilor, diversitatea

speciilor din asociatiile de organisme si diversitateae cosistemelor. Preocuparile actuale pentru

stoparea distrugerii biodiversitatii sunt justificate de rata nemaiintalnita cu care aceasta este

pierduta, fiind intr-un real pericol de disparitie categorii intregi de componente ale

sale. Biodiversitatea este sub o amenintare fara precedent datorita presiunii antropice. Speciile

dispar cu o rata de 10.000 de ori mai mare decat rata naturala, in conditiile in care se estimeaza ca

au fost descrise mai putin de 10% din specii din cele care exista in mod real. Dispar categorii

intregi de ecosisteme, fara a se putea determina interactiunile dintre componentele lor care sa

permita mentinerea calitatii vietii pe Pamant. Speciile care supravietuiesc sufera o reducere a

variabilitatii genetice. Distrugerea componentelor biodiversitatii reduce optiunile viitoare ale

umanitatii si ameninta insasi posibilitatea continuitatii societatii umane. In pofida pericolului

evident si masurabil in termeni economici, se cauta inca si mai multe argumente pentru a justifica

9

Page 9: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

conservarea si protectia biodiversitatii (care implica costuri ridicate si limiteaza dezvoltarea

economica).

In prezent, termenul de biodiversitate a ajuns sa reprezinte ceea ce avem si este pe cale sa

pierdem, un simbol al unei lumi in sanul careia au evoluat cultura si conceptele noastre, o lume

care este pe cale sa se schimbe ireversibil. Tarile dezvoltate care au utilizat fara restriste resursele

naturale manifesta acum o ingrijorare crescanda, desi tardiva, in fata distrugerii biodiversitatii.

Studiul biodiversitatii este in prezent o directie prioritara de cercetare, dar exista inca diferente

semnificative in modul in care este definita, delimitata si studiata. Aceste divergente duc la

acumularea unor cantitati impresionante de date care nu permit o analiza exhaustiva pentru a

putea fi adecvat interpretate.

Biodiversitatea trebuie conservata pretutindeni pe Pamant, deoarece genereaza pe de o

parte bunuri si asigura servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman, iar pe de alta

parte mentine procesele ecologice la nivel local, regional si global. Cantitatea de informatii

asupra distributiei biodiversitatii sporeste permanent. Se cumuleaza si cele care dovedesc rolul si

importanta acesteia in mentinerea proceselor ecologice, dar si informatiile privind caile de

deteriorare, care confirma, astfel, existenta unei crize globale. La sfarsitul anilor ’60 studiul

diversitatii biologice se limita doar la elaborarea listelor de specii periclitate, endemice sau rare

(Liste Rosii). Conservarea se realiza specie cu specie la nivel local, fiind limitata la speciile

incluse in Listele Rosii. Principalele masuri legislative din aceasta perioada au fost semnarea

Conventiei privitoare la comertul international cu specii periclitate (CITES) si la elaborarea in

SUA a Legii Speciilor Periclitate (Endangered Species Act) .

In anii ’80 s-a atins un nivel superior de intelegere, studiul biodiversitatii extinzandu-se la

nivel regional. Incepe sa fie studiata biodiversitatea ecosistemelor marine, sa fie recunoscuta

importanta ecosistemelor reprezentative si a regiunilor biogeografice. Odata cu dezvoltarea

ingineriei genetice, a industriei farmaceutice si cosmetice, incepe sa fie recunoscuta importanta

economica a speciilor de plante, animale si microbiene.

Anii ’90 pot fi caracterizati prin dezvoltarea unei perspective globale asupra

biodiversitatii. Doua evenimente majore caracterizeaza inceputul acestui deceniu: infiintarea

Fondului Global de Mediu in cadrul Natiunilor Unite si Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992,

care a strans laolalta reprezentanti a 156 de guverne si a dus la semnarea Conventiei asupra

diversitatii biologice. Astfel, in mai putin de 30 de ani s-a trecut de la un mod de abordare local,

simplist si reductionist, la o perspectiva holista, cu o abordare regionala si globala, recunoscandu-

se structura ierarhica a biodiversitatii.

Pentru stoparea pierderii de biodiversitate se aduc o serie de argumente si motivatii:

- motivatii economice asupra utilizarii potentiale, in prezent sau viitor, a unor specii, ca surse de

hrana, medicamente, materii prime in biotehnologie, precum si prin prisma functiilor

10

Page 10: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

cuantificabile, uneori chiar in termeni monetar, pe care componentele le indeplinesc;

- aspectul stiintific, privind interrelatiile dintre diferitele componente ale ecosferei si posibilitatile

de a intelege cum functioneaza aceasta;

- aspectul estetic, ce considera pierderea ireversibila a unor forme unice de viata, a unor categorii

de ecosisteme si peisaje, ca o saracie a experientei si orizontului uman;

- consideratii de ordin etic, care neaga prerogativele speciei umane de a distruge alte specii si

sustin dreptul la existenta al oricarei forme de viata.

Daca pana recent conservarea naturii se baza pe o abordare economica utilitara, noua

conceptie recunoaste importanta biodiversitatii si valoarea sa intrinseca.  Elemente constitutive

ale biodiversitatii Pentru a se putea elabora masuri eficiente de conservare si management sunt

necesare date calitative si cantitative asupra diverselor componente ale biodiversitatii, astfel incat

acestea sa poata fi cuantificate si comparate. In prezent, exista o mare varietate de clasificari ale

componentelor biodiversitatii, unele improprii.

Considerand biodiversitatea ca intreaga variabilitate a organismelor vii si a habitatelor in

care traiesc acestea, se delimiteaza patru componente ierarhice ale biodiversitatii: diversitatea

specifica, diversitatea genetica, diversitateaecosistemelor si diversitatea antropica.

11

Page 11: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

CAPITOLUL II

2. ECOSISTEMELE LENTICE

Asa cum am precizat mai sus, ecosistemele lentice reprezinta ecosistemele de ape

statatoare. In cele ce urmeaza vom prezenta caracteristicile fiecarui ecosistem care face parte

din aceasta categorie, dupa cum urmeaza: lacul, balta, mlastina, Marea Neagra.

2.1. LACUL

A fost printre primele studiate de ecologi datorita usurintei cu care putea fi abordat.

Structura biotopului si structura functionala sunt bine individualizate, categoriile identificate fiind

utilizate si pentru cercetarea celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este

determinata de distributia temperaturii, luminii si oxigenului în raport cu adâncimea.

Un lac este o întindere mai mare de apă stătătoare închisă între maluri, uneori cu scurgere

la o mare sau la un râu, dar nefiind alimentată din sau conectată cu apa oceanelor. De cele mai

multe ori lacurile au apă dulce. Totuşi, denumirile de lac sau maredate diverselor întinderi de apă

stătătoare nu respectă întru totul această definiţie.

Uneori se ţine cont şi de felul de apă, sărată sau dulce, sau de mărimea întinderii de apă.

Astfel, Marea Caspică şi Marea Moartă sunt de fapt lacuri (fără ieşire la ocean), dar care au apă

12

Page 12: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

sărată. Alteori denumirile au un* caracter arbitrar, care ţine mai mult de tradiţie decât de

definiţiile acceptate ale termenilor, ca de exemplu în cazul Mării Galileei din Israel care după

toate definiţiile este un lac, neavând ieşire la ocean şi fiind format din apă dulce.

Cele mai multe lacuri se găsesc la latitudinile mari ale emisferei nordice. Mai mult de

jumătate (60%) din lacurile lumii sunt cuprinse în teritoriul Canadei. În Europa recordul este

deţinut de Finlanda, unde se află nu mai puţin de 187.888 lacuri, din care 60.000 au dimensiuni

apreciabile.

La unele lacuri se constată fenomenul de heliotermie. Heliotermia este un fenomen fizic

care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri

comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenţei la suprafaţa lacurilor a unui strat izolator de

apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă.  Acest proces se produce

în lacurile puternic mineralizate (sărate) ce au la suprafaţă un strat diluat cu apă dulce,

(salmastru), cu o grosime de 1,5- 2,5 m. Radiaţiile solare produc în timp o încălzire puternică a

apei, de la suprafaţă spre adânc. Răcirea aerului antrenează un proces similar în stratul salmastru

dar nu şi în adâncime, unde apa ramâne foarte caldă, în sensul că apare o inversiune termică,

deoarece stratul superior favorizează conservarea şi nu răcirea ei.

2.1.1. TIPURI DE LACURI

Lacurile se pot clasifica în două categorii importante:

Lacuri naturale

Lacuri artificiale - realizate în urma unor activităţi umane.

Lacurile naturale pot fi de diferite tipuri:

Lacuri de natură glaciară:

lacuri periglaciare, în care cel puţin o parte a conturul lacului este formată de un

strat de gheaţă, o calotă glaciară sau un gheţar; un exemplu de lacuri periglaciare îl

constituie lacurile Viedma şi Argentino din Patagonia, Argentina.

13

Page 13: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

lacuri subglaciare a căror suprafaţă este permanent acoperită de gheaţă.

Asemenea lacuri pot apărea sub straturi de gheaţă, sub calote glaciare sau sub gheţari. Ele

sunt menţinute în stare lichidă din cauza efectului de izolator termic al gheţii care acoperă

lacul, care împiedică disiparea energiei introduse din subsolul lacului prin fricţiune, prin

apa care se scurge în lac prin crevase, prin presiunea masei de gheaţă care acoperă lacul

sau prin încălzire geotermică. Cel mai mare lac de acest tip este Lacul

Vostok din Antarctica.

lacuri glaciare sunt situate în zone formate prin eroziune glaciară, acoperite în

trecut de gheţari (de exemplu Marile Lacuri din Nordul Americii).

lacuri pro-glaciare situate în aval de un gheţar şi alimentate de un gheţar.

Lacuri vulcanice create ca efect al unor activităţi vulcanice. La rândul lor acestea se pot împărţi

în:

lacuri de crater care se formează în craterele unor vulcani; în cazul vulcanilor

activi, se vorbeşte adesea de lacuri de lavă formate din lavă topită. În craterele vulcanilor

stinşi sunt lacuri fie cu apă dulce sau acide;

14

Page 14: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

LACUL SFANTA ANA

lacuri tip policrater sau intercrater care acoperă mai multe cratere sau sunt

localizate între cratere (de exemplu: lacul Bolsena sau lacul Bracciano ;

lacuri de caldeira, care sunt localizat în depresiuni care se formează ca urmare a

unei activităţi vulcanice

lacuri de maar, care se formează printr-o erupţie freatică provocată de intrarea

apei subterane în contact cu magma fierbinte. Un exemplu al unui asemenea lac

este Lacul Brikat Ram din podişul Golan, Israel sau Laacher See din statul Renania-

Palatinat.

Lacuri tectonice sau lacuri de rift, situate în urma subsidenţei în lungul unei falii geologice.

Exemple de lacuri tectonice sunt: lacurilor din Marele Rift African, Lacul

Baikal din Siberia, Rusia, Lacul Superior situat între Statele Unite ale Americii şi Canadasau

lacurile din lungul faliei Great Glenn din Scoţia, Regatul Unit

Lacuri de baraj natural formate prin bararea unor văi în urma unor fenomene naturale:

lacuri formate prin alunecări de teren în care barajul natural al văii este format

prin alunecări de teren de pe versanţi.

lacuri morenice în care barajul natural este format de morene transportate de

gheţari.

lacuri alpine, situate în depresiuni naturale din zone montane, având altă origine

decât cele glaciare sau vulcanice;

15

Page 15: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

lacuri meteoritice formate în cratere create de meteoriţi, de exemplu lacului

Elgâgâtgân din Regiunea Ciukotka, Rusia

lacuri aluvionare, ca de exemplu lacurile Brenta din Venetia, Levico si

Caldonazzo;

Lacuri de subsidenţă sau subroziune

lacuri carstice, formate prin dizolvarea calcarului din rocile calcaroase;

lacuri termo-carstice care apar în zonele de permafrost de exemplu în Alaska sau

nordul Siberiei.

Lacuri de luncă - situate în depresiunile din luncile inundabile ale cursurilor de apă. Alimentarea

lor se realizează în cea mai mare parte în perioadele de revărsare ale râului în lunca căruia sunt

situate.

Se mai disting:

lacuri de deltă

limanuri fluviatile

limanuri maritime

lagune

lacuri endoreice situate în zone depresionare fără efluenţi importanţi de suprafaţă care să

evacueze afluxurile în lac. Apa din lacurile endoreice este evacuată din sistem, fie

prin evaporaţie, fie prin inflitraţie. Exemple ale unor asemenea lacuri sunt Lacul

Eyre in Australia centrală sau Marea Aral în Asia centrală.

lacuri de deflaţie sau lacuri eoliene, localizate în depresiuni formate prin eroziune

eoliană, cum sunt cele din regiuneaLanguedoc din Franţa;

braţ mort, este un lac ce s-a format prin separarea unui meandru al unui râu de cursul

principal. Lacul format are o lungime mult mai mare decât lăţimea sa. Un exemplu

este Kamernscher See de lângă Havelberg.

lacuri subterane formate sub suprafaţa scoarţei terestre, asociate de caverne sau straturi

acvifere.

16

Page 16: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

În ceea ce priveşte lacurile artificiale se pot distinge:

lacuri de baraj -

lacuri excavate - în care depresiunea în care se formează lacului a fost creată prin

săpături. Adesea, materialul rezultat din săpături este depozitată astfel încât să creeze un dig

de contur. Acest tip de lacuri este creat fie prub excavaţii speciale pentru realizarea lacului,

fie prin inundarea unor amplasamente excavate în alte scopuri: cariere, mine.

lacuri de închidere a unor golfuri maritime

In continuare vom reda mai multe clasificari ale lacurilor, in functie de suprafata, adancime si

altitudine.

Tabelul 1: Clasificarea lacurilor in functie de suprafata lor

Lac Suprafaţă Adâncime Loc geografic Categorie

Marea Caspică393.898

km²995 m

Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan,Iran, Turkmenistan

apă sărată

Lacul Superior (Marile Lacuri)

82.414 km² 405 m SUA, Canada apă dulce

Lacul Victoria 68.870 km² 81 / 85 m Tanzania, Kenia, Uganda apă dulce

Lacul Huron (Marile Lacuri)

59.596 km² 229 m SUA, Canada apă dulce

Lacul Michigan 58.016 km² 281 m SUA apă dulce

17

Page 17: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Lacul Tanganyika 32.893 km² 1.470 m Zair, Tanzania, Zambia, Burundi apă dulce

Lacul Urşilor 31.792 km² 88 m Canada apă dulce

Lacul Baikal 31.492 km² 1.637 m Rusia apă dulce

Lacul Aral 28.687 km² 32 mKazahstan, Uzbekistan(În anul 1998, - 68.000 km²)

apă sărată

Lacul Sclavilor (Marile Lacuri)

28.438 km² 614 m Canada apă dulce

Lacul Erie (Marile Lacuri)

25.745 km² 64 m SUA, Canada apă dulce

Lacul Winnipeg 24.341 km² 18 m Canada apă dulce

Lacul Malawi 23.310 km² 706 m Malawi, Tanzania, Mozambic apă dulce

Lacul Ontario (Marile Lacuri)

19.259 km² 244 m SUA, Canada apă dulce

Lacul Balhaş 18.428 km² 26 m Kazahstan apă dulce

Lacul Ladoga 17.703 km² 255 m Rusia apă dulce

Tabelul 2: Clasificarea lacurilor in functie de adancimea lor

Lacuri cu adancime mare

Lac Adâncime Suprafaţă Amplasare Categorie

18

Page 18: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Lacul Baikal 1.637 m 31.492 km² Rusia apă dulce

Lacul Tanganyika 1.470 m 32.893 km² Zair , Tanzania , Zambia , Burundi apă dulce

Lacul Wostok 1.000 m 11.500 km² Antarctica apă dulce

Marea Caspică 995 m 393.898 km²Rusia , KazahstanAzerbaidschan , Iran , Turkmenistan

apă sărată

Lago General Carrera

836 m 2.200 km² Chile , Argentina apă dulce

Lago Argentino 719 m 1.466 km² Argentina apă dulce

Lacul Malawi 706 m 23.310 km² Malawi , Tanzania , Mozambic apă dulcer

Issîk-Kul 668 m 6.236 km² Kirgîstan apă dulce

Lacul Sclavilor 614 m 28.438 km² Canada apă dulce

Lacul Craterului 592 m 53 km² SUA apă dulce

Lacul Tahoe 501 m 497 km² SUA apă dulce

Lacul Van 457 m 3740 km² Turcia apă dulce

Lacul Comer 410 m 146 km² Italia apă dulce

Lacul Superior 405 m 82.414 km² SUA , Canada apă dulce

Tabelul 3: Lacuri la altitudine joasa si lacuri la altitudine mare19

Page 19: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Lac Altitudine Amplasare Categorie

Marea Moartă -416 m Israel, Iordania apă sărată

Lacul Tilicho 4920 m Nepal apă dulce

2.2. BALTA

Are o adâncime mai mica (3-5 m). În zona malurilor, apare rogozul, pipirigul, stuful si

papura, iar în larg sunt raspândite plante cu frunze plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si

galben, lintita, cât si cele submerse ca sârmulita apei, ciuma apei, bradis etc. În structura

fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi, algele silicoase, iar a zooplanctonului populatii

de rotifere. Balta este populata de crap, biban, stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste,

pasari si mamifere (guzgan, bizam, vidra, nurca).

2.3. MLASTINA

Mlastina reprezinta un teren cu exces de umiditate, afectat de o panza de apa superficiala

statatoare,putin adanca(cu regim temporar)si invadat de vegetatie acvatica. Mlastina rezulta fie

dintr-o slaba drenare a terenului sau din colmatarea(proces de umplere cu aluviuni, aduse de

20

Page 20: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

apele curgatoare) unei depresiuni, zone lacustre, lac antropic, balta, lunca sau chiar albia unui

rau) insuficienta a unei excavatiuni(depresiune, lac).

Mlastinile pot aparea si pe terenul care se gaseste la acelasi nivel cu baltile sau lacurile.

De adancimi mici, fara transparenta si depuneri diverse pe fund, in majoritatea cazurilor sunt

lipsite de peste. Rareori, prin revarsare si retragerea cursurilor unor ape ce le inunda, pestii

populeaza temporar mlastinile, pana cand sunt descoperiti,in principal de localnici;in alte zone

izolate,pestii dispar din cauza conditiilor improprii de mentinere a vietii. Inundate de vegetatie

deasa, creeaza zone de dezvoltare a unor mici vietuitoare folosite de pescari drept momeala in

carlig. Gasim astfel, viermi inelati, larve de chironomus, viermi cilindrici, melci marunti, rame

negre.

Unele mlastini, rare de altfel, sunt populate cu specii ca:lin, crapusor, babusca, biban, slab

reprezentate numeric insa. Aici este totusi zona favorita tiparilor, cunoscuti ca cea mai buna

momeala la somn, salau sau stiuca.

2.3.1. ECOBIOMUL MLASTINILOR

Ecobiomul mlastinilor este format din ecosisteme acvatice generatoare de turba.

Din punct de vedere ecologic,mlastina este o formatiune biogeografica acvatica neaerisita,ale

carei plante,in loc sa putrezeasca sau sa se mineralizeze dupa moarte,se turbifica,aglomerandu-se

in cele din urma la fund, sub forma de zacamant turbos.

Caracterul hidrobioecologic al mlastinii este bine conturat.In unele situatii ea reprezinta

elementul intermediar intre uscat si unitatile acvatice.Lacurile si baltile au adesea o zona

21

Page 21: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

mlastinoasa la margine,unde dominante sunt macrofitele acvatice si palustre.

Suprafata mlastinilor se cifreaza pe Glob la aproximativ 350 milioane hectare.In tara noastra

exista peste 440 mlastini,totalizand o suprafata de aproximativ 7.000 hectare.Ele sunt dispersate

in diferite zone din tara si fac parte din ecobiomul montan,pe suprafata caruia se afla sau din

ecobiomul Deltei Dunarii.

Pe Terra exista doi ecobiomi de acest tip:

*ecobiomul mlastinilor din zonele mai reci si temperate ale Europei si Asiei, aflate in partea

nordica a globului

*ecobiomul mlastinilor din America de Nord

In aceste zone ale Terrei sunt masate mlastini oligotrofe,mezotrofe si eutrofe.Ecobiomul

mlastinilor din zonele reci si temperate ale Europei si Asiei este format din mlastini plane eutrofe,

din tundre sau din raristi de conifere,cu suprafatainmlastinata si deformata de inghet;mlastini

oligotrofe fara inghet;tundre bombate,impadurite cu conifere in regiunile mai uscate;mlastini

eutrofe impadurite;mlastini eutrofe cu ierburi inalte si muschi;mlastini cu Hypnacee;cu

copaci;teren cu mlastini eutrofe diferentiate;mlastini eutrofe cu conifere si foioase;mlastini

eutrofe impadurite cu foioase;mlastini cu ierburi inalte,dar cu paduri de Taxodium Distichum,

Nyssa si Liquidambar Styraciflua;mlastini cu ierburi inalte de apa dulce;terenuri umede in care

domina ierburi inalte de apa dulce,alaturi de mlastini mineralizate,mlastini de creste,de pante sau

de doline.  

Mlastinile oligotrofe se grupeaza in zona rece temperata a Emisferei Nordice si se

remarca lipsa lor de pustiuri si stepe aride. In structura ecobiomului mlastinilor din America de

Nord se gasesc mlastini plane eutrofe;tinoave bombate,impadurite cu conifere;mlastini eutrofe cu

ierburi inalte si muschi;mlastini impadurite cu foioase;mlastini cu ierburi inalte si paduri;mlastini

cu ierburi inalte de apa dulce;mlastini de creste,de pante sau doline.

2.4. MAREA NEAGRA

22

Page 22: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se

învecinează cu Rusia, Ucraina, România,Bulgaria, Turcia şi Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se

ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea

Egee şi deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice

în lume.

Marea se întinde pe o suprafaţă de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la

2245 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca.

12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, faţă de 24-34 la mie în alte mări şi oceane. În

zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 şi 12 la mie.

Marea Neagră este săracă în insule, având un ţărm puţin dantelat. Cele mai importante

insule sunt Insula Şerpilor şi cele formate de Dunăre, dincolo de vărsare, ca Insula Sacalinul

Mare. Cea mai importantă peninsulă este Peninsula Crimeea, "împărţită" cu Marea Azov.

Golfurile Mării Negre sunt fie largi, puţin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (ca Golful

Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun şa), fie colmatate la ieşire de curenţii

orizontali şi transformaţi în limane (Limanul Nistrului de exemplu).

Câteva oraşe importante se află la Marea Neagră, cum ar

fi Burgas, Varna, Constanţa, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi şi Trabzon. Un oraş

care nu se află propriu-zis la Marea Neagră, dar este mult legat istoric şi economic de această

mare este oraşul Istanbul (mai demult Constantinopol şi capitala Bizanţului).

Marea Neagră face legătura între Europa şi Asia. Graniţa stabilită de geografi între cele

două continente, pe Caucaz şi strâmtoarea Bosfor taie această mare în două părţi inegale, cea mai

mare parte fiind europeană.

23

Page 23: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Ca urmare a poziţiei sale Marea Neagră este singura, principala sau una din mările a

numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai vechi sau mai noi ţărmurile sale. Cele mai vechi

popoare pontice sunt Românii, Armenii, Gruzinii şi Abhazii. Alte popoare pontice sunt Grecii,

slavii cunoscuţi sub numele de Bulgari, Turcii şi alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii),

Tătarii sau Mongolii (veniţi în regiune în sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Ruşii şi alţii.

Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiţii, legende şi alte forme de folclor legate de

Marea Neagră.

Apa are o salinitate relativ mică în straturile superioare ale apei circa 17 la mie. În

straturile mai adânci ale mării, mai jos de 150 de metri conţinutul de sare este mult mai ridicat.

Anual se scurg din Marea Neagră circa 300 Km³ de apă cu o concentraţie a sării de 38-39‰ în

Marea Mediterană. În Marea Neagră se revarsă anual circa 600 Km³ de apă dulce.

2.4.1. FLUVII ŞI RÂURI CARE SE VARSĂ ÎN MAREA NEAGRĂ

Sunt mai multe fluvii şi râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele

sunt Dunărea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud şiCubanul. În Asia Mică principalele ape care se varsă

în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac şi Ieşil-Irmac. Alte ape care se varsa in Marea

Neagra sunt Cioruhul în Armenia turcească, Rionul în Gruzia, Provadia şi Camcia în Bulgaria.

Un aport mare de apă este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov.

Dispunerea circulară a surselor de apă şi existenţa unei singure legături externe -

prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături

de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenţilor

marini verticali şi existenţa doar a curenţilor orizontali pe un imens traseu circular împotriva

sensului acelor de ceasornic.

2.4.2. ECOSISTEMUL MĂRII NEGRE

Acesta face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apă sărată. Din punct de vedere

al salinităţii, Marea Neagră se împarte în:

zona de suprafaţă;

zona de adâncime;

Sub aspect biocenotic găsim trei zone:

zona litorală;

24

Page 24: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

zona pelagică;

zona abisală;

Temperatura apei variază la suprafaţă: vara până la 29 de grade celsius care ajung iarna

pana la 0 grade celsius. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de 150-200 m. Oxigenul

este inexistent la adâncime [CO2,H2S]. Curenţii au intensitate redusă pe verticală şi mai mare pe

orizontală; iarna sau în timpul unor variaţii ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5-10 m.

Biocenoza: alge inferioare, alge verzi, brune roşii. Animalele sunt reprezentate prin viermi,

moluşte, peşti iar în atmosfera apropiată păsări şi pescăruşi.

2.4.3. BIOTOPUL PONTIC

Biotopul pontic poate fi împărţit în 4 etaje principale.

2.4.3.1. ETAJUL SUPRALITORAL

Etajul supralitoral este format din zonele de ţărm acoperite ori stropite de valuri în mod

ocazional. Zona prezintă o umiditate accentuată, inundabilitate, o cantitate în general mare ori

măcar semnificativă de materii organice aduse de valuri sau de origine locală. De obicei materiile

organice se află în descompunere, formând depozite cu mirosde metan şi sulfură de hidrogen.

Flora este formată mai ales din anumite forme de alge - rar licheni cu rezistenţă la variaţii de

mediu şi hidrofile. Cu o frecvenţă mai redusă se întâlnesc şi angiosperme, mai ales în partea

dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe lângă bacterii aerobe şi - mai puţin -

anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte şi viermi. Mare parte din aceste vietăţi se

hrănesc din depozitele de materie organică. O parte mai mică este formată din mici prădători. La

acestea trebuie adăugate vietăţile pasagere, în special păsările de mare.

2.4.3.2. ETAJUL MEDIOLITORAL

Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (între cca. 0 şi -0,5 m altitudine).

În linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971), cu

etajul mezolitoral al lui Peres şi Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic

(1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase.

Pseudolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâşie lată de 2-10 m în funcţie de

înclinaţia platformei stâncoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme

capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare şi care se pot fixa bine de substrat (de

25

Page 25: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge şi scoici. Li se

adaugă vieţuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. În anumite condiţii şi

în acest mediu apar depozite de materie organică, făcând legătura cu biotopulprezentat mai sus.

Cele mai cunoscute vieţuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii şi  stridii.

Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde în special animale capabile de îngropare rapidă în

substrat. Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de

granulaţie medie şi grosieră este cea a bivalvei Donacilla cornea şi polichetului Ophelia bicornis,

cărora li se mai asociază izopodul Eurydice dollfusi şi polichetele Nerine cirratulus, Pisione

remota şi Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Băcescu. et al 1967). Pseudolitoralul

nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populaţiilor amfipodului Pontogammarus

maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus şi turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).

2.4.3.3. ETAJUL SUBLITORAL

Etajul sublitoral (infralitoral) este aflat la adâncimi de 0,5 până la 12 (maximum 18) metri.

Este zona cea mai favorabilă vieţii, în care se află majoritatea speciilor de plante şi cea mai mare

parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde porţiunea de fund marin

permanent imersată, situată între limita inundării permanente şi adâncimea care permite existenţa

organismelor fotosintetizante.

2.4.3.4. ETAJUL ELITORAL

Etajul elitoral se situează de la limita inferioară a algelor unicelulare sau pluricelulare (60

m) până la marginea platformei continentale.

În Marea Neagră nu există etajele batial, abisal şi hadal.

26

Page 26: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

CAPITOLUL III

3. ECOSISTEMELE LOTICE

Acest tip de ecosisteme se diferentiaza în functie de particularitatile reliefului strabatut în

pâraie si râuri:

27

Page 27: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

3.1. ECOSISTEME LOTICE DE MUNTE

Un râu este o apă care curge sub efectul gravitaţiei. Râul poate să se verse fie într-un alt

râu sau fluviu (ca afluent), fie într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. Anumite râuri care curg

spre o zonă aridă (deşert) nu se varsă nicăieri, evaporându-se până să ajungă la destinaţie. Se

consideră râuri şi pâraie toţi curenţii de apă, care curg mai mult de 6 luni pe an în albia pe care şi-

au format-o de la izvor până îndeltă, cu excepţia izvoarelor de pe pante.

În funcţie de lungimea albiei, curenţii de apă se împart în:

pâraie - până la 10 kilometri;

râuleţe şi râuri mici - de la 10 la 100 kilometri;

râuri mijlocii - de la 100 la 200 kilometri;

râuri mari - peste 200 kilometri.

Tabelul 4: Cele mai lungi rauri din lume

Nume Lungime (Km) Suprafaţă totală (Km2) Ţară

Nil 6690 2870000 Egipt

Iangtse 6300 1830000 China

Amazon 6296 7180000 Brazilia

Mississippi 6212 3248000 SUA

Obi 5410 2990000 Rusia (Siberia)

Enisei 5115 3132000 Rusia (Siberia)

Huanghe 4667 745000 China

Missouri 4740 1370000 SUA

La Plata 4498 3140000 Argentina

28

Page 28: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Amur 4444 1843000 Rusia/China

În albia putin adânca si îngusta a râurilor si pâraielor substratul este neuniform format din

bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori discontinue, determina o viteza de scurgere

mare apei si formarea de cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborâta, variabila

de la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este mare (anulându-se însa în perioadele de

torentialitate – ploi puternice, topirea zapezilor), iar concentratia de saruri dizolvate este scazuta.

Plantele (muschi, alge) si animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de

oxigen, manifestând diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de curentii puternici.

Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi de care se întâlnesc zglavocul, lipanul,

molanul..

3.2. ECOSISTEME LOTICE DE ZONE DELUROASE

Fitoplancton este permanent, biocenoza este saraca, dar oxigenarea este buna. Malurile sunt

mai joase, albia este mai larga si adânca, fiind marginita de bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au

înclinatii mai mici, determinând o viteza de scurgere mai mica. În apa sunt prezente atât substante

în suspensie, cât si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga în cursul anului, de la

anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului, ca o componenta biocenotica permanenta,

formata dintr-un numar mic de populatii – diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si

rotifere, cladocere, copepode pentru zooplancton. În sectoarele cu viteza redusa, algele si

numerose specii de nevertebrate (insecte, larve, viermi sârma, crustacee mici, gasteropode) se

fixeaza de elementele substratului (pietre, nisip, mâl) formând comunitatea biocenotica bentala.

3.3. ECOSISTEME LOTICE DE CAMPIE

Cursul inferior al râurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu acumulari de mâl si

nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse, dar si o concentratie de saruri care depaseste

1 250-1 500 mg/l. Planctonul este mult mai diversificat decât în zona colinara. În apa apar si

plante superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana, clean, boarta, crap,

stiuca etc.).

29

Page 29: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

CAPITOLUL IV

4. DELTA DUNARII

30

Page 30: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Reprezinta o asociere complexa de ecosisteme interconectate, dependente de regimul

hidrologic al Dunarii care, prin fluctuatiile sale, contribuie la modificari substantiale ale

biotopurilor cu o periodicitate mai mult sau mai putin constanta. Diversitatea mare a conditiilor

de mediu, întrepatrunderea si suprapunerea acestora nu permit o delimitare stricta a

ecosistemelor, aflate si ele într-o permanenta interactiune unele cu altele. Cu toate acestea, se

individualizeaza urmatoarele categorii:

4.1. APELE CURGATOARE

Sunt reprezentat de cele trei brate ale Dunarii (Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe), canale si

gârle. Fitoplanctonul reprezinta clasa producatorilor, în timp ce un zooplancton variat si

numeroase specii de vertebrate (crap, salau, stiuca, somn, sturioni) compun clasa consumatorilor.

4.2. APELE STAGNANTE

Permit dezvoltarea macrofitelor sub suprafata apei (broscarita, bradis, cosor, inarita,

ciuma apei), cu frunze plutitoare (nuferi) sau plutitoare (lintita, pestisoara, otratel) si în marginile

mlastinoase (ciulini, limba broastei, sageata apei, stuf etc.). Consumatorii sunt bine reprezentati

de pesti din familia Cyprinidelor (crap, cosac, babusca), precum si de biban, salau, stiuca, somn.

În afara acestora, molustele, larve, insectele se asociaza tulpinilor plantelor sau populeaza zona

bentala.

4.3. TERENURILE MLASTINOASE

Reprezinta acumulari de mâl si nisip. Cel mai întins biotop al deltei cuprinde regimul

hidrologic al Dunarii.Servesc în timpul viiturilor la reproducerea pestilor de balta, fiind

intercalate între baltile permanente si terenurile inundabile. Practic, formeaza cel mai întins

biotop al deltei actuale. Multe terenuri mlastinoase sunt acoperite cu stufarisuri permanente, a

caror limita spre uscat o constituie o centura de papura si rogozuri. Printre plantele însotitoare se

numara papura, pipirigul, rogozul, sageata apei, stânjeneii, macrisul-de-apa etc. Prezenta lor

depinde de durata si intensitatea inundatiilor de primavara, fiind invers proportionala cu acestea.

Consumatorii micro- si macroscopici sunt mai mult sau mai putin, comuni cu cei din

ecosistemele acvatice descrise anterior. Regiunile întinse de stufarisuri, mai ales cele cu substrat

nisipos, dau nastere, cu timpul, la o formatiune specifica si anume zonele de plaur. Desi este

31

Page 31: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

format din stuf, el prezinta asociatii de organisme constituindu-se într-un adevarat ecosistem care

si-a „creat” suportul ecologic.

4.4. TERENURILE INUNDABILE

Se acopera cu apa în timpul viiturilor, iar pe durata apelor mici sunt uscate, acoperite de

pamânt aluvionar si resturi organice. Apropierea de mlastini a unora permite extinderea

biocenozelor acestora, atâta timp cât uscaciunea nu este excesiva, iar pe cele cu substrat nisipos s-

au format asociatii vegetale caracteristice, mai cunoscute fiind cele de popândaci, alcatuite din

specii de rogoz prin acumularea si turbificarea materialului organic mort, astfel încât sa permita

supravietuirea speciei în conditiile alternantei dintre uscat si apa. Tot aici se întâlnesc zaloagele,

respectiv tufe de salcii în care predomina zalogul sau salcia cenusie. Importanta lor este data de

conditiile prielnice pe care le asigura pentru cuibarit, transformându-se în adevarate colonii de

pasari pentru speciile: tiganus, cormoran pitic, stârc-de-noapte, stârc galben, egreta mica etc.

Aceste terenuri, ca si cele mlastinoase, sunt importante pentru reproducerea faunei piscicole (mai

ales a ciprinidelor).

4.5. GRINDURILE

Constituie suportul ecologic al padurilor de salcii si plopi (Letea, Caraorman) care

concentreaza o diversitate ecologica ridicata, atât a speciilor vegetale, cât si a celor animale.

Astfel, alaturi de numeroasele specii de salcii (Salix) si plopi (Populus), arbustii (catina alba,

32

Page 32: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

catina rosie, maces, dracila, lemn câinesc, corn, sânger, calin), subarbusti, liane (curpen, vita

salbatica, mur, iedera, hamei, volbura mare) si plante parazite (vâsc) edifica, într-o arhitectura

specifica, paduri cu aspect luxuriant.

Paduri cu aspect luxuriant. Padurile Letea si Caraorman sunt fitocenoze foarte interesante

si rare în flora Europei si arata, comasate pe un spatiu relativ mic, o variatie multipla a diverselor

fenotipuri de plante caracteristice stepelor aride, nisipurilor umede, padurilor, marginii baltilor si

lacurilor. Dintre consumatori, caracteristici sunt soarecii cu botul ascutit, iepurii si coropisnitele,

diferite specii de pasari, vipera, sarpele de apa, spurcaciul, sitarul de padure, vulturul codalb,

bufnita mare, mistret, lup (mai ales iarna). În stufarii si tufarisurile dinspre mare, în anii

favorabili, se pot dezvolta lacustele migratoare, deosebit de daunatoare pentru culturile agricole,

fapt pentru care s-au folosit mijloace chimice în combaterea lor, cu efecte poluante si asupra

celorlalte specii.

4.6. ZONA MARII

Loc de reproducere a lacustelor ca latoare. Este reprezentata de mediul marin în care se simte

influenta apelor Dunarii. Aceasta zona este populata cu puieti din familia sturionilor. În regiunile

mai departate de litoral, având o salinitate variabila, se produce o continua ploaie de organisme

moarte spre fundul platformei continentale, alimentând bancurile de scoici, hrana preferata a

morunului si nisetrului, care-si vor petrece aici mare parte din viata. În încercarea de a reda o

imagine cât mai sintetica, dar în acelasi timp relevanta, s-au facut numeroase „simplificari”.

Cu toate acestea, Delta Dunarii constituie un ansamblu complex de ecosisteme, cu

functionalitate proprie, capabil de autoreglare si caracterizat de stabilitate, important prin functiile

33

Page 33: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

sale de filtru biologic, statiune temporara a unor pasari, loc de reproducere a numeroase specii de

pesti, respectiv de conservare a biodiversitatii.

BIBLIOGRAFIE

34

Page 34: Biodiversitatea Ecosistemelor Acvatice Curgatoare Si Statatoare

Banu A. C., Date geografice şi geologice asupra bazinului şi cursului inferior al

Dunării in Limnologia sectorului românesc al Dunării, Bucureşti, Editura

Academiei R.S.R., 1967

Popp, N.,: Ocrotirea peisajului în lunca şi Delta Dunării, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1965

Toniuc, N., Purdelea, Ligia, Boşcaiu, N., Importanţa ecologică şi culturală a

parcurilor naturale, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993

Florea, L., Apele curgătoare şi diagnoza ecologică, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 2002

Ciolac, A., Elemente de ecologie acvatică, Galati, Editura Pax Aura Mundi, 1997

Ciolac, A, Elemente fundamentale de ecologie si protectia mediului, Bucureşti,

Editura Didactica si Pedagogica, 2004

35