TABLA DE MATERII

Prefaţă la cea de-a doua ediţie franceză .……………….…… 3 Prefaţă la cea de-a şasea ediţie franceză ...…..……………… 5 Partea întâi : Legăturile firii (ale cărnii) Introducere …….……………………….…………… 7 Invidia şi gelozia ………….…………….…………… 14 Minciuna ………..……………………….…………… 15 Avariţia ………………………………….………..….. 17 Egoismul ……………………………….……….…… 20 Necredinţa ………………………………….……….... 22 Necurăţia, imoralitatea …………………….……….… 24 Beţia ………………………………………………….. 28 Partea a doua : Legăturile magiei Ocultismul ……………………………………..……. 31 Pactul cu Satan ………………………………..…….. 35 Magia albă ……………………………………..……. 39 Superstiţiile ……………………………………..…… 42 Superstiţiile de la ţară …………………………..…… 43 Descoperitorii de izvoare ………………………..…... 45 Vindecătorii ……………………..……………..……. 47 Spiritismul ……………………………………..……. 50 Telepatia ………………………………………..…… 56 Lanţurile de rugăciune ……………………………….. 59 Astrologia ……………………………………..….…. 60 Simbolurile …………………………………..……… 66 Muzica rock …………………………………..….….. 72 Partea a treia : Legăturile sectelor Sectele ………………………………………..……… 79

2

Secta antoniştilor ……………………………..……... 80 Ştiinţa creştină ………………………………..……... 81 Mormonii ……………………………………..……... 83 Francmasoneria ………………………………..…….. 83 Martorii lui Iehova ……………………………..……. 84 Rosacrucianismul ……………………………..……... 86 Meditaţia transcendentală ……………………..…….. 91 Moonismul …………………………………………… 95 Krişna …………………………………………..……. 97 Voodoo ………………………………………..…….. 102 Zenul ………………………………………..……… 107 Partea a patra : Medicina alternativă Yoga …………………………………………..……... 111 Dinamica de grup ……………………………..……... 113 Hipnotismul …………………………………..……... 118 Psihanaliza …………………………………..………. 119 Iridiologia …………………………………..……….. 120 Radiestezia …………………………….…..………… 124 Homeopatia ………………………………..………… 127 Acupunctura ………………………………..………... 130 Chirurgul din lumea cealaltă, răposatul dr. Lang ….…. 135 Sofrologia ………………………………………..….. 136 Partea a cincea : Noua Eră îl va introduce pe Anticrist Numitorul comun al unei experienţe mistice ……..…. 144 Scopul: nimicirea celor ce se închină lui Dumnezeu … 145 O singură guvernare mondială sub Anticrist …..……. 145 Două nivele de organizare ……………………..……. 147 Punct de contact: numărul 666 …………..……..…… 148 Curcubeul împotriva Crucii ……………………...….. 149 Răpirea …………………………………………..…... 149 Necazul cel mare …………………………..………... 150 Concluzie …………………………………..………... 151

3

Prefaţă la cea de-a doua ediţie franceză

Prima ediţie a fost epuizată în doi ani şi jumătate, de aceea

a fost scoasă o a doua ediţie. M-am apucat să scriu această carte deoarece am simţit că

era necesară pentru echiparea creştinilor de curând întorşi la Cristos. De aceea, mi-am dat toată osteneala în realizarea acestei lucrări. Dar spre marea mea uimire, căci Dumnezeu ne poate uimi mereu, această carte a răspuns, peste aşteptările mele, marilor nevoi ale poporului lui Dumnezeu, în mijlocul căruia erau şi unii creştini mai “vechi” care aşteptau de mult timp eliberarea. Isus ne spune că “adevărul ne va face liberi”. Pe această linie se situează acţiunea cărţii “Când lanţurile cad”. Numeroasele mărturisiri din carte vin în sprijinul afirmaţiilor relatate în Scriptură. Însă, din păcate, acestea nu sunt evidenţiate suficient şi nu se insistă asupra lor. De aceea este atât de actuală remarca adresată de Dumnezeu poporului evreu, pe care o găsim în cartea proorocului Osea: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”! (Osea 4:6). Această carte a atins pe toţi evanghelicii însetaţi după o viaţă de sfinţenie, pusă deoparte pentru Dumnezeu. În acelaşi timp ea a fost respinsă de cei care se temeau de adevăr şi nu voiau să-l înfrunte. Ea a pregătit inima multor oameni, care tocmai Îl întâlniseră pe Cristos ca Mântuitor personal. Şi mai mult, ea a promovat slujba de eliberare. În timp ce redactam manuscrisul primei ediţii, nu-mi dădeam seama că Dumnezeu mă va conduce să mă rog pentru sute de copii ai Lui, care aveau nevoie de eliberare. Eliberare de sub apăsarea a tot felul de legături: gânduri murdare, masturbaţie, halucinaţii, ură, critică, nebunie, homosexualitate… Pe scurt, mijloacele principale prin care Satan leagă pe cei atraşi în mreaja lui.

4

Duhul Sfânt mi-a arătat în slujba de eliberare ceea ce nu cunoşteam deloc, anume, stratagemele prin care Satan îl poate lega pe om. Primul punct, cel mai important, ne arată că slujba lui Isus a fost o slujbă de eliberare. De aceea este clar că avem nevoie de această slujbă. Observaţi că în Matei 4:24, Marcu 16:15-17, la prima poruncă de “a merge”, Isus menţionează : “În Numele Meu ei vor scoate demoni”.

În Luca, la capitolul 9:1-2, El dă ucenicilor Lui putere şi stăpânire asupra tuturor demonilor împreună cu darul de a vindeca bolile. Vindecarea trupului trece prin slujba de eliberare. În Marcu 6:7-13, vedem că slujba apostolilor era:

- predicarea pocăinţei - alungarea demonilor - vindecarea bolnavilor.

Vorbind despre El Însuşi, Isus a spus:

"Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului'' (Luca 4:18-19).

Aceste puncte vor face obiectul unei viitoare lucrări, dar ele se

găsesc deja în parte dezvoltate în seria casetelor despre Demonologie, ale aceluiaşi autor. În concluzie, cei care sunt eliberaţi sunt datori ca, la rândul lor, să lupte pentru izbăvirea celorlalţi. Am văzut vieţi schimbate, ai căror beneficiari au devenit adevăraţi ucenici ai lui Cristos, am văzut familii refăcute prin cunoaşterea Cuvântului, a pocăinţei şi a rugăciunii de eliberare.

5

Prefaţă la cea de-a şasea ediţie franceză

La ora la care maşini electronice se instalează în locuri publice pentru a ghici viitorul, această carte intră în a şasea ediţie pentru a lumina ca un far puternic terenul ocult al diavolului. Satan este peste tot la ordinea zilei. Trebuie să o spunem că ne depăşeşte în acţiunile lui pe terenul lumii al cărei prinţ este. Dar ştiu, pentru că am văzut prin acest mic instrument ”Când lanţurile cad”, că Dumnezeu îl depăşeşte prin acţiunea Duhului Sfânt. Am văzut aceasta de sute de ori şi nu este o exagerare dacă spunem acum că mii de persoane au aflat descătuşarea şi duc o viaţă nouă datorită acestei cărţi. În Zair, ea a produs un “Tabac”! (în limbajul editurii: un mare bum). Într-o scrisoare, cineva îmi scria: “Făceam parte din-tr-o sectă ocultă. După ce am citit cartea dumneavoastră, am fost lămurit. Suntem acum în jur de o sută de persoane care ieşim din această sectă”. Cu privire la necurăţie, câteva persoane din conducerea unor biserici mi-au scris: “Acum sunt eliberat de sub apăsarea duhului de masturbaţie, de curvie şi de homosexualitate”. Din Helsinki (Finlanda), un bărbat îmi scrie: “Căzut în imoralitate încă din adolescenţă, am cunoscut Armata Salvării, unde m-am convertit, apoi căsătorit. Dar am recăzut în alcoolism şi curvie. Epuizat de eşecurile mele, mi-am părăsit soţia şi am plecat în Israel. Acolo, din chibuţ în chibuţ, am căutat să găsesc pacea sufletului. Apoi, într-o zi, o elveţiancă mi-a dat “C. L. C.” Această carte a produs în mine o explozie. Problemele mele au fost rezolvate. M-am întors acasă eliberat. Vă cer permisiunea de a traduce cartea dumneavoastră în limba finlandeză. Sperând că veţi putea împărtăşi aici slujba dumneavoastră…”

6

Din Australia, unde “Când lanţurile cad” a fost mult răspândită prin ediţia engleză specială realizată de Gwen Shaw, un bătrân ofiţer participant la ultimul război din Indochina, îmi scrie:

“Ca urmare a carierei mele de ofiţer, eram sfâşiat de conflicte interioare, care-mi provocau un calvar sufletesc prin amintirea crimelor de război pe care le săvârşisem. “C.L.C.” m-a convins deplin. Acum aştept rugăciunea dumneavoastră de eliberare”. Numai veşnicia va revela lucrarea profundă şi întinsă a acestei cărţi. Dumnezeu ne-a dăruit-o pentru toate continentele. De aceea, ea există acum în mai multe versiuni: franceză, engleză, spaniolă, portugheză, italiană şi germană. În prezent fac un studiu asupra cărţii “Judecători” şi îmi dau seama că decăderea Israelului se datora mereu faptului că de multe ori poporul se îndepărta de Dumnezeu şi se închina unor dumnezei falşi: Baali, Astartee, etc. - dumnezeii neamurilor păgâne care au fost alungate de pe teritoriul ce a fost dat Israelului. Iată ce spune despre aceasta, cartea Judecătorilor:

“Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au mâniat pe Domnul. Au părăsit pe Domnul, şi au slujit lui Baal şi Astarteelor. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel… şi nu s-au mai putut împotrivi vrăjmaşilor lor. Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor… Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare'' (Judecători 2:12-15). Cine are urechi de auzit, să audă ! Cine vrea să citească: să se bucure ! Sergine Snanoudj

7

PARTEA ÎNTÂI

LEGĂTURILE FIRII (ale cărnii)

INTRODUCERE Chiar de la începutul convertirii mele, Domnul a pus în

mine o milă profundă pentru cei bolnavi mintal. Spre disperarea mamei mele şi a bătrânilor bisericii, de două ori pe săptămână mă duceam la spitalul de psihiatrie din Toulouse ca să vizitez “captivii”. Dumnezeu îmi dăduse o poruncă să merg: eu mă conformam. Mai întâi am cerut să văd pe director pentru a obţine permisiunea să vorbesc despre Isus în acea groapă cu şerpi. Şi porţile de aramă s-au deschis! Acest om m-a primit cu prietenie şi m-a ajutat să vizitez secţiile spitalului. Am cerut cu naivitate să văd nebunii furioşi. El mi-a răspuns cu un surâs: “Ei sunt pe stradă, domnişoară”. El privea pe fiecare bolnav cu un respect profund. Pentru mine a fost o lecţie. Pe neaşteptate, o femeie a intrat în birou şi l-a tratat cu grosolănie; el nu a avut nici o reacţie, ci doar a privit-o ca şi cum ea îl învăţa ceva nou.

8

M-am gândit atunci la acest cuvânt din Scriptură: “Nu răspunde nebunului după nebunia lui” (Proverbe 26:4). Am aflat cu ocazia acelor vizite că fiecare caz avea întotdeauna o cauză. La unii subiecţi era uşor să o descoperi, pentru că se exprimau cu uşurinţă. La alţii, vai, era un mutism complet. Nu erau decât nişte gesturi… şi ce gesturi! Îmi amintesc de o fată care în zilele reci de iarnă îşi spăla mereu capul într-o chiuvetă. Nici o vorbă nu-i ieşea din gură. Ce se petrecuse în viaţa ei? Ce putem face noi pentru un asemenea caz? S-o iubim, să postim, s-o dezlegăm. După vizitele pe care i le-am făcut, ea şi-a ieşit puţin câte puţin din mutismul ei şi a manifestat chiar dorinţa de a merge să-şi vadă părinţii. Cu această ocazie, am adus-o să asculte Evanghelia. Spitalele de psihiatrie nu m-au îngrozit niciodată: iubeam prea mult pe acei bolnavi. Aveam un fel de mânie împotriva “celui” care îi poseda. Într-o zi, o femeie tânără m-a chemat. Ea mi-a mărturisit că auzea încontinuu voci. Femeie de serviciu la un director de bancă, ea nu şi-a mai putut continua slujba; duhul ei era tot timpul tulburat, era epuizată. Noi i-am vorbit despre Isus care a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi a înviat pentru a ne da o viaţă nouă. Ea a acceptat să ne rugăm pentru ea. Săptămâna următoare am aflat că ea a părăsit spitalul, la două zile după vizita noastră, complet vindecată. Şi-a reluat slujba la casa bancherului, şi a mers mai departe să asculte Evanghelia. Mama îmi spunea mereu: “Dar nu-ţi dai seama că oamenii aceia din spital sunt prea bolnavi ca să poată ieşi?” Vizitam pe atunci şi o farmacistă între două vârste, pentru care verdictul fusese: internare pe viaţă. Motivul dereglării ei? O problemă de moştenire. Este foarte practic şi comod să invoci o boală psihică pentru a te debarasa de persoanele care te deranjează! Totuşi ea era aşa de drăguţă. Mi-a arătat multă simpatie şi chiar mi-a croşetat o cingătoare minunată. De fiecare dată când mă vedea, o rază de lumină pătrundea în sufletul ei întunecat. M-am rugat neîncetat pentru ea şi am vizitat-o în timpul

9

unei şederi la Toulouse. Mai târziu am aflat că a părăsit spitalul vindecată. Domnul ne spune: “Dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi”. Prietene care citeşti aceste cuvinte, dacă ai o fiinţă scumpă într-unul din aceste spitale, nu dispera. Credinţa ta are putere să elibereze acest captiv. Evanghelistul Tl. Osborn povesteşte în cartea sa “Vindecând bolnavii” că un om a adus-o pe soţia lui pentru a fi eliberată de puterea Celui Rău care o încătuşase. Ea nu putea lua parte la adunare, de aceea aştepta într-o cameră alăturată. “În timp ce treceam pragul, am văzut acolo o femeie foarte mare şi grasă aşezată pe un scaun, cu faţa întoarsă spre perete. Ea cântărea cel puţin 110 kilograme. De îndată ce m-a văzut, s-a ridicat în picioare, m-a privit cu teamă şi a spus:

- Eu vă cunosc, domnule. Ei mi-au spus în această dimineaţă că voi întâlni un slujitor al lui Dumnezeu. Rudele ei s-au mirat întrucât ea nu avea de unde să ştie că o vor duce la o biserică, unde un om se va ruga pentru ea. Mai mult, ea ura toate adunările creştine. Demonii se temeau şi simulau a fi religioşi, la fel cum este descris în Faptele Apostolilor 16:17. “Când demonul a vorbit în acest fel”, continuă evanghelistul, “Duhul Domnului a reacţionat în mine cu indignare şi am spus: Da, demonilor, aţi spus adevărul - sunteţi în prezenţa unui slujitor al Marelui Dumnezeu, şi vă poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşiţi din această femeie şi să o părăsiţi. Vă poruncesc să ieşiţi acum”.

Demonii s-au supus şi femeia eliberată de sub puterea lor a fost plină de recunoştinţă faţă de soţul ei, care plângea de bucurie pentru această lucrare minunată a lui Dumnezeu.

După aceste câteva exemple, mi-ar plăcea să vă arăt care trebuie să fie poziţia noastră de credinţă în faţa unor asemenea cazuri.

Un lider creştin foarte cunoscut a afirmat: “Niciodată nu a avut loc o trezire spirituală în vreo ţară, cât timp Biserica nu a învăţat să deosebească demonii şi să-i alunge”.

10

Reverendul Bosworth spunea: “Fiecare creştin poate stăpâni puterea întunericului dacă a primit o explicaţie clară despre lucrarea demonilor şi a înfrângerii lor la Calvar”.

Cei mai mulţi oameni se tem de demoni, nu îi văd decât

ca pe nişte fantome sau umbre, sau ca pe nişte lucruri care produc teamă în ascuns şi despre care nu se vorbeşte. “Cât timp nu am înţeles lucrarea demonilor şi înfrângerea lui Satan, îmi era frică să predic sau să vorbesc despre ei”, a spus un evanghelist, “dar acum, pentru că am înţeles lucrarea lor, nu mă mai tem de ei, ci dimpotrivă, lor le este teamă de mine”.

Cine poate dezlega?

- Orice copil al lui Dumnezeu, care este el însuşi eliberat; - Orice copil al lui Dumnezeu care poate iubi pe cel în

suferinţă, fără să-l judece. Nepăsătorii nu vor dezlega niciodată pe nimeni!

- Cel care are darul deosebirii duhurilor; - Cel care este mereu pregătit prin rugăciune şi cunoaşterea

Cuvântului lui Dumnezeu şi care practică postul. Când apăsarea demonică se manifestă într-o fiinţă care a fost

convertită, este o greşeală să crezi că persoana glumeşte. Dacă noi nu credem în manifestările diabolice, cum îi vom elibera pe cei care suferă din pricina lor?

Însuşi faptul că o persoană cu judecată începe deodată să facă tot felul de acţiuni nelalocul lor, dovedeşte că ea este controlată de o putere necurată. Voi cita cazul unei tinere care s-a întors de curând la Dumnezeu. Într-o seară, la o adunare de rugăciune în casa unui frate, ea a fost cuprinsă de o dorinţă irezistibilă de a o lua la goană. Această tânără suferea de nişte probleme afective care o făceau să cedeze adesea unor dorinţe sexuale. Prezenţa lui Dumnezeu era aşa de puternică în acea seară, încât demonii care locuiau în ea au împins-o să fugă pentru a nu fi constrânşi să o părăsească. A trebuit să fugim după ea şi mai mulţi bărbaţi să o

11

ţină. Ea lovea, sărea prin paturi, voia să se arunce pe fereastră, în timp ce noi înteţeam rugăciunea cu ardoare. Când am început să poruncim demonilor să o părăsească, Vrăjmaşul s-a dezlănţuit în ea şi mai puternic; a trebuit să o ţinem ca să nu se rănească. Câteva din prietenele prezente au intonat un refren compus numai din numele lui Isus, în timp ce noi alungam demonii. În cele din urmă, ea a căzut epuizată de luptă, dar eliberată. Aleluia! La început unii au crezut că este o glumă. Este ceea ce demonii vor să ne facă să credem pentru a ne opri şi limita. Este foarte important ca persoana care va fi eliberată să simtă că o iubim, fără judecată sau asprime. Deja ea suferă mult din cauza demonului care o stăpâneşte. De aceea, trebuie să simtă în noi această certitudine calmă care o potoleşte, dar şi autoritatea pe care o avem asupra duhurilor rele.

Slujba de eliberare este mai întâi de toate un act de iubire. Nu este dureros să laşi să sufere atâtea persoane, care ar putea fi eliberate dacă le-am privi cu dragoste şi credinţă, ca pe nişte fiinţe omeneşti şi nu ca pe demoni?

Influenţa religioasă ne-a transmis o imagine greşită despre posedarea demonică, astfel încât victima suferă în afară de îngrozitoarea robie şi o discriminare nedreaptă. Cel mai adesea ea este îndepărtată, ca proscrisă şi incurabilă. Psihiatria, limitată în acest domeniu, nu înregistrează decât un mic succes. Noi de asemenea. De ce?

Este normal să vedem în poporul lui Dumnezeu, persoane atinse de anorexie, de depresie, violenţă, creştini lunatici, bolnavi de nervi, obsedaţi de sinucidere, legaţi de băutură sau împinşi spre homosexualitate?

Unde este naşterea din nou în toate acestea? Când puterea lui Dumnezeu acţionează în adunări, Cel Rău

reacţionează în cei pe care îi ţine şi, în scurt timp, asistăm la eliberări spectaculoase. Aceasta se petrece la toate trezirile spirituale.

O tânără adolescentă, legată de un duh de prostituţie, a căzut sub puterea lui Dumnezeu şi a fost eliberată pe loc. Mama ei

12

părăsise căminul pentru a se prostitua. Când Dumnezeu a elibe-rat-o, toate semnele exterioare, manifestările şi atitudinile anterioare, au dispărut. Din ce în ce mai mult, tinerii practică magia, invocarea duhurilor, yoga, meditaţia transcendentală. Nu mă surprinde când văd sosind în campus-urile noastre de tineret, fete sau băieţi cu aspect de hippy. Nu exteriorul vasului trebuie schimbat, ci interiorul lui. Primindu-i, mă bucur dinainte de ceea ce va face Dumnezeu cu ei şi El îi transformă. Din 1976, Dumnezeu lucrează cu toată puterea în adunările noastre. Noi am înţeles că cei mici au şi ei nevoie de aceeaşi Evanghelie. Nu de istorioare cu apă de trandafir sau de studii biblice, ci de mesajul de eliberare. De la cei mai mici, la cei mai în vârstă, Dumnezeu lucrează mântuirea, eliberarea şi vindecarea. Era odată un rege rău care chemă pe unul din slujitorii săi, fierarul curţii. El îi ceru să fabrice un lanţ gros. Omul se strădui cât putu şi după opt zile merse la palat pentru a-i înmâna regelui lucrarea sa. Spre surprinderea sa, regele se arătă foarte nemulţumit de ea: lanţul era prea fin. Ameninţător şi furios, monarhul îl obligă să facă altul mai gros. Înspăimântat, omul se supuse şi refăcu obiectul. După alte opt zile, el merse iar la rege, de astă dată încântat de lucrarea lui. Făcuse verigile peste măsură de groase. Regele fu satisfăcut, dar ceru un lanţ mai lung. Şi astfel, bravul fierar munci zi şi noapte luni de zile pentru a satisface cererea regelui. Au trebuit ajutoare pentru a transporta lanţul. Când în cele din urmă, fierarul prezentă regelui lucrarea sa, acesta rânji de satisfacţie - era exact ce-i trebuia. Cu o privire rea, regele porunci slujitorilor să lege pe fierar cu acel lanţ lung, apoi îl închise şi îl lăsă să moară. La fel poate să fie şi cu noi dacă ne supunem dorinţelor inspirate de diavol. El ne leagă ca pe acest om. La început legăturile par fine, dar mai târziu, ele ne înlănţuie aşa de puternic, că nu ne mai putem desface.

13

Dar există un mare rege, mai mare ca toţi ceilalţi, care la chemarea noastră vine să rupă lanţul şi ne eliberează. Singura noastră scăpare este să-L chemăm pe Isus, eliberatorul nostru. Să privim împreună verigile care compun acest lanţ. Vom începe cu cea care a cauzat căderea lui Satan, mândria. Acest înger atât de frumos, creat de Dumnezeu, a vrut să se ridice deasupra Creatorului său. Mândria l-a dus pe Satan departe de Dumnezeu. Ce ne spune Dumnezeu despre mândrie? Să deschidem Sfânta Carte: “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4:6). “Eu sunt blând şi smerit cu inima”, spune Isus (Matei 11:29). Ca oameni, avem impresia că mândria este doar un cuvânt, dar când considerăm omul mândru în lumina slavei lui Dumnezeu, acest om ne apare hidos şi nesocotit atribuindu-şi ceea ce revine Creatorului. Mândria este un furt, căci ea caută să uzurpe gloria lui Dumnezeu. Mândria te împiedică să mergi mai departe. Consideri că ai ajuns, deci nu mai aştepţi nimic de la Dumnezeu. Ceva inutil poate. Mândria este stupidă. Ea este opusul inteligenţei. Mândria este un suport, întrucât cel mândru este adesea complexat. El nu este productiv, sau este foarte puţin. Cel mândru o ştie şi compensează această lipsă făcându-i pe ceilalţi să creadă că el este cineva şi sfârşeşte prin a se lua în serios el însuşi. Dumnezeu este foarte departe de acest om care se sprijină pe trup şi nu pe Duh. Cu cât oamenii sunt mai buni şi mai omenoşi, cu atât ei sunt mai smeriţi. Mândriei i se asociază răutatea. Într-adevăr, diavolul este rău. Mândria a declanşat în el ura. Cum ar putea o fiinţă trufaşă să iubească şi să împlinească o slujbă de iubire pentru Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu spune că El stă împotriva celor mândri sau a celor răi. Mulţi creştini conştienţi de starea lor ar aduce roadă în lucrarea Domnului, dacă L-ar lăsa pe Dumnezeu să-i elibereze. Există o formă exterioară de mândrie, dar de asemenea şi o formă ascunsă. O persoană cu aspect umil poate ascunde o mare mândrie cuibărită în lucrările pe care le face. Unii creştini se laudă că se

14

roagă îndelung şi îi judecă pe alţii. Cu cât mă rog mai mult, cu atât mai puţin doresc să o spun, căci este un dar al cerului, care nu are nevoie de admiraţie. La acest cusur se adaugă fanatismul, aparenţa unei ţinute care se vrea spirituală şi care de altfel nu străluceşte întotdeauna prin curăţie şi sinceritate. Aceşti oameni adaugă adesea acestui rău aspect exterior suprimarea oricărei datorii familiale sau conjugale. Ei îşi împlinesc voinţa lor, pretinzând că o împlinesc pe cea a lui Dumnezeu. Ei sunt o mărturie de proastă calitate la locul lor de muncă, în căminul lor, în anturajul lor. Chiar dacă conduc suflete la Cristos, ei le “asasinează” apoi! (Matei 23:15) Acest cusur are o legătură profundă. El este, alături de fanatism, o rudă a ascetismului şi autoflagelării. Această mândrie vrea de fapt, să plătească mântuirea prin fapte. Am cunoscut oameni atât de “spirituali” încât lăsau altora corvezile, pentru a se instala comod într-o anumită pasivitate. Dumnezeu este un Dumnezeu al echilibrului.

INVIDIA ŞI GELOZIA Am fi putut foarte bine să le punem în capul listei. Să

spunem că ele sunt surorile gemene ale mândriei. Iată ce spune Dumnezeu pe muntele Sinai în privinţa invidiei: “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” (Exod 20:17). Cu alte cuvinte, bărbatul sau femeia invidioasă Îl fac mincinos pe Dumnezeu. De ce să poftim bunurile aproapelui nostru de vreme ce Dumnezeu are pentru noi tot ce avem nevoie? Invidiosul este profund nefericit pentru că nu este niciodată mulţumit de ceea ce are. El râvneşte mereu la ce au alţii. Starea lui obişnuită este pasivitatea, căci nu-i place să câştige ceva

15

prin muncă. Acest soi de oameni vor să aibă fără să-şi dea osteneala. Invidiosul nu-L cunoaşte pe Dumnezeul belşugului, el este ca un leu într-o cuşcă. El pofteşte din spatele gratiilor, fără să le rupă vreodată. Gelozia se citeşte pe obraz. Gelosul evită privirea partenerului, iar cuvintele îi sunt pline de amărăciune. El este ca un arici care-şi arată ţepii de câte ori are ocazia să o facă. În Galateni 5:19-20 este scris că faptele firii pământeşti sunt curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, pizmele. Să ducem o viaţă cinstită, cumpătată, fără excese. Gelozia anihilează credinţa, o închide în fatalitatea ei şi o împiedică să se manifeste. Bărbatul sau femeia robiţi de invidie nu vor putea niciodată să împlinească lucrarea la care i-a chemat Dumnezeu. Invidia îl împiedică pe creştin să se bucure de promisiunile minunate ale lui Dumnezeu. Şi atunci, ce este de făcut? Să mărturisim lui Dumnezeu acest păcat şi să reparăm tot răul pricinuit aproapelui nostru cu el. Câte calomnii, certuri, animozităţi şi cuiburi de şerpi, nu au fost îndreptate spre Casa lui Dumnezeu, stârnite din gelozie! Porunciţi acestui duh vrăjmaş să vă părăsească în Numele lui Isus şi să nu mai revină niciodată. Şi spuneţi cu credinţă: “Duh de tulburare, să nu mai vii niciodată asupra mea”. Trebuie pur şi simplu să crezi aceasta, deşi pare complicat.

MINCIUNA

Pot vorbi despre acest păcat, întrucât el mă subjugase din

fragedă copilărie. Pe măsură ce creşteam, minciuna mă înfăşura tot mai puternic ca un lanţ, care a fost rupt de-abia la un an după întoarcerea mea la Dumnezeu. De mult timp Îi cerusem lui Dumnezeu să mă “convingă de păcat”. Dorisem să am această experienţă pe care alţii o trăiseră foarte profund. Această expresie “a convinge de păcat”, îmi era străină, dar eu nu voiam să scap

16

nici o ocazie binecuvântată. Minţeam, îmi dădeam seama, dar nu realizam că din această pricină eram pierdută. Eu mă credeam mântuită întrucât eram botezată cu Duh şi cu apă.

Într-o seară, aflându-mă într-o cameră de hotel, am fost profund convinsă de păcat, citind aceste versete ale Scripturii: “Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:7 şi 8). Reţineţi: toţi mincinoşii, mici şi mari, ocazionali sau obişnuiţi. Duhul lui Dumnezeu mi-a arătat că cerul era închis pentru mine din pricina acestui păcat. Nici botezul în apă, nici botezul în Duh nu mă puteau salva, atât timp cât practicam minciuna. Aş fi vrut să fiu cea mai mică lighioană ascunsă în blana deasă a unui animal. Îmi era ruşine de mine, de păcatul meu. Duhul Sfânt mi-a cerut să-mi mărturisesc păcatele celor pe care îi nedreptăţisem cu minciunile mele. Şi nu mi-a fost deloc uşor, căci mândria s-a trezit şi mi-a spus: “De vreme ce nu vei mai face asta, este de ajuns”. Dar Dumnezeu insista prin acest verset: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele” (Iacov 5:16). Am înţeles atunci că mărturisirea demasca lucrarea diavolului în mine. Acesta a fost preţul care trebuia plătit. Lupta a durat un an. Dacă la convertirea mea, cineva crezând în eliberarea instantanee, cum credea marele evanghelist Bramwell, s-ar fi rugat pentru eliberarea mea, nu m-aş fi luptat atât de mult! De aceea, spun celui care este înlănţuit de acest păcat, că poate fi eliberat pe loc, dacă se decide să poruncească duhului de minciună să-l părăsească pentru totdeauna şi să devină astfel un fiu al luminii. În Ioan se spune că diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8:44). Deci dacă minţim, suntem în realitate fiii lui. Începând cu momentul în care mi-am corectat minciunile mai mari şi mai mici, Dumnezeu a început să binecuvinteze slujba mea. Multe persoane au auzit această mărturisire şi ea a fost urmată întotdeauna de convingerea de păcat şi de eliberare. Am sinceritatea să o spun.

17

Ne ruşinăm mereu că am încălcat legile lui Dumnezeu, este evident. Pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu, aş vrea să spun că în prezent am oroare de minciună. Am învăţat însă, că adevărul răsplăteşte mereu, chiar când este greu de mărturisit. Aşa cum un orb vindecat de infirmitatea lui, are tăria să afirme că a fost orb, dar acum vede pentru că a fost tămăduit, tot aşa mincinosul eliberat de meteahna aceasta, are curajul să spună că a fost un mincinos, dar acum poate trăi în lumina adevărului, fără să mai mintă. Şi totul se datorează harului lui Dumnezeu:

“De la Cruce, harul curge Ca un fluviu sfânt se duce!”

Crucea şi Mântuitorul meu s-au înălţat înaintea mea.

Crucea, dovadă de iubire, de iertare, de eliberare, mi-a deschis poarta cerului. Dumnezeu în harul Lui mi-a arătat grozăvia păcatului meu.

AVARIŢIA

“Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate

lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El” (Luca 16:14). Avarul se acoperă adesea cu o manta religioasă. De ce? Pentru că diavolul ştie că iubirea de bani frânează lucrarea lui Dumnezeu. Eu nu i-aş sfătui prea mult pe pastori să-şi aleagă nişte casieri generoşi, care iubesc pe cei pierduţi. Multe biserici şi pastori sunt blocaţi în lucrarea de evanghelizare datorită avariţiei. Dar ce este un avar?

18

Este cel care adună şi nu dă. După explicaţia din Larousse, avarul este “cel căruia îi place să strângă bani şi se teme să-i cheltuiască”. Pe plan colectiv, aceasta este din nefericire cazul unor comunităţi creştine care-şi plasează bunurile la Casa de Economii. Ele încasează nişte dobânzi care se adaugă milioanelor de beneficii citate la sfârşitul anului de către casierii bisericii, spre bucuria tuturor. Orbi, ei nu au luat seama la exemplul trist al Bisericii din Laodicea: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Avariţia sau lăcomia de bani este o idolatrie, un păcat grozav înaintea lui Dumnezeu. Mai întâi, diavolul îl ispiteşte pe avar prin dorinţa de a avea o mică sumă pe care o va ascunde în maldărul de cearceafuri din dulapul său şi o va scoate din timp în timp pentru a o contempla. Avarul nu se consideră niciodată bogat. El “plânge”, se plânge, se teme să nu fie solicitat de creditori, trăieşte întotdeauna mai prejos de mijloacele lui, pentru a-şi ascunde şi înmulţi averea. Definiţia avariţiei: Iubire de bani care împinge la tăinuire sau minciună. Avarul suferă când trebuie să cheltuiască. El trăieşte în nesiguranţă şi se teme mereu că va fi prădat. Îmi amintesc de un bărbat care făcea parte din comitetul unei biserici, pe care o conducea soţul meu. El avea pe atunci în jur de patruzeci de ani, o situaţie bună, copii frumoşi, o soţie încântătoare, care-l ajuta cu bărbăţie. Acest frate era mereu foarte agresiv faţă de noi. Trăirea noastră plină de credinţă şi bucurie îl deranja. Pentru a se justifica, el încerca mereu să ne prindă în neregulă. Într-o zi, în timp ce luam masa la el acasă, a făcut această remarcă: “Eu mănânc multă pâine şi puţină mâncare!” Cu o altă ocazie a spus: “Ca să-mi îmbrac copiii, îmi modific şi îmi întorc pe dos hainele!” Dar omitea să spună că el cumpăra pământuri şi case şi, în cele din urmă, avuţiile lui au sfârşit prin a fi cunoscute! Acest om “sărman” suferea de ulcer la stomac, de tulburări digestive. Era slab şi trist ca toţi avarii.

19

Soţul meu, chemat la căpătâiul lui, i-a arătat deschis cauza răului său. Bietul creştin! Când am aflat că acest om, “care se plângea de sărăcie” îşi tăinuia avuţiile, am fost aşa de impresionată de starea lui, încât Duhul Sfânt m-a călăuzit să mă rog şi să postesc pentru el, o zi întreagă. Starea lui mă întristase aşa de mult de parcă ar fi comis un adulter sau un alt păcat. Atunci am înţeles această frază a Sfântului Pavel către Corinteni: “Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta:… nici cei lacomi… nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9-10). Aveam o veche prietenă la care ţineam mult. Era o persoană plăcută, care radia prin zâmbetul ei frumos. De îndată ce L-a primit pe Isus ca Mântuitor al ei, s-a consacrat vizitării bolnavilor şi bătrânilor. O însoţeam adesea. Aparent, această femeie era fără cusur. Într-o zi m-am aşezat lângă ea la serviciul de duminică dimineaţă. Ea îşi pregătise cu grijă darul, care, aşa cum se obişnuieşte în unele biserici, se pune într-un pliculeţ special. Sora ei mai în vârstă, de o condiţie mai modestă, aşezată la stânga ei, îşi pusese darul pe genunchi. Plicul ei s-a înclinat puţin şi în momentul cel mai calm al unei cântări, căzu din el o monedă de un franc, care a început să se rostogolească cu zgomot şi să salte “vioaie” pe jos. Cu faţa roşie de ruşine, prietena mea s-a repezit să o prindă, dar în acelaşi timp alunecă şi plicul ei. Şi a doua monedă de un franc merse să o întâlnească pe surata ei geamănă la un mic bal necostumat! Astfel toţi de pe rândul acela au ştiut că bogata doamnă X… dăruia pentru lucrarea lui Dumnezeu un obol slab! Am aflat mai târziu de la un prieten, agent imobiliar, că ea era grozav de bogată, şi fără moştenitor. Descoperită în faţa mea, ea a încercat să-şi justifice contribuţiile; dar putea să o facă şi înaintea lui Dumnezeu? Plăcerea ei era să-şi facă cumpărăturile la spartul târgului pentru a achiziţiona la jumătate de preţ fructele şi legumele stricate. De fapt, trei sferturi din ele le arunca, dar asta era plăcerea ei. Hârtiile de ambalaj de la brânză, unt, etc., înlocuiau hârtia igienică. Până acolo era împinsă zgârcenia.

20

Doresc şi sper ca acest lanţ greu să fie rupt, înainte ca ea să se înfăţişeze înaintea Stăpânului ei.

Concluzie

Isus a spus (avarilor) : “Păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Putem noi şti dacă nu ni se va cere sufletul chiar astăzi? Este grav să aduni şi să foloseşti în interes propriu zeciuielile şi darurile cuvenite lui Dumnezeu. La ziua cea mare a Judecăţii, avarii vor roşi şi vor plânge pentru că L-au furat pe Dumnezeu. Dacă Isus nu ar fi fost ajutat de nişte femei merituoase, cum Şi-ar fi putut împlini slujba, El şi cei doisprezece ucenici? Avarului care citeşte aceste rânduri, Domnul îi spune ca şi tânărului bogat: “Du-te de vinde ce ai, dă la săraci…” (Matei 19:21). Căci pentru asemenea cazuri Isus a spus: “Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29).

EGOISMUL

Cei care trăiesc pentru ei înşişi au un orizont îngust. “Daţi

şi vi se va d a ; vi se va vărsa în sân o măsură bună, îndesată, clătinată şi care va da pe deasupra”. Egoistul se gândeşte la el. Creştinul se gândeşte la ceilalţi. Mărturisesc că uneori mi-ar fi plăcut să fiu puţin egoistă pentru a mă regăsi pe mine însămi, dar am descoperit că dăruind te bucuri de o binecuvântare mai mare decât atunci când primeşti. În actul de dăruire, există o uitare faţă de noi înşine, de durerile noastre, de tristeţea noastră. Ştiţi că dăruind altora

21

începeţi să fiţi fericiţi? Eu cunosc tineri care sunt mereu trişti, pradă multor probleme. La vârsta lor, eu nu am cunoscut deloc aceasta. Din ziua în care L-am cunoscut pe Domnul, am dorit să-I slujesc: să-I studiez Cuvântul alături de bunicuţe singure, de copii… Nu mă preocupa gândul căsătoriei şi nu am căutat niciodată un soţ. Dorinţa mea era să-L slujesc pe Dumnezeu. Iar El mi-a răsplătit râvna aceasta căci mi-a dat totul pe deasupra. Egoismul este iubirea de sine. Pentru a fi în slujba lui Dumnezeu îţi trebuie o afecţiune puternică faţă de cei din jur. Am auzit soţii de pastori spunând: “Eu nu am chemare decât pentru a găti”. Dumnezeu nu mi-a spus niciodată: “Du-te”, dar eu împlinesc această poruncă, pentru că doresc să împărtăşesc şi altora această “mântuire atât de mare”. Bineînţeles, într-o zi, Dumnezeu mi-a cerut să-I slujesc, dar cred că într-un mod diferit El cere aceasta fiecăruia. Este revoltător să vezi cum unele soţii egoiste fac din bărbaţii lor nişte oameni buni la toate, sau mai bine zis nişte buni la nimic. Există bărbaţi încinşi cu şorţurile de bucătărie. Dar noi avem doar o viaţă. Dacă soţul nostru şi-o petrece în faţa cuptorului, cu cârpa de vase în mâini, sau împingând landoul, nu-i va rămâne prea mult timp pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu vreau să spun că soţii noştri nu au dreptul să gătească, sau să facă cumpărături, dacă le face plăcere. Dar este o diferenţă între a se face util sau a deveni servitorul Doamnei. Tot aşa, multe femei sunt sclavele soţilor lor. Aceşti Domni nu mişcă nici cel mai mic deget: ei sunt serviţi de dimineaţă până seara şi-şi dispreţuiesc soţia. Egoistul îşi alege cele mai bune bucăţi. El nu se gândeşte la ce vor avea ceilalţi. Dacă eşti egoist, ai nevoie de izbăvirea lui Dumnezeu. Cere-o acum! Numai în acest fel vei cunoaşte o viaţă creştină din belşug. “Eu am venit pentru ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug”.

22

Egoismul antrenează tot felul de dereglări psihice care pot duce chiar la sinucidere. Aceasta este o stare gravă, de aceea, dacă auzi cântecul de eliberare, răspunde chemării lui.

NECREDINŢA

Deşi în Apocalipsă este menţionat că necredincioşii nu

vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, eu credeam că necredinţa este un rău secundar. Apoi, într-o zi, Dumnezeu mi-a arătat că necredinţa mea mă ţinea pe loc şi chiar mă trăgea înapoi atunci când ezitam să împlinesc actul de credinţă pe care mi-l cerea. Unii numeau ezitarea mea înţelepciune. Dumnezeu o numeşte necredinţă. Aşa cum nu o mai simţisem niciodată, necredinţa, ca şi un fluviu, care se varsă în mare, a făcut să intre în mine îndoiala, eşecul, teama, neantul. Am crezut că mor sufleteşte. Atunci am înţeles că viaţa creştină înseamnă “mergi sau mori”, ca la Legiunea franceză. Această expresie poate este vulgară, dar este cea mai potrivită! Am revenit pe poziţia mea, cerând iertare lui Dumnezeu că am şovăit faţă de poruncile Lui, şi în aceeaşi clipă am fost umplută iar de credinţă şi bucurie, pentru a căpăta ceea ce avea nevoie Dumnezeu pentru lucrarea Sa. Cu aceeaşi ocazie, am înţeles semnificaţia necredinţei. De fiecare dată când împărtăşesc şi altora această experienţă, zeci de persoane sunt eliberate, de acest păcat. El este într-adevăr odios, pentru că el Îl face mincinos pe Dumnezeu în promisiunile Lui. Omul necredincios este legat. Adesea tocmai el este cel care crede că are cea mai mare credinţă! Evitaţi să spuneţi acestor bigoţi că nu au destulă credinţă pentru a fi eliberaţi. Ei se vor justifica prin prezenţa lor la adunări, şi cu multe alte lucruri,… dar nu vor spune nimic despre faptele credinţei. Credinţa da, dar este moartă. “Arată-mi credinţa ta fără fapte” (Iacov 2:18).

23

Peste tot în Evanghelii, Isus a alungat pe Satan. El a poruncit mereu cu autoritate. Noi ne rugăm prea adesea spunând: “Doamne, vindecă-mă” când, de fapt, El ne-a vindecat la Cruce. Totul este săvârşit! Trebuie doar să poruncim răului să iasă. Eu am fost vindecată de artroză cervicală. Într-o noapte am fost trezită de o durere aşa de mare în tot corpul, că nu mai aveam putere să vorbesc pentru a cere soţului meu să se roage. Era o durere neaşteptată şi insuportabilă. Dar de îndată Duhul lui Dumnezeu mi-a spus: “Începe prin a porunci răului să plece”. Nu am apucat să termin fraza în duhul meu (întrucât nu aveam putere să vorbesc) că durerea m-a părăsit şi am adormit în pace. De ce atâtea rugăciuni neîmplinite? Pentru că prin ele se cer lucruri care au fost deja obţinute pentru noi şi pe care acum trebuie doar să le luăm. Făcând aşa învingem necredinţa. Poate că ar trebui să învăţăm din nou să ne rugăm. M-am surprins uneori rugându-mă greşit: “Doamne, dă-ne aceasta, etc.”, la care Dumnezeu mi-a răspuns: “Ia-o şi spune mulţumesc”. Rugăciunea noastră de cerere trebuie înlocuită cu cucerirea de bastioane. Să facem “înconjurul Ierihonului” pentru ca zidurile lui să se prăbuşească. Există rugăciuni care ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne chinuie sufletul. Acestea sunt litaniile - rugăciuni scrise şi învăţate pe de rost. În loc să spunem mereu aceleaşi rugăciuni, mai bine am tăcea, sau am lăuda pe Domnul prin cântări. De altfel ar trebui să începem prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dă El. În felul acesta rugăciunea noastră va deveni mai eficace şi ne vom putea bucura de promisiunile Lui. Unele adunări de rugăciune mă fac să mă gândesc la un grup de cerşetori, care au un Dumnezeu surd şi indiferent. Rar îi auzi mulţumindu-I pentru ceva. Începeţi prin a face acte de credinţă dacă vreţi să propăşiţi spiritual. Cu cât facem mai multe acte de credinţă, cu atât credinţa noastră creşte mai mult. Îmi veţi spune poate: “Am tot ce-mi trebuie, n-am nimic de cerut”. Ajutorarea celor nevoiaşi este tot

24

un act de credinţă. Prin acest gest ucidem în noi teama că am putea deveni săraci.

NECURĂŢIA - IMORALITATEA Se pare că nu mai este nimic de spus la acest subiect, de

vreme ce apostolul Pavel a vorbit despre el galatenilor şi mai explicit corintenilor, o biserică totuşi înfloritoare, dar în care neghina creştea ca peste tot. Unii rămân legaţi de faptele firii pământeşti (ale cărnii), întinându-se fie în intimitate (prin masturbaţie), fie cu gânduri murdare. Ei îşi lasă imaginaţia să meargă şi trăiesc iluzii obscene. Îşi întinează gândul cu tot felul de murdării. De aceea au doar aparenţa sau eticheta unei religii, căci de fapt au lepădat ceea ce îi dă puterea. Păstrarea unei inimi curate implică mai întâi un act de voinţă, apoi cultivarea acestui fapt. Mă refer la unele cărţi, pe care nu ar trebui să le avem în casă, la unele melodii şi cântece deochiate pe care ar trebui să nu le mai ascultăm la radio. Nu-mi vine să cred când văd că asemenea murdării sunt acceptate cu atâta uşurinţă de nişte persoane care se pretind creştine. Cum pot ei să asculte sau să cânte obscenităţi. Cele mai mici colţuri ale vieţii noastre intime trebuie păzite: gândurile, casele, maşinile noastre trebuie curăţite. Viaţa într-o comunitate creştină mi-a dat posibilitatea să surprind diferite conversaţii - spre exemplu între bărbaţi - care degenerează grosolan. Aceiaşi bărbaţi, duminica împart uneori Sfânta Cină.

Ce să mai spunem despre grosolăniile care mai spurcă gura copiilor lui Dumnezeu? În cercurile medicale este la modă să vorbeşti murdar. Şi eu am auzit şi pronunţat asemenea cuvinte… dar când Domnul S-a atins de mine, la convertirea mea, am înţeles că acest gen de vocabular nu se armoniza cu sfinţenia lui

25

Dumnezeu. Este ca şi cum am aplica o pânză de sac la o mătase brodată; deşi moda este extravagantă, nici un croitor nu a creat încă acest stil! Nu se ataşează o ţesătură grosieră pe o ţesătură fină, nici nu se asociază o viaţă sfântă cu una murdară.

Cei care folosesc cuvinte murdare au încă duhul captiv. De ce? Mai întâi pentru că grosolăniile vizează nemulţumirea, critica sau sexualitatea. Acest fir nu este acordat la sfinţenia lui Dumnezeu. El scurtcircuitează reţeaua. Iată de ce mulţi creştini seamănă cu nişte lampadare frumoase al căror bec este ars. Dumnezeu are oroare de obiecte inutile. Aşa cum credinţa vine în urma auzirii, vulgaritatea care este negativă, vine tot în urma auzirii. Am stat uneori la creştini care lăsau să le scape din gură “porumbei”. Inconştient, cuvintele lor triviale se imprimau în gândul meu, şi la un moment dat, când ceva nu era în regulă, unul din aceste cuvinte se oferea de îndată duhului meu, solicitându-mi gura; diavolul mulţumindu-se să-şi strecoare gândul în al meu. Concluzie: să nu acceptăm în prezenţa noastră asemenea cuvinte. Dacă suntem slabi faţă de aproapele nostru, diavolul are o uşă deschisă… “Urmăriţi… sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Noi putem fi botezaţi cu apă şi cu Duh, dar dacă suntem întinaţi, Domnul ne va spune: “Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:23). Poate în acest moment spui: “Dar nu scoatem noi draci, nu vorbim în limbi noi… nu ne punem noi mâinile peste bolnavi?” Neschimbat, Sfântul Dumnezeu va răspunde: “Depărtaţi-vă de la Mine”. (Matei 7:23). Nu eu o spun, ci Domnul. Noi nu avem deci de ales. Trebuie să ne curăţim duhul, dacă nu, vom fi respinşi. Satan are un joc prea frumos în biserică, el îşi ţine neghina lui, de aceea, când un om plin de Duh vorbeşte, atingând punctul slab, el este adesea respins. Se preferă predicile frumoase în locul darurilor de deosebire, teologia în locul eliberării. Cred că dacă atingem problema necurăţiei, Duhul lui Dumnezeu va şti să ne arate tot ce decurge din acest păcat. Şi agresivitatea unor bărbaţi faţă de femei este adesea datorată unui

26

duh de necurăţie. De fapt, ei doresc fizic femeia pe care o agresează cu cuvinte. Cel care este eliberat în acest domeniu, va avea o atitudine paşnică, faţă de sexul opus. Căci diavolul îşi face lucrarea numai prin cei pe care-i stăpâneşte şi sunt captivii lui. Unii bărbaţi se preocupă prea mult de ţinuta nevestei aproapelui lor. Dar ce mă interesează pe mine dacă vecinul meu şi-a pus şoseta pe faţă sau pe dos. Nu am eu destule probleme? A se deda necurăţiei, înseamnă a-şi lăsa duhul să evadeze spre domenii care nu ne aparţin. Dumnezeu spune: “Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău…” (Exod 20:17). De ce aceste căderi? Pentru că gândul murdar nu a fost respins chiar de la început. A avut loc acceptarea, concesia, apoi curvia cu gândul şi uneori aceasta a mers până la împlinire. Dacă unii bărbaţi ar fi găsit femei uşoare atunci când aveau chef, ar fi căzut de zece ori. La fel este şi cu femeile. Unele sunt aşa de insistente pe lângă bărbaţi, încât, dacă ei ar fi fost vulnerabili, ar fi căzut de douăzeci de ori. Nu m-am mirat de căderea unor bărbaţi: privirile lor nu erau limpezi, erau chinuiţi deja de gânduri murdare. Un cămin echilibrat prin iubire, constituie un meterez împotriva atacurilor diavolului. Dar, vai, dacă unul dintre parteneri încetează să cultive grădina iubirii, acolo vor creşte spinii şi mărăcinii şi zidurile se vor măcina. Multe cupluri lasă monotonia să se instaleze în căminul lor. Soţul sau soţia sunt trataţi ca un simplu obiect. Iubirea doarme. Ea trebuie să fie împrospătată mereu ca şi iubirea noastră pentru Cristos. Iubirea dintre soţi trebuie trezită neîncetat prin toate detaliile vieţii de familie. Prea mulţi bărbaţi sunt răsfăţaţi ca nişte copii de nevestele lor, şi prea multe soţii au devenit fetiţele capricioase ale soţilor lor. Când vă vine să spuneţi “tată” soţului vostru, sau “mamă” soţiei voastre, înseamnă că prietenia a luat locul dragostei. Unele femei îşi neglijează soţii lipsindu-i de afecţiune, şi reciproc. Când unul dintre soţi este expus tentaţiei trupeşti, aceasta poate crea o verigă din lanţul îngrozitor cu care va fi legat.

27

Neveste “mame” sau soţi “taţi”: ceva nu este în ordine în căminul vostru! Şi diavolul care este subtil, poate găsi chiar în această situaţie un punct vulnerabil. Dar amintiţi-vă că îl puteţi învinge cultivând în căminul vostru iubirea adevărată. În acest capitol este important să deschidem o paranteză asupra homosexualităţii care, din ce în ce mai mult, distruge lucrarea lui Dumnezeu. Nu vă scandalizaţi şi nu încercaţi să protestaţi ca şi cum aceste lucruri n-ar fi adevărate. Căci, dimpotrivă, aceste lucruri se petrec. Foarte recent, un creştin căsătorit mărturisea despre această tulburare din gândirea lui. El a mărturisit-o, dar câţi o tăinuiesc, de teama de a nu fi judecaţi, fără a fi eliberaţi! Dacă ne-am da seama de importanţa eliberării, am deschide ochii cu mai multă milă şi iubire. Acest om şi-a mărturisit problema, mai trebuie să-l ajutăm pentru izbăvirea lui totală! Câte femei nu întreţin relaţii ce depăşesc prietenia! Avem de-a face aici cu pofta în gândire. Isus a spus: “Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Înaintea Sfântului Dumnezeu, gândul înseamnă faptă, chiar dacă nu este vizibil, ca atunci când este angajat trupul. “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16), spune Domnul. Dacă o spune, este pentru că noi putem fi. “Împotrivi- ţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Dacă mulţi bărbaţi au căzut, a fost din pricina soţiilor lor, indiferente faţă de viaţa şi problemele lor. Cei care văd răul peste tot, sunt ei înşişi contaminaţi, dar cei care sunt eliberaţi au o atitudine normală unii faţă de alţii. La femei, problemele de sex, se manifestă adesea când există o continuă neîncredere. Libertatea eliberează.

28

BEŢIA “… beţivii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”

(1 Cor. 6:10). S-ar putea să-mi spuneţi: “Păi, cei pe care îi vizităm nu sunt beţivi, ci alcoolici!” Unii creştini beau doi litri de vin pe zi şi mai mult, alţii consumă băuturi aperitive şi digestive în mod curent, şi aparent ei nu sunt nişte retrograzi, ci oameni care nu au realizat că trupul lor este templul Duhului Sfânt. Băutura este o deprindere. Cu cât bei, cu atât vrei să bei mai mult, căci îţi este mai sete. Unele dereglări fizice vin de la băutură. Nu este interzis să bei puţin vin, dar când acest lucru devine o obişnuinţă sau o necesitate, atunci este o robie. Unele persoane nu pot lua masa dacă nu au şi puţin vin. Eu nu pot fi de acord cu aşa ceva. Omul care bea este robit, şi împreună cu el şi familia lui. Câte femei nu luptă în zadar cu soţii lor care cheltuiesc banii de mâncare la birt! O creştină se căsătorise cu un bărbat care continua să bea după convertirea lui, aşa încât ea nu-şi putea cumpăra iarna nici măcar o pereche de ciorapi. Deşi tânără pe atunci, observasem că această persoană era neglijentă cu ţinuta ei şi încercasem să cunosc cauza pentru a o ajuta, dar în zadar. În casă lipsea strictul necesar şi ea nu avea chef de nimic. Într-o zi, soţul ei a fost atins de o boală gravă. Prin această încercare, el a înţeles că Dumnezeu îi dădea o şansă: aceea de a-I cere iertare. Soţul meu s-a rugat la căpătâiul acestui om îndărătnic, şi câteva zile mai târziu, el a fost vindecat. El şi-a schimbat viaţa de îndată, şi soţia lui de asemenea. Căminul lor a devenit un sălaş de pace şi belşug. Mai târziu, soţia lui mi-a mărturisit cauza problemelor lor: băutura. Prietene care citeşti aceste rânduri, dacă ai o fiinţă dragă legată de alcool, sau dacă tu însuţi eşti, înţelege că beţivii nu vor

29

moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Mai mult, pentru a fi eliberat, porunceşte acestui duh care te împinge să bei, să plece în iad. Cristos a spus: “În Numele Meu vor scoate draci” (Marcu 16:17). Băutura este un drog, ca şi fumatul. Dumnezeu trebuie să le ia locul. El este un Dumnezeu gelos şi vrea să domnească peste întreaga noastră fiinţă, în totalitate.

30

31

PARTEA A DOUA

LEGĂTURILE MAGIEI

OCULTISMUL

Cartea aceasta ar fi incompletă dacă nu v-ar avertiza despre gravele pericole provocate de practicarea ştiinţelor oculte. Astăzi, în licee, tinerii se iniţiază în ştiinţele oculte prin simpla dorinţă de a descoperi supranaturalul. Este o căutare uşor de înţeles căci orice fiinţă are nevoie de supranatural, pentru a atenua forţele malefice care o înconjoară. Ocultismul aduce un sfârşit tragic tuturor persoanelor care îl practică, indiferent că ei sunt tari sau slabi cu duhul. În general, viaţa lor se termină prin sinucidere. Dar ce ne spune Domnul în Cuvântul Său? Încă din primele timpuri, Dumnezeu îi pune în vedere omului să nu se dedea practicilor oculte. Biblia ne-o spune din timpurile vechi. Apocalipsa ne confirmă că partea vrăjitorilor va fi în iazul de foc. Să privim în Larousse semnificaţia cuvântului “vrăjitor”: “care face farmece, ademeneşte, face vrăji”.

32

“Magician”: cel care pronunţă formule magice, care face farmece prin aşa-zise lucrări magice. “Ghicire”: aflarea trecutului, prezentului şi viitorului. Ghicitorul este în legătură cu un duh satanic care operează prin el un transfer. “După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul său pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:9-14). “Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor” (Levitic 20:27). “Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. Voi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Levitic 20:6-7). Ghicirea este interzisă pentru că ea transportă omul în domeniul duhurilor, unde, fiind fără apărare, este înşelat de diavol. Aşa cum Eva a mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, şi şi-a dat seama că este goală, tot aşa cel care apelează la ghicire se dezbracă de protecţia divină. Noi nu avem dreptul să cunoaştem viitorul, el aparţine lui Dumnezeu. Uneori, prin Duhul Sfânt, Dumnezeu Şi-a revelat proorocilor Lui planurile Sale viitoare,

33

pentru lucrări bine definite, în general în scopul unei eliberări. Spre exemplu, citiţi cartea lui Iosua. Cea mai subtilă şi mai eficace viclenie a lui Satan este să-i orbească pe oameni, încât ei să nege realitatea persoanei sale. Mulţi creştini au căzut în această cursă. Alţii ştiu teoretic că Satan este o personalitate dar nu iau seama la vicleniile lui şi la forţa lui virulentă. Şi totuşi, întreaga Biblie, de la Geneză la Apocalipsă, ne descrie conflictul permanent între puterile răului conduse de Satan şi puterea lui Dumnezeu care le înfrânge pe deplin prin slujitorii Lui consacraţi. Exemplu: Iov a fost atacat de Satan. Experienţa lui Iov se situează în domeniul spiritual. Satan îl acuză pe Iov înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi îngăduie lui Satan să-l încerce pe Iov, pentru a-i dovedi că este un bărbat al credinţei. Iov va pierde totul, în afară de credinţa prin care va birui pe duhul rău care îl ataca pe toate planurile: - familial: pierderea copiilor; - financiar: pierderea turmelor; - fizic: pierderea sănătăţii; - afectiv: vechii lui prieteni îi devin acuzatori.

Lupta lui Iov nu este omenească, ea este spirituală şi confirmă acest cuvânt al Sfântului Pavel: “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Apostolul Pavel îşi cunoştea bine adversarul. El va mai spune: “Astfel, o dată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana” (1 Tesaloniceni 2:18). “Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Satan se serveşte de ştiinţe: filozofie, psihologie, psihanaliză, etc. El îi face pe oameni să creadă că el este ceva ce aparţine Evului Mediu, că este o idee.

34

Dumnezeul acestei lumi a reuşit să păcălească chiar pe unii copii ai Dumnezeului viu şi adevărat, în privinţa naturii puterilor supranaturale ale căpeteniilor, domniilor, stăpânitorilor întuneri-cului acestui veac, şi ale duhurilor rele care sunt în locurile cereşti. “Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11). Unii predicatori ai Evangheliei, orbiţi de cel rău, nu pot denunţa vicleniile diavolului, pentru că ei înşişi nu cred în existenţa lui. Alţii se tem că vor fi ridiculizaţi dacă le denunţă. Şi totuşi această ignoranţă cauzează mari ravagii. “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă… şi Eu te voi lepăda…” (Osea 4:6). Dragă prietene, citind aceste rânduri, poate te simţi vizat de a fi practicat sau făcut aceste lucruri. Până acum a fost din neştiinţă, acum însă ştii că Dumnezeu condamnă cu severitate acest păcat, pe care îl numeşte urâciune. Aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu şi vei înţelege imediat că El nu ne-a lăsat fără ajutor. Venirea lui Isus a avut ca scop unic să ne elibereze de puterea diavolului. Îl vedem aici vindecând bolnavii, acolo alungând demonii. Mâinile Lui au dăruit, au dăruit, au dăruit… Crucea de pe Calvar a fost locul unde s-a realizat eliberarea noastră. Acolo El a purtat păcatele, bolile, şi neputinţele noastre. “A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15). Crucii, care apărea tuturor ca înfrângere finală, i s-a adăugat biruinţa asupra morţii Sale: învierea. Învierea este biruinţa lui Isus. Satan credea că a terminat cu El. Dar în realitate, aceasta a fost biruinţa veşnică care va conduce milioane de suflete către eliberare.

35

PACTUL CU SATAN

Când facem un pact cu Satan?

În momente grele, omul, în loc să se adreseze lui Dumnezeu, a recurs adesea la mijloace oculte. Spre exemplu: îşi duce copilul bolnav la un vindecător. Tot mai mult, bolnavii caută să apeleze la magnetizori, sau recurg la telepatie, la psihanaliză, la autosugestie. Aceste persoane devin astfel victime ale puterilor întunericului, care ţin în captivitate sufletul şi duhul lor. Vindecătorii acţionează fie prin manipulări, fie prin pase magnetice, folosindu-se de formule magice. Un om a reuşit într-o zi să vindece rănile unuia din fiii lui prin descântec. Câteva luni mai târziu, acelaşi tată, sub influenţa alcoolului, şi-a ucis celălalt fiu cu un foc de armă (fapt autentic). Consecinţe ale practicilor oculte: ochi spălăciţi şi încercănaţi, anorexie, stări de teamă, angoase, neurastenie, gânduri de sinucidere, boli necunoscute. Cu toate acestea, nu toate stările de angoasă şi depresie sunt obligatoriu consecinţe ale practicilor magice. Trebuie să ţinem cont de surmenajul fizic şi intelectual, de şocurile care îşi au obârşia în copilărie, de care mulţi creştini suferă, fără să fi avut tangenţe cu magia. Iată mărturia unui bărbat în vârstă după o lucrare de evanghelizare: “Sunt convertit de foarte mult timp. L-am urmat pe Cristos cu toată inima mea. Căutam sfinţirea, lucram pentru Domnul, citeam mult Biblia, şi mă rugam cu sârguinţă. Dar ceva ca o apăsare pe inimă nu mă părăsea niciodată şi nu mă puteam bucura deplin de mântuirea mea în Cristos. Eram fără îndoială bolnav. Nimeni şi nimic nu mă putea ajuta. Atunci am auzit vorbindu-se aici, la această evanghelizare, că păcatele de vrăjitorie comise înaintea convertirii, sunt adesea cauza stărilor de acest fel. Am

36

solicitat o întrevedere cu unul dintre fraţii evanghelişti. I-am mărturisit aceste lucruri. El a procedat cu mine în mod biblic, şi am fost eliberat, chiar în acel moment”. Iată şi mărturisirea lui Michel Bonnet, crescător de vite din Drome: “Eram ceea ce se numeşte nebun, dar nebun este un cuvânt mare. Simţeam că se aflau în mine două fiinţe, una perfect normală, cu reacţii sănătoase; alteori aveam impresia că deţineam în mine un stăpân, care îmi dirija viaţa. Mă consideram neîncetat persecutat de ceilalţi (paranoia). Eram cuprins de megalomanie, un soi de fabulaţie. Apoi, eram plin de temeri şi angoase. Vroiam să mă distrug. În aceste manifestări de autodistrugere mă mutilam, de exemplu, îmi străpungeam părţi ale corpului cu un pumnal, sau mă ardeam. Nu sufeream deloc, era în mine un duh care făcea aceasta. În plus, aceasta se exterioriza prin violenţă. Eram de o violenţă nemaiauzită. Aveam o forţă dezlănţuită, cu totul ieşită din comun. Eram tentat să-mi ucid aproapele, şi puţin a lipsit să nu o fac. Eram sclavul acestor gânduri, care mă înlănţuiseră şi-mi anihilau personalitatea. Cu toate acestea, Îl întâlnisem pe Isus, Îl primisem în inimă şi ştiam că El mă putea elibera.

Extenuat din pricina acestor lupte, m-am internat de bună voie. Apoi, într-un moment de luciditate, am strigat către Isus. Soţia mea, de asemenea creştină, se ruga şi ea. Printr-un concurs de împrejurări a trebuit să mă întorc acasă. Un frate a venit să ne viziteze. El m-a întrebat dacă nu am practicat ştiinţele oculte. Da, o făcusem. Nu cerusem niciodată iertare pentru aceasta. Atunci, soţia mea şi cu mine, ne-am mărturisit păcatul înaintea acestui frate. Ne-am adresat lui Dumnezeu: “Doamne, Tu vezi toate aceste păcate comise de noi: radiestezie, ghicire, ocultism… noi vrem să-Ţi cerem iertare pentru ele, Doamne, căci acum ştim că aceste lucruri sunt foarte grave şi condamnate de Cuvântul Tău”. Am ars toate cărţile de magie pe care le aveam. Şi în acel moment am fost complet eliberat. Trebuie să precizez faptul că acele crize de nebunie s-au declanşat din momentul în care am început să practic ocultismul”.

37

Aceşti bolnavi suferă de boli care nu au cauză şi leac. De aceea medicii nu ştiu să-i trateze, căci de fapt, nu este vorba de vreo maladie, ci de o legătură ce decurge din păcatul de vrăjitorie comis. Remediul constă în mărturisirea păcatului de ocultism şi alungarea duhului cu care am pactizat. Mulţi creştini au încetat aceste practici din momentul convertirii, dar puţini au cerut iertare pentru că le-au comis. De aceea, unii creştini nu avansează pe calea credinţei şi în înţelegerea lucrurilor spirituale. Acest subiect devine neplăcut multora. Şi cu toate acestea, localităţi întregi s-ar înflăcăra pentru Domnul dacă ar cădea lanţurile acestor păcate nemărturisite! Duhul Sfânt însoţeşte mereu mărturisirea cu prezenţa Lui blândă. Am văzut oameni care Îl urmau pe Domnul de ani de zile, plângând pentru acest păcat nemărturisit şi pornind iar pe noi temelii şi într-o nouă dimensiune. Pentru că a existat un pact, trebuie rupt. Ruptura înseamnă mărturisire. Un exemplu: dacă sunteţi căsătorită, dar despărţită de soţ, îi mai purtaţi numele, deşi el nu vă mai este soţ şi nu mai comunicaţi cu el. Totuşi, dacă el dă faliment, pentru că îi purtaţi numele, vă sunt luate bunurile şi suportaţi toate consecinţele pe care le implică acest fapt. Acesta este un exemplu pentru a vă face să înţelegeţi că nu este suficient doar a înceta aceste practici. Într-adevăr, Satan a avut drepturi asupra voastră şi le va avea atât timp cât nu le mărturisiţi. “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer” (Matei 18:18). Trebuie să le dezlegaţi prin mărturisire şi pocăinţă. Aceste “plăgi” nu vor fi vindecate, oricâte rugăciuni am face! Iată alte trei mărturii impresionante: “Copilul nostru era bolnav de aproape zece luni şi nimeni nu reuşea să descopere cauza acelei boli. În ciuda remediilor prescrise, starea lui se înrăutăţea. Vedeam cu adevărat puterea Celui Rău, acţionând în copil. Ne-am rugat mult, dar fără rezultat. M-am gândit că în cazul acesta, numai Domnul ne poate lămuri. Soţia mea spunea că micuţul va muri, întrucât în acea perioadă

38

mureau mulţi copii. Chiar şi alţi credincioşi şi-au pierdut orice speranţă şi au spus: “Nu vă mai osteniţi!” Căci micuţul arăta ca un schelet. Ce durere îngrozitoare pentru noi! L-am întrebat pe Dumnezeu: “Doamne, ce se întâmplă? De ce aceasta?” Şi răspunsul a venit – mi-am amintit de un articol creştin al lui Modersohn, care explica nenorocirea (blestemul) ca fiind consecinţa păcatelor de vrăjitorie. Uşurat mi-am spus: “Asta nu are de-a face cu mine, întrucât eu nu mi-am ghicit în cărţi decât în glumă. Blestemul nu este deasupra noastră!” Dar Dumnezeu m-a făcut să înţeleg că am fost uşuratic faţă de El şi că de Dumnezeu nu poţi să-ţi baţi joc fără urmări grave. Am spus soţiei mele: “Copilul suferă din pricina păcatului nostru din tinereţe!” Căci şi soţia mea se lăsase convinsă să i se ghicească în cărţi. Ne-am căit şi ne-am umilit înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre şi starea micuţului s-a ameliorat”. (Un credincios dintr-o Adunare Evanghelică din Hanovra). În toamna lui 1924, un comerciant pe nume Angerstein a fost îndemnat să asasineze opt persoane. S-au găsit la el aşa-zisele cărţi a şasea şi a şaptea “ale lui Moise”, împreună cu alte scrieri despre spiritism. Aceste cărţi periculoase conţineau instrucţiuni şi promiteau o mare avere celui ce va omorî nouă persoane. Din cauza acestor sfaturi îngrozitoare, Angerstein a devenit asasin, a fost închis şi condamnat la moarte. Şi în sfârşit, un articol din “Berliner Morgenpost”- 25.09.1928: “Ieri dimineaţă, d-na Melcher s-a prezentat la Poliţie, declarând că şi-a împuşcat fiul. Cercetările făcute au confirmat depoziţia ei. Gustave Melcher a fost găsit mort în patul lui, cu capul găurit de un glonte. La proces, d-na Melcher a explicat cum a reuşit să stabilească horoscopul pentru fiul ei bolnav şi astfel a aflat că el nu-şi va mai recăpăta niciodată facultăţile mintale. L-ar fi aşteptat un viitor îngrozitor. Pentru acest motiv, i-a venit ideea de a-şi scăpa fiul de crudul lui destin prin orice mijloc”.

39

Fără nici o îndoială, astrologul poartă şi el o vină pentru acest asasinat. Un mare număr de nefericiţi lâncezesc în azile de psihiatrie ca urmare a vrăjitoriei şi a superstiţiei care în egală măsură sunt cauza unui mare număr de sinucideri. Cinci sute zece pasaje şi o mie două sute cincizeci de versete biblice se referă la practicile oculte. Dumnezeu Îşi pune în gardă poporul Său împotriva acestor păcate, pentru că ele orbesc şi împiedică înţelegerea Cuvântului Său şi împlinirea lui, chiar dacă el este ascultat mereu.

MAGIA ALBĂ Ce este magia albă?

Este tămăduirea sau îndepărtarea răului, prin manipulări misterioase însoţite de rostirea unor formule sau fraze considerate ca acţionând magic. Îmi amintesc de o experienţă deosebită pe care am avut-o cu o rudă apropiată. Această persoană nu era creştină. Credea în Dumnezeu ca atâţia alţii dar, după cum a fost învăţată în Africa de Nord, ea folosea fraze sau cifre pentru a-i aduce noroc. Până aici, eu am luat lucrurile cu uşurinţă. Totuşi, remarcasem că de câte ori era ea la noi, îmi era foarte greu să Îl laud pe Dumnezeu, sau să mă rog. Atunci Duhul Sfânt mi-a desluşit conflictul. Când, mai târziu L-am întrebat pe Domnul care anume era legătura ei, ca să mă pot ruga pentru ea, am primit imediat răspunsul: “magie” - magie? - Şi Domnul a întărit: “Da, magie albă”.

În acea perioadă, ea prinsese o floare albă pe fotografia fiicei ei, ca să-i poarte noroc şi să o ajute să se mărite cu un băiat bun. Prin necunoaşterea adevărului şi urmând tradiţia strămoşilor, mulţi trăiesc inconştienţi faţă de pericolele ce survin din aceste

40

păcate. O asemenea persoană este încătuşată de tradiţie şi superstiţie.

Iată câteva practici ale magiei albe:

1. - Vindecarea prin tămăduitori care înlătură boala luând-o asupra lor, apoi o trimit asupra altor oameni, animale, sau plante. Cei mai mulţi se folosesc de formule şi remedii magice. Aceştia sunt vindecători prin “simpatie”, a căror tehnică se bazează pe credinţa în schimburile misterioase dintre diferitele organe ale corpului omenesc şi subiecţii lumii exterioare.

2. - Consultarea unor “văzători care dorm”. Aceştia, într-o stare

de semiadormire, sub hipnoză, ajung să ştie boala de care suferă cineva şi astfel prescriu remedii. Unii din ei fac pase sau suflă asupra părţilor bolnave, murmurând ceva către “cele trei nume supreme”, repetând de un anumit număr de ori “Tatăl Nostru” sau pronunţând formule magice.

3 - Îndepărtarea negilor cu ajutorul unor mijloace misterioase:

carne putrezită, melci, slănină, când este lună nouă. Sau frecând negii la vederea unei stele căzătoare, etc.

4 - Rostirea unor rugăciuni misterioase la naşterea copiilor care

au semne. - Formule de binecuvântare împotriva febrei, incendiului, etc. - Tămăduirea cu plante medicinale recoltate la anumite perioade, după anumite principii astrologice sau cosmice. Prepararea unor pomezi sau remedii din aceste plante. - Agăţarea deasupra uşii a unor legume ca: ceapă, morcovi sau cartofi pentru a îndepărta boala. - Îngroparea la o dată stabilită a urinei şi a unor fire de păr de la un bolnav, sau ascunderea lor sub o piatră. - Unii oameni trec un băţ printr-o ţeavă de fier, în pivniţă sau în casă, ca leac împotriva insomniei.

41

- Înfigerea unui cui în rama uşii sau în grinda casei când ai dureri de dinţi este tot o practică a magiei albe. - A privi luna nouă cugetând la ceva, este un leac pentru bolile de piele, şi ţine tot de magia albă.

5 - Purtarea unui inel sau a unei agrafe din aramă, sau păstrarea

unei monede de aramă în buzunar împotriva anumitor boli. Astăzi se găsesc chiar în farmacii brăţări de aramă împotriva reumatismului. Ce escrocherie! Cum pot nişte oameni care se consideră intelectuali să ajungă la asemenea inepţii?

Da, Biblia spune adevărul: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”.

6 - Păstrarea în buzunar, sau în pantofi a unor rădăcini de

plante, de castane, ceapă, etc., împotriva reumatismului sau a altor maladii.

7 - Legarea unui fir, lănţişor sau săculeţ în jurul gâtului unui

copilaş căruia îi ies dinţii. - “A sufla” asupra unui copil care s-a lovit, rostind o formulă magică ca să se vindece.

8 - Unii înfăşoară ciorapul “stâng” în jurul gâtului împotriva

bolilor de gât. Alţii poartă pe piept versete biblice, mesaje cereşti, amulete cu bilete magice.

9 - Alţii cred că trebuie să poarte cercei împotriva afecţiunilor

de nas, urechi şi ochi…

42

SUPERSTIŢIILE

Câteva obiecte care servesc de suport superstiţiilor moderne:

Potcoavă de cal, trifoi cu patru foi, buburuză (ochiul Domnului), păianjen de seară, bufniţă, cuiburi de rândunică în casă, întâlnire cu un coşar sau cu o pisică neagră, bilete cu rugăciuni, inele conţinând păr din coada unui elefant, semnele zodiacului, mascote ale piloţilor şi conducătorilor auto, amulete, fetişuri, etc.

Semne de pretinsă nenorocire sau de rău augur:

Să ieşi din pat cu piciorul stâng, păianjen de dimineaţă, întâlnirea cu o pisică neagră sau cu o femeie bătrână, agrafe, foarfece, cuţite date în dar, ţipătul cucuvelei sau al corbului, cifra 13, ziua de vineri, trosnet de mobilă, spargerea unui pahar, a veselei, căderea unui tablou, răsturnarea solniţei, să baţi într-un lemn, să treci pe sub o scară, etc. Superstiţiile în Islam:

Islamul vehiculează multă teamă, şi deci superstiţii. Se practică ghicirea viitorului, schimbarea destinului, pe scurt pentru “a se ocroti”.

Ghicitul: se întoarce ceaşca după ce a fost băută cafeaua,

pentru a ghici viitorul după desenele formate de zaţ în ceaşcă. Se întorc boluri, aşezate pe cele două degete mari unite. În timp ce toţi sunt în semiîntuneric, persoana “care are darul” spune o frază care va face ca bolurile să se întoarcă. Dorinţa care se pune în acel moment se realizează.

43

Schimbarea destinului: se poate realiza prin pronunţarea cifrei “5”. Să porţi un al treilea ochi (simbol al ocrotirii) sau al mâinii Fatmei (cf. simbolului), tot cifra “5”. Se merge la “taleb”, care şi el “lucrează pentru soartă” şi în acest scop sugrumă cocoşi, capre. Uneori el dă o hârtie albă pe care sunt scrise cu cerneală brună cuvinte indescifrabile. Această hârtie se poartă înfăşurată într-un toc de piele, în jurul gâtului, sau se ţine asupra sa. Ar mai fi ierburile alese, care trebuie fierte, mirosul care se degajă având o calitate magică de purificare şi protecţie. Blesteme: practici de asemenea foarte folosite. Rostirea cuvântului “sud” (negru) şi “sada” (destin) pentru ca persoana în cauză să aibă o soartă rea. Despărţirile, certurile, imoralitatea din familii sunt consecinţele acestor practici. Acolo unde domnesc lucrările diavolului, pacea, iubirea şi înţelegerea sunt excluse.

SUPERSTIŢIILE DE LA ŢARĂ

Farmecele, vrăjitoria, magia, sunt foarte active la ţară. Ele

sunt cauzate de răzbunare şi gelozie. Ţăranii fără apărare sunt suspicioşi şi se tem când cineva le admiră vitele. Am simţit adesea aceasta, când mergeam să cumpăr ouă de la ferme. Cunosc fermieri care şi-au pierdut toate vitele în câteva zile. Un vecin invidios şi-a exersat “arta magică” asupra animalelor lor. Prin această încercare grea, aceşti prieteni au aflat lumina. Ei s-au dăruit lui Isus care le-a dat însutit.

44

Nu este normal însă, ca această teamă să mai persiste la unii ţărani creştini. Adesea acestea sunt vechi legături care trebuie rupte în Numele lui Isus pentru a păşi într-o viaţă din belşug. Domnul a spus în Luca 10:19: “Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului”. Temerile şi superstiţiile trebuie respinse cu energie de către cel credincios dacă vrea să aibă parte de o viaţă în belşug. Orice deviere spre teamă duce la moarte. Teama este evanghelia diavolului. Omul cuprins de teamă îi face lui Satan un serviciu, iar lui însuşi îşi face un deserviciu. Isus a spus: “Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun…” (Ioan 10:10-11). Prietene agricultor, tu ai un păstor bun, pe Isus. Dacă Îi oferi primele roade, prinosurile tale, cum a făcut Abel, şi cum ne aminteşte Maleahi (capitolul 3:7-12), Domnul va binecuvânta atât vitele tale mari şi mici, cât şi pământurile şi semănăturile tale.

Animalele Superstiţia atribuie broaştei râioase o calitate magică, de

aceea nu este omorâtă. Henry de Lamiray subliniază într-una din scrierile sale: “Cel care are o broască râioasă sau o năpârcă nu poate fi înşelat de vrăjitorii care vor să-l facă să vadă lucruri inexistente”. Porumbelul este despicat în două şi aplicat în agonie pe capul unui copil bolnav de meningită. Acesta nu este un remediu de vraci, o reţetă a vreunei cumetre, care ar avea o calitate terapeutică, ci un ritual de vindecare, care îşi are originea îndepărtată în superstiţie… În acest caz, animalul care moare se încarcă cu boala copilului şi îi transmite viaţa lui. Caii: chiar la începutul convertirii mele, am fost uimită de mărturia unui fermier, care în fiecare dimineaţă avea surpriza

45

neplăcută de a găsi cozile cailor împletite, deşi seara ele erau întinse şi desfăcute. El a aflat că Isus distruge lucrările oculte. Un pastor a venit să se roage în grajdul său, după care, acest lucru nu s-a mai produs niciodată. În estul Franţei, după vechile practici magice, era obiceiul ca, la vânzarea unui cal, să i se împletească un pai de grâu în coadă, înainte de a-l duce la târg. Aceasta, pentru ca puterile “cereşti” să favorizeze afacerile crescătorului care va şti să le pună în mişcare împletind într-un anume fel paiul în coada animalului său. Diavolul se foloseşte de credulitatea oamenilor pentru a-i înrobi. Partea noastră este să-i închidem uşa!

DESCOPERITORII DE IZVOARE Fântâni şi izvoare Raportul acestei devoţiuni cu păgânismul este clar. Îmi amintesc că, în naivitatea mea de copil, cerusem unui prieten necredincios să-mi aducă apă de la un izvor sfânt. Mai târziu, am aflat că acesta, uitând, mi-a adus într-o canistră apă de la robinetul lui! În Sfânta Scriptură, Isus vorbeşte despre “apa vie”. Această apă care ţâşneşte este simbolul Vieţii Duhului Sfânt. Ce să credem despre descoperitorii de izvoare? “Poporul Meu îşi întreabă lemnul lui, şi toiagul lui îi prooroceşte” (Osea 4:12). Acest toiag, sau baghetă magică poate fi de alun, din os, sau din fier, în formă de furcă sau de spirală. Bagheta magică pentru aflarea apei îşi are obârşia cam la două mii cinci sute de ani înainte de Cristos.

46

Un împărat chinez, Kwang Hsu, este reprezentat cu o baghetă în mână. Chinezii au recurs la geomancie (ghicire care se realizează prin aruncarea de pământ, sau de pulbere pe o masă, şi studierea figurilor astfel formate), pentru a construi sau a semăna. Mercur este şi el reprezentat cu o baghetă în mână. Grecii practicau ghicitul cu ajutorul baghetei, rhabdomancia. Romanii şi etruscii posedau şi ei o divinitate care purta o baghetă. Poate din această cauză, în minunatele poveşti, zâna este reprezentată mereu cu o baghetă. Nu este şi aici o înşelăciune a diavolului pentru a trezi în om gustul de mister din chiar mică copilărie? Iar îndărătul acestuia, ascunzându-se de fapt nişte puteri diabolice care răspund întrebărilor celor ce le manevrează? “Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti” (1 Timotei 4:7). Am cunoscut un descoperitor de izvoare, care venea la adunările noastre evanghelice. Din păcate, pe atunci nu eram deloc în stare de a declara categoric că această “ştiinţă” sau “magnetism” provine dintr-o sursă diabolică. Pastorul care fusese înaintea noastră, un om sfânt al lui Dumnezeu, îşi dăduse toată silinţa în lucrarea la care fusese chemat, însă nu ştia mai mult decât noi în privinţa adevăratei origini a descoperitorilor de izvoare. Vorbind despre acel om, el ne-a spus: “Acest om are un dar”. Unii cred chiar că acest dar vine de la Dumnezeu. Acest “creştin-descoperitor de izvoare” nu a putut propăşi niciodată în viaţa lui spirituală. Cu ocazia unei vizite, el mi-a mărturisit că nu putea citi nici măcar un singur verset din Biblie. De îndată ce o deschidea îl lua somnul. Acel om ar fi avut nevoie atunci de nişte oameni mai cu experienţă decât noi, pentru a-l conduce la pocăinţă, ca să-şi ardă toiagul şi să-L primească pe Isus ca Mântuitor personal. Din nefericire prea mulţi slujitori ai Evangheliei consideră că dacă cineva Îl primeşte pe Isus ca Mântuitor, se botează şi termină cu acest păcat, este de ajuns pentru a propăşi spiritual. Nu, de o mie de ori nu! Fără pocăinţă şi fără smerire nu există iertare.

47

Din această pricină uneori creştinii bat pasul pe loc, din lipsă de cunoştinţă. Ei ar vrea să avanseze, dar nu pot căci convertirea lor este doar mentală.

VINDECĂTORII Mă rog adesea pentru o prietenă a cărei căsnicie este un eşec. Soţul ei este membru în biserică, botezat în apă. Cu toate acestea, el este violent, inconsecvent, atras de rău. Viaţa lor de familie este făcută din urcuşuri şi coborâşuri, dar mai mult coborâşuri decât urcuşuri. În afară de aceasta, acest om inteligent şi simpatic este şi el o victimă. Într-o zi, discutând cu această prietenă, am aflat că familia lor trecea iar printr-o criză. În timpul conversaţiei, am întrebat-o dacă în trecut el nu avusese tangenţe cu ştiinţele oculte. “Ba, da, mi-a spus ea, era vindecător. Tămăduia arsurile şi negii”. Şi adăugă: “El este încă foarte mândru de darurile lui trecute şi vorbeşte mereu de ele”. Atunci am înţeles de ce acest om nu propăşea pe calea credinţei şi de ce căminul lor suferea de douăzeci de ani. De aceea poate întâlnim în bisericile noastre atâtea cazuri, care blochează trezirea spirituală. Iată mărturia atât de semnificativă a lui Filip Goillot: “Prin anul 1959, părinţii mei au chemat la ei un descoperitor de izvoare cu mare reputaţie, ca să caute apă pe proprietatea lor. Acesta, după ce “a dat chix”, a fost invitat în casă pentru a lua o gustare. El a intrat în casă, s-a instalat într-un fotoliu şi şi-a deschis cufărul negru, care conţinea o abracadabrantă colecţie de penduli şi de tubuleţe cu medicamente homeopatice. Apoi ne-a arătat cum proceda ca să afle medicamentul potrivit pentru diagnosticul stabilit de el. Şi în ciuda reticenţelor timide ale mamei mele, el ne ascultă de la distanţă, pe sora mea mai mică şi pe mine. Rotind pendulul, el declară cu un aer savant: “Micuţa va purta ochelari

48

începând cu vârsta de şase ani…, cât despre băiat, el are rinichii slabi, mai ales stângul”. Într-adevăr, la vârsta prezisă, sora mea a trebuit să-şi pună ochelari, cât despre mine, ceva mai târziu, am început să sufăr de rinichi. Timp de optsprezece ani, am suferit de rinichi aşa de rău, că adesea trebuia să mă întind pe ceva. Nimic nu avea efect: masaje, gimnastică medicală... S-au rugat chiar pentru mine cu punerea mâinilor. Era din cauza articulaţiilor, a muşchilor, sau o cauză organică? Era imposibil de stabilit. Mai târziu, lucrând la serviciul de radiologie medicală, mi-am permis să mă examinez de aproape: nu exista nici o cauză organică, era de neexplicat… Iar eu mă resemnasem cu boala: când aveam dureri, aproape automat şi inconştient îmi spuneam: este normal să am dureri, am rinichii slabi, aşa cum mi-a spus odată omul acela. Mă încrezusem în acea prezicere nefastă, chiar de la apariţia durerilor. Mai târziu, când m-am dăruit cu totul slujirii Domnului, mi se întâmpla adesea să fac mari eforturi, în special pentru montarea cortului de evanghelizare. Durerile conjugate cu oboseala erau de nesuportat. Aveam nevoie de două zile ca să îmi revin din efortul depus pentru fiecare lucrare de montare sau de demontare a cortului. Într-o zi, când ne întorceam dintr-o misiune evanghelică, conduceam o camionetă care mă zdruncina încontinuu. Durerile deveniră insuportabile. Atunci, nemaiputând suporta, în timp ce conduceam, am făcut această rugăciune către Dumnezeu: “Doamne, dacă vrei să Te slujesc, trebuie să-mi înlături acest rău, care-mi pune obstacole şi mă împiedică să-mi pun toată energia în slujba Ta”. Aproape imediat, am primit în inimă răspunsul Lui: “Satan te păcăleşte…” “Ah? Cum aşa?” Şi mi-am reamintit cei optsprezece ani de suferinţă. Atunci un gând mi-a străfulgerat mintea: da, îndată ce am auzit acel pseudo-diagnostic, l-am acceptat cu adevărat, căci nu aveam decât nouă ani şi în naivitatea mea copilărească… Atunci cuprins de furie am spus: “Satan, m-ai înşelat atâta timp şi m-ai chinuit cu aceste dureri, dar eu am biruinţa prin Isus. În Numele Lui poruncesc acum acestor dureri să plece!” Şi a fost ca un lanţ apăsător de dureri care a ieşit din

49

spatele meu. Am continuat să conduc fără să mai simt vreo durere. Şi de atunci sunt aşa. La vreo două săptămâni, am împărtăşit această experienţă părinţilor mei, şi ei creştini. Ei au fost puternic impresionaţi căci şi-au dat seama că eliberarea mea coincidea cu mărturisirea făcută de ei lui Dumnezeu pentru acest păcat pe care l-au comis cu ani în urmă: acela de a fi consultat şi chemat la ei pe un om care practica ghicirea”. “Când creştinii vor deveni maeştrii în arta de a alunga demonii, atunci va avea loc trezirea spirituală”, a spus reverendul Bosworth. Cunosc comunităţi care nu pot propăşi. Oile sunt mereu într-o efervescenţă diabolică, frământate de controverse, certuri, critică, răutate. Pastorii nu pot rămâne acolo mult timp. Oare nu ar fi cazul să se facă aici un tratament al sufletului şi să vedem dacă aceste păcate au fost mărturisite, dacă cei care le-au făcut s-au căit. Chiar dacă victima abandonează practica respectivă, diavolul nu-i dă drumul până ce nu împlineşte o lucrare de distrugere în biserică. Ni se vesteşte Evanghelia mântuirii. Toată lumea vrea să fie mântuită. Dar să predicăm pocăinţa pentru ca mântuirea să-şi atingă adevăratul scop. Eu nu am auzit niciodată predicându-se că mincinoşii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, până ce nu am citit: “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8). Atunci am fost convinsă de păcat şi eliberată. O prietenă m-a întrebat într-o zi ce gândeam despre vindecătorii de negi. Mi-am amintit atunci că mă rugasem pentru două tinere posedate de un duh de mutilare. Una din ele îşi distrusese serios vaginul şi anusul cu foarfeca, şi a trebuit să sufere o operaţie pentru a-i face o deviere.

50

Am aflat că la vârsta de treisprezece ani, mama ei o dusese la un vindecător pentru a-i tămădui mâinile acoperite de negi. Ea a fost vindecată, dar cu ce preţ! Poate Satan să-l alunge pe Satan? Împărăţia lui nu ar fi atunci dezbinată? Odinioară, acest copil avea negi, acum are un duh de autodistrugere. Vindecătorul, el însuşi legat de Satan, îi transmisese acest duh. Aici era cauza. O, dacă ar fi ştiut-o dinainte! Cealaltă tânără, a trebuit să intre sub observaţie într-un spital de psihiatrie. O forţă de necontrolat o împingea continuu să se mutileze. Mama ei o dusese de asemenea la un vindecător pentru acelaşi motiv ca în cazul precedent. Nu este groaznic să suferim asemenea repercusiuni când nu ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu! “Să nu fie la tine… nimeni care să aibă meşteşugul… de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor” (Deuteronom 18:10). Vracii: ei sunt de asemenea radiestezişti. Creştinii care îşi caută leacul la asemenea oameni nu cunosc puterea lui Dumnezeu şi ajung să se rătăcească.

SPIRITISMUL

Această credinţă presupune o comunicare posibilă între vii şi morţi. Spiritismul (din latinul “spiritus” = spirit), ca întreaga magie de altfel, este foarte periculos, căci în realitate, nu morţii sunt cei care răspund, ci demonii care se deghizează şi se ascund sub numele morţilor. Interdicţia este categorică: “…care să întrebe pe morţi… este o urâciune înaintea Domnului;…” (Deuteronom 18: 11,12). Istoria prezicătoarei din En-dor, pe care o consultă Saul (1 Samuel 28) este controversată în privinţa lui

51

Samuel care răspunde. Este sigur însă că prin încălcarea legii divine – aceea de a nu merge la cei ce cheamă morţii - el a cunoscut pedeapsa cu moartea. În Isaia 8:19 ni se spune: “Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?” Este la fel de blamabil să te adresezi idolilor sau morţilor. Principiul este acelaşi: îndărătul idolului de lemn, de ipsos, sau bronz, se ascunde Satan. “Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli, şi le-a zis: “Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta”. Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie Tişbitul: “Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, şi spune-le: “Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?” (2 Regi 1:2-3). Domnul Dumnezeu se întristează din pricina necredinţei regelui şi îi răspunde prin proorocul Său Ilie: “De aceea (…) nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri”. Şi aşa a fost! Răspunsul l-a avut nu de la Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ci de la Dumnezeul Cel Viu. Dacă s-ar fi adresat lui Dumnezeu Cel Adevărat, ar fi fost vindecat precum Ezechia. Şi dacă cei care invocă statui s-ar adresa lui Dumnezeu prin Isus, ar avea parte de răspunsuri pozitive. Din ce în ce mai mult, tinerii caută experienţe paranormale prin intermediul spiritismului. De fapt, aceasta este o modalitate de a înlocui credinţa scripturală cu una a continuării vieţii după moarte. Aceste experienţe au loc în cadrul şedinţelor de spiritism cu ajutorul unor “medii” (persoane “receptive”): spiritele invocate răspund fie prin lovituri în perete (spirite care lovesc), fie prin pahare care se mişcă, sau mese care se deplasează. În această categorie, putem plasa scrierea automată. Unele medii scriu în mod automat ceea ce le dictează nişte spirite, fără ca mintea lor să intervină în vreun fel. Spiritiştii recunosc că aceste scrieri sunt mesaje din lumea cealaltă. Doctorul Tischner afirmă că cei care practică activităţi oculte, ajung să-şi piardă controlul de sine.

52

Iată o mărturie adusă cu prilejul uneia din emisiunile noastre televizate “Impactul Evangheliei Depline” la postul Monte Carlo, a cărei temă era “Exorcismul” cu pastorul Emil Dallière. Invitatul zilei a fost un tânăr, care fusese antonist, implicat în cultul lui Anton. Acest tânăr a exersat scrierea automată. Iată câteva extrase: “Cu aproape patru ani în urmă mergeam spre Paris, neştiind încotro să mă îndrept. Eram singur, cugetând la starea mea, când am zărit o capelă cu această inscripţie: “Cultul antonist”. Din curiozitate am intrat. Voiam să văd, să cunosc. O femeie m-a primit foarte călduros şi m-a invitat într-o încăpere pentru a discuta. Ceva totuşi m-a şocat, când ea mi-a spus: “Ne vom ruga lui Anton”. Neştiind nimic despre acest subiect, i-am acordat deplină încredere şi am început să ne rugăm lui Anton. Anii au trecut. Am suferit aparenţele unei vindecări, dar eram mereu sub influenţa stareţei, care era “spiritistă”. Această soră mi-a spus: “O, vă văd gata să îmbrăcaţi roba vindecătorilor”. Din acel moment, nopţile mele au fost chinuite. Acesta este cuvântul. Nu mai eram eu însumi. În fiecare dimineaţă adunam fire de păr din tot patul meu. Eram deranjat în somn. La 24 decembrie 1976, cam pe la ora patru şi jumătate după amiaza, tocmai sosisem de la serviciu, când am fost cuprins de un freamăt şi de dorinţa de a scrie. Mă simţeam manipulat de o putere necunoscută, intrasem în scrierea automată. Am avut chiar experienţe în faţa unor martori - legat la ochi puteam să scriu pe liniile unui caiet. Nu mă mai puteam distrage acestei situaţii. Nedorind să mai rămân în această stare, am ieşit să rătăcesc pe străzi la ora patru dimineaţa; era în luna ianuarie, ningea. Nu mai puteam suporta… Am implorat cerul să mă izbăvească de această posedare, perfect conştient că nu mai eram eu însumi. Atunci am întâlnit pe cineva care mi-a dat Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul izbăvirii. El mi-a vorbit de Biblie, ceea ce m-a întărit. S-a rugat pentru eliberarea mea şi a alungat duhul rău. Am fost eliberat”. Manipulările oculte antrenează o concentrare de energie care rupe echilibrul psihic.

53

Un alt psihiatru, dr. Moll, în lucrarea sa “Cariera unui medic de suflet”, ne spune că ocultismul constituie un mare pericol pentru sănătate. El aminteşte că scrierea automată practicată şi întreţinută de către persoane bolnave, poate provoca fenomene grave de schizofrenie. “Am observat personal cazuri de pacienţi, suferind de uşoare tulburări psihologice. Am văzut boala lor agravându-se ca urmare a practicării scrierii automate. În cele din urmă, ei sufereau o adevărată dezagregare psihică”. Unii spiritişti recunosc că îndărătul acestor manifestări se ascund duhuri rele, demoni, stăpânitori şi puteri ale întunericului. Pot morţii să apară? Biblia ne vorbeşte în Evanghelia lui Marcu despre apariţia lui Moise şi a lui Ilie pe un munte înalt. Isus era prezent în momentul acelei apariţii. Dar Ilie a fost răpit la cer fără să cunoască moartea, în timp ce trupul lui Moise a fost disputat între diavol şi arhanghelul Mihail (Iuda 1:9). Trebuie să ne bizuim pe ceea ce ne-a spus Isus: un mort nu poate merge la cei vii (Luca 16:31).

Ce să credem despre apariţii? Subiect riscant. Cu excepţia apariţiei lui Isus care, după ce a înviat, a apărut ucenicilor Lui, aş spune că apariţia nu are alt scop decât de a transforma slujirea faţă de Dumnezeu a unuia din copiii Lui. Acest fapt reiese din mărturia unui mare evanghelist, a cărui slujire a fost transformată din momentul în care Cristos i-a apărut şi i-a vorbit. Slujirea lui a fost îmbogăţită cu daruri de vindecare, manifestate prin sute de minuni şi mii de convertiri. Dimpotrivă, am cunoscut şi nişte bieţi oameni cărora le apăreau mereu sfinţi; ei erau complet debusolaţi în credinţa lor. Trăirea lor spirituală nu era mai îmbogăţită prin acest lucru. Există aici o acţiune diabolică. Diavolul se serveşte de toate mijloacele pentru a se atinge de creatura lui Dumnezeu şi a o înlănţui cu minciuni şi necazuri. Morţii nu au nici o putere şi nici o slujbă pământească.

54

Multe persoane se roagă pentru morţi. Altele roagă morţii să le ajute. Rugăciunea către morţi este o comunicare spiritistă prin care se interpune Satan. Biblia ne spune: “Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” – “Da'', zice Duhul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa 14:13). Dimpotrivă, alţii sunt pradă chinurilor. (Luca 16:23). Morţii nu pot ajuta pe cei vii. De altfel, toţi cei care invocă morţii, mai devreme sau mai târziu, au nevoie să-L întâlnească pe Isus, adevăratul sprijin şi eliberator. (Isaia 8:18-22). Vizitam la Paris o doamnă cumsecade. O găseam mereu culcată în pat. Într-o zi, în timp ce ne rugam pentru ea, Dumnezeu ne-a arătat că ea îşi invoca soţul decedat. Ne-am întors să o vedem. Ea ne-a mărturisit că efectiv în fiecare seară, către miezul nopţii, soţul ei venea să o viziteze. Ea îi simţea prezenţa, îi vorbea. Ea a înţeles că trebuie să respingă aceste vizite diabolice, şi-a înţeles greşeala şi s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. După câteva zile, am aflat că s-a dus la cumpărături, deşi până atunci, nu ieşise din casă de luni de zile. Această femeie fusese eliberată de un duh de mort. Într-o zi, soţul meu a vizitat o “bunicuţă” creştină. În faţa unui altar, ea îşi invoca morţii. Cei care au făcut comerţ cu diavolul trebuie nu numai să se smerească înaintea lui Dumnezeu, dar şi să poruncească Celui Rău să plece de la ei. Prea mulţi copii ai lui Dumnezeu, încă legaţi prin aceste practici, trăiesc în teamă, boală, împotrivire faţă de îndemnurile Duhului Sfânt. Unii cred că defuncţii lor creştini mai pot să-i ajute din cer intervenind pentru ei în viaţa lor pământească. Se spune că o văduvă a murit şi a lăsat în urma ei copii de vârstă mică. În timp ce sufletul ei se îndrepta spre rai, ea a fost oprită de soţul ei care i-a spus să se întoarcă pentru a se ocupa de copii. După câteva ore, defuncta s-a trezit şi a povestit experienţa ei. Prinţul vieţii este Isus. Este periculos să stabilim o învăţătură plecând de la asemenea mărturii. Poate un mort să mai vină să-şi caute ruda pentru a o duce în cer? Ni s-a vorbit de îngeri

55

care au venit să-l caute pe Lazăr (Luca 16:22). Îngerii au venit să-L întărească pe Isus. (Matei 4:11). Dar nu este menţionat nicăieri că duhurile morţilor au coborât pe pământ pentru a căuta alţi morţi. Diavolul este maestru în arta de a se da drept altul. Demonii sunt duhuri care ştiu să vorbească (Marcu 3:11), să se prefacă. Şi spiritismul se dă drept o religie creştină; cei care-l practică se consideră creştini. Ei Îl pun pe Isus la acelaşi nivel cu Brahma, Bovana, … Este diabolic de fals. Numai Isus dă viaţă şi ne izbăveşte de păcat. Pe cel care citeşte această carte şi care practică sau a practicat spiritismul în mod frecvent, în glumă sau în serios, făcând mesele să se învârtă… îl invit să se pocăiască, căci diavolul păstrează drepturi asupra vieţii acestei fiinţe pe care a legat-o de el sub pretextul morţilor. Este foarte grav. Vă invit să: - ardeţi toate obiectele folosite; - primiţi pe Isus ca Mântuitor personal. Isus este viu, înviat,

singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, şi El a făcut de ocară toate domniile şi stăpânirile (Coloseni 2:15).

În “Ocultism în lumina lui Cristos”, Maurice Ray, explică cum o tânără a fost legată în duhul ei asistând la o singură şedinţă de spiritism în care au încercat să producă învârtirea unei mese. De atunci, ea avea halucinaţii şi nu mai putea citi Biblia. Duhul ei era închis pentru orice viaţă spirituală. Acest frate a dezlegat-o de legătura ei. Chiar dacă am mers doar o singură dată la asemenea oameni, dacă am încercat să învârtim o masă sau să ghicim în cafea, după ce ne-am pocăit, trebuie să poruncim oricărui duh necurat să ne părăsească. Tinerii sunt din ce în ce mai avizi de a cunoaşte. Chiar oameni de stat consultă văzători. Doamna Soleil îşi are emisiunile ei la televiziune şi la radio! Lumea este însetată de supranatural, şi

56

ia cu ochii închişi ceea ce i se oferă. Aş dori să spun aceasta tinerilor creştini care au venit în contact cu cea mai mică experienţă ocultă: că trebuie să poruncească duhului care i-a vizitat să iasă. Spun aceasta întrucât ştiu că unii copii ai creştinilor au avut tangenţe cu asemenea lucruri, din pură curiozitate. Este necesar ca ei să se umilească înaintea Domnului, dar este încă insuficient întrucât Cel Rău deja a intrat. Cât timp nu-l vor alunga, el va avea drepturi asupra lor. Una din colegele mele de clasă mi-a povestit că a asistat la o şedinţă de spiritism, în care, pentru a se amuza, soţul ei medic şi confraţii lui au încercat să facă o masă să se rotească. De atunci, unul dintre tinerii internişti a căpătat o puternică depresie nervoasă şi nu şi-a mai revenit. Aş putea să mai citez şi alte mărturii. Satan vrea să ne piardă. El ne-a antrenat la neascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu spune că “Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli” (1 Samuel 15:23). Numai sângele lui Isus ne curăţeşte de aceste urâciuni. Tu care citeşti aceste rânduri şi te simţi avizat, spune cu mine: “Doamne, iartă-mă pentru ceea ce am făcut din neştiinţă. Acum vin la tine. Satan, te alung din viaţa mea în Numele lui Isus”. Sângele lui Isus pune pe fugă demonii, pentru că el ne curăţeşte.

TELEPATIA (sau percepţia extrasenzorială)

Telepatia sau clarviziunea este o comunicare extrasenzorială între două persoane a căror depărtare exclude orice transmitere prin mijloace obişnuite. Am reţinut mărturia unei tinere femei care, mental dădea întâlnire unui prieten, la o anumită

57

oră, într-un loc precis şi care, efectiv întâlnea persoana cu care comunicase numai în duh. Oamenii se amuză din ce în ce mai mult cu practicarea telepatiei, prin investigarea supranaturalului şi îi ignoră consecinţele. Iată istoria lui Spotty, apărută într-un periodic şi intitulată: “O uimitoare experienţă de telepatie”. O doamnă povesteşte: “Un cuplu tânăr mă opreşte pe stradă: - Doamnă, îmi spune băiatul, v-am văzut intrând în băcănie şi am înţeles imediat că “vă plac pisicile”. Noi o iubim mult pe aceasta, dar nu o mai putem ţine. N-aţi vrea să o adoptaţi? Am fost surprinsă de sinceritatea lor. Am luat în braţe pisoiul de o lună şi jumătate şi am privit lung în ochii lui de culoarea topazului. Un curent trecu între noi. El nu-şi întoarse privirea şi începu să toarcă. Am mulţumit tinerilor. Aveam impresia că forţe necunoscute dispuneau de mine. Acceptasem acest pisoi pentru că în ajun, avusesem o conversaţie cu o prietenă, care studia percepţia extrasenzorială. Îi povestisem că motanul meu, “Miquet” dispăruse. Pentru a-l regăsi, ea se oferi să mă ajute sub forma unei meditaţii şi respectând anumite ritualuri. Trebuia să atingă animalul folosind o putere psihică pe care o posedă fiecare din noi. Ea era convinsă că un puternic apel telepatic îl va readuce acasă. Dacă între timp murise, un alt pisoi cu un psihic dezvoltat, va veni neîntârziat să-l înlocuiască şi poate chiar în decurs de douăzeci şi patru de ore. Această prietenă era fermecătoare, deloc interesată de magie, aşa încât am ascultat-o şi i-am acceptat sugestia. A doua zi, am avut îndemnul să merg la băcănie.

Noua pisică, Spotty, adora muzica: ea adormi repede pe genunchii mei. S-a infiltrat în existenţa mea. Am primit-o aşa de repede în viaţa mea, încât mă întrebam dacă aceasta nu avea vreo legătură cu experienţa extrasenzorială de mai sus, cu atât mai mult cu cât Spotty avea un fel de recunoştinţă pentru Maria, prietena care mă iniţiase în acele metode. Îi plăcea să fie în preajma ei.

58

Am ţinut-o un an, după care a trebuit să schimb apartamentul şi, cu durere în suflet, am dat-o pe Spotty Mariei. Schimbarea locuinţei m-a ajutat să uit privirea acuzatoare a acestui pisoi pe care l-am abandonat. Mă mustra conştiinţa de parcă l-aş fi trădat.

Atunci am avut o experienţă ciudată, în timp ce mă uitam la televizor. M-am surprins spunând tare: “Spotty, ce mai faci?” Nu aveam obiceiul să fac aşa şi am rămas uimită de mine însămi. Dar cel mai surprinzător a fost că în acel moment am simţit prezenţa pisoiului, ghemuit după obiceiul lui, cu capul sub bărbia mea. Impresia a fost atât de reală, încât am ridicat mâna pentru a-l mângâia, dar realizând ce se întâmplă m-am smuls din această vrajă.

A doua zi, am sunat-o pe prietena mea, pentru a afla noutăţi. Ea mi-a spus că pisoiul fugise în cartierul pe care încă nu-l cunoştea. Eram terminată de supărare, crezând că pisoiul murise. Apoi am visat că Spotty era în mare pericol. În aceeaşi noapte, Maria a avut o experienţă asemănătoare; fenomenul era bizar. Ea mă sfătui să telefonez profesorului ei de parapsihologie, iar el ne sugeră să ne ducem la ultimul loc unde stătuse pisoiul şi să practicăm acolo meditaţia folosită prima oară, ca el să revină. La ora şase seara, ne-am unit puterile psihice pentru a regăsi pisoiul. La ora şapte eram epuizate.

A doua zi dimineaţă, m-am simţit îndemnată să ies. Am mers de-a lungul unui bloc, m-am oprit în faţa unui drum marcat cu inscripţia “particular”. Raţiunea îmi spunea să o iau pe acolo, să chem. Am strigat: “Spotty, vino aici”. Am fluierat, apoi am strigat iar. O doamnă a deschis uşa şi mi-a spus: “Căutaţi o pisică neagră?” “Da”, i-am răspuns. “Vine aici în fiecare seară să-şi ceară porţia”. Ea mi-a promis că îmi va telefona de îndată ce va mai veni. N-am putut aştepta telefonul. Pe la ora patru după amiaza, m-am dus acolo. Am văzut pisoiul şi l-am recuperat cu bucurie”.

Aici este un exemplu de telepatie. Această persoană s-a lansat într-un domeniu periculos, ocult, care va avea consecinţe

59

grave. Când ea a vorbit pisicii, i-a simţit prezenţa asupra ei, deşi pisica nu era acolo. Aici acţionează un duh mincinos, un duh demonic care conduce pe cei ce practică telepatia spre ţinta căutată de ei. La început, ei primesc un ajutor, dar mai târziu vor plăti scump pentru el. Diavolul se infiltrează. El conduce şi dă senzaţia că pisica este acolo. Aceste mijloace sunt soluţii momentane ale diavolului, pe când Isus ne spune aşa de simplu: “Orice veţi cere în Numele Meu, voi face'' (Ioan 14:13).

Într-o zi, ieşind din garaj, soţul meu trecu peste pisica care

ne era aşa de dragă. Ea dispăru. Eram necăjiţi la gândul că acest mic animal aşa de răsfăţat a fost strivit de stăpânul casei şi, mai mult, trage să moară în vreun cotlon uitat pe o vreme aspră de iarnă. M-am rugat Domnului să ne-o aducă. Câteva ore mai târziu, ea reveni, destul de speriată şi lovită doar la partea din spate.

Putem să ne rugăm pentru aceste mici animale pe care Dumnezeu le-a creat pentru bucuria şi nevoile omului, fără să apelăm la gimnasticile oculte şi periculoase ale telepatiei sau a altor practici asemănătoare. De asemenea, fiţi atenţi la cărţile care explică visele, căci sunt vise pe care şi le pricinuiesc oamenii (Ieremia 29:8) şi vise pe care le dă Dumnezeu (Daniel 1:17).

LANŢURILE DE RUGĂCIUNE

Asemenea “lanţuri de rugăciune” aţi găsit şi voi într-una din zile în cutia poştală. Iată un model:

“Sfinte Anton de Padova, roagă-te pentru noi, pentru grijile şi problemele noastre. Dă-ne sănătate şi pace, împlineşte dorinţele noastre. Am încredere în dumneavoastră. Nu daţi cu piciorul norocului. Veţi avea o mare realizare.

60

Acest lanţ a fost început în Auvergne şi trebuie să facă înconjurul lumii. Copiaţi-l timp de cincisprezece zile, în a treisprezecea zi, veţi avea o mare bucurie. Trimiteţi-l în fiecare zi unei persoane căreia îi vreţi binele.

- Domnul Roquet l-a distrus, şi-a pierdut fiul. - Doamna Gallup l-a copiat, a câştigat trei milioane. - Domnul Jacquet l-a ţinut ascuns, şi a fost omorât. - Douăzeci şi cinci de soldaţi l-au copiat şi s-au îmbogăţit.

Vă implor, nu distrugeţi acest lanţ, chiar dacă nu credeţi. Viaţa dumneavoastră se va schimba. Noroc şi mulţumesc.”

Îmi amintesc că am copiat o scrisoare de acest fel pe când nu cunoşteam adevărul despre aceste lucruri. Dar îmi amintesc de asemenea că am rupt una cu autoritate după ce L-am cunoscut pe Isus şi nu mi s-a întâmplat nici o nenorocire! Isus a spus: “(…) V-am dat putere să călcaţi peste (…) scorpii” (Luca 10:19). În cazul de faţă, “Eu vă dau putere să rupeţi lanţurile”. Aceste lanţuri sunt întemeiate pe reuşită sau pe moarte. Satan ameninţă dacă îl “scurtcircuitezi”. El promite fericirea dacă îl onorezi. Aceste lanţuri ne încătuşează. Satan lucrează la toate nivelele pentru a înlănţui creatura lui Dumnezeu. În orice situaţie, mai ales să nu vă fie teamă să ardeţi acest tip de corespondenţă. Cântaţi bucuroşi în faţa acestui foc: acesta este sângele care mă eliberează! Este sângele lui Cristos, mort pe cruce pentru a nimici lucrările diavolului!

ASTROLOGIA

“Să nu fie la tine… nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului…” (Deuteronom 18:10).

61

Astrologie şi horoscop: Oamenii au recurs la astrologie cu secole în urmă. Semnele zodiacului erau gravate pe partea cea mai de sus a turnului Babel. (Vezi notele Bibliei DAKE, pagina 9, versiunea engleză). Acesta este încă un suport de care se serveşte diavolul pentru a prezice. Dar prezicerile sunt departe de a fi exacte! Sistemul astrologic al “hărţii cerului” este din punct de vedere ştiinţific fals. Cei care cred că sunt născuţi sub o anumită constelaţie nu sunt, pentru că nimic nu este fix; totul evoluează în imensul mecanism al cerului. Astăzi nimic nu mai corespunde cu “harta astrologică” de odinioară, care în ciuda tuturor este folosită de astrologii moderni. Şi un copil ştie că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci dimpotrivă. Ori, astrologia pleacă de la premisa că soarele se învârte în jurul pământului. În realitate însă, cerul nu este plat cum presupuneau astrologii antichităţii, care au stabilit harta divinatorie a cerului. Astrele care se încrucişează sunt la distanţe incomensurabile unele de altele. Ptolemeu plasa lumea noastră în centrul universului. Astăzi ştim că nu este aşa. Contrar afirmaţiilor astrologiei, nu există astre retrograde sau staţionare. S-au mai descoperit trei noi planete, care nu figurează în simbolismul incorect şi deloc ştiinţific al astrologiei. Iar astrele numite “gemeni astrologici” s-a dovedit că au avut vieţi total diferite. Chiar oamenii cei mai erudiţi şi sensibili se află uneori în dezechilibru. Omul îşi are limitele lui, de aceea, el consultă orice şi pe oricine. Dar şi pentru el, Isus a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Prietene, care citeşti aceste rânduri, mii de oameni de afaceri şi de oameni politici se întorc astăzi spre singura cale adevărată: Isus. Mulţi erau ruinaţi şi falimentau. Isus i-a ridicat. Isus nu a spus: “Eu sunt un drum”, ci “drumul”. Începe deci prin a-I cere iertare că ai bătut la alte uşi; suprimă legăturile pe care le ai cu astrologii şi nu mai citi horoscoapele. Dumnezeu este stăpânul universului. Despre Isus ni se spune că: “(…) prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie

62

domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El!” (Coloseni 1:16). Mai au nevoie fiii unui Dumnezeu aşa de mare să se adreseze altora în afară de El? Din pricina necredinţei noastre Şi-a retras Cel Prea Înalt mâna binecuvântată, dar este gata să ne binecuvinteze iar, dacă ne pocăim. Un timp astrologia a fost discreditată, dar în prezent ea îşi face o intrare “triumfală” în lumea întreagă. Un sondaj efectuat în 1968 de către Ires Marketing a dat următoarele rezultate: - 80% din francezi cunosc semnul zodiacului căruia aparţin; - 60% consultă horoscopul în mod frecvent; - 70% din femei şi 50% din bărbaţi cred în el. În Franţa, există un medic de familie la două mii cinci sute de persoane, şi un astrolog la o mie cinci sute de locuitori. Această proporţie, nu ţine seamă de astrologii “clandestini”. Revistele de astrologie se înmulţesc. Din cotidiene, reviste şi alte mijloace mass-media, putem afla că marile case de modă pariziene îşi aleg o zi plasată sub o bună influenţă planetară, pentru a-şi prezenta colecţiile. Marlene Dietrich ar fi cerut o întâlnire domnului Thant, secretar general al Naţiunilor Unite, pentru a-l informa că data fixată pentru şedinţa extraordinară a adunării generale, nu se prezenta sub auspicii favorabile. Un vechi adagiu spune: “Filozofia şi medicina l-au făcut pe om cel mai înţelept dintre animale, ghicitul şi astrologia, l-au făcut cel mai nebun, superstiţia şi despotismul, cel mai nefericit”. Astrologia ne împinge spre fatalitate. Ea distruge liberul arbitru, şi prin urmare conştiinţa. Iată un mic exemplu care o să vă lămurească: O doamnă care trebuia să nască, consultă un astrolog. El îi prezise că pentru a “beneficia” de cele mai mari şanse astrologice, copilul ei ar trebui să se nască într-o duminică dimineaţă la ora zece. Medicul mamoş remarcă agitaţia ei, dar duminică dimineaţă la ora zece nu se întâmplă nimic. Robită de prezicere, femeia, deşi nu era proastă, ceru totuşi să i se facă cezariană la ora zece dimineaţa. Bebeluşul născut era minunat, dar la câteva ore după naştere, el muri! Ce nebunie! Ea făcuse aceasta pentru a oferi

63

copilului ei nişte perspective mai bune. De teamă, această mamă se supusese mai degrabă astrologiei decât lui Dumnezeu.

De ce a pus astrologia stăpânire dintr-o dată pe imaginaţia universală? Cei care-şi dau seama că societatea noastră este decadentă îşi vor aminti că naţiunile corupte şi aproape de cădere au recurs întotdeauna la supranatural. Când porţile Atenei, Romei şi Constantinopolului cedau sub loviturile barbarilor, locuitorii lor îi consultau fără încetare pe astrologi. Circula zvonul că Hitler îşi consulta mereu astrologul înainte de a ataca o ţară.

Să-l lăsăm să vorbească pe fostul profesor Petelle, care a redactat o cronică de astrologie într-un săptămânal cunoscut din Canada: “Am început să mă droghez pentru a-mi putea acoperi insatisfacţia. Aceasta m-a condus la astrologie. De-a lungul întregii istorii, drogurile au fost folosite cu ocazia ceremoniilor cu caracter ocult. De aceea, astăzi, drogaţii au o înclinaţie către ştiinţele oculte. Astrologia este mama acestor ştiinţe. Timp de trei ani am studiat astrologia, de la horoscop, până la diagnosticul medical, de la prezicere până la psihanaliză. Mă întrebam cum ar putea fi o relaţie între diverşii compuşi ai universului nostru şi comportamentul indivizilor. Acum ştiu că este imposibil să cunoşti aşa ceva. Deci nu pe baza acestui criteriu, putem prezice. Dumnezeu i-a spus lui Iov: “Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?” (Iov 38:33). De aceea, eu însumi eram surprins că fac preziceri exacte. Îmi era dificil să asociez viaţa unei persoane cu zecile de arcuri întretăiate, care formează figuri geometrice pe o hartă a cerului. Acum pricep cum reuşeam să descopăr adevărul: prin harta cerului, îmi vorbea Satan, aşa cum altora le vorbeşte prin globul de cristal, hărţi, cafea, sau pendul. Nu în aceste obiecte stă puterea, nici în cei care le folosesc, ci această forţă supranaturală, divinatorie, vine de la Satan. Cei care veneau să mă consulte erau apăsaţi de probleme. Dependenţa lor psihologică demonstrează în ce măsură este nefastă astrologia. Adică: întrucât viitorul lor era prevăzut, nu le

64

mai rămânea decât să-l îndure. Eu însumi eram robul prezicerilor mele. În 1971 unul din prietenii mei s-a predat lui Isus Cristos; am fost uimit văzând schimbarea din viaţa lui. Am început atunci să răsfoiesc Biblia, lăsând deoparte ceea ce nu-mi plăcea. Dar ştiam că este unicul adevăr. Atunci m-am simţit neputincios faţă de nevoile clienţilor mei apăsaţi. Într-o zi, Dumnezeu mi-a vorbit prin acest verset:

“Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.

Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!

Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.

Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor” (Isaia 47:12-15). În 1972 am fost invitat să particip la Salonul Internaţional de Ştiinţe Oculte din Montreal. Acolo am fost cu totul dezgustat de ceea ce am văzut. De exemplu, un fachir îşi punea copilaşul pe un pat de cuie şi ne asigura că nu-l doare. Tot atunci am primit vizita a două călugăriţe, care au venit să mă consulte din curiozitate. Am făcut cunoştinţă şi cu un preot care ghicea în globul de cristal. Pe scurt, Sfintele Scripturi mă tulburau; trebuia să aleg cât mai repede; dacă nu, nu-mi mai rămânea decât sinuciderea. Nu mai puteam nici un moment să mai trăiesc în acest târg murdar, care este viaţa fără Dumnezeu. Trebuia să ies din această mocirlă şi să spun “da” lui Isus. Am făcut-o la 28 mai 1972”. Celor care practică ştinţele oculte, le spun: dacă într-ade-văr vreţi să vă împăcaţi cu Dumnezeu, suprimaţi tot ce se referă la

65

aceste ştiinţe: cărţi, horoscoape, hărţi, penduli, etc., şi mai ales superstiţiile voastre. “Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci mii de arginţi” (Faptele Apostolilor 19:18-19). Să ne pocăim şi să cerem iertare lui Dumnezeu. Într-o zi, un astrolog pe care mama îl cunoştea, veni la ea foarte deprimat: vărul lui murea de cancer. Mama îi spuse:

- Credeţi că Isus îl poate vindeca? Eu cred. - Şi eu, a răspuns el.

Ea se rugă cu el, şi află mai apoi că vărul a fost vindecat în chiar acel moment. Acest astrolog, foarte cunoscut, căuta pe Dumnezeu, dar nu a acceptat niciodată să se debaraseze de cărţile şi de legăturile lui. Astfel, el a refuzat viaţa adevărată cu Dumnezeu şi a preferat moartea spirituală, rămânând legat de Satan. Cristos este viaţa, singura cale. Trebuie să divorţezi de Satan, pentru a fi eliberat de păcat. “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). “…vrăjitori… partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8). Nu spuneţi că Dumnezeu este în astrologie, ci spuneţi că astrele aparţin lui Dumnezeu. El le-a creat pentru a lumina pământul, a fixa epocile, zilele, anii (Geneza 1:14), nu pentru a prezice. O repet, astrologia este un suport care permite lui Satan să aibă influenţă asupra indivizilor. Bărbatul sau femeia care citeşte un horoscop nefast, va fi influenţat negativ. Teama generează teamă, siguranţa binelui generează binele. Prea multe persoane cred că astrologia este ştiinţifică, deci reală. Să nu confundăm Astrologia cu Astronomia. Prezicerea cu ajutorul astrelor nu este ştiinţifică. De mii de ani se prezice sfârşitul lumii; anunţul cel mai recent datează din 1962, şi la data prevăzută, jumătate din locuitorii Indiei nu au dormit noaptea în aşteptarea catastrofei. Atenţie, prietene cititor, poate creştin, care te distrezi citind horoscopul,

66

eşti legat de destinul previziunilor, fie chiar prin teamă. Şi mai mult, tu păcătuieşti grav împotriva lui Dumnezeu, căci numai Lui Îi aparţine viitorul tău. O creştină născută din nou, mi-a mărturisit că are halucinaţii. Am încercat să o luminez asupra problemei ei de ocultism. Nu numai că avusese tangenţă cu el înainte de convertire, dar la sfatul unei prietene “creştine”, ea citea încă horoscopul. Aceste două persoane, făceau parte dintr-o biserică. Pastorul a avut mari probleme cu aceasta. Unde sunt interdicţiile? Unde sunt rădăcinile răului? În lucrările ascunse în care Satan îşi are locaşul. Nu uitaţi că Dumnezeu interzice lucrările oculte în peste cinci sute de locuri în Biblie.

SIMBOLURILE Bijuteriile, ca şi hainele sau obiectele decorative aduse dintr-o călătorie, sau cumpărate doar dintr-un butic, pot transporta “un mesaj spiritual”. Simbolurile au o semnificaţie magică sau chiar satanică, care poate să atragă fatalitatea asupra voastră şi a familiei voastre. 1. Semnele zodiacului sunt nişte semne babiloniene, legate de

astrologie. 2. Atât soarelui cât şi lunii le era, adesea, consacrat un cult. 3. Ankh, numit şi “Crucea vieţii”; este simbolul

zeului Ra, zeul egiptean al soarelui căruia i se aducea închinare prin orgii sexuale. Este şi un simbol al reîncarnării.

67

4. Corn italian. A fost creat de către druizii scoţieni şi irlandezi. Este un simbol de protecţie împotriva acelui blestem italian numit “malukka”.

El semnifică şi faptul că se cere ajutorul diavolului pentru mijloacele băneşti.

5. Stea cu cinci colţuri (un colţ în sus). Simbol

religios folosit în magia albă.

Aceeaşi stea, dar aşezată pe unul din vârfuri; folosită în ceremoniile magiei negre. Adesea asociată cu un cap de capră cu cinci coarne, aşezat în centrul stelei, din care, două coarne îndreptate în

sus, sfidează Cerul şi trei în jos, neagă Sfânta Treime.

6. Disc înaripat. Este un simbol al puterii oculte, combinaţie între un glob solar, coarne de berbec, şerpi, totul încadrat de aripile unui erete. Există multe variante la acest simbol, dar întotdeauna aripi care simbolizează omniprezenţa.

7. ''S'' satanic, sau “fulger”; reprezintă puterea

satanică. A fost şi simbolul naziştilor (“SS”). Satan a căzut din cer ca un fulger: “Isus le-a zis: “Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18).

8. Cruce ruptă: simbol mult mai vechi decât se

crede, de vreme ce a fost emblema prigonitorilor creştini din vremea lui Nero. Când o persoană se asociază unei secte satanice, i se întinde o cruce pe care trebuie să o aşeze invers şi să-i rupă braţele, aceasta însemnând că ea Îl respinge pe Cristos.

68

9. Simbol al Dianei (care este şi al Islamului). Luna şi steaua reprezintă mama cerului şi a pământului, numită şi Venus, Afrodita sau Isis, sau “împărătea- sa cerului” (Ieremia 7:18). Acest semn este adesea asociat cu cel al Fecioarei care a înlocuit acelaşi personaj mitic. Cultul Mariei a fost de altfel oficializat la Efes (oraş al principalului templu dedicat Dianei) în anul 431, unde i s-a dat titlul de “mamă de Dumnezeu”.

10. Piramidă cu cap de şoim (simbol al faraonilor).

Semn al iluminaţilor, reprezintă un creator omni- potent, care ştie tot şi vede tot, singurul dumnezeu universal. “Iluminaţii” sunt cunoscuţi şi sub nume- le de “Purtătorii Luminii” sau “Mesagerii lui Lucifer”.

11. Ojo sau “ochiul lui Dumnezeu” sau “al treilea

ochi”; talisman găsit iniţial asupra mumiilor din mormintele peruviene. Folosit de triburile mexicane pentru a alunga boala, duhurile rele şi ca protecţie împotriva unei ursite rele.

12. Mâna Fatmei (fiica lui Mahomed); simbol islamic

de ocrotire împotriva unui destin rău. Cifra 5 (5 degete) este o cifră magică.

13. Crucifix (Isus ţintuit pe cruce) - simbolizează

toate păcatele şi blestemele pentru care a murit Isus. Dar El a înviat!

14. Păpuşi “Kaşina”, reprezentare a duhurilor

ce au puteri asupra naturii şi a fertilităţii. Sunt nişte păpuşi mici de lemn, gen totem.

69

15. “Leul Coreean” sau “Câinele Fo” (numit obişnuit câinele-diavol). Această figură este adesea folosită ca decor şi dacă la prima vedere ea pare să fie o simplă operă de artă, trebuie spus că acest motiv era plasat pe faţadele caselor cu scopul de a speria duhurile rele care se apropiau de locuinţe.

16. Buda, zeu oriental. Dumnezeu a spus: “Să nu ai alţi dumnezei

afară de Mine” (Exod 20:3). Noi am văzut cămine distruse pentru că aveau în ele un Buda.

Am cunoscut cazul unei femei, care făcea crize, se arunca pe jos şi plângea ore întregi. Fiecare din soţi trăia în camera lui, aproape îşi scoteau ochii, aveau probleme materiale. Deşi era într-o deprimare profundă, ea îmi spusese că nu va pune niciodată piciorul la vreuna din adunările noastre. Apoi ea a venit şi am devenit bune prietene. Şi când acest Buda a dispărut din casă, viaţa lor conjugală s-a restabilit şi Dumnezeu i-a binecuvântat din belşug atât material cât şi spiritual. Statuetele

Sunt obiecte care se aduc din ţările Orientului, sau care au fost oferite pentru că sunt frumoase sau poartă noroc. Nu ne închinăm la ele, dar le ţinem în casele noastre, iar ele ne sfidează căci sunt zei pe care alţi oameni îi venerează. Faceţi-le să dispară, oricât v-ar costa. Iată istoria unui pastor care a fost vindecat la o misiune în Elveţia: “Primisem de la tatăl meu o statuetă din lemn masiv, o adevărată operă de artă adusă din Indonezia, unde tatăl meu locuise câţiva ani. Ea reprezenta o dansatoare din insula Bali. Timp de 40 de ani, această statuetă împodobise locuinţa părinţilor mei. Era o moştenire şi o amintire de la părinţii mei, la care ţineam mult. Eu o adusesem în Elveţia, unde trona acum în

70

salonul meu. Într-o zi, o prietenă creştină mi-a spus: “Domnul mi-a arătat că trebuie să te debarasezi de această statuetă, din pricina căreia, El nu poate lucra în biserică”. Am protestat spunând că era doar un suvenir de la tatăl meu şi nu un idol. Dar câteva zile după aceea, o altă prietenă mi-a spus acelaşi lucru! Atunci am spus Domnului: “Dacă într-adevăr această statuetă este o piedică, arată-mi şi mie şi mă voi debarasa de ea”. Duhul Sfânt mi-a arătat atunci că această statuetă reprezenta o dansatoare care continua să danseze pentru idolii din ţara ei. Bali este o insulă idolatră. “Pentru cine dansează ea? Pentru Mine?” a spus Domnul. Am înţeles atunci că aceasta nu era spre gloria lui Dumnezeu şi am fărâmat-o în bucăţi, ceea ce nu a fost uşor căci era un lemn de esenţă tare. Ce bucurie a invadat apoi inimile noastre şi gloria lui Dumnezeu a umplut locuinţa noastră”. Acest om a venit duminica următoare la adunare. “Am primit ungerea Duhului Sfânt, iar puterea Lui m-a învăluit ca un boare. Era o stare atât de înălţătoare, că tot trupul a început să-mi tremure. Revenit la locul meu, am remarcat că întregul meu corp era deblocat şi că mă puteam mişca normal! Îmi revenisem! Trebuie să vă spun că în urma unui accident survenit la vârsta de trei ani (deci acum cincizeci şi şapte de ani), eu nu mai aveam decât un şold, cel drept. Femurul piciorului meu stâng era sudat de bazin, ceea ce suprima orice mişcare la nivelul încheieturii piciorului. Deci eram blocat şi spatele îmi era încovoiat. Piciorul îmi era mai scurt cu 12 centimetri şi purtam încălţăminte ortopedică”. “Duminica următoare când mi s-a cerut să fac din nou mărturia, ceea ce am şi făcut, am primit o proorocie de la Domnul şi o minunată promisiune pentru slujirea mea. Apoi, după mesaj, Sergine ne-a spus că Duhul Sfânt i-a arătat că El va vindeca pe cineva care avea în mod vizibil un picior mai scurt decât celălalt. Era tot pentru mine! A doua zi am simţit că Domnul lucrează în trupul meu. Piciorul mi s-a lungit, nu-mi mai lipsesc decât doi centimetri! Marţi mi-am cumpărat două perechi de pantofi

71

obişnuiţi. Ce bucurie! A fost pentru prima oară în viaţa mea că m-am încălţat ca toată lumea!” Animale

Şerpi şi dragoni: sunt două reprezentări ale diavolului: “Şi

balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ…” (Apocalipsa 12:9). Broaşte: acestea sunt zei egipteni şi de aceea Dumnezeu a lovit Egiptul prin aceste animale. Broasca simbolizează duhurile necurate. “Apoi am văzut ieşind… din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte” (Apocalipsa 16:13). Cucuvele, bufniţe: simboluri oculte ale înţelepciunii şi norocului. Ele reprezintă de asemenea un zeu egiptean.

Multe simboluri sunt şi motive de tatuaj, dar şi un mod cu care Cel Rău îi “însemnează” pe cei stăpâniţi de el. Vă recomand cartea lui Mel Tari – “Ca un suflu violent” (Comme un souffle violent), care vorbeşte despre trezirea din insula Timor. Pe măsură ce Dumnezeu îi lumina, El le spunea să înlăture tot ce era obiect de magie, adoraţie, sau idoli. Şi Domnul a început să facă vindecări şi minuni extraordinare. Dacă Dumnezeu ne binecuvintează în slujirea noastră, este pentru că noi demascăm aceste lucruri! Din momentul în care am început să demascăm ocultismul, am început să vedem eliberări şi vindecări. Brăţări braziliene:

Sunt nişte brăţări viu colorate (moda vine din Brazilia) fabricate în toate ţările. Se pun la încheietura mâinii, iar cel care le poartă îşi pune o dorinţă. Ele nu trebuie scoase nici măcar la baie,

72

până ce nu cad de la sine, ca urmare a uzurii. Şi când se întâmplă acest lucru, înseamnă că dorinţa “este realizată”!

MUZICA ROCK (ROCK’N ROLL)

Este o muzică ce îl onorează şi îl înalţă pe diavol, care

îndeamnă la imoralitate. Ea are un efect distrugător, amoral şi care conduce la imoralitate. Ea farmecă şi seduce prin vrăji şi blesteme. Mulţi dintre cei ce ascultă această muzică, sau o cântă sunt închinători ai diavolului. Autorii ei o compun sub influenţa drogului. Ea este inspirată de diavol şi nu de Dumnezeu. Mulţi din marii interpreţi ai “rock-ului” au făcut un legământ cu Satan, un legământ prin sânge. În sectele satanice, ei intră în transă, şi apoi apar în concert pe scenă. Cei care ascultă muzica rock simt o forţă care se degajă din ea şi care-i conduce spre o stare de transă şi o depersonalizare totală. Beatles:

Paul Mc Cartney: “Ai impresia că suntem antireligioşi pentru că nici unul din noi nu crede în Dumnezeu”. John Lennon: “Creştinismul va trece şi cred că nu este nevoie să argumentez în această privinţă. Noi suntem mai populari decât Isus Cristos. Nu ştiu care va trece primul, creştinismul sau muzica rock”. În albumele lor “Sgt Peppers Lonely Hearts Club Band” îl prezintă pe Alesteir Crowley ca un membru al grupului, care se numeşte el însuşi “Fiara”, “666” şi era descris ca omul cel mai rău de pe pământ, un magician care practica magia neagră. Cântece:

“Revoluţie nr. 9”. Cuvintele “numărul nouă” când sunt cântate în sens invers devin: “schimbă-mă într-un mort”; în acelaşi

73

fel răgetul care precede devine: “lasă-mă să fug… lasă-mă să fug…” “Hey Jude” vorbeşte despre heroină. “Lucy in the Sky with Diamonds” vorbeşte despre drogul L.S.D. “My Sweet Lord” îl glorifică pe Krişna al cărui discipol a fost Georges Harrison din 1967. Rolling Stones:

Keith Richard: “Cântările ne vin spontan ca o inspiraţie la o şedinţă de spiritism. Acordurile le percepem ca pe nişte mesaje spiritiste primite prin mediumi.

Nu ştiu câţi oameni îl consideră pe Mick Jagger diavol, sau un bun rocker, sau altceva. Vrăjitorii de magie neagră cred că noi acţionăm ca nişte agenţi ai lui Lucifer, iar alţii cred că noi suntem chiar Lucifer. Dar fiecare este Lucifer!” Revista Newsweek îl numeşte pe M. Jagger “Luciferul Rock-ului”. Iată câteva din cântecele lor:

“Satanic Majesties Request” (Invitaţie majestăţilor satanice). “Sympathy for the Devil” (Simpatie pentru diavol) este imnul încă neoficializat al tuturor bisericilor satanice din S.U.A. “Numeşte-mă chiar Lucifer pentru că am nevoie de limite şi poate îmi arăţi puţină amabilitate, gust şi simpatie. Poartă-te cu mine cu toată politeţea pe care ai învăţat-o, sau îţi voi lăsa sufletul pustiit”.

“Dancing with Mr. D.” (dans cu Diavolul) “Beast of burden” (animal de povară). “Sunt destul de

violent, sunt destul de dur pentru tine?” (sado-masochism). Jimmy Hendrix:

“Atmosfera vine prin muzică, pentru că muzica prin ea însăşi este ceva spiritual. Puteţi hipnotiza oamenii cu muzică, iar când atingeţi punctul lor slab, le puteţi transmite în subconştient tot ce vreţi”. Hendrix a murit din cauza unei supradoze.

74

David Bowie: “Muzica Rock a fost întotdeauna muzica diavolului. El ar

putea foarte uşor să aducă nişte sentimente îngrozitoare în Vest”. The Who:

P. Townsend: “Rock-ul mă va ucide într-un fel sau altul, sau ceva îmi va pune capăt, căci toată lumea are un sfârşit”. Black Sabbath:

O. Osbourne: “Nu ştiu dacă sunt un mediu pentru o forţă supranaturală. În orice caz, sper că nu este ceea ce cred, Satan”. B. Ward: “Satan ar putea fi Dumnezeu”. Geezer:

“Îl pot vedea pe diavol şi eu sunt Lucifer; este o lume satanică”. El se prezintă ca al şaptelea fiu al unui al şaptelea fiu şi crede deci în reîncarnare. Printre albumele lor: - “Sabbath, Bloody Sabbath” (sabat, sabat însângerat), - “Portretul lui Anticrist, 666”, - “Noi ne-am vândut sufletul pentru muzica rock”. “S”-ul satanic figurează pe coperta unuia din discurile lor. Molly Hatchet:

Acest grup a luat numele unei femei din secolul al 17-lea, care şi-a omorât amantul cu o secure. Printre albumele lor, pe ale căror coperţi este reprezentată Moartea, se găsesc aceste titluri: “A cocheta cu dezastrul”, “Numără-ţi şansele”. Nazareth:

Coperţile albumelor reprezintă nişte spirite diabolice sau Moartea.

75

Cântece: “Iubit şi pierdut”: “Nenorocul mă însoţeşte şi nu pot să-mi

schimb planurile, pentru că aparţin celui de-al doilea ordin. Sufletul meu este vândut, strig de disperare, sortit vrăjitoarelor diabolice. Mi-am vândut sufletul, mi-am vândut sufletul diavolului”. Alice Cooper:

El spune că este o vrăjitoare din secolul al 17-lea care a fost chemată la o şedinţă de spiritism şi care i-a promis lui un renume mondial, în schimbul posedării trupului său. “Răzvrătirea este temelia grupului nostru. Unii copii care ne ascultă sunt într-adevăr tulburaţi, dar ne privesc ca pe nişte eroi, în vreme ce părinţii lor ne urăsc. Hitchcook este probabil producătorul de filme care a cunoscut cel mai mare succes din lume pentru că ştia că oamenilor le place să vadă scene sângeroase”. Când Alice Cooper a fost întrebat dacă sexul este un mobil important în subiectele lui, el a răspuns: “Am simţit că este important să arăţi violenţa sexuală tineretului american. El are nevoie de aceasta”. Titlul unuia din albumele sale - “El merge în iad” şi titlul unuia din cântecele lui - “Iubesc moartea”. Queen:

Numele lor laudă homosexualitatea. F. Mercury: “Pe scenă, eu sunt Diavolul, întrucât noi vrem să şocăm şi să jignim”. Printre cântecele lor: “Suntem campionii” care este considerat ca imnul eliberării prin depravare. Village People:

Acest grup a fost constituit de către Jacques Morelli, pentru a protesta împotriva Anitei Bryant şi a promova depravarea în societatea noastră. Cântare: “Sodoma şi Gomora”.

76

Y.M.C.A. : “Un loc unde poţi merge ca să te simţi bine cu băieţii”.

Kiss:

P. Criss: “Eu mă consider un diavol. Cred mai mult în diavol decât în Dumnezeu”. Pe una din coperţile discurilor lor, se vede un vrăjitor cu un şarpe (Satan), globul înaripat (cf. cap. “Simbolurile”) şi reprezentări astrologice şi ştiinţifico-fantastice. Cântec:

“Dumnezeul tunetului”: “Am fost ridicat de demoni, antrenat să domnesc ca şef al lor. Sunt domnul unei ţări devastate, un om de oţel al timpului nostru, zeul rock'n roll-ului”. AC/DC:

Liderul lor, cântăreţul Bon Scott a spus, apropo de stilul lor de viaţă: “Dacă acesta este infernul, trebuie să fie plăcut să trăieşti acolo”. Puţin după aceea, a fost găsit mort pe scaunul din spate al maşinii lui: supradoză de alcool. Cântece:

“Hell Ain't a Bad Place to Be” (Iadul nu este un loc neplăcut).

“Rock and Roll Damnation”. “Highway to Hell” (Autostradă spre Iad): “Hei, Satan,

plăteşte-mi datoriile, eu cânt într-un grup rock. Sunt pe drumul spre ţara promisă, mă duc în iad, mă duc în iad, nu mă opri!”

Eagles: Numele lor este al unui maestru spiritist al indienilor din

America de Sud. Craniul lui Buffalo este simbolul grupului. Indienii cred într-o putere sacră care se află în capul de mort al lui Buffalo.

Cântece: - “Take the Devil” (Ia-l pe diavol). - “Journey of the Sorcerer” (Călătoria vrăjitorului).

77

- “Good Day in Hell” (Zi frumoasă în iad). “În această frumoasă carte a numelor, eu voi merge în flăcări, priviţi cum cobor. Mortule, diavolul râde la telefon, el spune că este bine ce faci”.

- “One of These Nights” (Una din aceste nopţi). “Tu ţi-ai întâlnit demonii, ţi-ai împlinit dorinţele, ai primit ceva din mine însumi. Însuşi diavolul m-a căutat pentru fiica lui. Am fost căutat de un înger alb. Am fost căutat de o femeie care are puţin din ambii. O simt dar nu o văd nicăieri”.

- “Hotel California”. Această cântare descrie biserica Satanei din San Francisco, a lui Anton LaVey.

Jethro Tull: Ian Anderson: “Dacă Isus Cristos S-ar întoarce astăzi, ne-am pune amândoi raiaţii cafenii ca să mergem la magazinul cel mai apropiat de ''jeans'' (pantaloni) să răsturnăm marfa. După care, am fi răstigniţi împreună în aceeaşi dimineaţă” (blasfemie). Janis Jopplin: Spunea despre muzica rock: “Este incredibil ce putere are asupra mea prin ritmul ei. Sunt înnebunită să o ascult, este ca cel mai bun drog din lume. Este aşa de senzual!” Little Richard:

“Unele grupuri rock se aşază în cerc şi beau sânge din aceeaşi cupă. Unii se pun în genunchi şi se roagă Diavolului. Rock'n roll-ul ne hipnotizează şi ne controlează simţurile. Câştigam 10.000 de dolari pe oră. Dar Dumnezeu m-a salvat”. Elton John: “Nu este nici un rău să te culci cu cineva de acelaşi sex. Cred că oamenii ar trebui să fie mai liberi în privinţa sexului. Ar trebui să ia exemplu de la capre”. Într-unul din cântecele din albumul “Captain Fantastic”, el spune: “Dacă există un Dumnezeu în ceruri, ce aşteaptă? Dacă nu-Şi poate auzi copiii când sunt îndureraţi, ar trebui să vadă măcar războiul, dar am impresia că El

78

îşi conduce oile la abator şi nu în ţara promisă”. Bernie Taupin, coautor a mai multor cântece ale lui Elton John, are casa plină de obiecte şi de cărţi care tratează despre magie neagră şi satanism.

Şi nu i-am enumerat pe toţi. S-ar putea spune la fel despre formaţiile: “Styx”, “Electric Light Orchestra”, “Ritchie Blackmore's Rainbow”, “Led Zeppelin”, “Fleetwood Mac”, “Earth Wind and Fire”, “Santana”, “Dr. John”, “Rush”, “Starz”, “Bee Gees” şi alţii.

Muzica rock este plină de vrăjitorie şi are o influenţă irezistibilă. În acest sens putem aduce ca dovadă pe Johny Halliday care-şi aduce publicul la o dezlănţuire nebună: fanii lui îşi sfâşie hainele, se dezbracă, totul se sfârşeşte într-o isterie colectivă. Johny Halliday se droghează înainte de a intra în scenă. El însuşi este legat de către diavol.

79

PARTEA A TREIA

LEGĂTURILE SECTELOR

SECTELE

“Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roş în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul” (1 Timotei 4:1-3). Prin următoarele două elemente, apostolul Pavel ne călăuzeşte ca să recunoaştem învăţăturile dracilor:

1. Celibatul obligatoriu; 2. Abţinerea de la unele alimente.

Pe de altă parte, orice învăţătură care nu aşază pe primul loc pe Isus ca singur Mântuitor, nu este de la Dumnezeu. Isus este singurul Mântuitor. El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi pe Cruce. În afara lui Isus, nu există mântuire.

80

Sacrificiile fizice, penitenţele, rostirea unor rugăciuni învăţate pe de rost, etc. - tot ceea ce minimalizează sau înlocuieşte jertfa lui Isus vine de la diavol. “(…) Hristos… S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele…” (Evrei 9:28). Unele persoane spun: “Toate religiile sunt bune, numai să fie sincere”. Nu este adevărat. Apostolul Petru spune: “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4:12). Dumnezeu L-a trimis pe Isus, Fiul Său, născut din Fecioara Maria, pentru a mântui oamenii. “Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). Sadhu Sundar Singh (hindus), un om foarte pios în religia sa, căuta mântuirea. Atunci Cristos i S-a arătat, căci El este Mântuitorul budiştilor, hinduşilor, musulmanilor şi al tuturor celor care Îl primesc în inimă. O mărturie deosebită o reprezintă lucrarea care se împlineşte la Seul, în Coreea de Sud, unde în treizeci de ani, peste o sută de mii de oameni au primit pe Isus ca Mântuitor personal.

SECTA ANTONIŞTILOR

La origine: părintele Ludovic Anton s-a născut în Belgia în 1866. El face mesele să se învârtă, comunică cu preotul din Ars, primeşte descoperiri de la el. Este un spiritist. La aceasta el adaugă teozofia creştinismului. Din acest amestec s-a născut cultul lui Anton. Antoniştii se adună în temple unde se roagă lui Anton şi nu lui Dumnezeu. Când cei mai bătrâni îşi dau seama că un nou adept este prins în capcana satanică, îl îmbracă cu roba neagră a tămăduitorilor. Aţi citit în capitolul despre scrierea automată, mărturia acelui tânăr antonist, care a fost eliberat de către Emil Dallière. În urma unei emisiuni televizate, în care acest tânăr îşi

81

povestea trista experienţă, o telespectatoare ne-a scris: “Ieri seară am ascultat emisiunea dumneavoastră. Sunt încă tulburată de mărturia acestui tânăr căzut în cursa satanică a antoniştilor, cu atât mai mult cu cât am trăit o dramă atroce din cauza acestei secte blestemate. Într-adevăr, pe când eram căsătorită doar de câteva luni, soţul meu m-a părăsit, subjugat de mama lui care făcea parte din această sectă. Ea l-a antrenat în această groaznică aventură, iar el nu a rezistat căci era slab şi influenţabil. Ea a profitat de acest lucru, pentru a-i impune voinţa ei. Şi împreună participau la şedinţe de spiritism în care făceau mesele să se învârtă, îşi chemau morţii familiei, practicând toate urâciunile înaintea lui Dumnezeu. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat: ea a murit singură, în prezenţa fotografiei “părintelui Anton”, care nu i-a fost de mare ajutor! Cât despre fostul meu soţ, el s-a îmbolnăvit psihic şi a rămas complet dereglat din pricina spiritismului practicat cu mama lui”. Aceste secte pot distruge sufletul şi trupul nefericiţilor care se lasă ademeniţi în plasa lor.

ŞTIINŢA CREŞTINĂ

Această învăţătură de provenienţă spiritistă, a fost întemeiată în 1866 de către americanca Mary Baker-Eddy, care până la 45 de ani a practicat spiritismul, apoi autosugestia. În realitate, această învăţătură este creştină şi ştiinţifică doar cu numele, căci ea nu are nimic de-a face cu Biblia sau cu ştiinţa, deşi le citează. Acolo unde domnesc pericolul şi confuzia, este din cauză că vindecarea, punctul forte al sectei, este promisă cu riscul vieţilor pe care medicina le-ar putea salva. Ea se referă la Biblie pentru vindecări şi viaţă veşnică; altminteri, cartea ei “Ştiinţa şi sănătatea prin prisma Sfintelor Scripturi” se situează complet în afara Bibliei, al cărei înţeles îl suceşte.

82

Această carte stă la baza credinţei scientiste şi nimănui nu-i este permis să scoată din ea nici măcar o iotă. Ştiinţa creştină spune că pentru a fi vindecat de boală şi de păcat, este de ajuns să gândeşti că ele nu există şi ele dispar. O prietenă creştină, bolnavă, a fost un timp sedusă de această doctrină. Ea era 80% o bolnavă închipuită, un tiran. Duhul de autocompătimire deschide uşa unuia mai mare ca el: necredinţa care refuză divinitatea lui Isus, ca şi moartea Sa pe cruce şi învierea Sa. Duhul Sfânt nu figurează aici decât ca ştiinţă divină, şi rugăciunea către Dumnezeu este înlocuită cu meditaţia. Este clar deci că această doctrină este de esenţă spiritistă. Eu pun în gardă pe cei care aderă la ea. Dacă totuşi este vreunul sincer, care caută adevărul, atunci să ştie că numai Isus este “calea, adevărul şi viaţa'' (Ioan 14:6). Amintiţi-vă că adevăratul creştin îşi întemeiază credinţa pe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt într-o totală dependenţă. Isus a venit pentru a vindeca orice boală şi a ierta orice păcat, nu prin autosugestie, ci prin dăruirea vieţii Sale pe crucea de la Calvar. Acolo El a purtat păcatele şi nelegiuirile noastre. “Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Am fost martora unor mari vindecări săvârşite de Dumnezeu. L-am văzut pe Dumnezeu la lucru, dăruind vederea aproape integral unui ochi care era total stins, avea capacitate vizuală zero. Să observaţi că diavolul nu vindecă niciodată vederea, nici cancerul, pentru că el nu are capacitatea de a recrea, care Îi aparţine numai Creatorului. Vindecările acestor secte ţin de autosugestie, de aceea putem vorbi de o deplasare a bolii. Ca şi în cazurile de tămăduiri citate, durerea poate dispare, dar teama, neliniştea sau alte maladii o înlocuiesc. Numai Isus vindecă complet.

83

MORMONII

Iosif Smith, născut în S.U.A. în 1805, fiul unei creştine metodiste, este fondatorul sectei mormonilor, numiţi şi “sfinţii zilelor din urmă”. El pretinde că la 22 septembrie 1827 “a primit” de la un înger numit Moroni nişte revelaţii într-o limbă egipteană, pe care le-a tradus cu ajutorul a două aşa-zise pietre magice. Din aceste traduceri, la care s-au adăugat nişte texte biblice, s-a născut Biblia mormonilor. Traducerea a avut loc în spatele unei perdele, ca la şedinţele de spiritism. Este un fals evident; de la un capăt la altul se simte imtitaţia Bibliei. Iosif Smith a divorţat de mai multe ori. Aţi vrea o asemenea Evanghelie? Apostolul Pavel ne spune: “Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:7-8). Evanghelia mormonilor este un amestec de magie, spiritism şi creştinism.

FRANCMASONERIA

Doctrină foarte secretă. O rudă apropiată din familia mea a fost francmason. Într-o zi, el mi-a arătat, ascunse în biblioteca lui, şorţul şi eşarfa de mătase mov brodată cu aur, pe care şi le punea la marile ocazii. Curiozitatea mea de copil nu a putut fi satisfăcută. Orice întrebare rămânea fără răspuns. Am aflat totuşi că ei respingeau jertfa lui Cristos de pe Cruce. Unul din scopurile

84

acestei societăţi influente, este de a ajuta oamenii. Foarte răspândită în lumea întreagă, şi constituită din comunităţi închise numite loji, ea se dedă unor ritualuri secrete şi simbolice. Înfiinţarea masonilor a avut loc în vremea regelui Solomon. Membrii acestui grup au eliminat orice discuţie religioasă. De-a lungul secolelor, ei au adăugat practici misterioase, hinduse, teozofice, alchimiste, magice, cabalistice, care pentru adepţi constituie tot atâtea legături diabolice. Cei care au aparţinut acestei secte şi au îmbrăţişat doctrina lor, cu multă greutate se mai pot desprinde din ea. Cu toate acestea, am avut bucuria să aflu de convertirea unuia dintre ei.

MARTORII LUI IEHOVA

Îi întâlnim în oraşele şi satele noastre, unde merg din casă-n casă şi difuzează o literatură editată de societatea lor: Watchtower Bible (Turnul de veghe). În 1870, un american, Charles Taze Russel a început să studieze profeţiile biblice. Calculele făcute l-au condus la concluzia că revenirea lui Isus Cristos ar fi trebuit să aibă loc începând cu 1874, şi că mileniul s-ar stabili în 1914! Doctrina

Ei neagă divinitatea şi învierea în trup a lui Isus. Sunt adversari înverşunaţi ai dogmei despre Sfânta Treime. Dacă Isus nu este Dumnezeu, atunci ce este El pentru martorii lui Iehova? “El a fost Dumnezeu” dar Şi-ar fi pierdut identitatea primordială pentru a deveni o altă fiinţă! Ei cred că Isus nu a purtat cu adevărat păcatele noastre pe Cruce. De altfel, răscumpăraţii sunt împărţiţi în două clase, din care, prima rezervă un număr de locuri strict limitat la 144.000 de indivizi, din timpul apostolilor până în

85

zilele noastre! Numai ei sunt cei care formează Biserica sau turma cea mică, şi numai ei se pot împărtăşi la Cină. Am discutat mult cu o persoană dragă, martor al lui Iehova, care nu avea siguranţa de a fi printre cei 144.000. Ea căuta adevărul, dar era prea puternic legată de această sectă, care din păcate, nu o satisfăcea. Sufletul ei era însetat după iertare. Nu a venit Cristos să caute şi să mântuiască ce era pierdut? (Luca 19:10). Isus a spus: “Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25). De fapt, ei caută doar să facă adepţi, şi nu să conducă pe cei din jur spre naşterea din nou, despre care i-a vorbit Isus lui Nicodim: “Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Studiile lor sunt nebuloase. Sunt stânjeniţi când se găsesc faţă-n faţă cu cineva care cunoaşte învăţătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei se mânie şi susţin cu încăpăţânare ceea ce au fost învăţaţi, chiar fără a înţelege şi fără a ajunge la vreun rezultat. Cu toate acestea, noi am avut bucuria să vedem martori ai lui Iehova primindu-L pe Isus ca Mântuitor personal. Una din prietenele noastre, care fusese o vreme sedusă de învăţătura lor, a venit în cele din urmă la Cristos.

Transfuzia de sânge este interzisă la ei. Această prietenă trebuia să suporte o operaţie grea. Era tulburată şi de fapt nu era de acord cu această interdicţie. Atunci am întâlnit-o noi şi am eliberat-o de această povară. Isus este Prinţul vieţii. El Şi-a vărsat sângele pe Crucea de la Calvar pentru păcatele noastre, ca noi să fim iertaţi şi să avem viaţă. Este de neconceput ca nişte fiinţe omeneşti inteligente să-şi lase să moară propriul copil, prin neacceptarea transfuziei de sânge. Un martor al lui Iehova, grav rănit şi spitalizat, a fost salvat datorită transfuziei de sânge. El ne-a mărturisit bucuria că a supravieţuit operaţiei! Un bun martor al lui Iehova trebuie să meargă din uşă-n uşă pentru a face prozeliţi. În ceea ce priveşte împotrivirea cugetului, nu este scris: “Fiţi supuşi autorităţilor?” Soldaţilor care întrebau:

- Ce trebuie să facem? - Ioan Botezătorul le-a răspuns:

86

- Mulţumiţi-vă cu lefurile voastre. Adevăratul creştin este echilibrat în mărturia lui de viaţă. El se remarcă prin blândeţea şi iubirea lui. Martorii lui Iehova sunt însufleţiţi de o râvnă aspră şi de un duh de ceartă. Ei nu cred în Împărăţia lui Dumnezeu din ceruri. Dacă căutaţi Adevărul, întoarceţi-vă spre Isus şi lăsaţi aceste învăţături ale demonilor.

ROSACRUCIANISMUL

Organizaţie care în zilele noastre începe să ia amploare. De aceea este interesant să ne oprim aupra ei. Fiind ocultă, ea prezintă pericole pentru credulii care sunt în căutarea fericirii. Una din primele noastre telespectatoare, al cărei soţ este rosacrucian, mi-a procurat nişte documente care se referă la ei. Într-o seară, în culmea suferinţei şi a disperării, ea a privit emisiunea noastră televizată “În direct cu Isus”. De atunci, ea s-a predat Domnului, şi a intrat în familia Lui. Căsnicia ei este un adevărat iad. Soţul ei stă într-o cameră de la parter, pe care o încuie de două ori. Într-o zi, intrând acolo, ea a văzut că el ridicase în acel loc un fel de platformă, unde desigur că se deda “elucubraţiilor” lui. Când îl apucă vreo toană, el opreşte încălzirea centrală în plină iarnă. Această prietenă trăieşte încontinuu sub o influenţă nefastă şi ocultă. Toată fiinţa ei este zdruncinată. Domnul a sosit la timp în viaţa ei. Înţelegem că respectiva filozofie nu-l face pe om mai bun, ci mai rău. Să spunem că aceasta trebuie să aducă adeptului ceea ce este menţionat într-un manual de care dispun: “Sub aspectul unei simplicităţi, ei ascund un orgoliu imens, o încredere de sine nemăsurată. Ei consideră femeile ca pe nişte fiinţe inferioare”. Este ceea ce am sesizat clar, întrebând o rosacruciană: un orgoliu

87

fără margini pentru cunoaşterea lor filozofică şi dispreţ faţă de cei care nu cunosc învăţăturile lor. Uitându-mă prin istoria acestei organizaţii, am observat că mai mulţi regi ai Franţei au făcut parte din ea, ca şi eminenţi filozofi, precum: Descartes, Goethe, Rilke. După arhivele păstrate în California, la sediul ordinului rosacrucian (A.M.O.R.C.), Napoleon I ar fi fost nu numai împăratul francezilor, ci şi Imperator al Ordinului Rosacrucienilor. În 1814, Napoleon poposeşte la un castel din Champagne, unde, într-o tainiţă săpată în zid, el ascunde documente importante privind organizaţia rosacrucienilor. Iată o anecdotă care va situa pe locul potrivit practicile lor oculte. Printre iniţiaţi, se număra şi Frederic Guillaume al II-lea al Prusiei. În septembrie 1792, acest suveran, în fruntea unei armate puternice, întreprinde o campanie în regiunea Verdun. Parisul părea a fi la picioarele lui. În timpul unui bal dat în cinstea lui, el este abordat de către un necunoscut, pe care îl urmează fără să ezite până într-o săliţă întunecoasă şi rece de la subsol. Acolo îi apare fantoma unchiului său, Frederic cel Mare, care îi recomandă să nu mai înainteze asediul şi să părăsească teritoriul francez. Monarhul se supune. Aşa explică unii victoria ostaşilor francezi de la Valmy - datorată unei experienţe oculte. Enigmaticul conte de St. Germain şi diabolicul Cagliostro sunt consideraţi printre cei mai renumiţi iniţiaţi. Rosacrucienii formează un “ordin” secret şi misterios. ”Ei sunt negativi în faţa umanităţii şi pozitivi faţă de lucruri”. Alchimia poate fi considerată ca arhetipul învăţăturilor rosacruciene. O alchimie care îşi propune, spre exemplu, să transforme plumbul în aur. După unii, originea acestei organizaţii este în Egiptul Antic. În Evul Mediu, învăţătura a fost transmisă de un anume Cristian Rosenkreutz (1378-1485). De-a lungul secolelor, rosacrucienii apar de mai multe ori, apoi intră în umbră. Perioadele lor de glorie se situează la începutul secolului al XVII-lea, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la sfârşitul secolului

88

al XIX-lea. Ele corespund începuturilor unor epoci tragice pentru Europa: războiul de treizeci de ani, premizele revoluţiei franceze, anii care preced primul război mondial. Actuala reapariţie a acestui ordin nu prevesteşte cumva nişte vremuri grele? Ordinul rosacrucian a suferit în filozofia sa evoluţii şi transformări. La început, când Rosenkreutz a fondat ordinul, el a preluat unele elemente cristice şi biblice, numai pentru a imita adevărul. Pentru profan, bineînţeles. În 1888, Stanislas de Guaita, un strălucit reprezentant al lanţului magic al fiilor lui Hermes în Occident, întemeiază Ordinul Cabalistic Rosacrucian. Guaita a studiat îndelung tradiţia esoterică, şi a primit “Revelaţia”. El este autorul mai multor cărţi care au legătură cu “ştiinţele diavoleşti” şi cu magia neagră. Doctorul Gerard Encausse, zis Papus (1865-1916), medic consilier al ţarului Nicolae al II-lea, participă la lucrarea lui Guaita, şi întemeiază sau reînvie Ordinul Martinist. El scrie multe despre magie şi ocultism. Pretinzând că a obţinut confirmarea “astrală” a magilor din Caldeea, el întemeiază împreună cu câţiva prieteni confreria Rose-Croix estetică. El este agentul în Franţa al societăţii “Hermetic Brotherhood of Luxor” (Frăţia Hermetică din Luxor), apărută la Boston, în Statele Unite, şi al cărei sediu actual se află în Elveţia. Această confrerie dezvoltă teoria ocultă din punct de vedere al intelectualităţii, prin tradiţii proprii Occidentului. Şi în Statele Unite se înfiinţează datorită unui prieten al lui Abraham Lincoln, P.B. Randolph, “Fraternitas Rosae-Crucis”, o asociaţie asemănătoare francmasoneriei, dar care admite între membrii ei şi femeile. Originară din Germania, dar mai ales dezvoltată în Anglia, “The Hermetic Brotherhood of the Golden Dawn” (Frăţia Hermetică a Zorilor Aurii) fusese, după unii autori, una din sursele de inspiraţie ale naziştilor. Condusă de către Mathers, Woodman şi Wescott, organizaţia “Zorii Aurii”, regrupează un mare număr de

89

personalităţi britanice. Mathers afirmă că adevăraţii şefi sunt nişte “superiori nevăzuţi”. El afirmă că a întâlnit “nişte fiinţe omeneşti care trăiesc pe pământ, dar care posedă o putere grozavă”, şi a fost atât de impresionat încât şi-a pierdut respiraţia, a fost inundat de sudoare, a căzut în sincopă, şi a sângerat pe nas. Întrunirile “Zorilor Aurii”, în cursul cărora anumiţi membrii pot “intra în contact cu un înger păzitor” se desfăşoară într-un climat de excitare adesea vecin cu nebunia. Această confrerie există încă şi cunoaşte chiar un oarecare avânt. Frăţia rosacrucienilor se perpetuează şi prin intermediul lui A.M.O.R.C. (Ordinul Vechi şi Mistic Rosacrucian). Sediul ei se află la San Jose în California, într-un frumos templu construit în mijlocul unui parc minunat. Ea este una dintre cele mai în vogă frăţietăţi ale zilelor noastre. Îşi recrutează membrii prin mici anunţuri. Ea se intitulează: “Şcoală de psihologie şi de ştiinţe psihice” şi îşi distribuie preceptele şi prin corespondenţă. Scopul ei este să atragă cât mai multă lume. Ea are zeci de mii de aderenţi. Ea face diferenţă între rosacrucieni (membri obişnuiţi) şi iniţiaţii frăţietăţii, care au dobândit cunoaşterea. Acest ordin a fost creat la începutul secolului, de către un celebru ocultist american, Harvey Spencer Lewis.

Ierarhia în cadrul A.M.O.R.C. cuprinde douăsprezece grade. În cursul unei lente evoluţii şi prin revelaţia alchimiei spirituale, a ritualurilor şi simbolurilor rosacruciene, membrii ei progresează pe calea iluminării. Ei primesc o formaţie personală bazată pe meditaţie, concentrare, exerciţii de memorie. De asemenea practică exerciţii de transmitere a gândului la mai multe persoane. Nu au noţiunea de Dumnezeu, ci de cosmos. De aceea, ei caută să-şi îmbogăţească psihicul prin concentrare pentru a comunica cu cosmosul, pentru a pătrunde tainele Universului. Pentru ei, boala este o dezordine a trupului, care se remediază prin tratarea sufletului cu exerciţii de concentrare. De asemenea, ei practică magia albă. Ei sunt constituiţi în loji şi se adună în temple foarte decorate.

90

O altă asociaţie, mai secretă, este cea a “Fraţilor mai mari ai Rosa-Crucii”, din care singurul membru francez cunoscut locuieşte în Var. “Biblia” acestei grupări este legenda care leagă existenţa ordinului de tradiţia Templierilor. Am ajuns la capătul acestei prezentări şi mă bucur că am terminat. Un asemenea studiu, chiar sumar, te face să resimţi nişte efecte. Vă mărturisesc că m-am oprit adesea ca să mă rog. Citind aceste scrieri, am avut de mai multe ori impresia că mă apropii de infern. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult şi mi-a dat şi speranţă, a fost faptul că în noaptea care a urmat întâlnirii mele cu o rosacruciană, Dumnezeu m-a trezit de trei ori şi m-a îndemnat să mă rog pentru ea. Cu toate acestea, ea lăsa să creadă că face parte din acele fiinţe care se simt superioare. A fost foarte sarcastică cu mine în răspunsurile ei. Dar mi-am dat seama, că într-o zi, Dumnezeu va îngădui ca acest “castel de carton” al ei să se prăbuşească împreună cu psihismul ei şi Bunul Păstor va merge să o scape din adâncul tenebrelor. Mă rog pentru ea neîncetat. M-am întristat şi când am descoperit cu ocazia acestui studiu, că multe secole ţara noastră a avut conducători - regi, împăraţi, filozofi - rosacrucieni, şi chiar pastori şi preoţi. Înţeleg mai bine legăturile oculte ale ţării noastre şi pentru ce stăpânitorii întunericului însoţesc aceasta “frumoasă Franţă”. Acest val infernal, îmi aminteşte de cuvintele pe care le-a spus Isus ucenicilor înainte de a fi răstignit: “Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine'' (Ioan 14:30). Stăpânitorul întunericului este cel care a suscitat aceste religii, luând de ici şi de colo câte ceva din Biblie, atât cât să poată înşela pe mulţi. Cu privire la această situaţie, regele David ne spune în psalmul 68:11: ”Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sunt o mare oştire: - împăraţii oştirilor fug, fug…” (Versiunea Derby). Aceşti împăraţi ai oştirilor sunt stăpânitorii întunericului. Iar femeile despre care este vorba sunt cele care aparţin lui Cristos şi care, în adevăr, proclamă peste tot cu siguranţă eliberarea pe care o dă Isus. Acest Adevăr este Isus. Iar ele sunt noile “Eve”, regenerate din păcatul

91

ocultismului, de această cunoaştere pe care Dumnezeu o interzisese Evei. “Să nu mănânci din pomul cunoaşterii”. Omul păcătos mănâncă din acest pom. Omul regenerat mănâncă pâinea vieţii, mana, Cuvântul lui Dumnezeu. David a avut viziunea unei oştiri de femei care anunţau tuturor biruinţa doar la porunca Domnului. Femeia are un rol mare şi tainic în societate. Ea este mamă şi soţie. Nu soţia lui Abraham Lincoln l-a împins spre Organizaţia Rosacrucienilor? Pe de altă parte, femeile au fost sfătuitoare bune sau rele pe lângă soţii lor, monarhi sau preşedinţi. Căci spre ele, în momente grele se întorc soţii mereu, şi adesea este o întreagă naţiune care susţine acest fapt. “Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sunt ca o mare oştire: - împăraţii oştirilor fug, fug…” Din cea mai adâncă ceaţă în care te afli, ridică-te şi intră în această oştire. Doar în rândul ei vei fi foarte puternic şi plin de roadă.

MEDITAŢIA TRANSCENDENTALĂ

Sectele revenite la modă

Meditaţia transcendentală reprezintă o mare atracţie pentru tineri. Începând cu 1965, sute de mii de americani au fost antrenaţi în tehnica meditaţiei transcendentale Maharishi. În 1973, peste o sută cincizeci de mii dintre ei au fost pregătiţi de către asociaţia internaţională de meditaţie studenţească (A.I.M.E.). Cu peste două sute de centre locale, o mie de nuclee repartizate pe diferite campusuri şi patru mii de instructori, “planul mondial” al lui Maharishi recoltează în fiecare lună peste cincisprezece mii de “convertiţi” în Statele Unite. Directori de şcoli, generali de armată, şefi de întreprinderi, conducători de biserici au adaptat-o şi o recomandă subalternilor lor. Puterile legislative ale Statelor Illinois şi Connecticut au

92

încurajat şcolile publice să adopte ştiinţa despre “inteligenţa creatoare a lui Maharishi”, însoţită de faza ei, “laborator de meditaţie transcendentală”. În fiecare Stat, sute de şcoli superioare au adoptat-o. Rezultatul unei asemenea încurajări din partea autorităţilor se vede în numărul crescând de adolescenţi care îşi croiesc drum, de la cursurile lor de “ştiinţă a inteligenţei creatoare” din şcoala superioară, până la centrul local al A.I.M.E. pentru ceremonia lor de iniţiere în meditaţia transcendentală. În cadrul acestei ceremonii, instructorul îi dă studentului un cuvânt care se cheamă “mantra”. Acest cuvânt este repetarea unor silabe, a căror consonanţă pare să semene cu ceea ce este scris pe ambalajele de tămâie. De fapt, este o vorbire într-un limbaj diabolic. Aici este punctul cheie sau miezul meditaţiei transcendentale. Acest cuvânt dat de către instructor este personal pentru fiecare individ. Este “mantra” lui. În timpul meditaţiei el o va repeta în gând.

Iată mărturia unui fost instructor, acum creştin: “La începutul ceremoniei, adeptul trebuie să aducă şase flori, trei fructe proaspete şi o batistă albă. Toate acestea sunt puse pe un altar în faţa portretului unui Guru (nume care înseamnă călăuză divină). Mica încăpere este luminată cu candele şi umplută cu miros de tămâie. Candidatul se ridică în timp ce profesorul cântă un imn de recunoştinţă şi de laudă pentru tot şirul de maeştrii hinduşi defuncţi, care au transmis învăţătura lor despre mantre. Apoi candidatul rosteşte mantra şi o repetă până ce o spune perfect”. M-am întreţinut cu o pereche tânără care practica meditaţia transcendentală. Fiecare dintre ei are o mantra, dar nu şi le cunosc reciproc. Dumnezeu este lumină, Satan tăinuieşte. De fapt, acest cuvânt ocult îl leagă pe adept de Satan. Acest cuvânt este o legătură. Soţul a explicat că meditaţia înseamnă foarte mult pentru el şi că de când o practică se simte mai realizat spiritual. Aşa credea el. Vă rog să mă urmăriţi: acest băiat avusese o copilărie grea într-o familie destrămată. Şi-a abandonat studiile foarte tânăr.

93

În meditaţia transcendentală, el a găsit un suport, dar şi o oarecare cunoaştere, care i-a permis să-şi domine anturajul. În timpul acestei discuţii, eram mai mulţi slujitori ai lui Dumnezeu şi unul dintre noi i-a cerut să-l vadă între patru ochi. Când am rămas cu soţia lui, cineva i-a pus această întrebare: - Este violent cu dumneata? - Da, a răspuns ea, dacă nu vreau să practic meditaţia, mă bate. Ea a izbucnit în lacrimi. Soţul a revenit şi şi-a mărturisit violenţa. Ne-am putut ruga pentru ei, dorind ca acest prieten să renunţe la acest sprijin înşelător. Meditaţia îi producea şi violente dureri de cap. Studentul trebuie să stea înaintea imaginii Maestrului său. “Scrierile lui Maharishi arată că această meditaţie este un ''drum spre Dumnezeu'' şi constituie forma cea mai puternică de rugăciune”. Aici este latura seducătoare a acestei învăţături confuze. Multe persoane practică meditaţia transcendentală pentru efectele ei calmante. Ei nu realizează influenţa ei spirituală. Această meditaţie este o autohipnoză, şi celui ce o practică îi produce o modificare a conştiinţei de sine. Noi o comparăm cu efectul anumitor droguri care tulbură spiritul. Metabolismul corpului suferă o încetinire accentuată în timp ce producerea de unde cerebrale alfa creşte pe durata meditaţiei. Aceste efecte psihofiziologice sunt obţinute prin repetarea mantrei care încetineşte percepţiile senzoriale. Spiritul nu mai asimilează. Este ca o fază a hipnozei, dar fără pierderea cunoştinţei. Aş compara-o cu starea căutată de “mediumi” pentru a intra în contact cu spiritele. Astfel, individul în meditaţie, crede că stabileşte un contact cu Dumnezeu, Dumnezeu fiind un “tot” impersonal. Această experienţă de unire cu “totul” se află la baza aspectului panteist al hinduismului, care declară că “totul este una”. Totul este în Dumnezeu: Dumnezeu este unitatea lumii. După concepţia lor, omul este o parte din Dumnezeu. Astfel meditaţia transcendentală ar da oamenilor posibilitatea de a-L găsi pe Dumnezeu în ei înşişi! Maharishi exclude lucrarea de

94

ispăşire a lui Isus Cristos. În meditaţiile lui, el spune: “Eu nu cred că Cristos a suferit sau ar fi putut suferi. Este păcat că se vorbeşte despre Cristos în termeni de suferinţă”. Isus le răspunde în Luca 24:25-26: “(…) O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proroocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Ca o concluzie, spun tuturor celor care au practicat meditaţia transcendentală că există un secret care trebuie adus la lumină: mantra. Ea este firul care vă ţine legaţi de mână. Cât timp nu o veţi dezvălui, veţi fi captivi. Diavolul acţionează întotdeauna cu metode ascunse, oculte, secrete. Dacă cineva a practicat meditaţia transcendentală, şi posedă o mantra, să o dezvăluie şi prin sângele scump al lui Isus să respingă orice influenţă nefastă suferită în duhul şi în trupul lui. Rugăciunea prin repetarea mantrei este împotriva învăţăturii lui Isus: “Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7). Satan a căzut când a vrut să se ridice deasupra lui Dumnezeu. Adam şi Eva şi-au dat seama că sunt goi când au vrut să ştie. În cele din urmă, ce au ştiut ei? Că viaţa în neascultare de Dumnezeu îi conduce spre eşec. Dumnezeu a vrut să-i salveze pe oameni trimiţând în lume pe unicul Său Fiu, Isus. Isus a venit să vindece şi să elibereze pe om de sub puterea diavolului. El a dat această putere şi ucenicilor Lui, care şi azi, continuă slujba de eliberare. Dacă eşti un mincinos, meditaţia transcendentală nu te va schimba. Dacă eşti un hoţ, sau un curvar, este acelaşi lucru. Păcatul rămâne lipit de carnea şi de duhul tău. Diavolul are practicile lui religioase pentru a da omului impresia sau iluzia că se ridică până la Dumnezeu, dar este fals. Numai Isus are puterea să ne elibereze de păcat. “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). Nu puteţi veni la Dumnezeu prin meditaţie transcendentală, ci numai prin Isus. El este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (1 Timotei 2:5). Dacă cineva este sincer cu el însuşi,

95

citeşte aceste rânduri şi doreşte să iasă din starea lui, Îl va putea întâlni imediat pe Isus. Mai întâi, el trebuie să vină la Isus cerându-I iertare pentru că şi-a predat duhul altor dumnezei, apoi să mărturisească “mantra”, şi în sfârşit, să ardă toată literatura despre meditaţia transcendentală, inclusiv imaginile ce ţin de ea şi să se debaraseze de tămâie.

Voi încheia printr-un post scriptum despre tămâie. Mă refer la acele beţigaşe (care se găsesc de vânzare până şi la gurile de metrou), care sunt folosite pentru a dezodoriza apartamentele. Eu însămi am ars din acestea după ce am gătit carne sau peşte. Într-o zi, un prieten mi-a citit tot ce era scris pe ambalajul de carton. Am fost foarte surprinsă să descopăr acolo un fel de mantra scrisă pe partea de sus a plicului. Citiţi-o şi voi. Mai mult, ştiu că adepţii sectei acostează trecătorii şi le oferă tămâie pentru a crea un punct de contact. Când mi-am dat seama de aceasta, am aruncat de îndată rezerva mea de beţigaşe dezodorizante. Credeţi poate că am mers prea departe? Deloc! Aceste beţigaşe sunt fabricate de această sectă în propriile ei fabrici şi sunt încărcate de prezenţa sa. Acum, când trebuie să scot mirosul neplăcut, folosesc frunze de eucalipt, pe care le pun pe jeratic, sau le fierb. “Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba?…” (Ieremia 6:20).

MOONISMUL

Sun Myung Moon este un coreean născut pe la 1940.

Apostolii lui văd în el pe “noul mesia”. Îl vedem în tot felul de publicaţii, plimbându-se fie pe un câmp, fie îmbrăcat cu purpură şi aşezat pe un tron în reşedinţa lui din Denver, în Colorado. Esenţa doctrinei sale este expusă în revista lunară “Noua Speranţă”.

Ca majoritatea sectelor, şi aceasta se referă la Biblie pentru a-şi clădi doctrina, dar nu ia din ea decât ce-i convine. Secta Moon respinge biruinţa lui Isus la Cruce, pentru a accepta o nouă

96

revelaţie pe care Dumnezeu i-ar fi încredinţat-o lui Sun Myung Moon, întemeietorul mişcării.

În cartea sa, “Principiile divine”, Isus şi Sun Myung Moon ar fi fost uniţi perfect în aceeaşi misiune, pentru a anunţa şi construi aceeaşi împărăţie. El adaugă: “Mulţi oameni cred că Isus a venit ca să moară pe Cruce pentru păcatele noastre. De fapt, răstignirea nu era în intenţia originară a lui Dumnezeu. Trebuie să înţelegem că prin răstignire, Dumnezeu şi Isus au pierdut totul…”

Este exact contrariul. Crucea este biruinţa. Dumnezeu S-a împăcat cu oamenii prin sângele crucii Lui: “Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:20). Fără Cruce nu există nici un fel de împăcare. Apostolul Pavel spune efesenilor: “Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrarea la Tatăl, într-un Duh” (Efeseni 2:13-18).

Moon trece cu vederea că Isus “A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15).

Învierea lui Isus este împlinirea planului divin al Crucii. Dacă Isus n-ar fi înviat, Crucea ar fi fost zadarnică, dar El a arătat că avea putere asupra morţii şi a vieţii ca nimeni altul. Doresc ca dl. Moon să întâlnească valoarea împăciuitoare a acestei Cruci, dacă nu, intrarea sa în veşnicie va fi dramatică.

Noi suntem mântuiţi datorită morţii lui Isus pe Cruce. “Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de

97

Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (…), şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi” (Isaia 53:4-5 şi 12).

Concluzie: Secta lui Moon sau Asociaţia pentru unificarea creştinismului mondial, foloseşte mulţi tineri care vă acostează pe stradă într-un mod simpatic, ameţindu-vă cu vorbe despre Dumnezeu şi iubirea Lui, după care ei trec la “lucruri serioase”. Un tânăr moonist de origine israelită ne-a abordat la Biarritz. Văzând că avea de-a face cu nişte creştini convinşi, care îi arătau greşelile, el s-a pronunţat: “Luaţi-mi măcar o răcoritoare, este cald şi nu am un ban”. Noi i-am oferit cu dragoste. Dar ne-a întristat situaţia lui. Isus nu face din noi asemenea mercenari!

KRIŞNA Credincioşii lui Krişna

“Cine sunt ei?” - este titlul unei frumoase reviste în culori având pe copertă un reuşit cuplu de americani, îmbrăcaţi în indieni. Din sumarul acestei reviste: Gurul, femeia: poziţia ei şi educaţia copiilor ei. Nu a fost o întâmplare faptul că în ajunul publicării cărţii “Când lanţurile cad”, am căpătat această revistă care explica “cine sunt ei”. Tânărul care mi-a dat-o, sau mai degrabă mi-a aruncat-o peste faţă, mă abordase mai întâi foarte curtenitor în faţa parcării de la Euromarche cu nişte casete pe care mi le oferea mie şi copiilor mei. M-am mirat de acest dar neaşteptat într-o epocă în

98

care totul se plăteşte. Văzând reticenţa mea, el adăugă că într-o zi voi avea nevoie în mod sigur de viaţa lor paşnică în comunitate. Deşi vorbea ca un creştin, nu simţeam în suflet că ar fi unul dintre ei. Atunci el a completat: “Eu cred în Krişna, dar aceasta nu este o sectă!” Acest tânăr candid, în jur de treizeci de ani, curat, bine îmbrăcat, apărându-se de frig cu fularul lui gros de lână, era mlădios de parcă ar fi fost făcut dintr-un lemn de fluier. Victimă a unei lumi crude, fără credinţă, nici lege, poate copil abandonat, el era desigur sincer, dar nu şi convingător prin aceasta. Îşi găsise un mod de viaţă care-l pusese la adăpost de încercări, într-una din acele comunităţi descrise de revistă ca un mic paradis. Simţind că Isus voia să-i străpungă orbirea, am reacţionat imediat: - Sunteţi amăgit de un om. Gurul se plimbă în Rolls, în timp ce dumneata lucrezi pentru el. Căci în realitate, nimic din ce-mi oferea acest băiat nu era gratuit. Aceasta era cea dintâi înşelătorie. - V-a păcălit, i-am repetat. Atunci el m-a lovit peste gură cu revista lui, zicând: “Nu-ţi scoate veninul”. Apoi îmi aruncă revista în mână şi plecă în grabă de parcă demonii de amăgire ar fi luat-o la fugă. Am rămas acolo câtva timp, pătrunsă de întunecimea care emana din acel băiat de treabă, rugându-mă sincer ca într-o zi, Isus Cristos, unicul Adevăr să i se descopere şi lui şi să-l lumineze. Ajunsă acasă am parcurs revista care expunea propăşirea acestei religii hinduse sub titlul: “Dacă conştiinţa lui Krişna mi s-ar împărtăşi”. Având o istorie trăită prin imnurile vedice, cu trei mii de ani înainte de Cristos, Shri Krişna îşi poartă meditaţia asupra Vedelor. Acestea sunt nişte scrieri filozofice şi religioase ocrotite de către un şir de maeştrii spirituali de-a lungul secolelor, care au rezistat asalturilor islamului şi au ieşit intacte dintr-o lungă colonizare occidentală.

99

Actualmente, urmaşii acestor discipoli răspândesc la rândul lor, învăţăturile din “Bhagavad-gita”. De altfel, aceasta rămâne venerată de şase sute de milioane de oameni într-o Indie împânzită cu templele lui Krişna. Prezenţa lui Krişna este în aşa măsură simţită, că la Delhi, de îndată ce ieşi din aeroport, te izbeşte imaginea lui în buticuri, pe camioane şi autobuze. La Vrndavanne, oraşul în care s-a născut el, mii de pelerini se adună în templele lui. Ele sunt cinci mii la număr! În secolul al XV-lea, India a cedat “farmecului irezistibil” al unui om care va deveni figura de avangardă a mişcării ce va marca gândirea spirituală şi filozofică a întregii ţări. El antrenează pe urmele sale mulţimi numeroase. Această mişcare a fost adusă în Occident în 1965. “Sfinţia sa”, A. C. Bhaktivedanta Swani Prabhupada s-a născut în 1896 la Calcutta. Ţelul lui era să facă cunoscută Occidentului filozofia Bhagavad-gitei. După ce termină studiile universitare, în 1944, ocupă un post foarte important într-o mare întreprindere farmaceutică. El înfiinţează revista “Întoarcerea la Krişna”, se leagă prin jurământul renunţării, apoi merge la Vrndavanne, oraş sfânt din nordul Indiei, pentru a traduce din sanscrită şi a comenta în limba engleză marii clasici ai literaturii vedice. În 1965, el se îmbarcă pentru Statele Unite cu manuscrisele şi cărţile lui. În 1966, întemeiază Asociaţia Internaţională pentru cunoaşterea lui Krişna. Moare în 1977. Noul Guru nu este un hindus, ci un american, al cărui “curriculum vitae” a fost publicat în ziarul lor. “William Ehrlichman s-a născut la Washington în 1947 într-o familie înstărită. În 1969, el face studii de medicină la Buffalo, unde îl întâlneşte pe maestrul lui spiritual, “Sfinţia Sa” Shrila Prabhupada. El primeşte iniţierea spirituală şi devine Shrila Bhagavandas. La Detroit, el deschide un templu pentru propovăduirea învăţăturii lui Krişna. Mai deschide apoi două la Cleveland şi Chicago, şi devine unul din secretarii maestrului său spiritual, Shrila Prabhupada. La cererea lui, el părăseşte Statele

100

Unite şi merge în Franţa, unde organizează propagarea mişcării şi publicarea cărţilor în limbi europene. În 1973, el deschide un templu la Paris. Cu o echipă de traducători, el lucrează la cărţile lui Shrila Prabhupada, şi lucrările se succed într-un ritm rapid, spre marea satisfacţie a maestrului său spiritual. El face acelaşi lucru în Italia, Spania, Olanda, Belgia, Grecia şi Israel. În 1978 el este ales pentru a urma lui Shrila Prabhupada şi împreună cu zece discipoli mai apropiaţi, îşi asumă responsa-bilitatea spirituală a mişcării în Europa meridională. Ce fac ei? Bhakti-Yoga practicată de credincioşii lui Krişna este o formă de meditaţie care i-ar ajuta să-şi asume din plin viaţa, responsabilităţile, să-şi realizeze identitatea spirituală! Peste o sută de centre sunt înfiinţate în lume şi oferă vizitatorilor posibilitatea să petreacă acolo un timp. Astfel oricine se poate familiariza cu filozofia Vedelor, poate schimba păreri cu adepţii lui Krişna şi poate participa la diverse activităţi legate de Bhakti-Yoga. Există şi numeroase comunităţi rurale care îşi propun să arate oamenilor că ei îşi pot rezolva toate nevoile fără a depinde de “economia artificială a marilor oraşe”. Astfel fiecare munceşte aducându-şi aportul în funcţie de pregătirea şi puterea lui. Începând de la artizanat, urmează felurite activităţi artistice şi se ajunge până la activităţi tehnice foarte avansate. Numeroase festivaluri au loc în fiecare an în toate colţurile lumii, în cadrul cărora mişcarea pentru cunoaşterea lui Krişna distribuie gratuit mii de farfurii cu “prasad” (hrană pe bază de alimente naturale şi sfinţite). Educaţia copiilor este începută de timpuriu. Această învăţătură este predată la şcoala vedică Noua Mayapura! “Întreaga educaţie vedică se bazează pe afecţiune şi înţelegere. Profesorii trebuie să fie în toate privinţele adevărate modele pentru elevii lor. Nu oricine poate să predea la Noua Mayapura! Disciplina rămâne un lucru de bună calitate, după o măsură judicios echilibrată.

101

Copiii acceptă şi aplică fără greutate sau reticenţă principiile caste, care li se insuflă”. Iată unul dintre ele: “Dacă aş cunoaşte întotdeauna ce este adevărat şi bun, aş fi cu adevărat liber”. Cuvânt vag şi slab, comparativ cu cel al lui Isus: “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).

Această expunere nu este un atac la adresa adepţilor acestei secte, căci Isus îi iubeşte şi pe ei. El a murit pe crucea de la Calvar pentru păcatele lor. Intenţia mea este să-i avertizez cu dragostea lui Cristos de starea lor, dacă nu, această carte nu-şi va atinge scopul. Mi-ar plăcea însă, ca cititorul pătruns de mesajul acestei cărţi, să poată recunoaşte că numai Isus din Nazaret a venit să vindece orice fiinţă. El este singurul care are putere să se atingă de om şi să-l elibereze de legăturile lui. El a venit să elibereze pe toţi aceia care sunt în stăpânirea diavolului. Filozofia este o spoială pe o conştiinţă care nu a fost spălată de sângele scump al Mielului lui Dumnezeu. Isus l-a făcut pe om liber şi fiecare are acum propria sa identitate. El ne-a lăsat în lume pentru a fi martorii Lui, îmbrăcaţi cu puterea Lui. Pentru ce a luat-o la goană acel tânăr când i-am vorbit de amăgirea lui? Pentru că această convingere a lui nu era decât o pojghiţă pe un creier plin de probleme nerezolvate. Ucenicii lui Cristos nu fug, ci aduc o soluţie reală, nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. Priviţi-l pe Petru la poarta templului din Ierusalim. Ce a spus el ologului care se afla acolo? “În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Fapte 3:6). Fără înşelătorie, sau daruri care sucesc minţile, ci fapte autentice. Duhul Sfânt a atins acel om, apoi i-a arătat calea Adevărului. Adevărul este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Ea este Adevăr pentru orice naţiune, pentru orice ţară. Ea este aici şi nu în altă parte. Citind-o, oamenii şi-au schimbat viaţa chiar dacă au rămas în închisoare, sau în junglă. Aflându-L pe Isus aflăm Împărăţia cerurilor în noi. Omul îşi poate crea paradisuri

102

artificiale, dar dacă el nu este eliberat de Cristos, el nu le va simţi niciodată în forul lui interior. Este ca un diamant fals, la degetul logodnicei. Cristos este briliantul autentic. Acest diamant este Cuvântul Sfânt, Scriptura. Restul nu este decât imitaţie. În meditaţia Bhagavad-gitei, se găsesc aceleaşi expresii care încearcă să imite Biblia ca şi în Cartea Mormonilor a lui Iosif Smith. Se simte acolo mâna omenească. Şi natura divină se simte: când Duhul Adevărului locuieşte în noi, putem distinge autenticul de fals… Falsul este întotdeauna mult mai ieftin, pe când strălucirea adevărului este cu totul deosebită. Lumea se întoarce către fals pentru că este nesupusă, răzvrătită şi nu vrea să-şi schimbe inima. Ea vrea să-şi păstreze gândurile şi inima. Ea preferă mai degrabă să fie stăpânită de un om decât de Fiul lui Dumnezeu. Voi termina cu o concluzie citită în aceeaşi revistă. Ea subliniază avantajul pe care l-a aflat religia hindusă într-o societate creştină care şi-a pierdut credinţa: “Nu ne învaţă totuşi Krişna în Bhagavad-gita: de fiecare dată când într-un loc al Universului, spiritualitatea suferă un declin şi creşte ateismul, eu însumi cobor. Eu apar de la o epocă la alta, pentru a elibera pe credincioşii mei, a nimici pe cei necredincioşi şi a restabili principiile spiritualităţii”.

VOODOO

În Europa, când se vorbeşte despre Voodoo, ne gândim

imediat la Haiti. Este adevărat că religia Voodoo este foarte răspândită acolo. Totuşi ea vine din Africa, unde se vorbeşte mai puţin despre ea, căci, alături de această religie, mai sunt multe credinţe, culte şi superstiţii.

103

Religia Voodoo a fost importată în Haiti de către sclavii africani. Majoritatea acestora proveneau din regiunea golfului Benin (vechiul Dahomey), şi din Nigeria. La Benin, pe la anul 1700 a fost o adevărată industrie a comerţului cu negrii. Se poate constata că locuitorii din Haiti şi din Benin, au ceva în comun, deşi de două secole, destinele lor au fost foarte diferite şi nu a fost menţinută între ei nici o legătură. Ce înseamnă “voodoo”? Ce este voodoo? Iată cum îl prezintă etnograful Alfred Metraux: “În Dahomey şi în Togo, la triburile care aparţin familiei lingvistice Fon, un voodoo este o zeitate, un spirit, imaginea lui, pe scurt, ceea ce europenii numesc fetişuri. Dacă, lăsând deoparte slujba religioasă specifică, examinăm lista divinităţilor din Voodoo, vom constata că principalele dintre ele aparţin panteonului Fon şi Ioruba, şi încă mai au temple în oraşele şi satele din Togo, Benin şi Nigeria. Este adevărat că în cataloagele cu loa (fiinţe supranaturale) haitiene, figurează şi divinităţi congoleze şi sudaneze, dar cele mai multe dintre ele, sunt departe de a ocupa în credinţa populară, locul acordat marilor loa din Guineea Africană”. După ce ne-a dat o traducere foarte exactă a cuvântului “voodoo”: fiinţă atotputernică şi supranaturală, Moreau de Saint-Mery, autor de la sfârşitul epocii coloniale, o identifică cu o năpârcă sub ale cărei auspicii se adună toţi cei care mărturisesc aceeaşi credinţă. Voodoo, adică năpârca, nu şi-ar comunica puterea şi nu şi-ar exprima dorinţele decât printr-un mare preot şi o preoteasă numiţi rege şi regină, stăpân şi stăpână, în sfârşit, tată şi mamă. Aceste personaje, fiind căpeteniile marii familii voodoo, au dreptul la un respect nelimitat din partea celor care o alcătuiesc. Ei sunt cei care decid dacă năpârca admite sau nu un candidat căruia îi arată obligaţiile şi îndatoririle de împlinit, şi în sfârşit, tot ei primesc darurile şi cadourile pe care zeul le aşteaptă ca un omagiu cuvenit. A nu-i asculta, sau a li se împotrivi, înseamnă a se împotrivi zeului însuşi, a se expune celor mai mari nenorociri.

104

Adunările religiei voodoo au loc în secret, noaptea, într-un loc închis şi la adăpost de cei profani. Preotul şi preoteasa se aşază lângă un altar pe care este pusă o cutie cu gratii în care se află o năpârcă. După diverse ceremonii şi un lung discurs al regelui şi reginei voodoo, iniţiaţii vin pe rând, în funcţie de vechimea lor, să-l implore pe voodoo şi să-i împărtăşească dorinţele lor. Noua regină profetesă se urcă pe cuşca în care se află năpârca. Pătrunsă de “zeu”, tot corpul i se agită într-o stare convulsivă şi gura ei rosteşte preziceri. Apoi năpârca este reaşezată pe altar, şi fiecare vine să-i aducă o ofrandă. Se junghie o capră, al cărei sânge strâns într-un vas va pecetlui pe buzele participanţilor promisiunea de a suferi mai degrabă moartea, decât de a dezvălui tainele cultului lor. Şi chiar angajamentul de a-l omorî pe oricare ar încălca acest legământ. Apoi începe dansul voodoo propriu-zis. În acest moment sunt admişi în sectă noii iniţiaţi. Novicii posedaţi de un duh, rămân în transă, până ce preotul îi loveşte pe cap fie cu paleta, fie cu lingura de lemn, sau cu vâna de bou, dacă el consideră necesar. Ceremonia se termină printr-un delir colectiv, provocat, după cum afirmă autorul, prin nişte efluvii magnetice. El dă ca exemplu crizele cărora le-au fost victime nişte albi veniţi ca simpli spectatori. Toţi cei prezenţi au un tremur nervos, pe care nu şi-l pot stăpâni. Unii se învârt încontinuu în jurul lor înşişi, în timp ce alţii, la acest soi de dezmăţ colectiv, îşi sfâşie hainele de pe ei şi îşi muşcă chiar propria carne. Alţii, încă în nesimţire, căzuţi jos, sunt transportaţi în paşi de dans într-o cameră vecină, unde pe întuneric, se practică uneori o orgie dezgustătoare. Dacă descriu aceste detalii – care îmi inspiră dezgust şi mânie – o fac pentru că este necesar să demascăm lucrările lui Satan. Trebuie să ştim că în spatele uşilor închise ale unor case se urzesc comploturi diavoleşti. Aceste ritualuri nu sunt conduse de nişte creaturi decăzute, ci de însuşi diavolul! La toate acestea, noi răspundem numai cu adevărul şi lumina Bibliei. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii, al dreptăţii, al milei şi sfinţeniei. El vrea ca orice om să fie mântuit,

105

chiar şi cel care este instrumentul Satanei. În aceste condiţii, iubite frate şi soră, dacă unul din vecinii voştri se află în lanţurile lui Satan, începeţi prin a lega duhurile care îl ţin captiv, cum ne porunceşte Domnul în Marcu 16:17 : “Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci…” Apoi lăudaţi şi binecuvântaţi pe Dumnezeu pentru că Îşi întinde braţul puternic şi începe lucrarea. Aleluia!

Fernanda X… , care a avut tangenţe cu asemenea practici, povesteşte: “În timpul celor opt ani pe care i-am trăit în Africa, am resimţit în mai multe rânduri iadul, adesea în mod violent. La nord de Togo, regiune animistă, am constatat ce mulţi oameni erau privaţi de libertatea interioară (striviţi de tradiţii, tabu-uri şi teamă de duhuri), în ciuda zâmbetului lor radios. Într-una din călătoriile mele, am simţit o profundă apăsare sufletească în timp ce parcurgeam străzile din Oran, în Algeria. Dar ceea ce am găsit la Porto-Novo (la sud de Benin) depăşeşte orice limită. Eram invitaţi la nişte prieteni care locuiau în afara oraşului. Parcursesem patru sute de kilometri pe şosea şi când am ajuns la frontiera cu Beninul, era deja noapte. La punctul de vamă, nu era prezent nici un vameş. După ce am aşteptat, am claxonat, dar văzând că nu venea nimeni din clădirea luminată a vamei, ne-am hotărât să ne continuăm drumul prin pădure. Nemaiîntâlnind pe nimeni, am înţeles că domnea groaza. Am ajuns la prietenii noştri. Bucătarul, un tânăr din partea locului, ne-a servit o masă bună. După ce şi-a terminat slujba, stăpânii i-au propus să se ducă acasă. Spre surprinderea noastră el a refuzat, motivând că oamenii-panteră dădeau târcoale în pădure şi că-i era frică să plece. Îmi amintesc că am ieşit pe terasă. Nu era nici un zgomot, în afară de orăcăitul broaştelor şi de ţârâitul greierilor. Se simţea o mare apăsare în atmosferă. M-am dus la W.C.-urile situate într-un colţ al grădinii. Intrând am zărit un piton încolăcit în jurul scaunului. Am alergat să spun aceasta gazdelor. Bucătarul, de îndată ce a aflat că acolo era un piton, ne-a rugat să nu-l ucidem. Faţa lui exprima groaza dar şi teama de răzbunare, dacă i-am face ceva şarpelui.

106

În acea perioadă, deşi credeam în Dumnezeu, nu-L primisem încă pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Astfel că sufeream toate aceste şocuri fără a mă putea apăra, necunoscând autoritatea pe care o dă Isus pentru a alunga duhurile rele. De asemenea, am asistat, neputincioasă, la boala soţului meu căruia i s-au făcut farmece voodoo. Unul din colaboratorii lui îi râvnea locul de director. Ura lui era vizibilă. El instiga toţi elevii împotriva noastră. Apoi, într-o zi, soţul meu slăbi şi se stinse în aşa hal, încât a trebuit să fie spitalizat apoi repatriat. Revenit acasă, el s-a întremat şi ne-am putut reîntoarce la şcoală. Mai târziu am aflat că acel om făcea farmece cu ajutorul unei păpuşi pe care o înţepa cu ace. Păpuşa reprezenta persoana căreia voia să-i facă rău: îi înfigea ace în locul în care dorea să producă boala. Când avem ocrotirea prin sângele lui Isus, suntem la adăpostul tuturor farmecelor care pot fi făcute împotriva noastră. Sora mea, care a trăit în Haiti, a fost şi ea victima unor vrăjitorii voodoo, din partea unui tânăr care dorea să şi-o facă prietenă. Fiindu-i refuzate avansurile, acel tânăr îi oferi un colier pe care ea îl acceptă. Ea reveni apoi în ţară şi se căsători. Mariajul ei a fost un eşec până în ziua în care L-a aflat pe Isus. Atunci ea a înţeles că trebuia să arunce acel colier. Din acel moment a început refacerea progresivă a căsniciei ei. Mulţi observatori au constatat că ritualuri ale religiei catolice au fost amestecate în ceremonialul voodoo. Astfel sunt contrafăcute lucrările lui Dumnezeu. Noi am auzit vorbindu-se despre “învieri”, dar în ce condiţii erau “înviate” bietele tinere! Ele rămân distruse pe viaţă, căci Satan este distrugătorul. La frontiera cu Beninul, vameşii găsesc adesea în valize organe omeneşti: ficaţi, inimi. Căci şi diavolul organizează sacrificii. Fiul lui Dumnezeu a apărut pentru a nărui lucrările diavolului. Isus este biruitorul! Biruinţa a plătit-o la cruce şi o dă tuturor celor care vor să-L urmeze. Cu Isus poate fi alungat întunericul care ne apasă. Aleluia!

107

ZENUL

Ca şi Yoga, Zenul este o putere a Orientului, care în ultimii zece ani a luat o amploare considerabilă în ţările occidentale. El a fost introdus în Franţa acum cincisprezece ani, de către un japonez, maestrul Deshimaru. În timp ce Yoga îşi are originea în India, Zenul s-a născut în China şi s-a dezvoltat mai cu seamă în Japonia şi în Coreea. Zenul nu este o religie, ci mai degrabă un sistem filozofic derivat din budism şi din taoismul chinez. El se defineşta ca “arta de a vedea în natura propriei fiinţe”. Şi pretinde că “arată calea care duce de la robie la libertate”. Corpul nostru este comparat cu o pilă electrică care deţine o putere misterioasă. Dacă această putere nu este folosită, pila se degradează sau produce reacţii anormale. Scopul Zenului este de a ne salva de la nebunie şi paralizie; el ne ajută să deschidem “un al treilea ochi” spre noi înşine pentru a restabili legătura cu adevărata noastră natură. (Această teorie a celui “de-al treilea ochi” este la baza literaturii tibetane, tradusă şi difuzată în Franţa în colecţia de buzunar “Aventura Misterioasă”). De fapt, este vorba de o formă de meditaţie transcendentală. Maestrul Sawaki o defineşte astfel: “Zazenul nu este un raţionament, nici o teorie, sau o idee. Nu este o cunoaştere care să fie percepută cu creierul, este numai o practică prin care se ajunge la fericire, la pace, la libertate”. “Zen” sau “Zazen” înseamnă “aşezat”. “Adevăratul Zen constă în a se aşeza liniştit în postura corectă. Zazen înseamnă a-ţi aşeza spiritul în repaus, a concentra spiritul şi mentalul… Este de ajuns să respingi ipocrizia, dogmatismul, aroganţa şi să îmbrăţişezi contrariul lor”. (Maestrul Deshimaru). Prin posturi simple, dar foarte studiate, elevul poate rămâne imobil mult timp, controlându-şi perfect respiraţia. Se insistă pe o maximă

108

concentrare asupra propriei persoane, pentru a elimina toate gândurile şi ideile care ne vin în minte, pentru a face vid în noi înşine şi a ne elibera astfel de tot ce ne apasă. Capul ne leagă de cer şi picioarele de pământ. Aceste exerciţii îşi propun realizarea unităţii dintre trup şi spirit şi a ne pune în acord cu cerul şi pământul. Zenul comportă o deschidere cosmică, voind să facă din om “fiul universului”, legătură sacră între pământ şi cer, şi-n acelaşi timp o parte a acestei gigantice alchimii mişcătoare, dar mereu aceeaşi, care este cosmosul. Nişte “emanaţii” trec între polii diferiţi, dar complementari, Yin şi Yang (negativul şi pozitivul: feminin/masculin, femeie/bărbat, pământ/cer), noţiune ce stă la baza acupuncturii (conform capitolului despre acest subiect). Aceste teorii au fost transmise de ''Yi Jing'' (Cartea Mutaţiilor), principalul tratat al înţelepciunii chineze, folosit în Extremul Orient, şi acum în Occident într-o manieră ocultă printr-un sistem de tragere la sorţi a proverbelor conţinute în această carte pentru a călăuzi viaţa noastră. Exerciţiile Zen, oarecum comparabile cu cele din Yoga, ne conduc la o stăpânire de sine pentru a ne cunoaşte mai bine şi a afla semnificaţia vieţii noastre. Pericolul acestei introspecţii, este că acest “al treilea ochi” ne dă puterea de a pătrunde, prin noi înşine, în inconştientul nostru unde sunt “întemniţate formele ocultismului”, după cum afirmă înşişi maeştrii Zenului. Este vorba de o formă de edificare prin sine însuşi. Întrucât noi nu ne putem cunoaşte subconştientul, decât atât cât îngăduie Dumnezeu, prin această practică ajungem să fim manipulaţi de către puteri oculte ce ne duc la o stare de autosuficienţă, care a fost păcatul originar al Evei. Capcana Zenului, este că se declară deschis tuturor, indiferent de religie, când, de fapt, el este o şcoală budistă, un fel de adaptare a budismului hindus la mentalitatea chineză. Numeroase biserici sau comunităţi creştine tradiţionale sau “carismatice” au adoptat Zenul în ultimii ani, cum a făcut o anumită biserică catolică din centrul Parisului şi un centru cultural creştin din cartierul Montparnasse, crezând că se deschid astfel către Extremul Orient fără a vedea confuzia în care se aruncă.

109

Zenul propune o cale spirituală, dar Isus a spus: “Eu sunt calea…” Deci nu pot fi mai multe căi. O creştină care a experimentat Zenul înainte de a se converti, mi-a mărturisit că această introspecţie a sinelui conduce la vid şi neant şi ne poate face să alunecăm puţin câte puţin, spre gânduri sinucigaşe. Japonia, unde Zenul este cel mai dezvoltat, deţine recordul sinuciderilor şi glorifică de altfel această formă de moarte considerând-o onorabilă. Născut acum două mii de ani, Zenul s-a dezvoltat în mănăstirile budiste din China şi a avut o mare influenţă asupra dezvoltării mănăstirilor occidentale din Evul Mediu. De altfel, se regăsesc aceleaşi reguli de renunţare de sine şi de linişte. De aceea, nu este de mirare să aflăm că din ce în ce mai mult, mănăstirile occidentale îşi deschid porţile larg către practicile Zenului, ca acea mănăstire cisterciană din vestul Franţei. Actualmente, se construieşte la Sologne, în centrul Franţei un templu Zen care poate găzdui mii de persoane pentru sesiuni de formare. Pentru a ilustra acest studiu, iată transcrierea scrisorii unui preot, profesor de Zen, adresată elevilor săi: “Dragi prieteni, După cum am spus deja multora, la 30 septembrie plec în Japonia pentru aproape trei luni. Sunt invitat acolo de către organizaţia japoneză a Budismului Zen, în cadrul schimburilor interreligioase, împreună cu alţi călugări şi preoţi catolici din Europa. Acolo vom împărtăşi viaţa lor monahală. Aceasta va fi o ocazie pentru a aprofunda drumul început lângă Gräf Durckheim şi prin aceasta, cred că voi putea să vă ajut mai mult pe calea pe care o urmaţi şi voi. Aşa că, vă părăsesc fără prea multe mustrări de cuget, cu atât mai mult cu cât în diferitele mele activităţi sunt înlocuit de persoane competente. Doresc ca această absenţă să nu fie pentru voi o ocazie de a vă destrăma grupul, ci la întoarcerea mea să vă regăsesc plini de vioiciune…”

110

111

PARTEA A PATRA

MEDICINA ALTERNATIVĂ YOGA

Ea interesează mai degrabă adulţii. La început, ea îşi ia ca suport gimnastica trupului sau relaxarea spiritului. Din ce în ce mai mult, masorii se lansează în această terapeutică. Şi la început, ea nu este rea deloc. Este nevoie să uiţi de grijile vieţii, să te destinzi puţin. Se începe prin “banda transportoare”, care constă în a-ţi fixa spiritul asupra tuturor părţilor corpului pentru a le relaxa, şi plecând de la vârful picioarelor, se derulează uşor “banda” în imaginaţie spunând: ea este la labele picioarelor, la glezne, la gambe, etc., până la cap. Se ajunge prin aceasta la o asemenea relaxare, că poţi să amorţeşti sau să adormi. Acest procedeu se învaţă la pregătirea instructorilor pentru centrele de vacanţă în scopul de a facilita cura de sănătate a copiilor şi de a-i potoli. În general, stagiarii ignoră că acest principiu se bazează pe Yoga. În cartea sa “Nu pentru Yoga”, Maurice Ray explică originea şi baza acestei cure de sănătate, predată în vacanţe. La început, pare inofensivă. Dar puţin câte puţin, practica Yoga

112

constă în a fixa spiritul asupra unui punct dat, astfel că individul ajunge să nu-şi mai simtă trupul. Duhul lui gravitează în sfere necunoscute, şi prin aceasta începe depersonalizarea fiinţei. O creştină catolică căuta în viaţa ei o nouă dimensiune de credinţă pentru a se sustrage vicisitudinilor cotidiene. Ea se îndreptă spre Yoga. La început, era extraordinar, totul nou şi frumos, dar pe măsură ce pătrundea în dedublarea personalităţii sale, pentru a descoperi o alta, ea căpătă o anxietate care i-a pricinuit deja o tentativă de sinucidere. Mai târziu, Dumnezeu a adus-o pe drumul cel bun. Isus a spus: “(…) Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău” (Matei 22:37). Lumea zilelor noastre îşi prostituează gândirea cu dumnezei necunoscuţi. De ce? Omul nu vrea să se pocăiască de păcatele lui. Ori, acesta este singurul drum pentru a afla pacea. Ioan Botezătorul a spus: “Pocăiţi-vă”. Isus a spus: “Pocăiţi-vă” şi mai departe: “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Primul lucru pe care l-am resimţit cu putere atunci când L-am întâlnit pe Isus, a fost pacea. La fel a fost şi cu această prietenă care o luase pe un drum greşit. Yoga este un mijloc folosit de diavol pentru a atrage şi subjuga gândurile oamenilor. Este adevărat, Isus este calea, uşa şi cel care va intra pe ea, va găsi păşuni (Ioan 10:9). Diavolul nu are nimic să ne ofere, decât nişte soluţii momentane, şi aceasta este totul. Experimentaţi acum această întâlnire cu Isus. Mai mult, El vă va trimite Duhul Sfânt, Mângâietorul. În ziua Cincizecimii, oamenii au crezut că ucenicii erau ameţiţi de must. Era o mare bucurie. Diavolul vrea să imite binecuvântările lui Dumnezeu, dar atenţie, falsul costă scump şi nu durează!

113

DINAMICA DE GRUP

Nu de mult, un responsabil al creştinilor carismatici a avut ideea să-şi divizeze grupul, selecţionând câteva cupluri angajate, echilibrate şi cu bunăstare materială. Ei se adunau cu scopul de a realiza o propagare mai eficientă a credinţei lor în regiunea în care locuiau. Până aici totul părea normal, întrucât mai târziu, era prevăzut ca după această perioadă de formare specială, grupul să se reunească integral. Dar, în timpul acestui stagiu special de formare pentru evanghelizare, aceste cupluri au folosit dinamica de grup. Din cauza pericolului pe care-l deţine această metodă, m-am aprofundat mai mult în studiul acesta. O prietenă creştină, psiholog, care în trecut participase la nişte cursuri de dinamică de grup, m-a ajutat să dezvolt acest subiect. Pentru că această terapeutică este din ce în ce mai mult practicată în cercurile creştine neavertizate, am ţinut să o prezint ca o măsură de prevedere pentru credincioşi. Dinamica de grup este o tehnică folosită din ce în ce mai mult în pregătirea educatorilor, a personalului social, a formării de cadre în industrie şi a formării personale. Ea este la modă şi se practică. Kurt Lewin (1890-1942), din Statele Unite, este inventatorul termenului “dinamică de grup”. El a devenit celebru în calitate de părinte în “sensity training” (dezvoltarea sensibilităţii). El a fost promotorul studiului pe grupuri mici. În 1940, împreună cu doi din colaboratorii săi, Lippit şi White, el a demonstrat experimental superioritatea conducerii democratice

114

asupra conducerii autoritare sau a celei de tip “nu te împotrivi”. Lewin a reluat-o cu tradiţia “quakerilor”, primii colonişti englezi creştini care au contribuit la formarea democraţiei americane. Pentru ei, adevărul divin vorbea oamenilor numai prin grupuri constituite frăţeşte şi fără nici o ierarhie. Cu Lewin, dinamica de grup s-a laicizat. Prin urmare, aceste tehnici au fost folosite în sesiuni de formare pentru oameni de afaceri, cadre, lucrători sociali, şi pentru conducerea adunărilor. Până aici, nici un pericol, întrucât aceasta are în vedere grupuri şi familii aşa cum le-a creat Dumnezeu. Dar confuzia este introdusă prin psihanaliza aplicată la viaţa colectivă şi prin psihoterapia grupului de inspiraţie psihanalitică. În aceste sesiuni, atitudinea grupului caută să dovedească şi să facă resimţite nişte reacţii obişnuite de care oamenii nu-şi dădeau seama, nişte “trăiri” pe care ei nu le credeau posibile, şi care-i determină să confrunte toate acestea cu “trăirile” celorlalţi membrii în aceeaşi situaţie. Intervenţia psihanalitică caută să sensibilizeze pe membrii grupului la punerea în joc a fantasmelor. Psihanalistul îşi trage concluziile din atitudinile inconştiente ale participanţilor. Fiecare individ poate lua cunoştinţă de ceea ce înseamnă comportamentul lui şi, în principiu, poate să-l modifice acolo unde întâmpină dificultăţi. Istoric: Savantul american J. L. Moreno, născut la Bucureşti, a studiat medicina şi psihiatria la Viena. El a dezvoltat metodele pentru eliberarea sentimentelor prin “psihodramă”. El a spus lui Freud din care s-a inspirat: “Îi învăţ pe oameni să ia rolul lui Dumnezeu”. Emigrând în Statele Unite în 1935, Moreno predă “terapia grupurilor”. El caută să creeze o nouă ordine universală pe baza unei structuri unificate (sociometrie) a societăţii umane. El a mers aşa de departe cu respingerea personalităţii individuale că a putut spune: “Dacă Dumnezeu ar reveni în lume, El nu ar mai reveni ca persoană, ci ca grup sau comunitate”.

115

Moreno a propagat dinamica de grup nu numai ca o revelaţie, ci ca o nouă religie mondială care se înrudeşte cu filozofia hindusă. Terapia grupurilor se bazează pe aceste două raţionamente, din care unul îi aparţine lui Karl Marx:

- “Omul este produsul societăţii”, iar celălalt lui Ludwig Feuerbach:

- “Omul este fiinţa supremă pentru om”. Psihanalizei individuale freudiene i se substituie psihanaliza grupurilor, care poate elibera sau cel puţin dă iluzia unei “eliberări” de anumite poveri psihice. Astfel dinamica de grup prin caracterul ei totalitar conduce spre o luare de poziţie împotriva oricărei autorităţi: Dumnezeu, Isus, părinţi. Fiecare trebuie eliberat de “eu”-l său pentru a se dărui în întregime şi a face să se nască în sânul grupului sentimentul de “noi”, cu raţionamentele şi acţiunile specifice comunităţii. Participantul trebuie eliberat de propria sa voinţă, pentru a se supune voinţei grupului. El îşi pune forţa la dispoziţia grupului, pentru ca acesta să ajungă la o plinătate de forţă. În schimb, participantul dispune de forţa colectivă. Membrii grupului sunt descoperiţi, dezbrăcaţi complet şi astfel aduşi la cunoaşterea de sine prin diferite mijloace: - explicaţii deschise; - convorbiri, discuţii; - mărturisiri intime. Alături de aceste metode verbale, adesea violente şi zgomotoase, animate de conversaţii şi de critici, se folosesc de asemenea metodele calme şi tăcute: priviri, gesturi, strângeri de mână, atingeri, pipăiri cu ochii închişi. Profitând de obscuritate: îmbrăţişări, sărutări, muzică, jocuri şi dansuri. În grupul “maratoniştii goi”, participanţii ajung chiar să se dezbrace. Astfel, toţi membrii se descoperă: duh, suflet şi trup. Totul este permis pentru a învinge rezistenţele şi complexele

116

dictate de buna cuviinţă. Conştiinţa de sine este biruită de conştiinţa de grup. Din acel moment conştiinţa este legată de spiritul grupului şi de conducător. Persoana a pierdut conştiinţa ei faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul Său, care îi dă omului identitatea personală. Grupul devine Dumnezeu şi Dumnezeu este grupul. Dacă vreunul vrea să devină independent sau autonom, el comite faţă de grup cel mai mare păcat. Când un membru acţionează pe cont propriu, grupul nu mai este omogen. Trebuie deci eliminat elementul perturbator.

Puţin câte puţin, fiecare membru al grupului va ceda de teama de a nu fi respins şi înlăturat de colectivitate. Teama şi rivalitatea sunt cele două forţe care se manifestă pentru conservarea grupului. În acest regim totalitar există o teamă faţă de conducător, care prin comportamentul său, manipulează acceptarea sau respingerea cuiva. Liderul tace până la sfârşit, când apare vreun dezacord, apoi îşi exprimă opinia personală şi puterea, pentru a face grupul să ia hotărârea pe care o vrea el. Astfel, “grupul”, ca urmare a criticilor sale, judecă slăbiciunile membrilor. El îi aduce la o mărturisire şi la o formă de uşurare pe care ei o numesc “convertire”, dar care, din păcate, nu se situează decât la nivelul intelectului, sau al sentimentelor fireşti, ceea ce îi leagă din nou şi mai mult de grup.

Conducătorii de grupuri se adună şi ei în cicluri de formare personală, unde ei primesc deopotrivă, impulsuri şi forţe reînnoite de la superiorii lor.

Aceste tehnici omeneşti au dus la îndepărtarea “Mângâietorului”, a Duhului Sfânt, care învaţă pe orice om (Ioan 14:26). Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu pentru fiecare dintre noi, ca oricine crede în El să nu piară (Ioan 3:16). Isus vorbeşte mereu către o persoană: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…” (Ioan 7:38).

Individul care se ascunde în grup, evită astfel acest cuvânt al Sfântului Pavel, care spune că Dumnezeu ne-a ales mai dinainte pentru faptele bune pe care le-a pregătit să umblăm în ele. Astfel,

117

răspunderea nu o mai poartă individul, ci grupul căruia aparţine el. Adevărata întâlnire cu Cristos la Cruce, exclude asemenea metode de salvare care cad sub blestemul firii. “Blestemat să fie omul care se încrede în om” (Ieremia 17:5).

În felul acesta, membrii grupurilor se găsesc ca într-o stare de hipnoză şi nu mai pot trăi în afara grupului. Când dinamica de grup absoarbe forţele individului şi ale tuturor participanţilor, ea este numită “totalitară”. Ea captează întreg individul. Îl despoaie de toată personalitatea şi răspunderea lui faţă de Dumnezeu.

Pericolul transferului

În aceste metode se stabileşte un transfer între grup şi psihanalist şi un contratransfer de la psihanalist la grup. Acesta este unicul mijloc al psihanalizei. Pericolul acestei discipline constă în faptul că sentimentele negative pot fi vehiculate în grup, iar de aici are loc o punere în mişcare a pozitivului şi negativului, dar nu este dată nici o soluţie de eliberare. Astfel se creează chiar influenţa involuntară a psihanalistului asupra persoanei. De exemplu, pacientul stă rău cu dragostea şi se ataşează de psihanalistul lui. Dacă acesta din urmă nu este cinstit, el îi va face mai degrabă jocul, decât să-şi îndrepte pacientul spre sentimente naturale. În cazul grupului, găsim acelaşi transfer cu terapeutul, ca şi în situaţia psihanalitică în doi. Transferul şi contratransferul reprezintă ansamblul reacţiilor afective şi emoţionale, care au loc între pacient şi psihanalist.

Scriind aceste rânduri, meditez la un caz dureros: “O tânără stabilise relaţii “de iubire” cu psihanalista ei. Când tânăra m-a chemat la telefon, ea mi-a descris nişte scene pornografice care o obsedau. Le făcuse cu psihanalista ei, care, intrată în jocul tinerei fete, îi devenise “prietenă”… În această psihanaliză, tânăra nu a găsit remediu pentru suferinţele ei. Amăgirea a condus-o la nişte practici lesbiene cu psihanalista ei, întrerupând orice revenire către obârşia răului ei şi îndepărtând orice soluţie de vindecare. În cele din urmă, împinsă de vinovăţie, ea îşi puse capăt zilelor în

118

mod tragic”. Eu cred că pentru a fi “psihanalist creştin”, trebuie să fii cu adevărat neprihănit şi eliberat, să fi uitat ambiţiile psihanalizei pentru a lăsa Duhul Sfânt să pătrundă în aceste relaţii după voia Lui.

În rezumat, această teorie aduce individul în faţa anumitor realităţi. Dar adesea aceasta este o pătrundere bruscă în adevăruri trăite la nivelul subconştientului, şi care, venite la suprafaţă deodată, pot fi primite foarte rău. Mai ales dacă subiectul este deja nevrozat. Aceasta poate produce o panică serioasă, care să conducă la nebunie.

Cel mai bun terapeut este Duhul Sfânt. Când El lucrează prin darul cunoaşterii (cuvânt de cunoştinţă), El descoperă problema şi o face să fie urmată de rugăciunea de eliberare care aduce o vindecare completă. “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi'' (Ioan 8:36).

Psihanaliza de grup sau individuală este o pătrundere ocultă în viaţa interioară a unei fiinţe omeneşti. Numai Duhul Sfânt are dreptul să o facă, pentru că El este singurul care poate vindeca perfect de păcat. În aceste manevre psihanalitice, se infiltrează duhuri necurate şi se stabilesc transferuri între pacienţi şi psihanalişti.

Atenţie la amăgirea în care puteţi cădea şi care se oferă cu atâta uşurinţă în aceste vremuri din urmă ca rezolvare aparentă a Cuvântului lui Dumnezeu.

HIPNOTISMUL

Mijloc prin care indivizii sunt supuşi unui somn ocult. Este utilizat ca o “terapie” în afecţiuni ca insomnia şi boala de nervi. Această practică deschide uşa tuturor soiurilor de duhuri rele. Freud folosea hipnoza pentru a-şi face pacienţii să vorbească şi astfel să descopere originea bolii lor. Tot aşa îşi îngrijea şi

119

pacientele isterice, satisfăcându-le el însuşi. Freud era el însuşi un pervertit.

PSIHANALIZA

Unii creştini au recurs la “psihanaliză” al cărei inspirator a fost austriacul Freud. Acest fel de tratament este tot mai mult folosit. Psihiatrii înşişi o fac în mod frecvent. Recent, am discutat cu unul dintre ei, care începuse o serie de şedinţe de psihanaliză. Am întrebat cum decurg acele şedinţe. “Eu sunt cea care vorbeşte - spuse ea - colegul meu nu scoate un cuvânt, mă lasă să-mi golesc mintea”. Nu este nici un punct de plecare în conversaţie, ea poate să înceapă cu orice îi trece prin cap. În felul acesta, psihiatrul ia notă de tot ce se întâmplă cu pacientul, dar nu îi aduce nici o soluţie. Pacientul însă, speră ca în acest fel să-şi regăsească echilibrul de-a lungul anilor. Această metodă de investigaţie psihologică, printr-o introspecţie exagerată deschide poarta tuturor soiurilor de puteri oculte care acţionează în acelaşi timp. Psihanaliza ignoră realitatea păcatului. La oamenii sinceri, această autoanaliză suprimă acţiunea Duhului Sfânt, singurul care poate convinge sufletele de păcat. “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).

Soluţia nu ţine de puterile omului. Numai Dumnezeu descoperă şi vindecă imediat.

120

IRIDIOLOGIA

Cunosc numeroşi creştini şi slujitori ai lui Dumnezeu, care au apelat la un iridiolog binecunoscut din oraşul meu. Acest om pare să fie foarte simpatic. El se interesa chiar de Biblie şi asculta cu atenţie mărturia unei creştine. Dar, vai, în spatele practicilor lui se află Satan. Printr-un prieten care l-a vizitat înainte de convertire, am primit încredinţarea că acest “medic” folosea de asemenea pendulul. Trebuie să fim din ce în ce mai prudenţi înainte de a pune piciorul la vreun terapeut. În ce constă iridiologia (sau diagnosticul ochilor)? Obârşia ei începe în secolul trecut. Un medic maghiar a publicat un “studiu asupra diagnosticării prin ochi”, care constituie fundamentul acestei doctrine. De atunci, multe lucrări tratând despre acest subiect s-au bucurat de o foarte mare publicitate. Multe din ele vorbesc de o “cheie a irisului” şi instituie teoria unei diversităţi de “câmpuri organice” reprezentate în ochi. Din punct de vedere medical, pentru a stabili diagnosticul, un oftalmolog examinează starea corneei, a pupilei, a retinei. Aceste examene pot revela existenţa anumitor maladii ca: diabet, hipertensiune arterială… Diagnosticul prin iris nu este concludent, cu excepţia unor foarte rare cazuri. Nişte medici au vrut să-l verifice, fără vreo părere preconcepută, şi n-au găsit nimic concludent. Deci nu este de mirare că susţinătorii medicinii ştiinţifice îi ignoră pe iridiologi. Examene serioase făcute în spitale, nu au dus la nici un rezultat. Dacă ar fi de ajuns să cercetăm cu lupa profunzimile ochilor, cine şi-ar mai da osteneala să supună bolnavii unor examinări de rutină, adesea lungi şi penibile?

121

Îndărătul acestei pseudo-ştiinţe, vindecătorul lucrează printr-o putere ocultă de clarviziune sau de divinaţie, sau chiar printr-o anumită “iluminare astrală”. Medicul citat mai sus a recurs la ştiinţele orientale antice, şi-a făcut studiile în Orient. Un medic homeopat, scrie că examenul irisului nu se poate face decât direct, cu ajutorul microscopului, sau al lupei, ceea ce suprimă orice posibilitate de influenţă ocultă. Totuşi, trebuie reţinut, că majoritatea acestor “medici” sau vindecători au daruri de “medii”. Deci ei sunt legaţi de diavol. Nişte medici specialişti europeni foarte cunoscuţi au făcut cercetări care i-au condus la respingerea diagnosticurilor acestor “vindecători”, ce descoperă bolile prin iris; numai câteva afecţiuni au o repercusiune asupra organului vizual. Ce pretinde iridiologia?

1. Că fiecare “câmp” al irisului este în legătură cu un anumit organ.

2. Că semne particulare apar la suprafaţa irisului când un organ sau altul este bolnav.

Ori, în cursul diverselor boli, au fost efectuate pe pacienţi multe controale şi nici un “semn” nu a apărut în câmpul irisului.

Dintr-un grup mare de persoane care au fost considerate de către iridiologi a fi atinse de aceeaşi boală, în realitate era afectat doar un mic număr. Pe de altă parte, “semnul urechii” nu exista la mulţi surdo-muţi examinaţi, şi nici “semnul epilepsiei”, cercetat în o sută de cazuri. Iridiologia declară că poate stabili diagnosticul şi pentru animale. Dar şi aici, la fel ca în celelalte cazuri, diagnosticele puse au fost greşite. Au avut loc procese. La începutul secolului, un pastor a fost condamnat pentru că a provocat moartea unui tânăr brutar, printr-un tratament greşit de apendicită. Numeroşi medici au asistat la acest proces. I s-a dat pastorului ocazia să demonstreze

122

eficacitatea artei sale în douăzeci de cazuri diferite. A fost un eşec total. În concluzie, s-a dovedit că iridiologia este lipsită de fundament ştiinţific. Atunci, ce este de spus despre această pseudo-ştiinţă? Originea ei trebuie căutată în altă parte. Putem spune că această practică este pur şi simplu de origine ocultă. Este o formă de vrăjitorie deghizată în ştiinţă medicală, înrudită cu astrologia, cu divinaţia, etc. Ochiul devine suportul prezicerii, ca şi globul de cristal. În final, iată mărturia unui prieten: “Era în anul 1973. Sufeream de sciatică. Aveam 25 de ani. Cu o zi înainte mă simţeam bine, apoi ziua următoare eram pradă durerii. Alerg la medici, mi se face tratament cu raze X. Asta nu duce la nimic altceva decât la grămezi de medicamente de luat. Medicina nu mă vindecă, de ce să nu merg la un vindecător? Mă informez, iau hotărârea să merg să găsesc unul şi să aştept de la el tămăduirea întregului meu trup. Soseşte ziua primei vizite. Sunt invitat într-un fel de birou şi fără a mă întreba despre boala mea, vindecătorul purcede la ascultare. Îmi face un fel de radiografie a ochiului cu o “lupă”. Examinând ochiul drept şi ochiul stâng, el ştie deja de ce sufăr. Fără să-i fi spus un cuvânt, el îmi declară că am sciatică. Apoi mă introduce într-o încăpere, unde se mai află zece persoane, mă culcă şi prin haine, îmi înfige în piele un mare număr de ace de aur şi de argint. Supliciul durează o oră. O oră în care se aud urlând ceilalţi pacienţi, sau văd feţe resemnate, plătind prin durerea de azi vindecarea de mâine. “Vindecare”: sperăm, dar îndrăznim să şi credem? După ce a trecut încercarea, ne scoatem singuri acele, apoi trecem în birou să-l plătim pe vindecător şi să stabilim altă vizită. Prima şedinţă m-a epuizat complet. Sunt scuturat din toate părţile: speranţa vindecării face loc la ceva mai rău. Dar eu continui “tratamentul” şi a doua şedinţă îmi aduce o uşurare, dar pentru cât timp? O lună, o săptămână, sau doar o oră? Vizitele se răresc din lună în lună. Sciatica a dispărut, dar eu, cum să spun,

123

mă simt mereu împins să-l văd pe vindecător, ca şi cum o forţă mai puternică decât voinţa mea, acţiona în mine, obligându-mă să mă întorc în fiecare lună să-l văd. Un angrenaj? Da, căruia nu-i pot scăpa. Aşadar, în mod regulat, revin să-l văd pe vindecător. Trec cinci şedinţe, dar în a şasea lună, sciatica revine cu dureri mari, la fel de puternică şi dureroasă ca la început. Pe lângă sciatică, resimt o paralizie pe tot spatele, care mă împiedică să car greutăţi. Totuşi, munca mea mă obligă să port sarcini grele şi mă văd repede incapabil de a o continua. Străpuns de dureri, scârbit de tot, neavând nici o soluţie de care să mă agăţ, îmi pun întrebarea:”'Pentru ce mai trăiesc, pentru ce să sufăr o viaţă întreagă?” Şi atunci îmi vine în minte: ar fi mai bine să sfârşesc cu toate. În acel moment mi-am amintit de Dumnezeu, despre care mi s-a vorbit în copilărie. Până atunci nu I-am dat nici un fel de atenţie. De ce aş fi făcut-o? Eu îmi trăiam tinereţea fără nici o problemă. Dar în ziua aceea, mi-am amintit de acest Dumnezeu şi m-am hotărât să mă întorc spre El, ca spre ultima mea nădejde. Singur în camera mea, am strigat:”'Doamne, dacă Tu exişti, de ce toate aceste lucruri pe pământ? De ce?” Dar nici un răspuns! Oare a auzit Dumnezeu chemarea mea? Nu este El Dumnezeul Viu şi Adevărat? A doua zi mă scol cu dorinţa puternică de a cumpăra o Biblie, cartea lui Dumnezeu. Ies din librărie cu o Biblie şi cu o altă carte intitulată “Iubire nemărginită”. Este povestea unei femei care are numeroase experienţe cu Dumnezeu. După ce citesc câteva rânduri, îmi dau seama că la baza tuturor transformărilor operate în viaţa ei este Isus. Câteva pagini mai încolo, un capitol: “Iertarea”. Îmi văd imediat starea de păcat şi înţeleg minunata persoană a Domnului Isus şi iertarea pe care o dă. Mă umilesc înaintea Lui din toată inima şi Îi cer iertare pentru că am mers la un vindecător, făcând un lucru care este condamnat în Biblie. Îi cer să-mi vină în ajutor şi să-mi călăuzească sărmana viaţă. Ce s-a petrecut apoi? Îndată iubirea, bucuria şi pacea mi-au invadat inima, şi astfel am descoperit realitatea existenţei lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

124

Câteva zile mai târziu, invitat de cineva, asist la o adunare în care se vorbeşte de Isus şi de minunile pe care le-a săvârşit, vindecând bolnavii care se apropiau de El. Crezând că Dumnezeu mă poate vindeca, cer să se roage pentru mine. Astăzi sunt vindecat de toate durerile, de sciatică, de paralizia spatelui. Mi-am reluat munca, car greutăţi ca înainte, am reluat sportul. Vindecarea mea durează de mai mulţi ani. Sunt vindecat, dar mai mult, Isus a intrat în viaţa mea. Pentru mine, aceasta este vindecarea trupului şi a sufletului''.

RADIESTEZIA

Pendulul şi bagheta magică… Pendulul este alcătuit dintr-o greutate atârnată de un lanţ, de un fir de aţă sau de un fir de păr. El poate fi o bilă de fildeş, aramă, plumb, sticlă, lemn, piatră. Ţinut de radiestezist sau de o altă persoană, pendulul oscilează “sub influenţa radiaţiilor terestre”. La prima vedere, pare că acest procedeu este ştiinţific. Radiesteziştii se servesc de pendul pentru a stabili tot felul de lucruri şi locuri: aflarea pânzelor freatice, a obiectelor pierdute sau ascunse etc. Cu ajutorul pendulului unii vindecători depistează şi tratamentul medical pentru vreun bolnav. Radiestezia este un suport diabolic pentru a împinge mai adânc sufletele în ocultism. Aveam în casa noastră ca menajeră o creştină cumsecade, în vârstă, dar foarte iute. Era o femeie de la ţară, încă viguroasă şi muncitoare. Totuşi ea era foarte agitată mai ales noaptea. Mai mult, de la un timp resimţeam o tristeţe, care nu se justifica prin nici o problemă personală sau de serviciu. Aşa că m-am hotărât să vin înaintea Domnului cu o zi de post. Şi Dumnezeu mi-a descoperit un lucru ascuns. Ceasul aşezat pe frigider şi la care ea ţinea aşa de mult, servise drept pendul. Mi-am permis să verific această descoperire, întrebându-mă dacă ea nu era rodul

125

imaginaţiei mele. Dar gândul respectiv se impunea duhului meu cu convingere. În fiecare seară, înainte de a merge la culcare, aveam un moment de rugăciune împreună şi aceeaşi indicaţie îmi revenea în duh. Luându-mi inima în dinţi, i-am spus tot. Atunci a apucat-o o furie oarbă şi mi-a declarat că nu era adevărat; totuşi, cu cât ea nega, cu atât Duhul lui Dumnezeu îmi confirma contrariul. Diavolul îşi ascunde întotdeauna lucrările. Când nega, ea părea sinceră, un fel de manta de religiozitate îi ascundea adevărul. Am plecat urându-i noapte bună şi asigurând-o că Dumnezeu, care este lumină, va şti să-i vorbească, de vreme ce-mi spusese ce era cu ceasul ei. A doua zi, la micul dejun, ea mi-a mărturisit că realmente Dumnezeu îi amintise de acest obiect, cu care altădată testa dacă ouăle clocite erau bune sau rele şi dacă puiul era mascul sau femelă. Nu-i mai rămânea decât să distrugă acest instrument. Cu toate acestea, ea ţinea la el; acest ceas care aparţinuse soţului ei îi amintea de momentele convieţuirii lor. Duhul Sfânt nu face sentimentalisme. În Faptele Apostolilor ni se spune că: “Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor… Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului” (Fapte 19:18-20). Prietena noastră a spart ceasul-pendul cu lovituri grele de ciocan. Apoi şi-a amintit că ţinea în casă nişte cârpe folosite de vindecători. Ea plecă, arse tot şi reveni strălucind de bucurie. Atunci a avut şi experienţa botezului cu Duhul Sfânt. Regimuri şi alimente alese de pendul Îmi amintesc de conversaţia pe care am avut-o la un seminar din Nancy, cu un creştin foarte simpatic. Soţia lui era ca şi mine armeancă. El mi-a explicat neînţelegerea spirituală care domnea între el şi soţie, în ciuda credinţei lor comune şi a consacrării lor lui Dumnezeu. Fiecare îşi urma calea separat.

126

Apoi, el a adăugat că din pricina îngrăşării, soţia lui urma un regim alimentar recomandat de revista “Vie Claire”. Nu mi s-a părut atunci că acest fapt ar putea fi cauza blocajului spiritual al acestui cuplu. Dar acest bărbat cercetă şi ceru redactorului revistei “Vie Claire” să-i spună care era poziţia lui în privinţa regimurilor stabilite cu ajutorul pendulului şi a folosirii acestuia pentru alimente (a vedea la sfârşitul acestui capitol fotocopia răspunsului). Atunci, soţia lui a înţeles clar incompatibilitatea dintre credinţa ei şi regimul alimentar stabilit de pendul. După ce au pus la punct aceasta înaintea lui Dumnezeu, cuplul lor şi-a recăpătat armonia pe temelia credinţei. Recent, ne aflam în Elveţia la o misiune evanghelică. La începutul adunării, Duhul Sfânt mi-a făcut cunoscut prin darul de descoperire că cineva din sală urmează un regim stabilit cu ajutorul pendulului. Aş vrea să mă rog pentru ea, am spus. Nici un răspuns. A doua zi, o tânără s-a prezentat la rugăciunea de eliberare, subliniind că ea era persoana desemnată în ajun de Duhul Sfânt. Domnul a înlăturat îndată această influenţă diabolică, care îi cauzase un mare dezechilibru. Eu nu sunt împotriva alimentelor şi produselor ecologice (cultivate fără îngrăşăminte chimice). Îmi place o alimentaţie sănătoasă, cât mai puţin sofisticată, de asemenea folosesc ceaiuri. Dumnezeu ne-a dăruit natura pentru nevoile noastre fizice. Dar este la latitudinea noastră o alegere înţeleaptă şi judicioasă.

Domnului J-M M … P…, 20 decembrie 1979

Domnule, Am primit scrisoarea dumneavoastră din data de 5 decembrie şi vă mulţumim pentru ea. Acum câţiva ani, am inserat în coloanele noastre, diferite articole despre radiestezie.

127

Dacă ştii să-l foloseşti, pendulul este mijlocul cel mai sigur şi mai rapid pentru a deosebi un aliment bun de unul rău. El te ajută să afli care sunt carenţele minerale ale unei persoane, etc. În orice caz, noi vă aducem la cunoştinţă că Centrul de Difuzare a Cărţii a pus în vânzare la preţul de 46,00 F, “Ghidul radiesteziei”, de Michel Moine, pentru toate magazinele ce aparţin de “Vie Claire”. Vă rugăm domnule, să primiţi expresia celor mai distinse sentimente. H.- Ch. G…

HOMEOPATIA

Este incontestabil că homeopatia îşi datorează succesul

crescând faţă de bolnavi, faptului că ea se prezintă ca o “medicină personalizată”, ştiinţifică, cu un remediu individual şi natural. Auzim adesea vorbindu-se despre bolnavi care aleargă de la un medic la altul fără a găsi un ajutor real. Confruntaţi cu o medicină tehnică, impersonală, care nu prea are timp de ei, pacienţii sunt atraşi de medicul homeopat. Acesta se interesează îndelung de bolnav şi îl vindecă cu medicamente “adaptate” la persoana sa. Din grecescul “homoios” = analogie şi “pathos” = durere, homeopatia se defineşte ca un sistem terapeutic care constă în tratarea bolnavilor cu ajutorul agenţilor care determină o afecţiune analogă celei pe care vor să o combată. Origine: Întemeietorul ei se numeşte Hahnemann, este născut în 1755 la Meissen (Germania). Student merituos, el face studiile de medicină la Leipzig, Viena şi Erlangen. Se căsătoreşte cu fiica

128

unui farmacist, dar eşuează în cariera de medic şi familia sa cu unsprezece copii trăieşte în mizerie. Pentru a-şi întreţine familia, el traduce lucrări ştiinţifice şi face experienţe pe el însuşi. Constată că chinina produce acelaşi efect ca malaria, boală pe care această substanţă o vindecă. El conchide prin definirea unei legi: “Cei care se aseamănă sunt vindecaţi cu lucruri asemănătoare” şi atacă medicina oficială care comite multe erori prin tratamente agresive şi printr-un repertoriu restrâns: opiu, purgative, luări de sânge. Doctrină şi metodă: “Medicamentul care poate vindeca un bolnav este cel care, experimentat în doză ponderală pe omul sănătos, produce la acesta fenomene şi tulburări asemănătoare celor observate la pacient. De exemplu, la un bolnav atins de vărsături, se va da o substanţă mult diluată caracterizată prin efectul ei vomitiv asupra unui subiect sănătos. Toate medicamentele homeopatice vindecă bolile ale căror simptome se aseamănă cel mai mult cu ale lor…” Toate substanţele folosite (de origine vegetală, minerală, organică sau animală) sunt pregătite prin diluare succesivă, fie la scara zecimală (o picătură de produs activ pentru 9 picături de diluant), fie la scară centezimală (o picătură pentru 99). Când această substanţă este supusă mai multor diluări până la 30(!), în pilulă sau în lichidul absorbit nu mai există nici un fel de substanţă activă. Această probă matematică nu deranjează nicidecum pe medicii homeopaţi: conform doctrinei lor, cu cât substanţa este mai diluată, cu atât ea este mai activă! De ce? Pentru că nu este vorba de o simplă potenţializare, ci de o procedură numită “dinamizare” sau potenţializare prin agitări repetate după fiecare diluare. Aceste şocuri, permit captarea şi fixarea în soluţie a unei forţe invizibile, “esenţa imaterială”. Succesele homeopatiei sunt similare celor obţinute prin placebo (medicament fără nici o substanţă activă). Profesorul G. Kuschinski, farmacolog german, spune: “Putem admite

129

substanţele homeopatice doar ca sugestie, întrucât ele nu posedă nici efect principal, nici efect secundar”. Practica medicală: Homeopatia nu cercetează cauza organică a bolii, leziunea unei părţi a corpului. Ea încearcă să găsească un remediu care corespunde exact pacientului. Diagnosticul şi alegerea tratamentului se fac pe baza descrierii pe care o face acesta despre boala sa şi prin examenul medical pe care îl face practicianul (ca analiza sângelui, radiografiile), dar mai ales în funcţie de “terenul” fiecărui pacient. În acest fel va fi luat sub îngrijire pacientul – “Pentru a reechilibra ceea ce este defect în el”. Homeopatul recurge la un interogatoriu amănunţit care va avea în vedere chiar comportamentul din viaţa particulară a pacientului. Se examinează morfologia (clasificarea indivizilor după tipul lor fizic - înalt, solid, subţire, îndesat…), caracterul, temperamentul şi obiceiurile lor. Se folosesc grafologia, iridiologia, tema astrologică (calculată în funcţie de data şi locul naşterii)… Clasificarea bolilor este foarte fantezistă şi ignoră total descoperirile microbiologice şi biochimice recente. Ea este făcută după simptomele cunoscute la începutul secolului al XIX-lea, când scabia era cauza fundamentală a bolilor. Apoi vin bolile venerice (caracterizate de homeopatie prin leziuni cronice ale pielii, oaselor, articulaţiilor şi deopotrivă mentale în care ereditatea şi alcoolismul ar juca un rol important!). Tuberculoza şi cancerul formează ultimele două grupe şi au fost adăugate ulterior. Perspective: Homeopatia utilizează o varietate de aproape o mie de preparate, dintre care un mare număr au fost descoperite cu ajutorul pendulului. Există chiar grupuri de cercetare care lucrează în şedinţe de spiritism, folosindu-se de mediumi. Aceste fapte nu surprind câtuşi de puţin: vocabularul lui Hahnemann este ezoteric, ideile sunt impregnate de filozofii orientale ca hinduismul.

130

Noţiunea de panteism care predomină aici pretinde că Dumnezeu este pretutindeni, în fiecare om, fiecare animal, plantă, celulă. Dumnezeu ar fi chiar în medicamentul homeopatic. “Numai remediul cunoaşte bolnavul. El îl cunoaşte mai bine decât medicul, mai bine decât se cunoaşte pacientul pe sine. El ştie unde se află sursa dezordinii, el cunoaşte mijlocul de a ajunge acolo. Nici bolnavul, nici medicul nu au atâta înţelepciune şi ştiinţă”. Homeopatia este înrudită cu acupunctura, iridiologia şi radiestezia. Desigur există şi practicieni cinstiţi, dar influenţa ocultă, deghizată a homeopatiei atribuie vindecarea unor substanţe dinamizate, adică încărcate de forţe oculte. Tratamentul homeopatic este rodul filozofiei şi al religiei hinduse, panteiste şi ezoterice. O prietenă creştină s-a dus la un homeopat, care i-a cerut în afară de nume, adresă şi data naşterii, şi o fotografie. Mai târziu, ea a solicitat o vizită şi pentru fiul ei: aceeaşi cerere. De ce o fotografie a fiului? Aici ea s-a lămurit, căci informându-se mai mult, a aflat că respectivul medic homeopat se folosea de pendul pentru a afla diagnosticul şi remediile pacienţilor lui. Ca urmare, acea prietenă a suferit serioase tulburări în trup, care au influenţat negativ chiar credinţa ei. Aş vrea să precizez totuşi că nu toţi homeopaţii folosesc pendulul: cunosc cazuri. Dar unii (aceştia sunt cei mai mulţi) folosesc pendulul şi cunosc şi din aceştia. Atunci, aflându-ne în dubiu, mai bine să nu-i mai frecventăm.

ACUPUNCTURA

Recent se putea citi într-un ziar local că “nişte înţepături de ace au salvat viaţa Brigittei. Chirurgii pregăteau deja instrumentele, când un om cu mâini de aur, dr. K. a folosit acele sale fine… Respectivul dr. K. a făcut ce era necesar pentru ca

131

schiorul profesionist, Brigitte Glur, să poată intra în sezonul olimpic fără probleme, după o lungă perioadă de mari suferinţe”. Poate oare această medicină miracol, acupunctura, să aducă o licărire de speranţă şi celor care suferă de maladii cronice, de reumatism şi de migrene? Pot aceştia să meargă “în pelerinaj” la un practician în acupunctură? Este aceasta o metodă ştiinţifică, sau un rit importat din Orient? Rădăcini orientale

Acupunctura (din latinul “acus” = ac şi “punctura”= înţepătură; numele ei chinezesc “şen-şin” înseamnă “ac” şi “căldură”) a fost folosită de către medicina chineză, una din cele mai vechi ale lumii, cu aproape 3 000 de ani î.Cr. Timp de secole, ea a fost strâns legată de religia astrologică a chinezilor. Această terapie merge desigur până la “şamanii” spiritişti care încercau să alunge “demonii de boală” înfigând ace. Mai târziu, oamenii de ştiinţă au abandonat această teorie a duhurilor, integrând acupunctura în teoria despre astrologie ca şi în religia taoistă. Taoismul îşi are obârşia în legendarul filozof Lao-Tzi şi include o largă panoplie de elemente de magie, divinaţie şi alchimie. Un specialist în cultura chineză şi fost director la “Misiunea în interiorul Chinei”, dl. Leslie Lyall scrie: “Termenul tao, care în traducerea Sfântului Ioan a primit numele de “cale”, nu înseamnă nimic altceva decât calea universului. “Tao” este principiul primordial cel mai important, aşezat chiar mai presus de Dumnezeu. Dar el are două feţe: “Yin” şi “Yang”. Aceşti opuşi universali negativi şi pozitivi ar controla energia care există în întreaga natură. Dar, contrar învăţăturii Bibliei, aceşti opuşi formează un tot unitar. Dumnezeu şi răul ar avea aceeaşi origine!!! Cât timp este menţinut echilibrul între “Yin” şi “Yang”, omul este sănătos. Dacă între acestea există dezechilibru, forţa venind din lumea cosmică nu poate circula liber şi omul se îmbolnăveşte!

Astfel acupunctura se bazează pe două afirmaţii:

132

- existenţa unei “energii vitale” sau “Ki”; - prezenţa “meridianelor”, canale sau linii invizibile sub piele,

care ar comunica această energie misterioasă la toate mădularele trupului. Ritmul în care această energie vitală ar circula în trup, este de 24 de ore prin cele 14 meridiane, dintre care 12 meridiane sunt simetrice şi servesc specialistului în acupunctură ca bază pentru punerea diagnosticului.

Când acesta aplică acele de aur, argint sau de oţel pe diferitele părţi ale trupului, el săvârşeşte o operă de eliberare: armonia cu lumea cosmică este restabilită şi omul îşi recapătă sănătatea.

Acupunctura în Occident

De la vizita preşedintelui Nixon în China, în 1972, acupunctura a devenit foarte populară în Occident. Medicii europeni şi americani au plecat în China să observe metodele terapeutice ale acupuncturii şi să înveţe bazele ei la cursuri intensive. Mulţi au urmat doar un seminar de un week-end sau de o săptămână, pentru a practica apoi această terapie aşa de rentabilă (nu este greu să câştigi nişte sume bunicele pentru un minim de îngrijiri date). Lista maladiilor care pot fi tratate prin acupunctură este foarte lungă, cu atât mai mult cu cât ea se referă mai ales la maladiile cronice sau psihosomatice care se manifestă prin tot felul de dureri: reumatisme, tulburări ale stomacului şi intestinului, insomnii, alergii, depresii, angoase…

Mulţi specialişti în acupunctură îşi supraestimează capacităţile şi invită în cabinetele lor chiar pacienţi atinşi de infirmităţi ca paraplegie, surditate… Succesele terapeutice sunt slabe (un sfert din cazurile tratate); dar trecând sub tăcere eşecurile lor, ei se fălesc doar cu succesele.

Acupunctura se foloseşte de asemenea ca adaos la narcoză. Inducţia anesteziei se face normal cu ajutorul medicamentelor, după care sunt plantate mai multe ace, care se leagă la un stimulator electronic. Se fac economii, dar sunt şi riscuri: ca cel de a vedea pacientul sculându-se în timpul intervenţiei şi semnele

133

vitale (tensiunea arterială şi pulsul) urcându-se la un nivel periculos. Majoritatea medicilor anestezişti rămân foarte sceptici în privinţa acestei metode.

Mod de acţiune necunoscut

În ultimii cincisprezece ani, oamenii de ştiinţă au făcut cercetări asupra modului de acţiune în anestezie, dar ei n-au putut ajunge la un acord. Cum se explică atunci succesele acestei terapeutici la un sfert din subiecţii trataţi? Unii spun că ele se datorează stimulării sistemului nervos. Alţii spun că este secretat de un hormon cu efect sedativ (endorfina) şi acţionează asupra creierului. Iar alţii cred că este vorba de o modificare în transmiterea durerii prin măduva spinării… Totuşi, nici una din ipoteze nu a putut fi verificată. Un singur fapt este sigur: chiar în China, doar 5-10% dintre narcoze mai sunt tratate prin acupunctură!

Nu sunt dovezi nici despre existenţa “meridianelor”. Desigur practicienii acupuncturii aduc mereu dovezi pseudo-ştiin-ţifice, dar cel mai adesea acestea sunt observaţii izolate care nu se confirmă când experienţa se repetă.

După aceste diferite indicii, este cert că modul de acţiune al acupuncturii nu se situează în lumea materială, ci la un nivel spiritual. Lipsa de dovezi a adepţilor acupuncturii creează un teren fertil pentru tot felul de explicaţii de natură ocultă. Nu se poate nega influenţa puternică a sugestiei şi a hipnozei în acupunctură, după cum au arătat cercetările făcute de medici eminenţi din diferite ţări. Poporul chinez a fost dintotdeauna foarte superstiţios. Cultul strămoşilor inspirat de concepţiile spiritiste, conduce la superstiţie şi vrăjitorie. Ca atare, puterile oculte domină poporul chinez, ceea ce explică de ce mulţi dintre ei acceptă practicarea acupuncturii şi au încredere atît de mare în această metodă.

Datorită acestei încrederi, a simplicităţii şi a costului redus al acestei metode, Mao Tzedun a reabilitat-o (Cian Kai-Şi voise mai înainte să promoveze medicina occidentală).

134

Dr. Wall, american, descrie experienţele lui în China în două articole apărute în revista “New Scientist”: “Pacienţii care sunt operaţi sub narcoză-acupunctură se încred pe deplin în această metodă şi în prealabil ei s-au supus zile întregi, chiar săptămâni unui antrenament psihic foarte puternic. Medicii acestor spitale vorbesc despre efectele spirituale ale acupuncturii pentru a explica efectele ei”.

Dr. Hiroshi Motoyanna, japonez, interesat de psihologia religiilor, vorbind despre inserţia acelor, afirmă că: “ele sunt puncte de contact între medicina occidentală, medicina chineză şi yoga hindusă”. El stabileşte o relaţie între meridianele acupuncturii şi presupusele canale de energie care există şi în yoga. Ceea ce se realizează în yoga cu ajutorul meditaţiei, este eliberat în acupunctură prin inserţia acelor.

Dr. Dike, american, scrie: “Medicul care practică acupunctura consideră viaţa fiecăruia din pacienţii lui ca o parte integrantă a universului. Scopul unic nu este sănătatea pacientului: grija lui este de a restabili în acelaşi timp echilibrul universului. Vârful fin al fiecărui ac este purtătorul unei misiuni universale”.

Practicienii în acupunctură, că le place sau nu, sunt purtători ai filozofiei orientale. Experienţa ne arată că indivizii care se supun acestor tratamente se expun unor puteri oculte, şi suferă modificări ale conştiinţei. Ei sunt manipulaţi spiritual şi în general sfârşesc prin a avea o concepţie ocultă despre lume, sau prin a se lăsa angrenaţi în practici legate de mistica orientală.

Auriculoterapie

Este acupunctura în miniatură! Terapia se concentrează asupra urechii, care este împărţită în zone ce corespund fiecare unui anumit organ. Comunicarea între ele rămâne de domeniul probabilităţilor ca şi succesele terapeutice.

135

CHIRURGUL DIN LUMEA CEALALTĂ

- Răposatul dr. Lang -

Acesta este titlul unui articol apărut într-unul din cotidienele noastre franceze, care vă va spune mai mult despre subiect: Chirurgul din lumea cealaltă!

Din lumea cealaltă, un chirurg englez, mort în 1937, vă poate vindeca de cancer. El se numeşte William Lang. Pentru a opera pe pământ, el se serveşte de un “mediu”, un fost pompier. “Acest soldat al focului se numeşte Georges Chapman. Astăzi el a devenit un vindecător cunoscut în lumea întreagă. Dar de fapt, nu el este cel care punând mâinile pe pacienţi îi eliberează de groaznicele lor boli. De îndată ce se află în faţa unui bolnav, Chapman este complet deposedat de personalitatea lui şi intră în transă. Doctorul Lang se infiltrează în trupul lui, îi dirijează mâinile, vorbeşte prin gura lui.

Un avocat celebru din Los Angeles, Morton B. Jackson, explică cum vindecă doctorul Lang bolile prin intermediul lui Georges Chapman. Avocatul, suferind de spondilită (un fel de artrită), a fost aşezat pe o masă de operaţie. Doctorul Lang, alias Chapman, s-a dedat atunci unor practici ciudate deasupra corpului său. Din când în când, Jackson simţea degetele lui Chapman aşezându-se pe spatele lui, el le auzea de asemenea pocnind. Chapman dădea instrucţiuni unor asistenţi nevăzuţi… După o jumătate de oră, prin presiunea degetelor, Chapman a extras un lichid albicios din coloana vertebrală a lui

136

Jackson. Câteva zile mai târziu, celebrul avocat era vindecat. Dar de ce spiritul lui Lang mai vine să viziteze pământul?”

Cu ocazia unui seminar de la Nice, o telespectatoare mi-a încredinţat problema fratelui ei, care o împovăra sufleteşte. Grav bolnav, el s-a dus “la un chirurg mort în 1937, doctorul Lang”, care operează prin intermediul doamnei Eliana Iovanovici pentru ţările francofone! Nenorocitul nu ştia că va trăi cea mai îngrozitoare spaimă din viaţa lui. În faţa doamnei Iovanovici, care intră în transă pentru a comunica cu defunctul chirurg Lang, el a crezut că moare de frică, în aşa măsură era prezentă puterea întunericului. În urma acestui şoc trăit, bolnavul a căpătat o puternică depresie nervoasă. Am considerat necesar să menţionez această practică de vindecare cu scopul de a preveni şi cruţa pe cel care ar putea deveni victima ei. Iar dacă vreunul a apelat la această practică, să se căiască şi să se întoarcă spre “Iehova rafa” (,,Domnul care vindecă”). După acea intervenţie diabolică, fratele respectivei prietene a avut tentative de sinucidere. Şi nu este de mirare!

SOFROLOGIA

Introducere în hipnoză Majoritatea tehnicilor de relaxare actuale au fost, mai mult sau mai puţin direct, inspirate de hipnoză. Hipnoza are o istorie lungă. Freud a studiat-o înainte de a inventa psihanaliza. J. H. Schultz a studiat hipnoza şi sugestia pentru a pune la punct instruirea autogenă (tehnică de relaxare). Hipnoza s-a eliberat cu greu din originile ei care se cufundă în magie. Cu toate acestea, în Argentina, în 1959, Federaţia latino-americană de hipnoză clinică îi acordă o garanţie medicală. Sofrologia se va stabili câţiva ani mai târziu. Din cele mai vechi timpuri, vrăjitorii de pe toate

137

continentele au folosit plantele medicinale şi puterea sugestiei pentru a vindeca. Istoria hipnozei umane debutează cu Frantz-Anton Mesmer (1734-1815) care îşi exersează de timpuriu talentul de vrăjitor. El intră la iezuiţi pentru a studia teologia, şi în 1759 devine doctor în filozofie. Studiază în ascuns astrologia, alchimia şi ocultismul. Apoi obţine doctoratul în medicină la Universitatea din Viena. În teza sa, el introduce noţiunea de magnetism animal. Deschide cu succes un cabinet şi, împreună cu prietenul său Mozart, se afiliază unei loji masonice. În acea perioadă începe să aplice magnetismul la pacienţii săi; vindecă o tânără pianistă, atinsă de orbire şi şi-o face amantă. Fuge la Paris din cauza scandalului. Aici ţine şedinţe colective la care foloseşte un hârdău umplut cu apă magnetizată. El obţine rezultate bune în cazul bolnavelor de isterie care intrau în convulsii. Ludovic al XVI-lea a numit o comisie ştiinţifică care a concluzionat că în vindecările lui imaginaţia era esenţială şi a negat magnetismul animal. Mesmer a găsit mulţi imitatori. Hipnoza s-a desprins de magie, punându-şi bazele psihofiziologice prin studierea stărilor de somn şi de veghe. Totuşi dezvoltarea psihanalizei şi a chimioterapiei şi aplicarea lor în psihiatrie, a făcut ca hipnoza să cunoască un declin până în 1960.

Efectele hipnozei În practica hipnozei, pacientul este sugestionat de către vocea şi privirea “medicului”. Reţinem că atunci când starea de hipnoză se adânceşte, subiectul rămâne în contact cu hipnotizatorul şi răspunde la întrebările lui, iar raţiunea nu se mai poate opune comenzilor hipnotizatorului. Cu toate acestea, el nu poate porunci acţiuni care contravin conştiinţei morale a subiectului, dacă conştiinţa acestuia este destul de puternică. Hipnotizatorul poate comanda subiectului gesturi foarte complexe, îi poate sugera halucinaţii, şi de asemenea acţiuni pe care el să le împlinească la un moment stabilit, după ce a fost trezit!

138

Freud voia să folosească hipnoza pentru pacientele isterice, dar a renunţat la aceasta, pentru că predecesorul său, Breuer, avusese probleme: o tânără pacientă manifestase un “transfer amoros” prea violent, care l-a determinat să înceteze tratamentul. Spre deosebire de acesta, îl vedem pe Mesmer provocând pur şi simplu transe. Există aici un fenomen demonic, care se produce sub influenţa unei seducţii oculte. Studiu asupra sofrologiei

Alfonso Caceydo, fondatorul ei, spune: “Aceasta este o nouă ştiinţă sau o şcoală ştiinţifică, întemeiată la Madrid, în 1960… Ea studiază conştiinţa umană, plecând de la noi concepţii - cercetează structurile şi posibilităţile ei, dar şi modificările produse prin metode chimice, fizice şi psihice pentru folosirea ei în medicină”. Filozofia sofrologiei este un umanism universalist şi transcendent. Omul evoluează în univers şi acest univers nu se concepe fără Dumnezeu. Termenul de “sofrologie” înseamnă: studiul armoniei conştiinţei. Această ştiinţă constă în a cunoaşte metodele şi aplicaţiile terapeutice ale fenomenelor numite altădată hipnotice, şi a diferitelor tehnici de relaxare.

Alfonso Caceydo se căsătoreşte cu o tânără din Lille care îl familiarizează cu Yoga. El merge în Extremul Orient şi se pătrunde de metodele yoghine ale preoţilor tibetani şi ale budismului zen. El este foarte influenţat de concentrarea practicată de către budişti. Anumite aspecte ale acestor discipline orientale au fost aplicate în sofrologie, dar “golindu-le” de conţinutul lor metafizic. Sofrologia vrea să fie mai mult decât o tehnică de relaxare sau o nouă psihoterapie. În 1970 a avut loc un congres mondial care a încercat o întâlnire a practicienilor de medicină orientală şi occidentală prin sinteza tehnicilor de relaxare din cadrul sofrologiei.

139

Practica

La graniţa dintre somn şi starea de veghe există ceea ce Caceydo a numit pasajul “sofro-liminal”. Sofrologia îşi propune să deţină controlul momentan al acestui nivel de mlădiere în care sistemul nervos central se deconectează de sistemul neurovegetativ (care continuă să regleze viaţa organelor în timpul somnului). Pentru “a sofroniza” pe elevul său, sofrologul foloseşte un mod verbal caracteristic, un ton convingător, armonios, monoton, pentru a face pacientul să treacă de la starea de veghe la nivelul sofro-liminal. La acest nivel acţionează hipnoza şi relaxarea. Această zonă vehiculează “lucrurile” negative, ca angoasele, fobiile, spaimele, ura, etc. Scopul tehnicii este să dezvolte noi stări de conştiinţă. Practicianul acţionează asupra fiinţei iraţionale dând directive care modifică starea de conştiinţă. Dr. Caceydo scrie: “În această stare de acceptare pasivă… orice idee sugerată sau formulată trece, fără cenzură, pătrunzând la centrul vieţii profunde, ordonând în măsura posibilului, însăşi viaţa vegetativă”. Sistemul vegetativ are tendinţa să asculte în mod pasiv, total şi absolut de cuvintele practicianului. Subiectul este invitat apoi să “se debaraseze de stimulii care îl jenează, să-şi recupereze adevărata personalitate continuându-şi propria dezvoltare şi să continue terapia psihosomatică stabilită de medic”. Sofrologia tratează în mod special afecţiunile psihosomatice ca: insomniile, ticurile, astma şi tulburările zis “nervoase”. De asemenea, pot fi atenuate fobiile şi spaimele prin crearea unor condiţionări pozitive situaţiilor, dar cauza tulburărilor nu este atinsă. Spre exemplu, un pacient atins de claustrofobie (spaima de spaţii închise) este invitat să-şi imagineze o imensă grădină înverzită în locul unei situaţii de nesuportat, ca un ascensor închis. Creştinul va aduce acestei metode şi filozofiei care o susţine, aceleaşi obiecţii ca şi practicilor utilizate de ea: hipnoza,

140

meditaţia transcendentală, yoga, etc. Noi punem în gardă, în mod special asupra folosirii acestei stări de conştiinţă “sofro-liminală”. În orice caz, controlul vieţii interioare este lăsat pe seama unui om - practicianul - care va hotărî ce este bine pentru pacient. Mai mult, această stare de “receptivitate” este o libertate lăsată Vrăjmaşului, pentru a pătrunde în sufletul nostru. Regăsim aici subtilitatea acestor tehnici actuale - ca producerea de sunete subliminale sub pragul senzorial - care permit un viol camuflat al persoanei printr-o acţiune care iese de sub controlul conştientului. A doua obiecţie faţă de această metodă este fundamentală: sofrologia, ca şi tehnicile de psihoterapie, neagă păcatul sau îl deformează. Psihoterapiile pe bază psihanalitică, sunt ieşite dintr-un sistem filozofic ateu. Alfonso Caceydo Îl reintroduce pe Dumnezeu, un dumnezeu care pare să fie principiul armoniei universale în care sofrologia va introduce fiinţa umană! Asistăm de fapt la crearea unei noi Evanghelii. Lucrurile care incomodează sufletul individului vor fi numite “negative”. Ori Evanghelia ne spune: “Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om…” (Matei 15:19-20). Lucrarea Duhului Sfânt prin pocăinţă şi prin curăţirea cu ajutorul sângelui lui Isus, şterge aceste “lucruri” din inima omului. Pe când aici asistăm la o tentativă a omului de eliberare prin el însuşi. Pacientul se vindecă, se răscumpără el însuşi şi inventează un nou mod de viaţă. Cheia acestei evanghelii, conform sofrologiei, este de a propune o mântuire care ignoră pocăinţa şi puterea sângelui lui Isus. Oamenii îşi continuă încercarea lor orgolioasă de a controla viaţa eliminându-L pe Dumnezeu, pe Isus şi Duhul Sfânt. Chiar unii creştini pot fi seduşi de o asemenea disciplină, de vreme ce profesorul Caceydo declară: “Nu poate exista sofrologie fără disciplină existenţială şi fără morală biologică, iar fără Dumnezeu nu poate exista morală”. Sofrologia se îndreaptă spre cucerirea unei “noi conştiinţe” în care pacientul trebuie să-şi regăsească “adevărata sa personalitate” şi să propăşească. Această stare nouă la care se

141

poate ajunge prin sofronizare nu este o imitaţie frauduloasă a convertirii şi a naşterii din nou? Omul vechi îşi păstrează drepturile şi se întăreşte. În aceste vremuri în care oamenii scot pe piaţă tehnici din ce în ce mai sofisticate care promit accesul la fericire, la armonie, la prosperitate, etc., reţinem îndemnul apostolului Ioan: “Preiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist” (1 Ioan 4:1-3).

142

143

PARTEA A CINCEA

NOUA ERĂ ÎL VA INTRODUCE PE ANTICRIST

Nu ne dăm seama de infiltrarea multiplă în vieţile noastre a Mişcării Noii Ere. În prezent, mecanismul “umanist” apare şi-şi revelează existenţa. El se autodenumeşte conspiraţie. Se mai numeşte “Conspiraţia Vărsătorului”, sau era Vărsătorului. Poziţia financiară mondială a acestei mişcări este foarte importantă. După informaţiile Noii Ere, această importantă reţea, în 1979 cuprindea deja nu mai puţin de 10.000 de organizaţii, pregătite să primească oameni, pe care altfel nu i-ar putea atrage. Iată câteva din ele: - Ordinea Lumii Noi - Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură - Organizaţia Mondială a Sănătăţii Aceasta include şi grupuri ca: - Ecologiştii - International Amnesty În Noua Eră sunt implicate organizaţii politice: - Nucleul Californian

144

- Noua Organizaţie pentru Revoluţia Americană (N.O.A.R.) - Alianţa Lumii Noi - Cetăţenii Planetei şi multe altele …

Mişcarea Noii Ere s-a infiltrat în politică şi ştiinţă. Explorarea conştiinţei (spaţiu interior) la diferite nivele a devenit noua frontieră a ştiinţei… Astăzi suntem martorii formării unei religii mondiale bazată pe un amestec dintre ştiinţă şi mistica orientală ce tind spre un ecumenism universal. “Unity School of Christianity” şi “Tara Center” par a fi centrul mişcării Noua Eră. Numitorul comun al unei experienţe mistice Stimulat prin cultura drogului în anii ’60, numitorul comun al adepţilor Noii Ere este o experienţă mistică care cuprinde elemente de hipnoză, yoga şi meditaţie, etc. Toate acestea caută să ajute forţele lăuntrice ale personalităţii umane, “eu”-l individului să intre în contact cu conştiinţa cosmică. Însă aceasta produce o deschidere către influenţa şi controlul duhurilor rele. Mişcarea Noii Ere funcţionează după instrucţiunile date de către Alice Bailey, care primeşte inspiraţii de la Tibetan, un prinţ al demonilor. Alice Bailey a primit o educaţie creştină. Ea a întemeiat “Lucifer Trust”, care acum este “Lucis Trust”. Editura Trust a publicat şi răspândit în multe ţări numeroase cărţi în limbi diferite. Noua Eră este o revenire la ocultism. Este o mişcare religioasă centrată pe ea însăşi: “Tot ce aveţi nevoie este înăuntru”. Dumnezeul lor este numit “un Dumnezeu al puterii” (Aquarian Gospel of Jesus Christ). În Daniel 11:38-39, este vorba despre “dumnezeul cetăţuilor”, un alt apelativ al lui Satan. Ezoterismul şi budismul folosesc şarpele pentru a reprezenta forţa numită “Kundalini”. Scopul practicii yoga este de a-l face pe individ să-şi centreze atenţia şi energiile către sinea

145

spirituală pentru a ajunge să afirme: “Eu sunt Dumnezeu”. Este ceea ce vor să spună discipolii prin atingerea conştiinţei lui Cristos, a conştiinţei cosmice, a conştiinţei unice, o singură lume, o conştiinţă unică. Aceasta înseamnă a fi una cu Universul, înseamnă hinduism. Conduita este inspirată de vocea interioară sau de forţe pe care ei le consideră a fi cosmice, sau de către fiinţe astrale, de către Maeştrii, guru, sau de către duhurile morţilor. Noi creştinii ştim însă că acestea sunt nume în spatele cărora se ascund demonii. Scopul: nimicirea celor care se închină lui Dumnezeu Mişcarea Noii Ere practică toleranţa faţă de toate religiile. Totuşi, ea îşi ascunde ura faţă de credinţa iudaică şi creştină, folosind cuvinte care par ortodoxe, dar care din interior înseamnă altceva. În Matei 24:24 Isus ne atenţionează: “… Să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”. Scopul lor este de a nimici pe toţi cei care se închină lui Dumnezeu. Ei sunt hotărâţi să şteargă orice urmă de creştinism. Teologia Noii Ere poate fi rezumată la cele două minciuni ale lui Satan spuse în Grădina Edenului (Geneza 3): Prima minciună a fost: “Nu veţi muri”, explicată de ei prin reîncarnare. A doua minciună: “Veţi fi ca Dumnezeu”, explicată astfel: există în voi suficiente resurse pentru toate nevoile voastre. Aceste două minciuni sunt întâlnite în toate cultele şi religiile păgâne ale lumii. Mişcarea Noii Ere include o totală adorare a lui Lucifer. Acest “înger de lumină” a fost aruncat din ceruri pentru că a dorit să fie deopotrivă cu Dumnezeu. (Ezechiel 28 şi Isaia 14). O singură guvernare mondială sub Anticrist Mişcarea Noii Ere este destinată să instaureze Lumea Nouă, care odată instalată, va introduce o guvernare mondială de

146

pace, dragoste şi fraternitate, sub conducerea lui Anticrist. El va fi acceptat pentru că va apare ca şi Cristos, cu un spirit extrem de strălucitor şi puternic. El va fi întruparea teologiei Noii Ere - putem atinge dumnezeirea dacă îl urmăm. Anticristul adepţilor Noii Ere nu este ca cel descris de Biblie. David Spangler, unul dintre membrii direcţi ai Biroului de Iniţiativă Planetară (un important instrument folosit pentru a pregăti lumea ca să-l primească pe Anticrist) scrie: “Cristos are aceeaşi putere ca Lucifer… care este un agent al iubirii lui Dumnezeu ce acţionează prin evoluţionism… Lucifer ne aduce finalitatea… iniţierile luciferice sunt parte din iniţierile Noii Ere”. La 25 aprilie 1982 a apărut în majoritatea ziarelor lumii următorul anunţ: “Lumea a suferit destulă ură, nedreptăţi, războaie. Vă chemăm în ajutor ca să avem un învăţător pentru toată omenirea, “CRISTOS ESTE ACUM AICI”. Articolul sponsorizat de către Centrul Tara arată că acest învăţător mondial este Cristos. Dar acest Cristos nu este Isus, ci Lord Maitreya, deja considerat de către mulţi creştini drept Cristos, de unii evrei ca fiind Mesia, de budişti ca al cincilea Buda, de musulmani ca imamul Mahdi şi de hinduşi drept Krişna. Benjamin Crème, student al lui Alice Bailey, care a fost instruit peste 20 de ani în ştiinţele paranormale, pretinde că este ucenicul maeştrilor înţelepciunii, care au transmis mesajul “reapariţiei lui Cristos”. Literatura Noii Ere contestă faptul că Isus este Cristosul. Ei cred că El este un om obişnuit, care s-a pregătit să primească duhul lui Cristos. În 1 Ioan 2:22 citim: “Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul”.

Raţionamentul care îi pune în mişcare este că Cristos, Buda, Krişna, etc., sunt nişte nume care au denumit aceeaşi persoană în epoci diferite.

În Matei 24:23, 24, 26, 27, Isus a spus: “Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să

147

înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi… să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului”.

Benjamin Crème afirmă că Maitreya a venit ca o eclipsă, ceea ce dă într-adevăr o semnificaţie de posedare demonică. El spune că Maitreya va apare în persoană când vor fi împlinite toate condiţiile necesare.

Două nivele de organizare Există un plan sau o orientare pentru a pătrunde în doctrina

Lordului Maitreya. Structura Noii Ere are două nivele de organizare: unul este format din liderii diferitelor consilii, celălalt este dimensiunea spiritului guvernat de către maeştrii înţelepciunii (demoni), care comunică cu consiliul de lideri. Crème spune că un grup de oameni s-a pregătit pentru a fi total posedaţi de inteligenţa superioară (demoni). Aceşti demoni care îi posedă pe oameni vor fi cei care vor conduce planeta noastră către o Nouă Ordine Mondială. Publicaţii ca “Iniţiatorul” au anunţat că între 1982–1983 ei vor domina complet lumea. Deşi ei s-au înşelat asupra datelor, noi ştim că dominaţia lor este aproape.

Cu toate acestea, “Lucis Trust” a organizat o campanie anunţând că bomba atomică a fost cel mai măreţ lucru realizat vreodată în lume şi se lăuda că a contribuit la dezvoltarea ei. Ei au arătat că de îndată ce se vor instala pe locurile lor, o vor folosi împotriva oricărei naţiuni (oare fac aluzie la Israel, sau la vreo altă organizaţie religioasă ca Biserica din Roma?). La începutul domniei lui Anticrist va fi pace şi fraternitate, apoi va veni holocaustul. În 1 Tesaloniceni 5:3, Biblia spune: “Când vor zice: “Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei…”

Crème spune că primul lucru pe care şi -au propus să-l facă este să paralizeze activitatea mondială, să facă inventarul şi să redistribuie. Din publicaţiile lor reiese clar că ei nu intenţionează să hrănească şi să îmbrace pe oricine. Ei declară că populaţia

148

globului trebuie să scadă cu 2 miliarde în anul 2000. Aceasta va fi o exterminare grozavă, cum lumea nu a mai cunoscut niciodată.

Punct de contact: numărul 666 Scopul este de a stabili o nouă religie mondială. Este ştiut

că pentru a controla lumea, trebuie să controlezi şi religia. Ei vorbesc despre pericolul formelor de gândire. Şi consideră că trebuie deci să controleze sistemele de gândire. “Maitreya Mesia” va face apel la adepţii religiilor din întreaga lume, convingându-i despre adevărul religiei Noii Lumi. Ei adaugă că Buda va apare budiştilor pentru a le spune că trebuie de acum să înainteze cu Cristos; iar “Învăţătorul Isus” va apare creştinilor şi le va spune: “Voi, creştinii, trebuie să vă închinaţi Lordului Maitreya”.

Aşa cum reiese din Apocalipsă, Anticristul va avea o anumită putere. El va părea aşa de bun, că va înşela pe mulţi aleşi. Iată ce spune Lord Maitreya în articolul mai sus citat: “Fără împărţeală nu este dreptate, fără dreptate nu este pace, fără pace nu este cultură”. David Spangler în ziarul “Noua Eră”, declară: “Suntem pregătiţi pentru o vastă iniţiere luciferică”.

Constance Cumbey, o notorietate a Noii Ere, crede că în acel moment noi vom primi semnul sau numărul Fiarei. Ei militează pentru abolirea banilor şi pentru a se da fiecărei persoane un număr sau cod care va fi folosit în toate tranzacţiile monetare. Numărul sacru folosit de ei pentru a contacta inteligenţele superioare este 666. Apocalipsa 13:15-18 ne spune că toţi care nu se vor închina Fiarei (Anticristul), vor fi omorâţi. Toţi cei care nu vor primi semnul, sau numărul numelui ei pe mână sau pe frunte, nu vor putea nici să cumpere, nici să vândă, şi acest număr este 666. Dumnezeu ne avertizează să nu primim semnul Fiarei, căci cei care îl vor primi vor merge în iad. În acel moment, fiecare va trebui să facă o alegere între Satan şi Dumnezeu. Necunoscând Scripturile, adepţii Noii Ere nu vor şti că acceptând semnul Fiarei ei participă la împlinirea profeţiei biblice.

149

Curcubeul împotriva crucii În zilele noastre, curcubeul se observă peste tot: în gări, pe

hărţi, timbre, la staţiile de autobuz, pe tricouri, etc. El este simbolul Mişcării Noii Ere. Adepţii Noii Ere meditează asupra curcubeului. Diferitele grupe înrolate în Noua Eră sunt rânduite ca nişte “raze”. Ei folosesc curcubeul pentru a se recunoaşte unii faţă de alţii. Curcubeul compus din şapte raze este considerat ca fiind un pod al Noii Ere. El reprezintă legătura între personalitatea omului şi sufletul din lumea cealaltă. Sufletul din lumea cealaltă, este de fapt Lucifer. Ei caută să înlocuiască Crucea cu Curcubeul şi declară că îşi au obârşia în Atlantida. Acest continent dispărut şi scufundat a existat pe vremea lui Noe. Acea lume a fost judecată şi condamnată de Dumnezeu. Mişcarea Noii Ere spune că în acele zile, duhul lumii şi inteligenţele superioare s-au amestecat în mod liber în oameni şi afirmă că aceasta se va produce din nou în cursul Noii Ere.

Aceasta este desigur împlinirea profetică anunţată de Isus în Matei 24:37: “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului…” Acest text biblic exprimă nu numai corelaţia dintre cele două epoci ale istoriei pe planul corupţiei, dar şi mărturiseşte despre aceeaşi activitate demonică şi despre o invazie în duhul omului. Se pare că intrăm în ultima fază a jocului lui Satan: dominaţia asupra pământului. S-ar putea să ne aflăm chiar în aceste vremuri din urmă!

Răpirea Când va avea loc răpirea? Dave Hunt în “Pacea, prosperitatea şi venirea

holocaustului”, declară că va avea loc un cataclism, pentru a uni într-adevăr lumea sub autoritatea unui singur lider, Anticristul. Unii cred că acest eveniment este răpirea Bisericii. Iar noi ne

150

putem imagina reacţia locuitorilor pământului la producerea acestui eveniment de dispariţie a milioane de oameni.

Adepţii Noii Ere, care aşteaptă evenimentul ce va declanşa realizarea conştiinţei globale, vor crede că această mare răpire s-a efectuat din ordinul superior al unor fiinţe supranaturale. După această mare dispariţie, omenirea va fi aşa de tulburată, încât îl va accepta mai uşor pe Anticrist şi controlul său exigent asupra vieţii lor. Aceasta este o teorie interesantă. Hunt crede că ar putea avea loc un cataclism care ar reuni lumea în jurul lui Anticrist.

Cu toate acestea, mulţi exegeţi eminenţi ai Bibliei ca: Walter Martin, C. S. Lovett, Albert H. Freundt, nu cred că acest eveniment este răpirea. Ei cred ca mulţi teologi creştini că vor trăi o parte din necazul cel mare. Necazul cel mare

După cum afirmă Dave Mac Pherson, în “Marea Răpire”,

înainte de 1830, răpirea era aşezată mereu după necazul cel mare, niciodată înainte de el şi era o parte principală a celei de a doua veniri.

În 2 Tesaloniceni 2:3, aflăm: “Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării…” Cu alte cuvinte, descoperirea lui Anticrist este unul din cele două lucruri care trebuie să aibă loc înaintea acestei zile.

Seamănă această descriere a lui Mac Pherson cu cea a Noii Ere? Scenariul sfârşitului vremurilor va fi unic. Adepţii lui Anticrist vor fi gata pe poziţiile lor, pentru marele necaz, înainte ca liderii lor să fie cunoscuţi. Anticristul nu va avea nevoie să pregătească spiritul slujitorilor lui. Nu va trebui să o facă. Ei vor fi deja gata pregătiţi de mâna lui dreaptă, Satan şi de o putere demonică nevăzută.

Profeţiile Bibliei spun că va veni vremea când nu vom putea nici cumpăra nici vinde, dacă nu vom purta semnul lui Anticrist. (Corrie Ten Boom). “Poate că Duhul Sfânt Îşi pregăteşte

151

Biserica pentru un necaz aşa de mare, cum lumea nu a mai văzut niciodată”, declară Billy Graham.

Aceasta îi îndeamnă pe credincioşi să fie pregătiţi fie pentru ziua Domnului, fie pentru zilele Necazului cel mare. Noi avem răspunderea să ne rugăm pentru cei ademeniţi de Mişcarea Noii Ere, să-i îndemnăm să iasă din acest foc. Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad, noi înşine ne trimitem acolo, refuzând Darul lui Dumnezeu. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).

CONCLUZIE

Cristos a spus: “Dacă, deci Fiul vă eliberează, veţi fi

într-adevăr liberi”. Nu există concluzie mai frumoasă şi mai grăitoare ca această promisiune. Ea va deveni realitate pentru toţi cei care, indiferent cărei categorii aparţin: - îşi recunosc greşelile şi păcatele; - îşi resping păcatele sau învăţătura greşită; - Îi mărturisesc lui Dumnezeu neascultarea lor; - împlinesc voia lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Său în

tot ceea ce prevede El ca datorii, dar şi ca drepturi. Fie ca această carte să vă fie de ajutor. Voi fi fericită să aflu aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

152

CUBA

Santeria: un cult venit din Africa

Profit de ieşirea ediţiei a treisprezecea franceză a cărţii “Când lanţurile cad” şi de a doua ediţie în spaniolă, pentru a include aici un capitol important despre “Santeria”. Santeria a pătruns în multe sectoare ale vieţii moderne printre care şi muzica şi a adus o nouă modă care se pretinde spirituală. Într-adevăr multe persoane fredonează: “santeria, santeria...” fără să ştie despre ce este vorba. Chiar unii copii fredonează aceste cuvinte pentru că le-au auzit. Santeria este una dintre cele mai oculte religii existente. Ea se practică în mod deosebit pe continentul sud-american şi în insulele din jurul lui. Ea vine din Cuba unde a luat fiinţă. Pe străzile Havanei, multe semne atestă importanţa santeriei. Pe balcoane, se observă ghivece cu plante folosite în scopuri oculte în practicile religioase, iar pe frânghii se usucă veşminte purtate cu ocazia ceremoniilor. Se aud acolo bătăi de tobe însoţite de cântări… Chiar în bisericile catolice credincioşii împlinesc adesea gesturi care vorbesc despre alte ritualuri. Limba cubaneză este plină de cuvinte şi expresii împrumutate de la nişte dialecte africane, cum ar fi Yoruba, vorbit la gurile fluviului Niger, actualmente vestul Nigeriei şi sud-estul Beninului. Această influenţă africană se regăseşte la persoanele de orice vârstă îmbrăcate în alb din cap până-n picioare, la acei Yabocitos (hispanizare a termenului Yoruba). Acest termen care înseamnă logodnic, desemnează în Cuba pe o persoană care tocmai a fost iniţiată şi care va purta veşminte albe timp de un an. Tot aşa sunt îmbrăcaţi preoţii şi preotesele care practică meseria de ghicitor, de

153

vrăjitor. Cât despre colierele, brăţările şi baticurile, ale căror culori corespund unei divinităţi, ele arată la ce stadiu de iniţiere religioasă se găsesc cei care le poartă. În timpul ceremoniei, bătăile tobelor şi cântările trimit către una sau alta din divinităţi (orichas). Credincioşii îşi pun darurile în palmierii regali şi în arborii lor sacri (ceiba pentandra) care rezistă uraganelor şi în care divinităţile transferate din Cuba şi-au ales domiciliul. În capitala Havana, o stradă este total consacrată cultului santeria. Pe zidurile netede ale mai multor clădiri cu trei şi patru etaje sunt pictaţi, în culori foarte vii, zeii care le animă: - Yemaya: Mama universală care domneşte asupra apelor sărate

şi a maternităţii. Ea reprezintă începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.

- Chango: Zeul războiului, este stăpânul tunetului şi al fulgerelor.

- Elegua: Marele protector este considerat ca zeu al răspântiilor. La răscrucea drumurilor el ţine cheile destinului oamenilor.

- Ogun: Fratele lui Chango, mare războinic, este stăpânul mineralelor, al metalelor şi al prelucrării lor.

- Obatale: simbolizează gândirea, lumina, pacea, armonia şi echilibrul.

Cubanezii şi-au întemeiat religia pe credinţa în zeii protectori. Divinităţile, spiritele rele şi forţele care compun panteonul regulii de ocha sunt stabilite potrivit cu funcţiile pe care le exercită (complementare sau opuse), şi ele sunt toate la acelaşi nivel. Ochun, stăpâna apelor dulci şi Yemaya, divinitatea apelor sărate, se întâlnesc la confluenţa râului şi a mării. Chango, zeul tunetului, tobelor şi războiului, şi fratele lui Ogun, stăpânul mineralelor, al metalelor şi al prelucrării lor, sunt

154

rivali, dar în lupta lor ei apelează mai mult la viclenie decât la forţă. Aceeaşi concepţie se observă în liturghia regulii de ocha. Iniţiatul dialoghează cu zeii şi cu membrii familiei sale rituale, adică cu toţi acei care aparţin aceleiaşi case rituale ca şi el, la casa de santo. Iniţiatul ajunge la o cunoaştere care îi permite să acţioneze în simbioză cu natura, societatea, divinităţile, strămoşii. Fără îndoială santeria este un cult păgân, străin de orice fundament biblic. Căci noi avem un singur Dumnezeu şi Tată, Cel care L-a trimis pe Isus Cristos, Fiul Său preaiubit, ca să ne împace cu El. Zeii Yemaya, Chango, Elegua, Ogun sunt nişte demoni care ţin sub controlul lor pe cei care apelează la ajutorul lor, dar şi familiile acestora de-a lungul mai multor generaţii. Ei ţin astfel sub stăpânire oraşe, sate, ţări. Le ţin în robie, sărăcie, prostituţie, într-un cuvânt sub puterea blestemului. Portretele acestor zei seamănă cu nişte mici demoni personificaţi. Figurile unora dintre ei se aseamănă cu nişte măşti. Deşi au aspectul unor sfinţi, de fapt aceştia sunt demonii orichas cărora se roagă mulţi. Acela sau aceea, care, din neştiinţă, a fost antrenat în aceste practici demonice, va trebui să iasă din ele pentru a cunoaşte eliberarea de sub apăsare, de boală, de frică, şi adesea de moartea pe care o provoacă aceste duhuri rele care se adapă cu sacrificii umane. “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Planul lui Dumnezeu pentru om este de a-l elibera. De aceea El a trimis pe Isus Cristos, Fiul Său preaiubit, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Daţi viaţa voastră, sufletul vostru lui Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Pocăiţi-vă de păcatele voastre şi ale părinţilor voştri. Cereţi rugăciunea de eliberare creştinilor care practică aceasta, enunţând zeii pe care i-aţi invocat şi care au exercitat asupra voastră şi a familiilor voastre, un

155

control nefast. Alungaţi-i acum din viaţa voastră şi din cea a copiilor şi părinţilor voştri. Ar fi bine să adăugaţi la acest moment special un timp de rugăciune şi un post. Mărturisiţi că acum aparţineţi lui Isus Cristos şi că “sângele lui ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Întăriţi-vă pe Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia şi mărturi-siţi-o! Aceasta este valabil pentru pseudo cultul santeria şi pentru orice formă de cult străin de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă mesajul meu v-a vorbit şi vreţi să fiţi eliberat de una din verigile lanţului menţionat, eu vreau să mă rog împreună cu dumneavoastră ca să fiţi deplin eliberaţi şi să vă încurajez. Scrieţi-mi şi însemnaţi căsuţa care vă priveşte.

Sergine SNANOUDJ “Association Impact du PLEIN EVANGILE”

Panassac 32140 Masseube - France

156

Vreau să fiu eliberat astăzi de:

laşitate (nesupunere faţă de Duhul Sfânt)

necredinţă

urâciuni (ocultism)

ucideri (avorturi)

curvie (homosexualitate – viol – confuzie – incest)

hoţie

idolatrie (egoism)

minciună

lăcomie

alte …

Numele şi prenumele:___________________________ Adresa:_______________________________________ ______________________________________________ ______________________________________________ ______________________________________________