Cand amintirile-n trecutIncearca sa ma cheme,Pe drumul lung si cunoscutMai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale iesSi azi aceleasi stele,Ce-au luminat atat de desInduiosarii mele.

Si peste arbori rasfiratiRasare blanda luna,Ce ne gasea imbratisatiSoptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi isi jurauCredinta pe toti vecii,Cand pe carari se scuturauDe floare liliecii.

Putut-au oare-atata dorIn noapte sa se stanga,Cand valurile de izvorN-au incetat sa planga,

Cand luna trece prin stejariUrmand mereu in cale-si,Cand ochii tai, tot inca mari,Se uita dulci si galesi?