MANAGEMENTUL CALITATII IN SISTEMUL DE SANATATE

Managementul este un proces esential pentru orice organizatie in vederea atingerii unor obiective prin intermediul altor oameni.

Managementul in sectorul sanitar se refera la obtinerea eficientei, alocarea resurselor fizice, financiare, materiale si utilizarea eforturilor umane pentru realizarea scopurilor propuse.

Cele doua caracteristici esentialeale managementului sunt:- managementu l se des fasoara in o rgan iza t i i fo rmale , ca re imp l i ca oamen i i n interactiuni comune, organizate;- include functia de conducere, facilitand munca cu membrii organizatiei. Ca elemente principale, in procesul de management, se pot enumera:- indeplinirea scopurilor si obiectivelor organizationale;- realizarea acestor activitati cu ajutorul resurselor umane, materiale si financiare;- se dezvolta in organizatiile formale.

Managementul este un sistem cu rol in realizarea obiectivelor sistemului de sanatate,cel mai important obiectiv fiind pastrarea starii de sanatate a populatiei.

Managerul este acea persoana din organizatie care are responsabilitatea de a indeplini activitatile propuse, prin intermediul oamenilor din echipa cu care lucreaza. Pentru a fi eficace managerul trebuie sa inteleaga si sa indeplineasca sarcinile pe care le impune munca sa. Managerul trebuie sa stie cum si de unde sa obtina cunostintele de care are nevoie, trebuie sa aiba abilitatea de a intelege nevoile si problemele celor cu carelucreaza pentru a-i putea ajuta la nevoie.

Managementul unitatilor medicale are o serie de particularitati atat de la o organizatiela alta cat si de la un sistem de sanatate la altul. Managementul sanitar prezinta o serie de insusiri specifice in fiecare tara, determinate de dezvoltareaeconomica, de legislatie, cultura,traditie, practici si de nivelul de educatie manageriala a persoanelor, cu functii de conducere in sectorul ocrotirii sanatatii.

Sistemul de sanatate este alcatuit din totalitatea componentelor care participa la realizarea starii de sanatate a familiei si comunitatii. Din punct de vedere social, sistemul desanatate este o componenta a sistemului functionand ca un subsistem.

La randul lui un sistem de sanatate are are in structura sa alte subsisteme aflate in interrelatie. Aceste subsisteme nu se pot dezvolta in afara sistemului social.

Subsistemele din structura sistemului de sanatate sunt:- producerea si dezvoltarea resurselor umane, materiale si financiare;- alcatuirea, intogmirea de programe de sanatate (orientate spre o animita finantare);- finantarea ( impozite, texe, contributii, plata directa, surse externe,etc.);- oferirea de servicii de sanatate ( se furnizeaza ingrijirile de sanatate);-managementul ( include planificarea, luarea deciziilor, monitorizarea si evaluarea programelor).

Un sistem de sanatate ar trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a fi optim:- acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate; accesibilitate economica, geografica si temporala;- concordanta cu nevoile de sanatate ale populatiei; eficacitate;- eficienta inalta;- echitate;- posibilitati de alegere;- acceptabilitate din partea populatiei;

- statul trebuie sa fie responsabil de sanatatea populatiei.In realitate existenta unui astfel de sistem de sanatate care sa raspunda tuturor

acestor conditii, este imposibila deoarece in timp apar modificarile legate de practica medicala,rezerve disponibile, prioritati de dezvoltare.

Un sistem de sanatate isi defineste politica de reforma sanitara prin urmatoareleobiective:- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei;- furnizarea de ingrijiri de sanatate de o inalta calitate;- garantarea accesului, inclisiv economic, la ingrijirile medicale.

Intr-un sistem de sanatate se stabilesc relatii intre beneficiarii de ingrijiri de sanatate(pacientii), furnizorii (medicii sau echipa medicala), si un tert platitor ( guvernul, casa deasigurari de sanatate sau alte organizatii).

Aceste relatii pot fi:a) relatii simple- care se stabilesc intre pacient (consumatorul de servicii de sanatate) si medic(furnizorul de servicii de sanatate); sunt relatii directe in care pacientul plateste medicului ingrijirile medicale pe care le primeste; b) relatii complexe - in care pe langa utilizatori si furnizori de servicii de sanatate intervine si tert platitorul ( guvernul sau casele de asigurari de sanatate). In relatiile complexe furnizoriide servicii medicale sunt reprezentati de obicei de o echipa comlexa medicala in care cei care acorda servicii de sanatate sunt : medicii de familie, medicii specialisti, stomatologi, asistente medicale, etc.

Performanta unui sistem de sanatate este data in mare parte de modul in care are loc strangerea fondurilor pentru asistena sanitara precum si de modul de distribuire a acestoracatre furnizori.

Sursele principale de colectare a fondurilor pentru asistenta sanitara sunt reprezentate prin:- impozite generale - banii colectati ajung la bugetul statului de unde sunt distribuiti sectorului sanitar conform bugetului aprobat la inceputul fiecarui an de organismele abilitate;- primele de asigurare obligatorii - sunt platite de fiecare individ in parte indiferent de starea de sanatate ; aceste prime sunt un procent fix din venitul salariatilor si cel al firmei si nu sunt corelate cu riscurile de imbolnavire a individului; primele se definesc ca asigurarisociale de sanatate;- primele de asigurare voluntara - sunt optionale, si sunt corelate cu starea de sanatate a persoanelor asigurate;- plata directa a serviciilor medicale se practica mai ales in sistemul privat dar si in celelalte sisteme de obicei fiind vorba de coplati.

Managementul unitatilor sanitare prezinta un caracter complex determinat de o seriede factori ca politicile sanitare care genereaza sistemul, bugetul existent, segmentarea ac t i v i ta t i l o r , d inamica re la t i i l o r de munca , d i ve rs i ta tea p ro fes ion is t i l o r .

Es te o func t ie continua, sistemica in contextul general al managementului. Pentru organizarea unei unitati sanitare si pentru buna desfasurare a acesteia,managementul trebuie sa parcurga urmatoarele etape :- definirea conceptului de ingrijiri medicale care urmeaza sa se aplice in unitatea respectiva;- dezvo l ta rea ob iec t i ve lo r genera le de p rac t i ca medica lă ca re vo r f i separa te in obiective specifice, in vederea obtinerii performantei;- formularea si dezvoltarea politicilor de practica, care se adreseaza atat personalului cat

si utilizatorilor de servicii de sanatate ; politicile de practica trebuie sa fie conforme cu politicile de sanatate si cu legislatia existenta;- dezvo l ta rea unu i p lan de ac t iun i pen t ru rea l i za rea ac t i v i ta t i i spec i f i ceun i ta t i i sanitare;-formularea de obiective si dezvoltarea principiilor in afaceri; managerul va preciza cheltuielile unitatii sanitare;- elaborarea standardelor de calitate;- dezvoltarea programului de planificare a resurselor umane; managerul va stabili componenta echipei medicale, numarul de specialitati existenti, necesitatea angajarii unui contabil, jurist, etc ;- elaborarea sistemului informational din interiorul si exteriorul serviciului medical respectiv.

Politicile de practica medicala trebuie sa existe in fiecare unitate sanitarasi sa fie cunoscu te de to t i membr i i ech ipe i med ica le . Po l i t i c i l e de p rac t i ca inc lud p r inc ip i i l e de functionare a cabinetului respectiv a unitatii sanitare si ele sunt, de regula, urmatoarele :- pastrarea unei atitudini morale si etice fata de membrii echipei si fata de pacienti :- respectarea programului de consultatii pentru rezolvarea unor urgente solicitate de pacienti;- programarea orelor de consultatie a pacientilor;- stabilirea numarului de pacienti care pot fi consultati optim intr-o perioada de timp;- limitarea ariilor de practica la specializarea obtinuta de fiecare medic;- inlocuirea unui medic care nu este disponibil, cu alt medic din echipa;- stabilirea planurilor de plata a ingrijirilor oferite catre pacienti;- ev i ta rea s i con t ro lu l in fec t i i l o r p r in respec ta rea pr inc ip i i l o r de ig iena s i p r in monitorizarea, evaluarea si aplicarea de masuri corective;- mentinerea performantei serviciului prin formarea si dezvoltarea personalului in raport de nevoi.

Caracterul multiform şi multidimensional al calităţii este reflectat cel mai bine de coexistenţa a numeroase definiţii despre ceea ce sunt serviciile sau îngrijirile de sănătate decalitate.

Semnificaţiile acestor definiţii ţin cont de faptul că noţiunea de calitate, înaceste cazuri, este strâns legată de intenţiile şi rolurile diferiţilor actori din sistemul de sănătate ca şi de mediul particular în care ele sunt acordate.

Unii autori consideră că prin calitate se înţelege satisfacerea şi răspunsul la aşteptările populaţiei,respectiv pacienţilor.

Eficacitatea este capacitatea organizaţiei sau sistemului de a atinge cele mai bune rezultate, în îmbunătăţirea stării de sănătate prin acordarea celor mai bune îngrijiri.

E f i c ien ţa es te în ţe leasă ca o capac i ta te a organ iza ţ ie i de a de ţ inece le ma i bune rezultate, prin intermediul celor mai bune îngrijiri, dar cu costuri cât mai scăzute.

Optimizarea înseamnă realizarea unui echilibru între costurile serviciilor de sănătateşi rezultatele obţinute, înţelegând prin aceasta beneficiul adus de serviciile de sănătate.

Acceptabilitatea este satisfacerea de către serviciile de sănătate a dorinţelor, nevoilor şi aşteptărilor populaţiei.

Organ iza ţ ia Mond ia lă a Sănă tă ţ i i de f ineş te ca l i ta tea re fe r indu-se la pe r fo rmanţa obţinută: “Calitatea este caracteristică unui produs sau serviciu care determină nivelul de excelenţă”.

CALITATEA SERVICIILOR ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ Abordarea serviciilor medicale furnizate de medic din perspectiva calităţii are

caracteristici speciale.Accesibilitatea este prima componentă a unui serviciu medical de calitate acordat de med ic . Acces ib i l i ta tea t rebu ie aborda tă d in ma i mu l te punc te de vedere : o rgan iza to r i c , geografic, financiar şi psihologic.Continuitatea îngrijirilor este asigurată de o bună exercitare a practicii medicale, prin organizarea opţională a orelor de consult şi a pacienţilor neprogramaţi, existenţa unui fişier medical şi a unei arhive medicale bune. Satisfacţia pacienţilor este dată de măsura în care medicul corespunde aşteptărilor pacienţilor. Din diferite cercetări reiese că pacienţii aşteaptă de la medic să fie competent din punct de vedere profesional tehnic şi să fie în stare să stabilească o bună relaţie interumană.Relaţia medic de familie – pacient este componenta esenţială a calităţii. Semnificaţia aces te i re la ţ i i es te ex t rem de impor tan tă pen t ru ca l i ta tea se rv i c i i l o r med ica le da to r i tă caracteristicilor profesiei. Astfel, medicul vine în contact cu pacientul său în mod repetat şi îşi construieşte relaţia cu pacientul pe baza experienţelor trecute. S-a considerat, de mulţi autori, că relaţia medic-pacient este determinată de două tipuri de comportamente: 1.comportament de rol sau social, dezvoltat în cadrul comunităţii; 2.comportament personal sau relaţia personală, care se manifesta conform naturii fiecăruia dintre cei doi, medic şi pacient .