capitolul 27 nou

5/10/2018 CAPITOLUL 27 NOU - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-27-nou 1/12

CAPITOLUL 27

Asistenţa de urgenţă întraumatismul sistemului

osteomuscular

Lecţia (5-3)

137



OBIECTIVE

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va ficapabil să:

5-3.1 Descrie funcţia sistemului muscular (C-1)5-3.2 Descrie funcţia sistemului scheletic. (C-1)5-3.3 Enumere oasele principale sau grupele de oase ale coloanei vertebrale, toracelui,

extremităţilor superioare, şi inferioare. (C-1)5-3.4 Diferenţieze între fractura deschisă şi una închisă. (C-1)5-3.5 Enumere principiile pentru imobilizare. (C-1)5-3.6 Enumere principalele reguli ale imobilizării. (C-1)5-3.7 Enumere complicaţiile imobilizării. (C-1)5-3.8 Enumere asistenţa medicală urgentă a unui pacient cu o fractură a extremităţii.

(C-1)

OBIECTIVELE AFECTIVE


5-3.9 Explice raţiunea unei imobilizări la nivelul accidentului în comparare cu cea dinspital. (A-3)

5-3.10 Explice raţiunea pentru imobilizarea unei fracturi ale extremităţilor. (A-3)

LEGENDA OBIECTIVELOR

C=Cognitiv P= Practic A=Afectiv1 = Nivelul cunoştinţelor 2 = Nivelul aplicării3 = Nivelul rezolvării situaţiilor de caz

138



OBIECTIVELE PRACTICE


5-3.11 Demonstreze asistenţa medicală urgentă a pacientului cu o fractură a extremităţii(P-1, 2)5-3.12 Demonstreze completarea raportului de asistenţă prespitalicească pentru pacienţii

cu leziuni ale sistemului musculoscheletal.

139



Asistenţa de urgenţă în traumatismul sistemului musculoscheletal

Anatomia şi Fiziologia sistemului musculoscheletal

Sistemul musculoscheletic îndeplineşte trei funcţii majore:

• Asigură corpului o formă• Protejează organele vitale interne• Asigură mişcarea corpului

Oasele sistemului musculoscheletal asigură structura fizică a corpului şi servesc pentru protejarea organelor interne.

Reviul sistemului musculoscheletal

Scheletul uman este mobil datorită articulaţiilor. Articulaţiile reprezintă locurile de conexiune a

oaselor. Articulaţiile sunt stabilizate prin intermediul unui ţesut conjunctiv de forma unor bandaje numit ligamente. Două tipuri de articulaţii cel mai frecvent întâlnite în organism suntarticulaţiile sferoide cum sunt cele ale coapsei şi articulaţiile în lacăt ca cele ale falangelor.Muşchii sunt ataşaţi de oase prin tendoane şi acestea permit mişcarea de-a lungul articulaţiei.Muşchii ce mişcă corpul sunt numiţi muşchii scheletici sau voluntari, controlaţi de encefal pentrua mişcă oasele ce formează scheletul uman.

Traumele oaselor

Mecanismul traumatismului

Traumele oaselor, muşchilor, şi a ţesuturilor conjunctiv rezultă atunci când o forţă excesivă sauanormală este aplicată asupra sistemului musculoscheletic. Există trei mecanisme prinintermediul cărora această forţă poate fi aplicată:

• Forţa directă- În acest mecanism, forţa este aplicată direct osului sau altei structuri.Traumatismul survine în locul unde este aplicată forţa.

• Forţa indirectă- În acest caz, energia este aplicată corpului într-o zonă şi transmisă prin oase pentru a cauza o traumă în cealaltă parte.

• Forţa Curbată- La traumele obţinute în urma forţei de curbare, greutatea şi mişcarea

corpului contribuie la aplicarea unei leziuni anormale asupra oaselor şi articulaţiilor corpului.

Traumele oaselor sau articulaţiilor

Tipurile

Traumele sistemului musculoscheletic sunt clasificateîn deschise şi închise.

140



La prezenţa dereglării continuităţii pielii extremităţii înregiunea fracturii, aşa fractură se numeşte fracturădeschisă

Fractura fără lezarea continuităţii pielii extremităţii ,

este numită fractură închisă. Semne şi Simptome

La prezenţa traumatismului oaselor, tendoanelor, muşchilor sau ligamentelor este necesar de aefectua examinarea pentru depistarea anumitor semne şi simptome. În timpul evaluării pacientului cu o posibilă traumă musculoscheletică, trebuie să evaluaţi atent pentru a determina prezenta oricăror din aceste semne:

• Deformarea sau formă anormală (diferenţă în poziţie sau formă) a unei extremităţi.

•

Durere şi sensibilitate la locul traumei.

• Senzaţia sau sunetul crepitaţiei oaselor atunci când este mişcat membrul.

• Tumefiere.

• Hematoame sau decolorări la locul afectat.

• Prezenţa de plăgi lacerate sau fracturi la locul traumei

• Dereglarea mişcărilor normale în articulaţie sau lipsa totală a mişcărilor

O fractură reprezintă orice dereglare a continuităţii unui os. Fracturile pot cauza o incapacitatetotală sau în unele cazuri decese prin afectarea organelor şi/sau arterelor vitale. Pe de altă parte,de cele mai dese ori ele pot fi tratate astfel, încât să se obţină o recuperare completă.

O luxaţie este atunci când, suprafeţele oaselelor care formează o articulaţie, precum genunchiul,glezna, sau umărul, se găsesc în poziţie atipică.

O entorsă se caracterizează prin o ruptură aparatului capsulo-ligamentar a articulaţiilor.Luxaţiile şi entorsele (tumefiere, posibilă deformare şi decolorarea) trebuie să fie tratate cafracturi închise.

Asistenţa medicală urgentă a traumatismelor oaselor sau articulaţiilor

Atunci când întâlniţi la un pacient o extremitate dureroasă, tumefiată, sau deformată, presupuneţi prezenţa unei traume musculoscheletice. Trataţi orice trauma ca o fractură. Chiar dacă nu este prezentă o fractură, volumul de asistenţa este acelaşi.

141



Asistenţa medicală a pacienţilor cu traume ale sistemului musculoscheletal include următorii paşi:

• Efectuarea unei evaluări obiective a locului accidentului. Asigurarea măsurilor de protecţie personală şi a pacientului. Studiaţi zona pentru a detecta orice mecanism posibil de

traumatism• Efectuaţi o evaluare iniţială pentru a vă asigura că la pacient căile respiratorii sunt

permeabile, respiraţia şi circulaţia adecvate. Dacă căile respiratorii, respiraţia, sau circulaţiasunt compromise, efectuaţi corecţia şi stabilizare lor, înaintea asistării traumeimusculoscheletice.

• Administraţi o concentraţie mare de oxigen la indicaţii• La prezenţa hemoragiilor efectuaţi hemostaza• După ce aţi lichidat orice stări primejdioase pentru viaţă, imobilizaţi extremităţile

traumatizate• Odată ce aţi aplicat o atelă, ridicaţi membrul dacă e posibil şi aplicaţi punga cu gheaţă

pentru a reduce tumefierea şi durerea de la locul afectat.

Imobilizarea

Scopul asistenţei traumelor musculoscheletice este stabilizarea locului traumei, pentru a reduceriscul unei traume ulterioare şi atenuarea durerii. Cele mai obişnuite modalităţi de stabilizare aacestor traume este imobilizarea. Reţineţi, însă, că se va începe imobilizarea traumelor dupăcorectarea sau stabilizarea stărilor cu risc vital.

Prin imobilizare se obţine stabilizarea scheletului, care a fost dereglată datorită traumei.Imobilizarea previne sau minimizează mişcările ulterioare a oaselor sau fragmentelor de oasefracturate. Fără imobilizare, fracturile oaselor pot rezulta în:

• Leziunea ulterioară a nervilor, muşchilor, vaselor de sânge cauzate de vârfurile ascuţite aleoaselor fracturate.

• Transformarea unei fracturi închise în una mai serioasă deschisă, pe măsură ce marginileoaselor fracturate dereglează integritatea pielii

• Restricţia fluxului de sânge ca rezultat al compresiei vaselor sangvine de către capeteleosului.

• Sporirea hemoragiei interne atunci când marginile oaselor afectează suplimentar ţesutulmoale în timpul mişcării.

• Accentuarea durerii în timpul mişcării osului fracturat• Dacă există orice posibilitate de implicare a coloanei vertebrale a pacientului, imobilizaţi-l

pe o tablă lungă pentru a evita paralizarea.

Regulile de bază a imobilizării

Indiferent de tipul imobilizării pe care o utilizaţi, există câteva instrucţiuni generale ce trebuieluate în considerare la aplicarea unui dispozitiv - atelă. Acestea includ:

142



• Înaintea imobilizării evaluaţi pulsul, funcţia motorie, şi sensibilitatea în extremităţile distaltraumei. După ce aţi efectuat imobilizarea, reevaluaţi pulsul distal, funcţia motorie, şisensibilitatea.

• Imobilizaţi articulaţia mai sus şi mai jos de traumă.

Stabilizarea trebuie să fie ţinută până când atelaeste aplicată şi consolidată.

• Înlăturaţi sau tăiaţi orice articole de îmbrăcăminteaflate în jurul zonei dureroase, tumefiate, saudeformate ale traumei.

• Evaluaţi atent zona pentru depistarea oricăror plăgideschise.

• Dacă există o deformare severă a extremităţii sau dacă extremitatea distală este cianotică sau

lipseşte pulsul, poziţionaţi membrul în poziţia anatomică normală, prin aplicarea tracţiuniimanuale uşoare, anterior imobilizării.

• Dacă vedeţi capetele oaselor ieşind printr-o fractură deschisă, nu încercaţi să le împingeţi laloc în plagă.

• Tamponaţi fiecare atelă pentru a evita presiunea şi disconfortul pacientului.

• Imobilizaţi pacientul înaintea transportării acestuia, excepţie vor fi situaţiile când existăcondiţii cu risc vital ce necesită o transportare mai rapidă.

• Înlăturaţi orice bijuterii de la locul afectat. Tumefierea poate cauza constrângere şi dauneulterioare extremităţii.

Dacă pacientul cu traume musculoscheletice are semne de şoc sau orice altă stare ce clasificătransportul drept o prioritate maximă, poziţionaţi fracturile în poziţia anatomică normală şi fixaţi pacientul pe o scândură lungă de imobilizare. Aceasta va asigura o imobilizare adecvată însituaţia în care transportul rapid este o prioritate mai mare decât imobilizarea.

Tipurile de imobilizări ( atele)

O largă varietate de dispozitive de imobilizare sunt disponibile pentru stabilizarea diverselor

traume musculoscheletice. Unele din aceste dispozitive sunt utilizate doar pentru unele tipuri detraume şi sunt contraindicate în alte traume sau situaţii.

Atele rigide – aceste atele sunt ideale pentru stabilizarea extremităţilor traumatizate ce implicădiafizele oaselor lungi, cum sunt cele ale antebraţului şi a piciorului. Exemple de imobilizăririgide includ: atele din lemn cu strat moale, atele din placaj, atele Cramer.

143



Atele de tracţiune – atelele de tracţiune sunt special destinate pentru stabilizarea traumelor treimei mediale a coapsei. Exemplele de imobilizări de tracţiune sunt atelele Hare™ şi Sager™,Diterix.

Atele pneumatice – în atelele pneumatice se foloseşte atât presiunea aerului (pentru a umfla

atela) cît şi vacuumul pentru imobilizarea traumelelor. Aceste atele sunt foarte binevenite laimobilizarea articulaţiilor traumatizate, ca cotul sau glezna.

Atelele improvizate – în situaţii de urgenţă atuncicând nu sunt disponibile atelele, multe obiectedisponibile pot fi folosite pentru imobilizareaextremităţilor fracturate. De exemplu, o pernă poate fiînfăşurată în jurul gleznei şi consolidată cu cravate pentru a stabiliza o traumă a gleznei.

Pantalonii pneumatici antişoc (pe post de atelă) –

pantalonii pneumatici antişoc pot fi folosiţi ca o atelă pentru pacienţii cu o traumă pelviană sau pentru cei cumultiple traume ale extremităţilor inferioare ce necesită o imobilizare rapidă.

Pericolele unei imobilizări incorecte

Imobilizarea trebuie efectuată atent şi corect. Imobilizarea ce e efectuată incorect sau cea care eefectuată fără o atenţie adecvată pentru starea pacientului, poate rezulta în:

• Compresia vaselor de sânge, a nervilor, a muşchilor sau a altor ţesuturi moi , la fixarea preastrânsă a atelei

• Decesul unui pacient poate surveni atunci, când priorităţile sunt ignorate sau atribuiteincorect, de exemplu, atunci când este irosit timpul pentru imobilizarea extremităţilor afectate în locul transportării pacientului cu alte traume grave vitale.

• Cauzarea sau agravarea lezionării ţesutului, nervilor, vaselor, muşchilor de la mişcareaexcesivă a osului sau a articulaţiei.

Consideraţii speciale pentru imobilizare

Procedura de imobilizare a oaselor lungi – Oasele lungi ale corpului includ oasele lungi ale

extremităţii superioare (humerus, radius, cubitus(ulna) şi oasele lungi ale extremităţii inferioare(femur, tibia, fibula). Traumele oaselor lungi au loc la nivelul diafizelor extremităţii. Reţineţi cătraumele oaselor lungi de asemenea pot implica traume ale articulaţiilor adiacente.

În plus la următoarele instrucţiuni generale pentru imobilizarea de mai sus, efectuaţi următoareleetape pentru imobilizarea unei traume a unui os lung:

• Asiguraţi securitatea personală

144



• Stabilizaţi manual locul traumei.

• Evaluaţi pulsul, funcţia motorie, şi sensibilitatea distală locului traumei înaintea imobilizării.

• Dacă e prezentă o deformare severă, sau dacă este prezentă cianoza regiunii distale amembrului, sau pulsul lipseşte, uşor repoziţionaţi membrul prin utilizarea tracţiunii manuale.

• Selectaţi şi măsuraţi o atelă potrivită.

• Aplicaţi atela, imobilizând osul şi articulaţia mai jos şi mai sus de traumă. Imobilizaţi braţulsau piciorul traumatizat în poziţia fiziologică şi anatomică.

• Reevaluaţi pulsul distal, funcţia motorie, şi sensibilitatea după imobilizare.

Imobilizarea unei articulaţii – În traumele articulaţiilor volumul de asistenţă este aproximativ la

fel ca şi în traumele oaselor lungi. Traumele articulaţiilor deseori rezultă în pierderea funcţieimembrului distal locului traumei . Ele de obicei cauzează o deformare notabilă fie la loculdislocării sau distal, şi orientarea normală a braţului este alterată de către traumă.

La asistenţa unui pacient cu o traumă a unei articulaţii, urmaţi aceste reguli generale pentruimobilizare:


• Stabilizaţi manual locul traumei.

• Evaluaţi pulsul, funcţia motorie, şi sensibilitatea distală locului traumei înaintea imobilizării.

• Aliniaţi cu o tracţiune uşoară dacă extremitatea distală este cianotică sau nu are puls şi nueste întâlnită o rezistenţă.

• Imobilizaţi nu doar locul traumei, dar deasemenea, dacă e posibil articulaţiile de mai sus şide mai jos.

• Reevaluaţi pulsul distal, funcţiile motorii, şi

sensibilitatea.• Protejaţi articulaţia imobilizată în timpul

transportării pacientului. Asiguraţi-vă că întreagaextremitate afectată este consolidată şi protejată adecvat.

145



Imobilizarea prin tracţiune

Întotdeauna suspectaţi că o coapsă dureroasă, tumefiată şi deformată este rezultatul unei fracturide femur. Aceasta este o traumă gravă şi poate duce la pierderea de câţiva litri de sânge. De fapt,un femur fracturat cauzează cel mai mare risc de pierdere semnificativă de sânge şi şoc din toate

fracturile de oase lungi. Muşchii mari ai coapsei sunt extrem de puternici; atunci când ei secontractă după o traumă, ei pot trage capetele femurului fracturat cauzând suprapunerea lor.Capetele zimţate ale femurului pot astfel sever leziona ţesuturile şi arterele mari din coapse.

Aplicarea atelei de tracţiune asigură o modalitate de stabilizare a fracturii de femur. Aceastareduce semnificativ hemoragia şi dezvoltarea altor complicaţii asociate cu aceasta traumă.

O atelă de tracţiune imobilizează un femur traumatizat prin, stabilirea a două puncte fixe bilateral de traumă – la ,din partea pelvisului şi la gleznă.

Tensiunea este creată între aceste două puncte cu

ajutorul unui dispozitiv de scripete la partea distală aatelei. Pe măsură ce tensiunea creşte, capetele rupte alefemurului sunt repoziţionate, diminuând riscultraumatismelor ţesuturilor, nervilor, şi a vaselor desânge.

Atela de tracţiune reprezintă dispozitivul de elecţie înimobilizare şi stabilizarea unei coapse fracturate.Însă, atela de tracţiune este contraindicată înurmătoarele cazuri:

•

Trauma este aproape de genunchi.

• Există o traumă a genunchiului.

• Există o traumă a treimei superioare a coapsei

• Există o traumă a pelvisului.

• Amputare parţială sau avulsie cu separarea osului, unde membrul distal este conectat doar prin ţesut de piele marginal.

• Tracţiunea va risca separarea.

• Există o traumă în partea inferioară a piciorului sau o traumă a gleznei.

Mai jos sunt prezentate instrucţiunile generale pentru aplicarea unei atele de tracţiune:


146



• Evaluaţi pulsul, funcţia motorie, şi sensibilitatea distal locului traumei înaintea imobilizării.

• Stabilizaţi piciorul prin aplicarea tracţiunii manuale uşoare.

• Ajustaţi atela la picior

• Măsuraţi pe partea neafectată.

• Poziţionaţi atela pe parte medială piciorul afectat astfel încât pernuţa schiatică să se opreascăîn proeminenţa osoasă a bazinului.

• Ataşaţi banda schială deasupra regiunei inghinale şi coapsei.

• Ataşaţi dispozitivul pentru gleznă.

• Aplicaţi tracţiunea mecanică. Tracţiunea completă este aplicată atunci cînd tracţiuneamecanică se egalează cu cea manuală şi spasmele muşchilor sunt reduse.

• Legaţi benzile de suport pentru picioare.

• Reevaluaţi pulsul distal, funcţia motorie, şisensibilitate după imobilizare.

• Plasaţi pacientul pe o scândură lungă deimobilizare şi fixaţi benzile. Tamponaţi între atelăşi piciorul neafectat.

• Consolidaţi atela de scândura lungă.

147



Confecţionarea atelei din placaj pentru un braţ

Atela din placaj pentru un picior

148

capitolul 27 nou

Documents