Coperta: Laura $tefanCorector: Dan Bistricean

CIP a Bibliotecii Nafionale a RomflnieiGU, CATALINCind din rldicini cresc aripi / Cdtdlin Lungu. -

rdila : Proilavia,2014rsBN 978-606-837 5 -56-4

I .1 35.1 -3 1

rsBN 978-606 -831 5-56-4

Citllin Lungu

Cdnd dinrd"dd.cinicresc arqrt

dt ih\\l lrliULI

PROILAVIABrdila,2014

De la inceput pAnd la sfArgit ...

Vatra satului ................ 3

StAna ...... 15

Lupul .....31

Taine .....4L

Vecina ....50

Tiroliana .................. 57

Stihuri .....69

Sihastrul ................... 77

CAnd din rfld5cini cresc aripi ............ 87

Vatra satului

Trenul alunecd grdbrt, gerpuind printre colinele

arse de soare. in compartimentul de navetigti,

dialogurile alterneazdcupa:uze lungi, hibemale, in care

nu se aude decdt sforlitul vreunui muncitor dobor6t de

amestecul dintre osteneala zllei de lucru qi legdnatul

monoton al vagonului.

Pe canapeaua de lAngd uqd, std privind prin

fereastra plind de praf gi urme de ploaie, un adolescent

imbrdcat simplu qi linAnd strAns in brale un rucsac. E

aproape nemiqcat. Doar din cAnd in cdnd, un oftat

addnc qi prelung ii scuturd pieptul.

Jiuitul surprinzdtor gi energic al locomotivei ilface sI tresarS. Trenul trece printr-un petec de c6mpie,

r-*-:**-*lt{t

arcuindu-se pentru cateva clipe intr-o curbd largd.

Privind cu atenlie in zare, bliatul incearcd sd

desluqeascdcdtmaimult din imaginea satului ce incepe

sd se conturezepe linia orizontului. ClSdirea care creqte

pe mdsurS ce trenul se apropie, face ca amintirile s6-i

cuprindd ndvalnic mintea qi inima.

in curdnd va cobori in gara unde sosea aproape

in fiecare vard cu plrinlii lui, strecurdndu-se printre

cdl5tori pind, pe aleea din spatele g[rii, mdrginitd de

tufe de mdceq crescute haotic.

Acum era insd altfel. Era un biielandru singur,

cu o umbrd de mustala qi o privire agerd, dar abdtut6.

Ochii sdi albagtri adund la un loc, un cr0mpei din

infinitul senin al unei frumoase zile de vard qi nostalgia

a ceva de care, cel pulin pentru moment, nu se mai

poate bucura: compania pbrinJilor sdi...

Presa{i de datorii gi de norii unei vieli lipsite de

perspectivd, acegtia au ales sd plece s5 munceascl in

altd"1ard,. Pe bSiat l-au trimis aici, la singurele lor rude:

bunicii din partea mamei.

In micula gard, tufele de mdceq erau la locul 1or,

poate mai rare qi mai pr[fuite. Nici cdldtorii nu mai sunt

aga de mul{i ca in amintiri. Majoritatea celor buni de

muncd s-au mutat la oraq. Doar cd\wabarbati ataqa{i de

lumea satului, mai fac naveta intre slujba din oraqul

vecin qi gospoddriile {drdnegti.

Ajungdnd in spatele gdrii, vdzu pe uli1a

principalS o c5ru!6 cu un cal negru, proaspit {esblat. in

cdru\d, aqtepta cu p515ria datd pe ceaf6, bunicul sdu.

Jinea in mdnd un bici cu o fundd rogie la capdt,legatd

probabil sd alunge deochiul de la mAndrul sdu roib.

$tefan igi indrepta paqii cdtre ei qi se opri in fala

calului. Scoase din buzunar un mdr pe care il intinse

darnic spre botul animalului. Acesta prinse interesat in

ndrile largr, mirosul proaspdt al fructului $i,

apuc0ndu-l, il zdrobi intre din{ii mari qi galbeni.

Bunicul privea zdmbind la perechea de prieteni

ad-hoc. Apoi ii intinse bdiatului dreapta sa:

- Urcd, fiule! Pot sd i{i spun aga, nu?

$tefan apucd m6nabdtdtorttd qi calda abunicului

urcAnd sprinten in cdru{d:

'i

- Cu siguran\a... Bunica unde este?

- Cred cd std la poartd qi se uit[ pe drum dupd noi.

Sd n-o ldsdm sd aqtepte.

Bdtr6nul smuci scurt h6{urile qi calul porni cu pas

domol prin praful drumului de !ard. Casele lSrdnegti,

vechi dar m0ndre, rdm6neau una dupa alta in urma

cdrulei. Ici gi colo, cdte cineva rdsare in spatele

gardului, curios sd-i vadd pe cei ce rdscolesc linigtea

din vremea prAnzului.

Era o zi pldcutd de iunie qi printre dealurile care

inconjoard satul ca nigte strdjeri voinici, adie un vdnt

sublire qi caldu{. Pe coastele 1or domoale, se vdd

imprSqtiate grupuri mici de \drani care cosesc qi-apoi

ridicS cdpi1e ddtdtoare de nddejde pentru iamd. in valea

?n care este aqezat satul, alunecd miros dulce de flori gi

f6n proaspdt cosit.

- A trecut ceva timp de c6nd ai fost ultima datd

pe aici. Nu s-au schimbat prea multe. Doar cd acum am

rdmas mai pu!ini... Dar rezistSm. Sunt vremuri grele,

dar pentru noi c6nd au fost mai bune? Nadajduim cd in

timp se vor intoarce cdt mai mul1i din nou in sat. De

muncd e destul.

f-----:-'

Copilul privea in jur qi ochii i se umezir6. Se

g0ndi cd poate, dacd pdrintii lui nu ar fi plecat din sat,

lucrurile ar fi stat altfel acum... Oricum, p6nd la urmd e

bine cd s-a intors aici. $tie cd Dumnezeu ya aranja

lucrurile aga inc6t fiecare sd afle vre-un folos.

- $coala mai funclioneazd? - intrebd bdiatul. Nu

prea vdd copii prin curtile oamenilor.

- tn curAnd o sd trecem prin fala ei. Domnu'

director a salvat-o, cd voiau sd o inchida. Copii pu{ini...

Da' au mai adunat de prin satele vecine gi acum sdvezi

ce colb se ridicd in urma lor c6nd se pornesc la joac6!

$tefan se bucur6. Este bine cd qcoala rdmdsese in

picioare. S-a temut cd, aici nu va avea unde sd invele.

Acum era sigur cd avea sa iqi facd noi prieteni. il vor

quta sd cunoascd toate obiceiurile qi rdnduielile din

vrata satului.

- Uite qcoala. Orele s-au terminat pentru astdzi qi

oricum peste c6teva zrle va incepe vacanla de vard.

Doar coana Nastasia a mai rdmas pe aici sd dea cu

mdtura prin curte.

- Ce faci, Dumitre? Ji-a venit nepotul?

f----]-*-1:ti