Când boala este mesajul tău către tine

“Cand se instaleaza tacerea cuvintelor, se trezeste violenta suferintelor. Ceea ce nu

poate fi spus in cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru.”(Jacques Salome,

fondatorul metodei ESPERE)

Poate sa para paradoxal ceea ce spun, dar bolile apar din instinctul de autoaparare. Cand ne

confruntam cu situatii care pun in pericol diverse arii ale fiintei noastre, ale existentei noastre,

avem o serie de reactii, inainte de toate corporale, apoi apar si afectele, emotiile… Cu cat

presiunea confruntarii e mai mare, cu atat semnele psihocorporale sunt mai pregnante. Cu cat

lucrurile raman mai mult timp nerezolvate cu atat se prelungeste, se amplifica, se complica

starea de disconfort si tulburare a corpului si a sufletului deopotriva. Se instaleaza simptome,

adica ceva se intampla in mod repetat si mereu la fel in corpul si sufletul nostru. Pe termen

lung apar tulburarile functionale (corpul nu are nici o boala, dar functioneaza “anormal”)  si

bolile (perturbari profunde in functionarea corpului, cu afectare fizica) care ne semnalizeaza

ca trebuie sa actionam intru apararea noastra, sa demaram o aparare ecologica, de tipul este

pentru binele meu si nu impotriva lumii. De cele mai multe ori noi ne luptam cu boala si vedem

in ea un inamic, in timp ce ea este doar un limbaj. Daca intelegem despre ce ne vorbeste,

putem gasi un limbaj mai adecvat pentru a exprima ceea ce necesita atentie si ingrijire in

prezent si putem interveni in viata noastra intr-un mod mai sanatos decat am facut-o pana

atunci. Daca ascultam si intelegem devenim capabili sa alegem ce avem de facut si cum sa

facem pentru sanatate, nu impotriva bolii.

Tratamentele nu sunt impotriva bolii, noi dam o astfel de definitie si in acest fel definim in noi

un conflict care consuma foarte multa atentie si energie vitala. Suntem in conflict cu ceva ce

corpul nostru a produs ca reactie la o conditie agresiva.

Asadar, din nou paradoxal, bolile nu vin in viata noastra ca sa ne faca viata amara, ci tocmai

pentru a ne da semnalul ca fiinta noastra are nevoie de atentie, ingrijire, vindecare intr-o zona

de mai mare profunzime, care nu poate da semnale constiintei altfel decat printr-un limbaj de

neocolit, simptomele corporale, uneori deosebit de severe, caci la semnale mai putin intense

sau sporadice nu am reactionat pana atunci.

Prin urmare, ca sa ne aparam in fata unei situatii pe care nu o intelegem si nu stim sa o

gestionam, sau credem ca nu putem sa o gestionam, sau in legatura cu care nici nu suntem

constienti, o situatie sau un complex de situatii care ne afecteaza integritatea, valorile,

credintele, respectul fata de noi insine, nevoile de atentie, demnitate, acceptare, de

1

dezvoltare, de afectiune, existenta intr-un cuvant, producem simptome, afectiuni, boli, lasam

garda jos in fata unor intrusi microscopici, ne modificam nivelul de functionare, transformam o

substanta in alta si ajungem intr-un fel sau altul la o tulburare. Procesul este inconstient, dar

asta nu anuleaza calitatea noastra de a fi implicati in propria conditie de boala ca si coautori.

in fiecare situatie ne gasim in relatie cu noi si cu mediul, cu istoria personala si  de familie, cu

evenimentele. In fiecare situatie reactionam si relationam. Cel mai adesea reactia suprima

relatia. Vrem sa scapam de boala, nu sa o intelegem. Ne luptam cu boala in loc sa intelegem

mecanismele sanatatii si pe acestea sa le ingrijim.

EX. Vrem sa nu ne doara capul in loc de a accepta ca durerea nu apare pe cer senin, ci in

relatie cu ceva mai mult sau mai putin recent (o dificultate la job ii da lui B dureri de cap la fel

de teribile ca durerile de cap care apar de cate ori sotul ei isi exprima o nemultumire la fel de

nedelicat pe cat o facea si tatal ei. Si probabil ca nu isi aminteste ca povestea colegelor de

scoala “cum o batea tatal la cap”. Poate nu isi aminteste nici de expresia mamei: “ma doare

capul cand va aud certandu-va”. Reactia la situatii dificile este durerea de cap. Dar B nu este

constienta de relatia intre durere si evenimente si ecoul lor emotional. Nu mai este loc de

relatie, care presupune a intelege si restructura legatura intre simptom, evenimente/modele,

rolul simptomului in economia relatiilor, adica ce rol avea simptomul. Raman doar reactiile si

cautarea unor pastile care sa anuleze expresia corporala a impactului emotional). La fel, o

simpla raceala sau un cancer sau o boala autoimuna. Bolile nu au doar cauze, ci si sensuri.

Comunicam prin simptome nu doar pentru ca…, ci si cu sensul de a…

Medicina, in dezvoltarea ei actuala fara precedent se ocupa de boala, o trateaza dar scapa

cel mai adesea din vedere ca persoana este cea care se vindeca. Desi boala are o localizare,

un punct de plecare fie topic, fie functional, in vindecare intregul sistem este implicat. omul cu

trup si suflet cauta vindecarea. Este o tendinta si capacitate innascuta, naturala a

organismelor vii de a cauta sa isi mentina starea de sanatate si de a se mobiliza in vindecare.

De aceea boala trebuie ascultata, pentru ca ea ne spune unde este radacina problemei

dincolo de ceea ce putem noi pune la microscop sau investiga prin teste psihologice.

Vindecarea vine din intelegere, intelegerea vine din ascultare. A asculta omul care vorbeste

prin simptom. A asculta omul, a intelege simptomul.

Problema este ca nu suntem obisnuiti sa ne ascultam suficient si cu atat mai putin suntem

educati sa ne intelegem.

Avem mai degraba obisnuinta de a suprima simptomele si astfel ratam mesajul pretios pe

care acestea incearca sa ni-l aduca in constiinta cu sensul de a determina o luare de pozitie,

2

o schimbare, o noua abordare, asezarea pe alte temelii, astfel incat nevoile fundamentale

care privesc identitatea si integritatea noastra ca fiinta sa fie luate in seama si hranite. Boala

vine sa spuna: ceva se intampla in viata ta si rostul meu este de a te trage de maneca si a-ti

arata unde sa te uiti, sunt mesajul tau catre tine si scopul meu este sa te determin sa intelegi,

sa spui, sa intervii, sa transformi.

Boala ne determina sa luam pozitie in mod ecologic fata de viata noastra in relatie cu lumea.

A face ceva bun pentru mine inseamna a actiona in spiritul respectului fata mine si fata de

sistemul in care exist, astfel incat identific si aduc in viata mea ceea ce hraneste si sustine

dezvoltarea mea. De mine depinde in ce fel si cum ma pozitionez fata de oameni, situatii,

evenimente. De mine depinde daca pastrez inauntrul meu ceea ce imi face rau si daca

pastrez asa ceva chiar si dupa ce mi-am dat seama ca ceva imi face rau. Asta presupune sa

imi asum responsabilitatea de coautor al vietii mele.

Psiholog clinician specialist

Daniela Neagu

3