+.ln aceasta serle:

ULTIMUL RECAT

CALARETUL MORTII

srnpANu NoRDULUI

cANrr,cuL SABIEI

TTNUTURT iN rmcnnl

MOARTEA RECILOR

LoRDUL pncAN

MKRN$AKMCMRN$\ffffi1lI/tffiAKTffiARmffixtffiK

Traducere din limba englezdANDREEA NAsTesg

&ltlttrnto

BucureFti2018

Toponime

Modul de scriere a toponimelor in Anglia anglo-saxonisusciti controverse, neexistdnd un acord pe deplin acceptatnici micar in privinfa denumirilor insegi. Astfel, Londra a

fost redati ca Lundonia, Lundenberg, Lundenne, Lundene,Lundenwic, Lundenceaster gi Lundres. Firi indoiali, uniicititori vor prefera alte versiuni ale numelor de mai jos, dar de

obicei am apelat la denumirea indicati in Oxford Dictionaryof English Place-Names pentru perioada domniei lui Alfred(S7l-599 d.Hr.). Insi nici aceasti solulie nu este infailibili.Insula Hayling se scria, in anul 956, atdt Heilincigae, cit gi

Heglingaigge. Nici eu nu am fost constant tot timpul; ampreferat versiunea moderni, Anglia, termenului Anglaland, gi

in loc de Nordhymbralond am folosit Northumbria pentru a

nu induce ideea ci granilele strivechiului regat ar coincide cucele ale firii moderne. Prin urmare, aceasti listi este rezultatulunui compromis, la fel ca ortografierea ln sine a denumirilor.

Baddan ByrigBeamfleotBebbanburgBedanfordBlaneford

Badbury Rings, DorsetBenfleet, Essex

castelul Bamburgh, NorthumberlandBedford, BedfordshireBlandford Forum, Dorset

8

BuccingahammBuchestanesCeasterCentCippanhammCirrenceastreContwaraburgCyninges Tun

CracgeladCumbralandCytringanDumnocDunholmEanulfsbirigElegEoferwic

ExanceasterFagranfordaFearnhammeFughelnessGegnesburhGleawecestreGrantaceasterHothledgeHrofeceastreHumbreHuntandonLiccelfeldLindisfarena

LundeneMedwagNatangrafumOxnaforda

Bernard Cornwell

Buckingham, BuckinghamshireBuxton, DerbyshireChester, Cheshire

finutul KentChippenham, WiltshireCirencester, GloucestershireCanterbury, KentKingston upon Thames, Greater

LondonCricklade, WiltshireCumbriaKettering, NorthamptonshireDunwich, SuffolkDurham, County DurhamSt Neot, CambridgeshireEly, CambridgeshireYork, Yorkshire (numit |orvik de

danezi)Exeter, DevonFairford, GloucestershireFarnham, Surreyinsula Foulness, EssexGainsborough, LincolnshireGloucester, GloucestershireCambridge, CambridgeshireHadleigh Ray, Essex

Rochester, Kentestuarul HumberHuntingdon, CambridgeshireLichfi eld, StaffordshireLindisfarne (Insula SfAnti),

NorthumberlandLondrarAul Medway, KentNotgrove, GloucestershireOxford, Oxfordshire

RatumacosRochecestreSarisberieSefernSceaftesburiSceobyrgScrobbesburhSnotengahamSumorsateTemes

ThornsetaTofeceaster

TrenteTurcandeneTweoxnamWestuneWiltunscirWimburnanWintanceasterWygraceaster

Moartea regilor

Rouen, Normandia, FranlaWroxeter, ShropshireSalisbury, Wiltshirefluviul SevernShaftesbury, DorsetShoebury, Essex

Shrewsbury, ShropshireNottingham, NottinghamshireSomersetfluviul TamisaDorsetTowcester, Northamptonshirefluviul TrentTurkdean, GloucestershireChristchurch, DorsetWhitchurch, ShropshireWiltshireWimborne, DorsetWinchester, HampshireWorcester, Worcestershire

Familia regali din Wessex

,€thelwulfRegele Wessexului

(839-858)c. Osburga

.EthelbertRegele Wessexului

(860-86s)

AlfredRegele Wessexului (87 t -899

c. Ealhswith

,Ethelfledc.,iEthelred al Merciei

,lEthelredRegele Wessexului

(866-871)

I

.Ethelrod

,Elfthryth

,lEthelweard

Edward cel BitrinRegele saxonilor

din vest (899-924)

Aethelstan

PARTEA INTAI

Vr[jitoarea

Unu

w- Fiecare zi este la fel ca celelalte, pinl cAnd nu mai este, con-

stati pirintele Willibald. Zdmbifericit, de parci s-ar fi agteptat

si primeasci laude pentru aceasti mostri de infelepciune, apoise posomori vizAnd ci nu-i rispundeam.

- Fiecare 2i... incepu din nou.

-fi-am auzit aiurelile, am mormiit.- ... pAni cAnd nu mai este, incheie el pe goptite.

imi plicea de Willibatd, chiar daci era preot. Fusese unuldintre tutorii mei in copilirie gi acum il consideram un prieten.Era bun la suflet, cinstit, iar daci cei blinzi urmau si mogte-neasci pimintul, atunci merita si fie peste misur5. de bogat.

Avea dreptate, fiecare zi erala fel ca toate celelalte, pdnicind ceva se schimba, iar acea diminea(d rece de duminiciplruse extrem de banali, pdni cAnd descreierafii incercaserisi mi ucidi. Era atdt de frig. Plouase toati siptimdna, darnumai in acea dimineafi inghelaseri biltoacele gi iarba albisesub mugcitura gerului niprasnic. Pirintele Willibald sosise lapu{in timp dupl risirit qi mi gisise in poiani.

- N-am putut nimeri mogia ta noaptea trecuti, aga ci ne-amadipostit la ministirea Sfintul Rumwold, igi explicl el apari(iamatinali, gesticuldnd vag citre sud. Am tremurat toati noap-tea acolo.

-Nigte nenorociti cilugirii aceia,i-am rispuns. $tiam foartebine ci trebuia si le livrez o cirufi de lemne de foc siptiminal,dar preferasem si ignor aceasti datorie. Cilugirii n-aveau decdt

l4 Bernard Cornwell

si-gi taie singuri lemne din pidure. Cine a fost Rumwold? l-amintrebat pe Willibald.

Cunogteam rlspunsul, dar voiam si mi amuz pufin pe soco-teala prietenului meu.

- A fost un copil foarte pios.

- Un copil?

- Un sugar, ofti el nefericit, ghicind incotro se indreptaconversafia. Nu avea mai mult de trei zile cdnd a murit.

- Un nou-niscut de numai trei zile a ajuns sfint?- Un miracol, firi indoiali, stipine, imi rispunse el deschi-

zAnd brafele larg spre cer. Chiar se intdmpli, uneori. Se spune cimiculul Rumwold cinta imnuri de slavl in timp ce sugea la sin.

- $i mie imi vine si fac la fel cAnd pun mdna pe o !ete.Inseamni ci sunt vreun sfdnt?

Witlibald ditini mustritor din cap gi schimbibrusc subiecftrl.

- !i-am adus un mesaj de la etheling, spuse, referindu-sela Edward, fiul cel mare al regelui Alfred.

- Te ascult.

- A devenit regele Centului, m[ anunfi pirintele bucuros.- Doar nu te-a trimis pdni aici ca sd-mi spui atita lucru.-Nu, nu. M-am gdndit ci poate nu qtiai.

- Sigur c-am aflat. Alfred, regele Wessexului, igi pusese fiulmai mare pe tronul Centului, ceea ce insemna ci Edward igiputea face mina la domnie fhri si provoace pagube prea mari,cici Centul ficea totugi parte din Wessex. A reugit si ruinezemicul regat deja?

- Sigur ce nu, degi... se opri brusc.

- Degi, ce?

- A, nimic, nimic, imi rispunse aparent ftri griji. Cdte oinegre ai? zise Willibald, prefhcdndu-se brusc preocupat debunistarea cornutelor mele.

-Daci vreau, pot porunci si fii legat de glezne cu capulin jos gi scuturat pdni cad toate vegtile din tine.

- Ei bine, este vorba tot de Edward. Ezitit o clipi, apoi se

decise si-qi verse tot sacul. Edward voia si se insoare cu ofati din Cent, dar taici-siu nu era de acord. O poveste fhriimportan(i, crede-mi.

Moartea regilor 15

M-a pufnit rAsul. Se pirea ci tdnira mlndili regali nu era

chiar mogtenitorul perfect.

- A luat-o razna, nu-i aqa?

- Nu, nu! O mici toanl tinereascd. in orice caz, acurn e

istorie. Taicl-siu l-a iertat.L-am lisat in pace, deqi ar fi trebuit si acord mai multi

atenlie acestei bArfe.

- Ce mesaj imi transmite Edward?

Stiteam de vorbi pe pajigtea mogiei mele de laBuccingahamm, aflati in estul Merciei. De fapt, pimdnturileii apar[ineau lui Athelflaed, dar ea mi le incredinfase mie.

Domeniul era destul de bogat pentru a hrini treizeci de rLz-

boinici, dintre care cea mai mare parte se giseau la slujbi inacea diminea{i.

- Tu de ce nu egti la biserici? l-am iscodit.E zi de slrbi-toare, nu?

-Zlnsfdntului Alnoth, m[ informi el ritos, dar trebuia sd

dau de tine! Am un mesaj urgent de la regele Edward. Fiecare

zi este la fel ca celelalte...

- ... Pini cdnd nu mai este, i-am tiiat vorba abrupt.

- Da, stipdne. Dar ce faci? mi intrebi clipind nedumerit.

-Mi uit la oi.Exact asta ftceam. Priveam vreo doui sute de oi care mi

priveau gi ele, behiind trist.La rtndul s[u, Willibald igi indreptl aten[ia spre turmi'- Frumoase animale, iqi didu el cu pdirerea ca qi cum s-ar

fi priceput.

- Carne qi lini, nimic mai mult. Trebuie si aleg care va triigi care moare.

Era acea perioadi a anului, zilele cenuqii cdnd animaleleerau sacrificate. Plstram doar.cAte aveam nevoie pentru pri-sire in primivari, dar majoritatea aveau si piari, cici nu dispu-

neam de suficient nutre! ca si hrinesc turme intregi in lunilegrele de iarni.

- Uiti-te la spinirile lor, am zis. Pe lina celor slnitoaseghea{a se topegte mai repede. Pe acelea le voi pistra. I-am scos

16 Bernard Cornwell

ciciula miloasi gi i-am rivigit pirul aproape cerunt. Nici unpic de gheafi, deci nu trebuie si-!i tai gAtul, l-am anun(at vesel.Pistrafi-o pe aceea! am strigat la cioban, aritAndu-i o oaie cuun corn rupt.

- Am in{eles, stipAne.Era un omule{ cu mAini butucinoase qi cu o barbd ce-i aco-

perea aproape toati fafa. Le ordoni scurt ciinilor si rimAnipe loc gi incepu si-Ei croiascd drum prin turmiL. Se apropiede animalul pe care i-l indicasem, il apuci zdravdn cu prijinalui de pistor, incirligati la un capit, il tiri spre margine giapoi il mini spre turma mai mici aflati de cealalti parte apoienii. Unul dintre duliii lui, o bestie liloasi, litri pe ldngioaie, preflcAndu-se ci: o apuca de copite pdni cind ciobanulil chemi inapoi. Omul nu avea nevoie si-i spun eu ce si faci,cici invifase de copil si-gi rireasci. turmele, dar un stipdnbun trebuie si arate un minim respect petrecAnd pu{in timpcu animalele pe care le di pe mAna micelarului.

- Ziua judecifii, comenti preotul punindu-qi Ia loc ciciula.- CAte s-au adunat acolo?

- liggitandmumph,stipine, imi rispunse ciobanul.- E suficient?

- Ajunge, stipdne.- Taie-le pe celelalte.

- Jiggitandmumph? intrebi uluit Willibald.- Douizeci gi cinci. Yain, tain, tether mether, mumph, aqa

numlri ciobanii. Nu mi intreba de ce. Lumea e plini de mister.Din cAte am auzit, unii chiar cred ci un sugaci de trei zile arfi sfint.

- Nu lua numele Domnului in degert, mi dojeni omulbisericii.

-De ce nu? Mai bine, spune-mi ce vrea tAndrul Edward.- Da, este cit se poate de interesant, incepu Willibald, dar se

opri brusc pentru ci ridicasem mAna, cerdndu-i linigte.Cdinii ciobanului mdriiau ameninfitor. Amindoi se puse-

serd in pozi\ie de pdndi gi priveau intens spre piduricea cedelimita pigunea la sud. Din cer incepuse sd cadi lapovifi.

Moartea regilor 17

Am scrutat atent pdlcul de copaci, dar nu reu$eam si distingnimic periculos printre ramurile desfrunzite 9i puielii de stejar.

- Lupi? am intrebat

-N-am maivizurtun lup de cdnd s-a pribuqit podul vechi,

stipAne.Pirul de pe spinarea ciinilor se ridici. Ciobanul ii linigti

scolAnd un plesciit cu limba, apoi emise un fluierat scurt, 9i

trnul dintre cdLini se repezi cltre pddure. Cel[lalt incepu sd

scheaune incet, dorind si intre qi el in acliune, dar ciobanulscoase un sunet jos, gutural, qi animalul se potoli, riminAndilrcordat ca un arc.

Tovariga lui trimisi in explorare gtia precis ce avea de f[cut.Sirri peste un gan! gi dispiru printre stejari. CAnd reapirulltrAnd, siri inapoi de partea cealalti a ganlului. Se opri unrnoment, privind atent copacii, apoi o rupse la fugi exact inclipa cAnd o sdgeati pir[si umbra pidurii. Plstorul scoase unlluierat ascufit, iar c[leaua reveni rapid la noi, sigeata cdzlndinofensivi in spatele ei.

-Tdlhari, am zis.

- Sau oameni care cauti si vineze clprioare.

- Ciprioarele mele.Totuqi, ceva nu se lega. De ce ar fi incercat braconierii si

ucidi un cAine de stini, cAnd aveau tot interesul si se indepir-tcze rapid? Poate ci aveam de-a face cu nigte braconieri proqti.

Lapovila se intefise, impinsi de un vAnt rece din est' Eu

purtam un cojoc gros imblinit, cizme inalte gi o ciciuli dinblani de vulpe, aga ci frigul nu mi deranja. in schimb, bietulWillibald tremura ca varga in hainele lui preofegti, in ciudapelerinei cu glugi gi a ciciulii de oaie.

- Trebuie s[ te duc la conac. La virsta ta, nu e deloc sinltossir stai iarna pe-afari.

- Nu mi agteptam s[ plouiL, imi rispunse el plAngicios.

- PAni laprinz se transforml in ninsoare, prezise ciobanul.

- Ai o colibi in apropiere?

- Dincolo de copaci, zise el aritAnd cu mAna un gir des de

artrori printre care se ghicea o cirare.

18 Bernard Cornwell

* Po(i si faci focul in ea?

- Da, stipXne.

- Condu-ne acolo.Voiam sd-l qtiu pe Willibald la cilduri p6ni cdnd ii aduceam

o haini groasi qi un cal docil care si-l duci inapoi la conac.CAnd am luat-o spre nord amaazitciinii mdrAind din nou.

M-am intors citre sud gi, dintr-odati, am vizut un pilc rizlelde birbafi care ne urmdreau.

- $tii cine sunt? l-am intrebat pe cioban.- Nu sunt de pe aici, stipdne, gi eddera-a-dix e un numir

cu ghinion.DupI ce ne ingtiinfl cI striinii erau treisprezece, omul igi

fbcu repede o cruce.

- Ce... deschise gura pdrintele.- LiniEte, am cerut, vitzind ci cei doi cdini incepuseri si_qi

arate collii. 'lhlhari, am spus iariqi.* SfAntul Alnoth a fost ucis de tilhari, remarci Willibald

ingrijorat.

- Deci tAlharii pot face gi lucruri bune, dar acegtia suntidio{i.

- Idio{i?

- Daci indriznesc si ne atace vor fi vdna(i gi spintecali canigte animale.

- Asta, daci nu ne omoari ei pe noi mai intii, bombinipreotul.

- Fugi!L-am impins spre liziera de copaci de la nord qi mi-am

strAns degetele pe mAnerul sabiei inainte si-l urmez. Nu pur_tam Rdsuflarea-$arpelui, ci o sabie mai mici qi mai ugoari,luati de la un danez pe care-l omorAsem la inceputul aceluian la Beamfleot. Era o sabie buni, dar acum ag fi dat orice siam la cingitoare Risuflarea-$arpelui. Am aruncat o privirein spate. Cei treisprezece tocmai se angajaserd in traversareaganplui inghe{at. Doi aveau arcuri, iar ceilalqi pireau inarmaticu topoare, cufite sau linci. Willibald nu reugea si [in6 pasul9i gdfdia deja.

Moartea regilor 19

- Ce se intimpll? mi intrebi cu glas sfArgit.

- Bandili? Vagabonzi? Habar n-am. Fugi!L-am impins intre copaci, am tras sabia din teaci gi m-am

intors sl-i infrunt pe urmdritori, dintre care unul trisese o

sdgeati din tolba pe care o avea legati la piept. Gestul luirni convinse s[-l urmez pe Willibald in pidurice. Sigeata trecupe lingi mine gi se pierdu in llstirig. Nu purtam cimaqi de

t,ale,iar haina groasi de blani nu era o pavizir contra unui arc

cle vdn[toare.

- Nu te opri, i-am strigat pe cAnd gontAciiam pe cirare.Fusesem rinit la coapsi intr-o bltilie qi, cu toate ci puteam

rlrerge sau chiar alerga, eram conqtient ci nu aveam nici o qansd

sir scap de ei daci eram deja in bitaia sige[ilor. O a doua futleviati de o ramuri qi cizu cu zgomot. ,,Fiecare zi este la fel ca

celelalte, pAni cAnd devine interesantii', mi-am spus. Desigul miascundea de urmlritori, care fbcuseri imediat presupunerea cio apucasem pe cirare dupn Willibald. Trupa trecuse pe lAngirnine cAnd mi ghemuisem ascuns de frunzele late ale puiefilortle stejar, cu haina trasi peste pirul blond gi peste fafi. Amrcmarcat ci cei doi arcagi le deschideau calea.

I-am lisat s[ se indepirteze pufin, apoi i-am urmat. Strigautare unul citre celilalt, iar din frdnturile de conversalie amirrleles ci erau saxoni gi, dupi accent, probabil din Mercia.'lhlhari, acum eram aproape convins. Un drum roman traversapidurea adinci din apropiere, pe unde cilitorii erau obligali sisc deplaseze in grupuri mari din cauza solda[ilor fbri cipitiicirre organizau adesea ambuscade. De citeva ori mi dusesempcste ei cu o ceatl de oqteni gi credeam ci-i limurisem si-girnute afacerile in alti parte. Cu toate acestea, bandele de soldalirriticitori evitau si atace localnicii, de teama represaliilor. Nureu$eam si infeleg cine erau oamenii aceqtia. Pirul de pe ceafriuci mi-era ridicat.

M-am apropiat incet de copacii din marginea pdduricii gi

i-am zirit rispdndili pe lAngi coliba ciobanului, care semlna cuo rnovili de pimdnt acoperiti cu iarbi. O construise din ramuriircoperite cu brazde, lisind o gauri in mijloc prin care si iasl

I

I

20 Bernard Cornwell

fumul. Ciobanul nu se vedea pe niciieri, dar Willibald fuseseprins qi era finut strdns de unul dintre atacatori. Deocamdatiera viu gi nevitimat, protejat probabil de statutul sdu de preot.igi dlduseri seama ci rimisesem in pidure, aga ci cercetauatentliziera chiar in direcfia mea,

Dintr-odati, cei doi cAini ai ciobanului apirurl din stAngamea gi se repezir5. urlAnd prelung la grupul de oameni. Ani-malele alergau rapid, in cercuri din ce in ce mai strdnse, pre-fhcAndu-se uneori ci atacau gi dezvelindu-gi collii lungi. Unuldintre birbafi avea o sabie, insi nu se pricepea s-o foloseas-cI, invirtind-o la intAmplare gi ratind la distanfi de un brafcillcaua c.lre se apropiase de el. Un arcag potrivi o sigeati in arcqi incorcltr struna, dar se prdbugi pe spate ca lovit de un ciocanrrcvlz.ut. Sdgeata o lul in sus gi reveni ftri vlagi in copacii dinspatele meu, in timp ce omul rimase intins la pimAnt. Ciinii seopriri cu boturile aplecate gi igi dezvelir[ colqii m6rdind. Omulfdcea eforturi si se ridice, dar era limpede ci nu putea. Ceilalgipireau speriafi de moarte.

Al doilea arcag igi ridicl arma, apoi se didu un pas in spate,llsi arcul si-i cadi din mAni gi igi duse palmele la faqi, de undeapucasem s[ vid curgdnd un firicel de sdnge rogu gi proaspit cazmeura. Pata de culoare luci pe fondul alb al diminefii de iarni,apoi displru, iar omul se aplecl indoit de durere. Cdinii mailitrari pulin, dupi care siriri printre copaci. Lapovila cidea totmai deasi, lovind cu zgomot crengile copacilor. Doi atacatorio luari spre colib6, dar furi chemafi inapoi de liderul grupu-lui. Acesta era mai tAnir decAt ceilalqi sau, in orice caz, nu lafel de sirac. Avea un chip ingust, ochi pitrunzitori gi o barbiscurti, ingrijiti. Purta un surtuc uzat din piele de sub care seifea o cimagl de zale. Am tras concluzia ci fie era rizboinic,fie o furase.

- Lord Uhtred! strigi el.

Nu aveam de gind si rlspund. Eram destul de bine ascunspentru moment. $tiam ci va trebui si mi migc daci veneausi cerceteze piduricea, dar atacurile misterioase contra celordoi arcasi ii speriaserd. Cine putea fi? Probabil zeii, mi-am

Moartea regilor 2I

spus, ori poate sfdntul cregtin. Trebuie ci Alnoth ura tAlha-rii, din moment ce fusese omorAt de ei, iar eu nu mai aveamnici un dubiu cd aceqtia erau riufrcitori trimiqi si m[ ucidi.Nu eram foarte surprins, pentru ci in vremurile acelea aveamnenumirati duqmani. inci mai am, degi acum triiesc in spatelecclei mai puternice palisade din nordul Angliei, dar pe atunci,in iarna anului 898, Anglia nu exista. Insula era impirfitd inrcgatele Northumbria, Anglia de Est, Mercia gi Wessex, iar pri-rnele doui erau stipinite de danezi.Wessexul era in intregimesilxon, pe cind in Mercia, locuiti gi de danezi qi de saxoni, dom-nea haosul. in ce mi privegte, mi identificam cu Mercia, pentruc[ m[ niscusem din pirin(i saxoni, insl fusesem crescut ca unrlirnez. Veneram inci zeii danezi, dar soarta mi blestemase si-iirpir pe saxonii cregtini impotriva omniprezentei ameninliria danezilor pigAni. Prin urmare, o mullime de danezi mi-arl'i dorit moartea, dar nu m[ puteam gdndi la nici un dugmanclanez capabil si angajeze nelegiuifi din Mercia ca si-mi facidc petrecanie. Desigur, erau gi saxoni care ar fi vrut si mi tri-rr-rit1 intre patru sc6nduri. Virul meu,lEthelred, conducitorulMerciei, ar fi plitit bani buni ca si-mi vadi mormintul ocupat,tlar cu siguranli cLar fi trimis rizboinici, nu bandili. Cu toateilcestea, aveam impresia ci atacul era opera lui. Era cisitorit cu4ithelflaed, fiica regelui Alfred din Wessex, dar eu ii pusesemcoarne lui,lEthelred, de aceea imi flceam socoteala ci el era celcare mI risplitea acum trimi[dndu-mi treisprezece riufbcitori.

- Lord Uhtred! strigi din nou tinirul, dar singur.ul rispunspc care-l primi fu un cor de behiituri disperate.

Oile se revirsau pe poteci gi printre copaci, m6.nate de ceirkri cAini care le ciupeau de glezne conducAndu-le rapid sprebirrba$i inarma(i care, in scurt timp, se treziri incercuili derumegdtoarele mele. Md tdvileam pe jos de rAs. Eu, Uhtredtlc Bebbanburg, rizboinicul care-l ucisese pe Ubba la malulrnlrii gi care-i distrusese armata lui Haesten Ia Beamfleot,cram apirat, in aceasti ciudati dimineafd de iarni, de ciobanulrncu, care se dovedea un redutabil conducitor de oqti. Turmactrprinsi de panici se inghesuia in jurul celor treisprezece

22 Bernard Cornwell

nelegiuili care abia se mai puteau migca. CAinii urlau, oile behi-iau, iar in privirile atacatorilor se citea disperarea.

- M-ai strigat? am intrebat iegind dintre copaci.Tdnirul incerci zadarnic si se apropie de mine. incepu si

loveasci animalele qi si le taie cu sabia, dar agitalia lui nu ficeadecAt sd le sperie, in timp ce erau impinse nemilos de la spatede cdini. injuri furios gi se repezi la Willibald.

- Lasi-ne si plecim, sau il omorim.- E cregtin, aqa ci nu vid de ce mi-ar pisa, am rispuns ari-

tAndu-i amuleta cu ciocanul lui Thor pe care o purtam la gift.Willibald imi arunci o privire gocati, apoi se intoarse brusc,

cici unul dintre atacatori scosese un strigit de durere. Un nouquvoi roqu se intreziri printre fulgii de nea, dar de data astaam vizut qi care era cavza. Nu era m6na zeilor, nici a sfdntu-lui cregtin, ci a ciobanului care apdruse laliziera pidurii cu opraqtie. Culese tacticos o piatri dintr-un sicule! de la brAu,o agezi in suportul de piele qi incepu si invdrti din nou praqtia.Arma quieri prin aer, gi proiectilul iqi lui zborul in direcliaunui alt inamic.

Oamenii o luari la sinitoasa, coplegifi de panici; i-am fhcutsemn ciobanului si-i lase si plece. Fluieri si-gi cheme ciinii,iar oamenii gi oile se imprlqtiari. Nelegiui{ii fugeau to!i, cuexcepfia primului arcag lovit, care rimisese la pimint, bui-micit de lovitura la cap. $eful lor, mai curajos decit ceilalli, se

indrepti spre mine, gdndindu-se probabil ci exemplul avea si-ifie urmat, insi descoperi ci era singur. O expresie de groazdiitraversd chipul cAnd se uiti in spate. Exact in acea clipi, ci{eauasiri la el qi-l mugci de mdna in care (inea sabia. TAnirul flpide durere qi incepu si-gi scuture braful pentru a gi-l elibera, pecind masculul se repezea si-gi ajute partenera. I-am intrerupturletele lovindu-l cu latul sabiei peste ceafb.

- Cheamd cAinii inapoi, i-am ordonat ciobanului.Arcagul rinit era inci in via{i, dar pirul de deasupra urechii

drepte ii era nlcliit de singe. Scoase un mormiit cAnd l-amlovit cu piciorul in coaste, insi nu se putu miqca. I-am luat arculgi sigefile qi le-am fbcut cadou ciobanului.

Moartea regilor

- Cum te cheami?

- Egbert, stlpAne.

- Tocmai ai devenit un om bogat, Egbert.Ag fi vrut ca vorbele mele sI fie adevirate, cdci omul merita

(, recompensi frumoasi pentru munca din dimineata aceea,

rlirr eu insumi treceam printr-o sdricie cruntl. Cheltuisem totPcl)tru plata gi inzestrarea trupei mele cu armele qi armurilenccesare ca si-I infringem pe Haesten, aga ci iarna aceea mI:gisise frri o lefcaie.

Ceata atacatorilor displruse cltre nord, in direclia din care

vcnise, insi Willibald tremura gi mai tare.

-Veniseri dupi tine, stlpAne, reugi si articuleze printretlinfii care-i clinfineau necontrolat. Erau pletiti si te ucidi.

M-am oprit lingl arcaq. Proiectilul ii spirsese capul, cicipc lAngi sAnge se vedea qi un fragment de os. Am mdngiiatspinarea cu blani aspri qi miloasi a cdinelui care venise atras

tlc mirosul de sAnge.

- Ai nigte ajutoare de toati isprava, i-am spus lui Egbert.

- Ucigagi de lupi, stipdne, degi asta este mai bun6, imi ris-punse ciobanul aritind spre praqtie.

- Te pricepi s-o foloseqti.Pufin zis, omul avea o precizie uimitoare.

- Am exersat doulzeci 9i de ani, stipine. Nimic mai bunrlercit o piatri ca si alungi un lup.

- Fuseseri pletifi si mi ucidi? l-am intrebat pe preot.

- Aga vorbeau intre ei. Ci luaseri nigte bani ca s6-[i faci felul.

- Du-te in colibi qi incearci si te incilzegti. M-am intorsslrre tdnira cipetenie, care era pizititde cAinele mai mare. Cumtc cheami?

- Werfurth, stipAne, rdspunse el dupd o clipd de Eoviire.- Cine te-a plitit si mi omori?

- Nu gtiu, stipAne.Din povestea lui reiegi ci intr-adevir nu gtia. Werfurth gi

orrmenii lui cobordseri de la Tofeceaster, un origel din apropi-crc. Acolo, un necunoscut le promisese greutatea mea in arginttlirci mi omorau. Le sugerase chiar si atace intr-o duminici