cap_ii

CAPITOLUL II

Analiza activităţii de producţie şi

comercializare

Analiză economico-financiară

Cuprins:

2.1. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor

valorici

2.1.1. Analiza dinamicii activităţii pe baza indicatorilor valorici

2.1.2. Analiza raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii valorici

2.2. Analiza cifrei de afaceri

2.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

2.2.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

2.3. Analiza valorii adăugate

2.3.1. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Capitolul 2 Analiza activităţii de producţie şi comercializare

2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate

2.1. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza

indicatorilor valorici

Indicarorii valorici utilizaţi în analiza activităţii de producţie şi comercializare sunt:

a) Cifra de afaceri (CA)

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obţine

venituri din operaţiunile comerciale curente.

b) Producţia obţinută destinată livrării (Qf)

Indicatorul producţia obţinută destinată livrării mai este cunoscut şi sub denumirea de producţia marfă fabricată. El

reprezintă rezultatul direct şi util al activităţii industriale productive, exprimând valoarea produselor fabricate, lucrărilor

executate şi serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp şi care urmează a fi vândute.


Producţia obţinută destinată livrării (marfă sau vandabilă) se poate determina pe baza următoarei relaţii1):

Qf = Vpf + Vle + Vsp

Vpf = Qv + (Sf – Si)

în care:

Qf = reprezintă producţia obţinută destinată livrării;

Vpf = valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării şi produse reziduale);

Vle = valoarea lucrărilor executate;

Vsp = valoarea serviciilor prestate;

(Sf – Si) sau Qs = stocurile de produse la sfârşitul şi respectiv la începutul perioadei sau variaţia producţiei

stocate.

c) Producţia exerciţiului sau producţia globală (Qe)

Producţia exerciţiului, denumită şi producţia brută (globală), reflectă în expresie valorică volumul total al

activităţii de producţie desfăşurate de către firmă pe perioada unui exerciţiu financiar.

1) Vasile Robu, Analiza eficienţei utilizării capitalului societăţilor comerciale industriale, Tipografia & Editura Secorex, Bucureşti, 1998, pag. 67.


Producţia exerciţiului este formată din producţia vândută (sau cifra de afaceri exprimată în preţuri de vânzare,

exclusiv TVA), variaţia producţiei stocate (creşterea/descreşterea producţiei stocate, în care se includ stocurile de

produse finite, semifabricate, producţie neterminată etc.) şi producţia imobilizată (respectiv, costul imobilizărilor

corporale şi necorporale realizate în regie proprie), astfel:

Qe = Qv + Qs + Qi, în care:

Qv = producţia vândută;

Qs = variaţia producţiei stocate;

Qi = producţia imobilizată.

d) Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la terţi,

respectiv bogăţia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.

Sintetic, în cazul firmelor cu activitate de producţie, valoarea adăugată se determină prin deducerea din producţia

obţinută (globală sau a exerciţiului, exclusiv subvenţii de exploatare) a consumurilor intermediare (totalul consumurilor

de bunuri şi servicii furnizate de terţi).


e) Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă de timp şi se determină deducând

din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.

2.1.1. Analiza dinamicii activităţii pe baza indicatorilor valorici

a)

Egalitatea dintre indicele producţiei vândute ( ) şi indicele producţiei obţinute destinată livrării ( ) semnifică

menţinerea ponderii imobilizărilor în stocuri de produse finite. Inegalitatea este consecinţa reducerii ponderii acestor

imobilizări, fiind sinonimă cu creşterea gradului de valorificare a producţiei obţinute.

b) I IQf Qe

Creşterea mai rapidă a producţiei obţinute destinate livrării faţă de creşterea producţiei exerciţiului reflectă o

situaţie pozitivă, respectiv reducerea stocurilor de producţie neterminată şi a consumului intern.

c) I IVA Qe

Inegalitatea dintre indicele valorii adăugate şi indicele producţiei exerciţiului reflectă reducerea ponderii

consumurilor provenite de la terţi în volumul total al activităţii realizate de întreprindere, ceea ce este rezultatul creşterii

gradului de valorificare a resurselor materiale.


d) I IVAn VA reflectă variaţia cheltuielilor cu amortizarea.

2.1.2. Analiza raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii valorici

a) Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici anterior menţionaţi şi valorile

posibile ale acestora sunt:

Raportul static dintre producţia vândută (Qv) şi producţia obţinută destinată livrării (Qf) reflectă modificarea

stocurilor de produse finite.

Raportul static dintre producţia obţinută destinată livrării (Qf) şi producţia exerciţiului (Qe), în cazul în care se

face abstracţie de producţia imobilizată, reflectă modificarea stocurilor de producţie neterminată.

Raportul static dintre valoarea adăugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe) evidenţiază modificarea ponderii

consumurilor de la terţi în volumul total de activitate de producţie.


b) Analiza raportului dinamic

Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu bază fixă).

Principalele rapoarte dinamice sunt:

Raportul dinamic dintre şi reflectă relaţia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul fabricaţiei.

Raportul dinamic dintre şi reflectă legătura dintre ritmul finalizării producţiei şi ritmul volumului

total de activitate de producţie.

I

IQf

Qe

1

Raportul dinamic dintre şi reflectă creşterea sau scăderea gradului de valorificare a resurselor

materiale, respectiv a consumurilor provenite de la terţi.


2.2. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale curente, fiind unul dintre cei mai

importanţi indicatori de măsurare a performanţelor economice ale unei întreprinderi.

2.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

Analiza în dinamică a cifrei de afaceri, pentru o anumită perioadă de timp (0;n), se realizează pe baza:

a) modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF) sau în lanţ (BL):

sau

b) indicilor cu bază fixă sau în lanţ:

sau

c) ratelor de creştere cu bază fixă sau în lanţ:

sau


d) ritmului mediu anual de creştere:

Analiza structurală a cifrei de afaceri constă în:

a) determinarea ponderii deţinute de diferite elemente (produse, mărfuri, servicii, activităţi, secţii etc) în totalul

cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile relative de structură:

în care:

gi reprezintă ponderea deţinută de categoria „i“ în totalul cifrei de afaceri;

cai reprezintă cifra de afaceri realizată de categoria „i“;

CA reprezintă cifra de afaceri totală.

b) efectuarea de comparaţii ale structurii activităţii economice aferente mai multor exerciţii financiare, caz în care

se utilizează coeficientul de structură Gini-Struck:


în care:

n reprezintă numărul de termeni ai seriei;

gi reprezintă structura vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de produse, unităţi operative ş.a.

Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care aparţin intervalului [0;1), semnificaţia acestora

fiind:

dacă G→1, atunci în structura activităţii întreprinderii un număr redus de elemente componente deţine o

pondere foarte importantă în cifra de afaceri, altfel spus, gradul de concentrare a activităţii este ridicat;

dacă G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile de structurare a activităţii.

În scopul adâncirii analizei se utilizează şi indicele de concentrare Herfindhal:

În cazul indicelui Herfindhal, limitele de variaţie sunt incluse în intervalul [ ;1], astfel:


dacă H→1/n vânzările sunt repartizate în proporţii aproape egale între activităţile, produsele sau unităţile

participante la structurarea cifrei de afaceri.

dacă H→1 în structura activităţii întreprinderii, un număr redus de elemente componente participă cu o

pondere importantă la cifra de afaceri, gradul de concentrare a activităţii fiind foarte mare.

c) Metoda ABC (Pareto sau 20/80). Aceasta este folosită atunci când seriile sunt mari şi este destinată în principal

pentru cercetarea volumului vânzărilor pe produse/sortimente, pentru studierea stocurilor pe sortimente, a atitudinii

întreprinderii în raport cu clienţii şi cu furnizorii.

Metoda se va explica pentru cazul studierii puterii de negociere a întreprinderii în raport cu clienţii, menţionând

că metodologia este similară şi în celelalte cazuri.

Empiric s-a constatat că, în funcţie de importanţa lor, clienţii pot fi împărţiţi în trei grupe de semnificaţie (A, B,

C):

Grupa A: 10% din clienţi realizează 60% din cifra de afaceri – clienţi importanţi;

Grupa B: 30% din clienţi realizează 30% din cifra de afaceri – clienţi medii;

Grupa C: 60% din clienţi realizează 10% din cifra de afaceri – clienţi mici.


2.2.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

I. Corelaţia resursele umane - cifra de afaceri:

a) ,

II. Corelaţia potenţialul tehnic - cifra de afaceri:

a)

b)

III. Corelaţia volumul producţiei vândute - cifra de afaceri


a) în cazul în care producţia vândută este omogenă:

b) Când producţia vândută nu are caracter omogen:

,


Bibliografie:

• G. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori), Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005

• M.Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2009

cap_ii

Documents