Originea acestui forum se găseşte în divizarea Parlamentului britanic originar, ca urmare a afirmării "comunelor", ce grupau toate categoriile sociale. Camera lorzilor cuprindea pe acei nobili care beneficiau de titluri nobiliare recunoscute sau concedate contra unor sume de bani de către monarhii britanici (barons by writ or fee). Intr-o anumită perioadă, rolul său a descrescut şi ca urmare a reducerii numărului "pairilor", sau al "egalilor" (a nobililor care se bucurau de titluri juridice tradiţionale recunoscute, care îi făceau să aibă obârşia aproape la fel de veche ca şi monarhul însuşi). Pe de altă parte, şi anumiţi monarhi au contribuit la scăderea rolului Camerei lorzilor, preferând să folosească în soluţionarea afacerilor curente "consiliul secret". Ca urmare a restaurării monarhiei, în anul 1660 Camera lorzilor s-a reînfiinţat de facto. În secolul al XVIII-lea se menţine însă un oarecare echilibru între cele două Camere. Prin actul de reformă din 1932, Camera lorzilor slăbeşte ca influenţă prin aceea că, urmare acordării dreptului de vot clasei mijlocii şi a restrângerii puterii regale de a numi noi pairi, rolul acestui organism se diminuează. De altfel, lorzii s-au opus şi reformelor din 1867, fapt ce a făcut ca relaţiile dintre Camera lorzilor şi Camera comunelor să cunoască momente de încordare.

În legătură cu Camera lorzilor se mai cuvine a fi menţionate Actul parlamentar din 1911, care consacra competenţa Camerei lorzilor de a se pronunţa şi în problemele taxelor şi impozitelor, precum şi Actul parlamentar din 1949, care a adus unele modificări1 celui din 1911, reducând intervalul dintre sesiuni cu privire la lectura legilor financiare.

În ceea ce priveşte atribuţiile Camerei lorzilor trebuie precizat că acestea sunt în primul rând de ordin legislativ. Camera lorzilor poate adopta singură anumite acte, dar are şi competenţa de a acţiona în cazul revizuirii unor anumite legi. Ea perfectează şi definitivează de fapt anumite proiecte care nu şi-au putut găsi soluţionarea în dezbaterile Camerei comunelor, contribuind astfel la împlinirea procesului legislativ. În afară de aceste atribuţii, Camera lorzilor are şi dreptul de a dezbate, în mod independent, anumite probleme importante. Deşi în literatura de specialitate din Marea Britanie s-au exprimat critici la adresa Camerei lorzilor 2 , opinându-se că aceasta cuprinde mai ales persoane care beneficiază de titluri nobiliare ereditare, episcopi şi prea puţine persoane din rândul administraţiei, educaţiei, forţelor armate, care ar fi fost înnobilate, ea constituie totuşi un element de echilibru, ponderând influenţa guvernului asupra Camerei comunelor prin intermediul sistemului bipartid. În ceea ce priveşte proiectul de reformă, în legătură cu acest corp parlamentar, Partidul Conservator şi-a manifestat întotdeauna rezerva faţă de ideea introducerii unor inovaţii, în timp ce Partidul Laburist s-a pronunţat pentru schimbări. Deşi Regina, într-un mesaj din iunie 1967, a preconizat o serie de măsuri vizând printre altele eliminarea bazei ereditare a Camerei lorzilor, o asemenea schimbare structurală s-a produs treptat. O lege din 1968 a precizat că numai o parte din membrii Camerei lorzilor (circa 2 30) numiţi pe viaţă de catre Regină, cu avizul primului ministru, au dreptul de vot. Ceilalţi membri ai Camerei lorzilor (nedesemnaţi de Regină şi beneficiind numai de ascendenţa lor ereditară) fără a beneficia de vot, şi-au menţinut dreptul de a participa la şedinţe şi de a lua cuvântul la dezbateri. Ca urmare a reformei, succesorii actualilor pairi ereditari nu vor avea dreptul de a participa la lucrările Camerei lorzilor şi ei vor fi înlocuiţi treptat, în viitor, de reprezentanţi ai profesiilor, oameni de ştiinţă, industriaşi, conducători ai sindicatelor, foşti parlamentari care, chiar dacă nu ar putea să participe cu regularitate la şedinţele Camerei lorzilor, ar fi în măsură să aducă anumite contribuţii, din timp în timp. În ceea ce priveşte puterile Camerei lorzilor, se preconizează ca aceasta, reformată şi consolidată cu elemente noi, să fie competentă să amâne un proiect de lege ordinară, pe timp de şase luni din momentul dezacordului între cele două Camere. Această din urmă propunere a suscitat şi suscită încă opoziţia Partidului Laburist, care doreşte ca hotărârile de bază să rămână în mâinile reprezentanţilor aleşi ai poporului, considerând că ar fi nedemocratic ca să poată fi modificat în altă parte ceva care s-a stabilit prin alegeri. Conservatorii opinează, la rândul lor, că pentru a desfăşura o activitate eficientă, Camera lorzilor trebuie să dispună de mai multe atribuţii.

După venirea la putere a Partidului laburist, în 1997, au fost reluate propunerile de modernizare a Camerei lorzilor. La 3 februarie 1999, Camera comunelor a aprobat proiectul propus de premierul Tony Blair, cu 381 voturi pentru şi 135 împotriva, la cea de a doua lectură. Proiectul urma să elimine din scena parlamentară 759 de marchizi, duci, conţi, viconti şi baroni, care reprezentau până atunci două treimi din cei 1.295 membri ai Camerei lorzilor.

Cu prilejul primei lecturi a proiectului de reformă în Camera Lorzilor, la 17 martie 1999, s-a propus alegerea a 75 pairi ereditari de către propriile lor partide, propunere acceptată şi ea de Regină.

Concomitent cu dezbaterea proiectului în cele două Camere a fost constituită şi o Comisie regală, prezidată de lordul Wakeham, având misiunea de a elabora un raport în legătură cu rolul şi atribuţiile celei de a doua Camere. Comisia regală şi-a prezentat raportul la 20 ianuarie 1999, sugerând în esenţă un număr de

1 În 1395, folosindu-se de abilitatea sa de a face concesii regelui, Camera comunelor obţinuse dreptul exclusiv de a se pronunţa în problemele taxelor şi impozitelor.2 În 1990 aceasta cuprindea 1.189 membri, dintre care 2 arhiepiscopi şi 24 episcopi. Doar 764 pairi ereditari succedaseră titlurilor lor (Britain 1991, pag.40).

membri ai Camerei Lorzilor între 65-195, precum şi puţine schimbări în atribuţiile lorlegislative 3 .

După realegerea lui Tony Blair, acesta şi-a manifestat dorinţa de a desăvârşi reforma începută. Ca urmare a reducerilor operate, Camera Lorzilor cuprinde în prezent 91 pairi ereditari, 592 pairi pe viaţă (aleşi), 2 arhiepiscopi şi 24 episcopi aparţinând bisericii anglicane, ceea ce însumează un număr total de 709 membri ai Camerei Lorzilor 4 .

In prezent, Camera Lorzilor cuprinde 721 membri, dintre care 92 pairi ereditari, 603 pairi pe viaţă, 26 de arhiepiscpi şi episcopi.

3 House of Lords. Reform and proposals for reform since 1900, http://www.prliament.uk/lords 4 A World Almanac of Book and Facts, 2002, World Almanac Books, pag.859.