226

Cap. 5. Zone cu importanţă specială din punct de vedere arheologic, monumente istorice, etnografie, statiuni balneoclimaterice

5.1. Teritoriul românesc în cadrul Europei România este o ţară la hotarele Europei şi această situaţie de hotar îi conferă o poziţie

unde se îmbină interferenţe multiple: de natură geopolitică şi culturală de-a lungul secolelor

(harta 5.1 şi harta 5.2)1, de natură geofizică de durată infinit mai lungă. Această dublă

proprietate de „hotar „ şi de interferenţă, a marcat în permanenţă evoluţia şi structura teritoriului.

Specificul spaţiului românesc in Europa central –răsăriteană este dat în primul rând de

limba de origine latină. Acest spaţiu lingvistic, un fel de insulă înconjurată de limbi slave şi de

limba maghiară, este ancorat în zona montană a Carpaţilor, a căror formă circulară, închizînd în

interior bazinul Transilvaniei, sugerează imaginea unei citadele. Această citadelă de altitudine

medie (Vf. Moldoveanu – 2544m), cu numeroase trecători, nu a reuşit decât parţial să devieze

marile valuri migratoare din est, jucând totuşi un rol important în înrădăcinarea populaţiei. Locul

iniţial al formaţiunilor politice premoderne şi al capitalelor lor, amplasarea mânăstirilor, existenţa

unor arii etnografice arhaice sunt dovada acestei înrădăcinări.

Limitele trasate privind influenţele culturale (harta 2) reprezintă arii de contact şi de

suprapuneri în care se produc sincretisme; urmele imprimate in elementele materiale de

civilizaţie sunt mai uşor localizabile de cât ideile. Mai mult chiar, pătrunderea influenţelor

externe ia câteodată trasee neaşteptate: s-a întâmplat de exemplu ca reformele instituţionale

inspirate de Occident să sosească odată cu prinţii fanarioţi în secolul al XVIII-lea, iar

modernizarea oraşului Bucureşti în secolul al XIX –lea se datorează generalului rus Kiseleff.

Interferenţele culturale sunt datorate contactului cu trei spaţii culturale: meridional, al

lumii greco-bizantine, continuate cu lumea otomană, care este cel mai vechi; apusean, mai ales

al lumii germanice, care este cel mai recent; răsăritean, al lumii ruso-ucrainiene şi al Asiei,

progresiv cel mai ambiguu, care îmbină în mod strâns spiritualitatea ortodoxă, imperialismul

politic şi fluctuaţiile de populaţie (cazul evreilor pentru perioada modernă).

1 Sursa: Atlasul României- Violette Ray, Octavian Groza, Ioan Ianoş, Maria Pătroescu, Enciclopedia RAO

227

Harta 5.1.

228

- Harta 5.2.

229

5.2. Zone cu importanţă specială din punct de vedere arheologic, monumente istorice, etnografie, statiuni balneoclimaterice

Patrimoniul cultural al României este deosebit de bogat, atestând influenţele culturale

externe, dar şi continuitatea poporului român în acest spaţiu de cultură şi civilizaţie.

Deosebit de bogat şi răspândit pe întreg teritoriul României, patrimoniul cultural se

îmbină armonios cu patrimoniul natural (harta 5.3)1.

- Harta 5.3.

230

Pentru evidenţierea şi protecţia aceestui patrimoniu au fost promulgate o serie de legi,

ordonanţe ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului şi ordine ale ministrului, precum :

Legea nr. 41/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Sectiunea a IIIa. – Zone protejate. – publicată în M.Of . nr. 502/2000, evidenţiază zonele

naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional,

care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori.

Legea cuprinde următoarele anexe:

• Anexa nr. I: Zone naturale protejate de interes naţional şi monumente ale naturii

• Anexa nr. II: Gruparea geografică şi localizarea teritorială a zonelor naturale

protejate, de interes naţional

• Anexa nr. III: Valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente

istorice de valoare naţională excepţională)

Ordonanta Guvernului nr.43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea

unor situri arheologice ca zone de interes national.- republicată în M.O. nr.951/24.11.2006

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu Legea nr. 462-

2001 şi modificată prin Legea nr.345/2006, ce a fost publicată în M.Of. nr.650/27 iulie

2006

Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor

istorice, actualizată şi a Listei monumentelor istorice dispărute–publicat în M.Of.

nr.646/2004-, completat cu Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2182/2005 privind

aprobarea Listei monumentelor istorice 2004 – modificări şi completări - şi a Listei

monumentelor istorice 2004 - monumente dispărute– modificări şi completări –publicat în

M.Of. nr.996/2005

Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor

naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora – M.O.

nr.190/martie 2003

Lista completă a legislaţiei în domeniu este prezentată în anexa 3 la prezentul studiu.

Resursele naturale ale teritoriului, ca şi păstrarea tradiţiilor populare au condus la

dezvoltarea unor zone turistice ce pot fi delimitate orientativ (harta 5.4.)

231

Harta 5.4-

5.2. Zone cu importanţă specială din punct de vedere arheologic, monumente istorice, etnografie, statiuni balneoclimaterice din judeţul Bistriţa – Năsăud

Vestigii istorice

232

• Ruinele castrului roman - Orheiu Bistritei (sec. II-III), de mari dimensiuni;

· Ruinele Cetatii Rodnei - Rodna (sec. X)-puternica pana la anul 1241, cand este

distrusa de navalirea tatarilor;

• Ruinele Cetatii Ciceului - Ciceu-Giurgesti (1203-1204), aici a existat o puternica

cetate a Evului Mediu, stapanita de multi domnitori moldoveni, incepand cu

Stefan cel Mare in 1489, pana in timpul lui Alexandru Lapusneanu;

• Turnul Dogarilor - Bistrita-fragment din centura de aparare a Cetatii Bistrita

(construita in secolul al XV-lea), are trei niveluri si o inaltime de 35 m si este

singurul dintre turnurile cetatii feudale Bistrita care s-a mai pastrat

Edificii religioase si culturale

• Biserica Evanghelica - Herina (1250-1260), construita in stil romanic;

• Biserica ortodoxa - Bistrita (1270-1280), initial biserica a fostei manastiri minorite-

cea mai veche si reprezentativa cladire din punct de vedre arhitectural din a doua

jumatate a veacului al XIII-lea;

• Manastirea de la Vad - Ciceu, ridicata de Stefan cel Mare, in stil moldovenesc

• Biserica evanghelica - Dumitra (1488);

• Biserica evanghelica - Bistrita (sec. XV), in stil gotic (ulterior modificata in stilul

Renasterii), pastreaza strane sculptate in 1516, precum si o colectie de covoare

orientale din sec. XVI. Dintr-un epitaf din anul 1320, incastrat in peretele sud-

vestic al fatadei, se deduce ca actualei cladiri gotice i-a premers o bazilica

romana, din care s-au pastrat doar peretii din coltul de sud-vest ai constructiei.

Turnul bisericii domina orasul prin inaltimea sa (75m);

• Biserica romano-catolica - Bistrita (sec. XVIII);

• Sinagoga - Bistrita (sec. XIX)

• Ansamblul Sugalete - Bistrita (in piata centrala a orasului, latura nordica), un sir

de cladiri (sec. XV-XVI), in stil gotic si renascentist (caracteristice prin galeria de

la parter ce reuneste numeroase bolti);

• Casa Argintarului - Bistrita (sec. XVI), construita in stilul Renasterii, astazi

adapostind o sectie a Muzeului judetean;

• Cladirea numita in trecut "Domus Consistorialis" construita in sec. al XVI-lea, azi

sediul primariei din Bistrita;

• Casa Ion Zidaru - cladire medievala de la mijlocul secolului al XVI-lea;

Muzee, case memoriale, lucrari de arta monumentala

• Muzeul memorial "George Cosbuc" – Cosbuc

233

• Muzeul memorial "Liviu Rebreanu" - Liviu Rebreanu

• Muzeul memorial "Andrei Muresanu" – Bistrita

• Muzeul memorial "Ion Pop Reteganu" – Reteag

• Muzee satesti care contin colectii cu obiecte de arta populara deosebit de valoroase la:

Maieru, Rodna, Lesu, Feldru, Rebrisoara, Prundu Bargaului, Monor, Sieu-Odorhei,

Nuseni, etc.

• Statuia lui Andrei Muresanu – Bistrita

• Bustul lui George Cosbuc – Nasaud

Statiuni

• Sangeorz Bai - statiune balneoclimaterica situata in amonte de Somesul Mare, in partea

de sud a Muntilor Rodnei, intr-o zona depresionara, la o altitudine de 465m, inconjurata

de maguri vulcanice; numeroasele izvoare minerale au o compozitie chimica variata si o

mare valoare terapeutica;

• Colibita - statiune climaterica situata la poalele Muntilor Bargaului, la o altitudine medie

de 860m;

• Piatra Fantanele - statiune situata in Pasul Bargaului (Tihuta), la o altitudine de 1850m,

pe drumul ce leaga Transilvania de Bucovina;

• Valea Vinului - statiune de creatie si odihna , situata la poalele muntilor Ineu

Zone folclorice si etnografice

Zona etnografica si folclorica a judetului Bistrita-Nasaud este bine conturata, impartita, la

randul ei, in subzone: Nasaud, Rodna, Bargau, Sieu, Ciceu-Beclean, Sanmihaiu de Campie.

Obiecte de arta de o neasemuita frumusete si valoare artistica impodobesc casele din fiecare

sat, cum ar fi: covoare, cojoace, strergare, obiecte de olarit (Bargau), cergi (Sieu, Zagra),

chimire (Maieru), port cu numeroase cusaturi multicolore (Ilva Mare), palariile cu pauni de la

Salva, cioplituri in lemn si piatra.

Obiceiurile si traditiile au pastrat pâna astazi formele ample de desfasurare, în care vechile

rituri se îmbina cu acte ceremoniale si cu manifestari spectaculoase.

234

5.3. Zone cu importanţă specială din punct de vedere arheologic, monumente istorice, etnografie, statiuni balneoclimaterice din judeţul Braşov Zone turistice

3.3.8.1.Cetatea Neagra din Codlea

Cetatea Neagra, pe un varf de stanca, sub Magura Codlei, la vechiul Drum al Sasilor era o constructie simpla de piatra, avand doar elementele necesare din punct de vedere strategic si servind doar scopurilor militare. Temeliile cetatii au fost descoperite prin sapaturi efectuate intre anii 1921-1923 (primele) si 1964-1966(ultimele). Lungimea Cetatii era de 100m, iar latimea oscila datorita adaptarii la teren intre 12-55 m. Cetatea cu biserica ei evanghelica reprezinta cel mai vechi si important monument arhitectonic al Codlei. Biserica a fost construita in a doua jumatate a secolului 13 si poarta hramul Sf. Georg si Michael. Ea este singura biserica din Tara Barsei care nu are un turn. Din bazilica romanica initiala s-au pastrat doar fatada vestica cu portalul si frontonul inalt in forma de ogiva. In secolul 15 biserica a fost transformata in biserica gotica (Saalkirche?). Corul, cu o lungime de 16,5 m si o latime de 7 m, acoperit de o bolta in forma de retea este cel mai lung din Tara Barsei si provine probabil din secolul 14. In partea sa nordica a fost amplasata sacristia cu 2 etaje. Sala, cu o lungime de 30,5 m si o latime de 13 m este despartita de cor de un arc triumfal, in stil romanic, cu o latime de 80 cm. In partea nordica se afla balconul cu 2 etaje din lemn (Empore) asa –zisul "Knechtsglater", construit in anul 1702 si reinnoit in 1724 si 1840. In partea vestica se gaseste orga. In 1907 sala este dotata cu strane noi. La initiativa asociatiei femeilor se introduce in 1929 incalzirea electrica. Vechiul altar, care a stat pana in 1904 in biserica a fost vandut parohiei evanghelice maghiare din Krebsbach (Crizbav). Altarul neo-gotic, sfintit in 1904 a fost donat de asociatia evanghelica a femeilor si construit in Brasov de mesterul Johann Barthel, originar din Vulcan. Din acelasi an dateaza si piedestalul neo-gotic al cristelnitei, donat de preotul, Johann Leonhardt. Cristelnita a fost donata de familia farmacistului Reimer. Stranele din cor din 1724 respectiv 1840 au fost dedicate amintirii celor disparuti. Amvonul a fost realizat in 1841 de taranii codleni , Andreas si Johann Plajer. Tavanul impartit in 252 casete pictate dateaza din 1702, fiecare din ele reprezentand transformari ale rozei lui Luther (Lutherrose) si avand in mijloc cate un fus de lemn, orientat in jos. Medalionul octogonal aflat in mijlocul tavanului cuprinde 12 casete si poarta inscriptia autorului, data realizarii si data renovarii. Johannes Stolz, Thomas Fayt, Simion Playger si Thomas Groß au relizat aceasta opera de arta ; ea va fi restaurata in 1959 de pictorul Eduard Morres. Din mostenirea contelui sasilor, Sachs von Harteneck comunitatea a cumparat la 28 aprilie 1709 orga, adusa la 6 mai 1709 in Codlea. Ea a fost montata in cor, in spatele altarului. In 1783, silezianul Johann Prause realizeaza o noua orga, folosind-o pe cea veche si o monteaza in partea nordica a navei, vizavi de amvon, in 1801 este reasezata in spatele altarului, in 1833 este mutata pe locul ei de azi in balconul de pe partea vestica. In 1867 si 1897 i se face o revizie minutioasa, iar intre 1980-1986 este supusa unei reparatii generale de catre Hermann Binder. In modelul baroc de azi se afla 2000 de tuburi, 2 claviaturi si 28 registre. Orga se numara printre cele mai pretioase instrumente muzicale din Transilvania . Biserica - cetate are un plan oval cu un diametreu de 85 m, fiind astfel cea mai mare biserica-cetate din Tara Barsei. Potrivit lui Joseph Dück, in anul 1432 se incepe fortificarea ei. Pana la o intrerupere in sud-est(construirea primariei) zidul inconjurator, inalt de 8-10m s-a pastrat foarte bine. Zidul interior este captusit, ca si in alte comune ale Tarii Barsei cu, camari pentru provizii, dispuse in doua randuri suprapuse. In partea sudica, mentionatele camari se afla in spatele unor arcade rotunde. Camarile de pe partea estica au fost stricate in timpul transformarii turnului fierarilor in clopotnita. Din cauza lipsei de spatiu din curtea cetatii au fost sacrificate la sfarsitul secolului 19 si camarile aflate pe partea nordica. Cetatea avea patru turnuri, dintre care s-au pastrat azi numai trei: turnul tesatorilor, turnul dogarilor si turnul fierarilor, transformat in clopotnita. Cel de-al patrulea turn, turnul rotarilor, carutasilor a fost demolat la cumpana secolelor 19-20. Clopotnita, inalta de 65 m, cu cele 4 clopote se afla la sud-est de biserica. In 1794 turnul primeste un varf de acoperis in forma unei cepe, in stil baroc. In partea aurita a

235

fost depus memoriul preotului Georg Draudt. Turnul a fost avariat in timpul cutremurului din 1802, iar intre 1803-1804 legat cu fier. La picioarele turnului s-a aplicat o baza de tuf, ajungand pana la 5 m. In anul 1892 clopotnita primeste acoperisul de azi cu ferestrele sale neo-gotice, o noua scara de intrare in turn si un paratraznet. Ceasul din turn este mentionat prima data in 1744, in 1906 este instalat un mecanism de ceasornic electric cu un ecran luminat, adus din Germania.

3.3.8.2.Cetatea Făgăraş

Cetatea Fagaras (germana: Fogarasch, maghiara: Fogaras) a fost ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei. Ea a constituit un punct de rezistenta impotriva incursiunilor tataresti si turcesti. In 1526 cetatea Fagarasului si domeniile inconjuratoare au intrat in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Ţara F In 1541 turcii il atrag intr-o cursa pe voievod si-l inchid in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), unde avea sa moara dupa 10 ani. In 1599 cetatea Fagarasului isi deschide portile in fata lui Mihai Viteazul, iar in zilele grele ale razvratirii nobilimii maghiare, i-a acordat adapost voievodului si familiei sale. De la inceputul secolului al XVII-lea cetatea a devenit cu unele intreruperi, resedinta principilor Transilvaniei. Intr-una din salile sale, aflata la primul etaj, au fost gazduite patru din Dietele Transilvaniei.Cetatea a cunoscut numeroase modificari si refaceri datorita carora a primit aspectul actual. In 1630, santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit si un pod mobil la intrare. 3.3.8.3 Hărman

Biserica evanghelica din Harman se afla in comuna Hărman aflata la circa 10 km de municipiul Brasov. In germana, localitatea se numeste Honigberg, insemnand "Muntele mierii". Nu se cunoaste data exacta a infiintarii asezarii Harman, insa intemeierea si popularea localitatii cu colonisti germani, atribuita initiativei ordinului cavalerilor teutoni, poate fi fixata cu aproximatie intre anii 1213-1225. Istoria cetatii Harmanului se leaga de ordinul teutonilor, prezent in Tara Barsei in primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Rasnov sau Sanpetru. Prima atestare documentara a asezarii este, insa, la 15 ani dupa alungarea teutonilor Interiorul bisericii este destul de heteroclit, astfel ca pe langa elementele cisterciene (ferestrele cu patru lobi traforati de deasupra celor in arc frant) se conserva si o serie de elemente din diverse perioade. Nava centrala, initial tavanita, a fost boltita in 1595, dupa un incendiu care a devastat atat comuna cat si cetatea. Colateralele erau initial boltite in cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat in arc frant o data cu boltirea navei. Corul pastreaza bolta initiala in cruce fara nervuri, iar absida acestuia este acoperita cu o semicalota. Initial, corul era flancat de doua capele cisterciene menite rugaciunii si ispasirii calugarilor, dar in secolul al XV-lea capela nordica a fost transformata in sacristie Capela sudica poarta o frumoasa bolta in leagan impodobita cu bifore. Sacristia este boltita in leagan cu penetratii si nervuri din teracota. Acestea urca de pe console in forma de capete de barbati cu mustata si femei cu gura intredeschisa. Vizibila astazi doar fragmentar, pe peretii longitudinali ai navei, dar si pe cel rasaritean, fresca

236

acoperea intreaga biserica pana imediat sub tavan. Portalul principal se afla pe fatada vestica realizat in stil gotic tarziu. In luneta acestuia este pictat pe un fond albastru-cobalt un simbol al sacrificiului, pelicanul care isi hraneste puii cu propriul sange In secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativa de a transforma bazilica in stil gotic, insa lucrarile nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotnita, care cu cei 32 de metri ai sai devenea cel mai inalt din Tara Barsei. La parter, turnul-clopotnita se prezinta ca un portic boltit in cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nise cu metereze, ca si urmatorul, clopotele aflandu-se la nivelul al cincilea, unde biforele cioplite intr-un monolit apartin vechiului turn de secol XIII. Nivelurile superioare au fost adaugate doua secole mai tarziu si sunt construite din tuf calcaros. Pana in secolul al XVIII-lea, turnul avea coridorul de aparare. Un element interesant il constituie orologiul cu un singur aratator care indica orele si care dateaza din secolul al XVI-lea. Un element pitoresc al bisericii este constituit de camarile de provizii ridicate deasupra colateralelor si scarile lor mobile Actuala biserica din Harman, o bazilica compusa din trei nave, fiecare dintre acestea constituita din cate trei travee, dotata cu o absida semicirculara la baza si poligonala in zona superioara, a fost edificata in doua faze de constructie. In prima faza de executie, care ar putea fi datata in prima jumatate a secolului al XIII-lea, a fost ridicata partea estica a bisericii, urmand ca in a doua etapa sa sa fie ridicat turnul impunator de pe fatada vestica si portalul cu arhivolta in arc frant. Incepand cu sfarsitul secolului al XV-lea in jurul bisericii a fost ridicata o puternica cetate de refugiu. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala, fiind inalt de 12 metri si intarit cu sapte puternice turnuri de aparare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor Fortificatia care inconjoara biserica este formata dintr-un triplu cordon de curtine concentrice. Zidul exterior, mai scund, cu o inaltime de doar 4,5 m era menit sa apere baza incintei. In acelasi timp, stabilea limita santului cu apa care inconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care incercuia santul cu apa nu se mai pastreza. Zidul interior, inalt de 12 metri, era prevazut cu sapte turnuri devansate. Intreaga incinta era acoperita cu un coridor de aparare, care comunica cu toate turnurile. Pentru ca in nord era o zona mlastinoasa, zidul cetatii are o inaltime mai mica. In fata intrarii se afla o barbacana prevazuta cu doua herse, iar deasupra ei se afla turnul macelarilor. Spre mijlocul secolului al XVII-lea a fost ridicata cladirea cu gangul scund de intrare. In anul 1552 voievodul Moldovei a asediat cetatea Harman fara succes. In 1421 cand turci invadeaza Tara Barsei, cetatea este asediata si incendiata, turcii distrugand si provocand mari pagube bisericilor fortificate. O noua invazie turceasca in Tara Barsei are loc in anul 1432. Pe langa numeroasele invazii, comunitatea din Harman a suferit si de pe urma epidemiilor si catastrofelor naturale: 5 epidemii de ciuma, 4 perioade de inundatii, 2 incendii si altele asemenea. Alaturi de interesanta arhitectura, pictura isi spune si ea cuvantul. Pe langa fragmentele de pictura din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictura se gaseste intr-o capela din turnul de est. Pictura de aici, realizata intre anii 1460-1479, a fost acoperita cu var dupa Reforma si curatata in anii 1920. Iconografia acestei picturi se remarca printr-o remarcabila sinteza intre pictura apuseana si cea bizantina. Tema dominanta a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt legate de viata Fecioarei Maria, dar apar si figuri de sfinti apostoli si Rastignirea lui Iisus. 3.3.8.4 Prejmer

Cetatea Ţărănească Prejmer şi Biserica Evanghelică Cetatea Prejmer face parte din monumentele protejate de UNESCO,fiind cea mai importantă biserică fortificată din Transilvania.

Acest edificiu în formă de cruce, care datează de la începutul goticului, a fost influenţat de şantierul cistercian de la Kerz; el a fost înconjurat de ziduri având o înălţime de 12 metri si o grosime de 4 metri.

De-a lungul multor bătălii, Prejmerul s-a aflat in prima linie fiind bastionul saxon cel mai nord-estic. Deşi Prejmerul a fost atacat de peste 50 de ori de mongoli, turci, tătari,

237

cazaci si moldoveni, totuşi biserica fortificată a fost invadata o singura dată.

Cetatea adăposteşte si o expoziţie interesantă de obiecte de artă saxone.

Deasemenea in biserica din Prejmer există unul din cele mai vechi altare din Translivania închinate lui Christos. Altarul din lemn pictat reprezintă o capodoperă a secolului al XV-lea.

Biserica Ortodoxă Prejmer construită în sec.XVII- monument istoric

Datele legate de constructia bisericii romanesti sunt mai nesigure, scurta monografie realizata de unul din fostii preoti ai acestei parohii - Constantin Ganea vorbeste de un pomelnic datand din anul – 1601 - pastrat intr-o stare jalnica si incomplet, din care rezulta ca ctitorii zugravelilor bisericii respective au fost Craciun Gheroghe, Vasai Pacala si Radu Trutes; In 1740 – s-a facut a doua oara biserica din temelii (este mentionat in acelasi pomelnic) care a ars in urma unui incendiu; In anul 1769 – s-a construit o biserica noua care, cu mici modificari exista si astazi.

Biserica ortodoxa cu hramul " Sfintii Apostoli Petru si Pavel" este una din putinele biserici din Tara Barsei care a fost pictata in intregime si in exterior. Astazi se mai pastreaza doua portiuni mici, in dreapta si in stanga usilor de la intrare si o fasie ingusta sub cornisa, de jur imprejur.

3.3.8.5 Castelul Bran Castelul Bran, atestat documentar in 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou, printr-un act prin care brasovenii primeau incuviintarea regala de a construi castelul. Fortificatia era condusa de un castelan si avea o garnizoana compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea Bran intra in posesia lui Sigismund. Cu trecerea vremii, Cetatea Bran isi indeplineste rolul de bastion de aparare impotriva invaziilor otomane, faptele ei de arme fiind inscrise cu sange in istoria zbuciumata a neamului românesc. In semn de pretuire fata de Regina Maria a Romaniei Mari, Consiliul orasenesc al orasului Brasov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920.Restaurat intre anii 1920-1927 de catre arhitectul Curtii Regale, Carol Liman, Castelul Bran este transformat intr-o frumoasa resedinta de vara, cu parc si alei de promenada, lac, terase, fantani, tot atunci construindu-se si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran si intregul domeniu, fiicei sale Principesa Ileana care-l stăpâneşte până în anul 1948. Instaurarea regimului comunist lasa Castelul Bran fara ocrotitorii lui regali. Dupa o perioada de degradare si devastare autoritatile comuniste decid transformarea castelului in muzeu. Capela Stela Maris - Cripta reginei Maria Este o capela funerara aflata langa raul Turcu din Bran. Acest monument a fost ridicat in memoria soldatilor romani morti in Primul Razboi Mondial 3.3.8.6 Sânpetru -Biserica din Sânpetru Biserica din Sanpetru dateaza din secolul al XIII-lea. A fost construita ca o basilica cu trei nave, care in 1794 a fost in intregime demolata. Urmele picturii de pe zidul de incinta dateaza din secolul al XIII-lea probabil in anul 1240 cand ordinul Cistercian a devenit patronul Bisericii din Sanpetru. Toponimia satului: in germana - Petersberg, in maghiara - Szent Peter.Biserica fortificata a suferit grave distrugeri in timpul invaziei turcesti in Tara Barsei din anul 1432 care a distrus satul Sanpetru. In acelasi secol taranii din Sanpetru au ridicat zidurile din jurul bisericii inalte de 8 metri si au intarit incinta cu 5 turnuri de aparare si un sant cu apa. Biserica a suferit numeroase distrugeri in urma unor incendii din sec. XVII in care se pierde arhiva comunitatii. Turnul clopotnitei s-a prabusit in anul 1713, a fost reconstruit intre anii 1778-1782, dar s-a prabusit din nou In 1795 incepe reconstructia actualei biserici pe acelasi amplasament cu un turn-clopotnita in partea de est 3.3.8.7.Măieruş

238

Unii scriitori de origine germana considera ca Maierusul (germana: Nussbach, maghiara: Szászmagyarós) a fost una dintre primele comunitati intemeiate de catre teutoni in 1211. Cu toate acestea prima mentiune documentara dateaza doar din 1377 (Villa Nucum).De-a lungul timpului asezarea a fost lovita rand pe rand de epidemii, invazii si inundatii. Maierusul face parte dintre cele 12 comunitati sasesti ale Tarii Barsei. 3.3.8.8. Viscri (com. Buneşti)-Biserica-cetate In Viscri (germana: Deutsch-Weiskirch, maghiara: Szászfehéregyháza) mai dainuie, bine conservata, una dintre cele mai pitoresti si - in pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetati taranesti sasesti, ce cuprinde intre zidurile sale una dintre putinele biserici-sala romanice ale secolului XIII Pozitia retrasa a asezarii explica si aparitia sa relativ tarzie in documente. Abia pe la 1400, "Alba ecclesia" (alias Viscri) apare intr-un registru al localitatilor pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerata printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodarii, trei pastori, un dascal si doi saraci. Aici, ca si in alte comune, vechimea bisericii confirma ca asezarea colonistilor germani a luat fiinta la sfarsitul secolului XII cand a fost colonizata si partea apuseana a viitorului Scaun al Rupei. Biserica-sala romanica, cum mai exista in zona Rupei doar in Homorod (biserica-sala din Crit apartinea deja stilului de trecere de la romanic la gotic), a avut o predecesoare care a fost partial inclusa in aceast edificiu. Colonistii germani (care s-au asezat in Viscri ca imigranti dupa domnia regelui Geza al II-lea, adica dupa 1162, ca "alii Flandrenses", in ultimul sfert al secolului XII) au gasit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mica capela. Datarea in prima jumatate a secolului XIII ar corespunde si timpului in care asemenea tribune s-au construit in bazilicile din zona Sebesului, dar aici ne preocupa functia si nu forma tribunei de vest care, la Garbova si Miercurea, a servit de asemeni unei familii de greavi (grofi/castelani/judecatori) sasi. Deoarece Viscri n-a fost niciodata proprietate nobiliara, numai familia greavului, conducatorul obstii satesti, a ridicat turnul de locuinta, in a doua jumatate a sec. XIII spre folosinta personala. Intrucat temelia turnului taie un mormant, avem dovada ca el a fost cladit ulterior capelei, cand locul nu mai servea ca cimitir. Catre sfarsitul secolului XIII, stingandu-se probabil familia de greavi, aflam din trei documente ca un magister Akus doreste sa cumpere satul, ceea ce nu s-a intamplat. Cetatea trece, in secolul XIV, in posesia obstii. Panta abrupta din vest, mai putin expusa atacului, a fost intarita in secolul XVII, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, doua turnuri devansate, plasate in nord si vest (cel din nord, cu trei nivele fiind construit in 1630 de catre arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat in 1648-49). Turnurile cladite pe panta platoului sunt mult mai inalte in exterior decat in incinta, unde al doilea cat al lor se afla la nivelul solului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de aparare cu parapet de paianta, ulterior imbracat in scanduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord si sud, iar in coltul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatra, servea ca locuinta preotului in caz de asediu. In 1970-71 cetatea a fost temeinic restaurata, reconstruindu-se coridorul de aparare al bastionului de est, iar dupa 1990 a intrat in patrimoniul mondial UNESCO 3.3.8.9.ROADES (com.Buneşti)- Biserica-cetate Satul Roades (germana: Radeln, maghiara: Rados) poseda o biserica fortificata, asezata pe o inaltime cu pante relativ abrupte, si protejata de un zid dublu prevazut cu cinci turnuri de aparare. Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continua aflata intr-o stare buna de conservare. Arcadele sunt amplasate pe nava bisericii si nu in zona corului ca de obicei. Turnul principal, situat la vest, a avut initial in partea sa inferioara un vestibul ai carui

239

pereti sunt strabatuti de patru deschideri de forma unor ogive, imbracand turnul ca o mantie. Constructia a fost terminata in 1526. BUNESTI - Biserica – cetate Biserica-cetate din comuna Bunesti (germana: Bodendorf) din comitatul Tarnava Mare, in prezent se gaseste in judetul Brasov, este fortificata print-un simplu zid de aparare circular, prevazut cu mai multe bastioane. Nava bisericii are deasupra contrafortilor, arcade caracteristice pentru scopuri defensive, in timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoala situate pe doua nivele ROTBAV (com. Feldioara) Rotbav se gaseste la circa 20 de km de Brasov pe calea ferata care leaga Brasovul de Sighisoara. Numele satului inseamna "raul rosu" (germana: Rotbach, maghiara: Vörösmárt, saseste: Roiderbrich). Numele s-ar datora unui eveniment tragic din sec. XIII in urma caruia o mare parte din familiile fondatorilor satului si-ar fi pierdut viata. Atunci, apa raului carea trecea prin imediata apropiere s-ar fi inrosit.Biserica-cetate din sat isi afla inceputurile pe la 1250, cand locuitorii au inceput construirea unei basilici romanice. Pe la 1300 satul era locuit de peste 70 de familii, ceea ce inseamna un sat mare. Biserica in stil romanic a suferit numeroase transformari in cursul secolelor, astfel incat stilul romanic initial se combina cu elemente gotice si baroce. In secolul XV in jurul biserici a fost construit un zid de aparare, iar biserica a fost astfel transformata in cetate. Biserica fortificata a fost utilizata de catre generalul Giorgio Basta drept refugiu in anul 1602. Aici el a fost asediat de catre principele Transilvaniei, Gabriel Bathory. Fortificatia a rezistat asediului si principele a fost nevoit sa se alieze cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu Serban. Biserica-cetate si satul Rotbav au fost arse in urma unui cumplit incendiu in anul 1732. Din anul 1738 a inceput reconstructia bisericii si a cetatii. In anul 1908 a fost instalata o noua orga comandata la Pecs. CATA - Biserica-cetate Numele satului in germana este Katzendorf, in maghiara Kaca. Biserica-cetate a fost construita initial in stil romanic pastrand ca vestigii ale acestui stil portalul de vest si o fereasta cu bolta in semicerc. La sfarsitul secolului al XV-lea biserica a fost reconstruita ca o biserica fortificata cu zid de aparare si turnuri inca bine pastrate. Turnul-clopotnita a fost construit mai tarziu. RUPEA - Cetatea Rupea Cetatea Rupea (germana: Reps, maghiara: Köhalom) este situata in zona vestica a orasului Rupea, pe un masiv de bazalt, in apropierea drumului ce leaga Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca. Orasul Rupea este situat la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara, in partea de nord a judetului Brasov si este singurul oras din aceasta zona. In decursul istoriei, cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor. Pe vremea dacilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca purta numele de "Ramidava".In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte: Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea) si Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea).Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adadugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi.

240

In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire. Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este de neuitat

5.4. Zone cu importanţă specială din punct de vedere arheologic, monumente istorice, etnografie, statiuni balneoclimaterice din judeţul Prahova