Caietul de Notițe al lui Ladislau Bölöni

Pe un site plin de articole tehnico-tactice, acest articol va fi un pic diferit. Cred că momentul este unul potrivit, acum că ne aflăm la începutul vacanței fotbalistice. Anul trecut, uitându-mă pe un site cu cărți de specialitate din Portugalia, am dat peste un titlu care mi-a atras în mod deosebit atenția: „O bloco notas de László Bölöni” sau, în română, ad-literam, „Bloc notes-ul lui László Bölöni”. Într-o traducere adaptată i-am putea spune: „Carnețelul” sau „Caietul de notițe” al lui Bölöni. Ca o notă, Ladislau este varianta românizată a numelui unguresc László. În străinătate se pare că Bölöni este cunoscut ca László Bölöni. Înainte de a spune câteva cuvinte despre această carte, vreau să menționez un episod de acum câțiva ani, atunci când, întrebat în cadrul unui interviu de către reporter dacă se consideră antrenor român sau antrenor maghiar, Bölöni a răspuns foarte ferm: sunt cetățean român de origine maghiară, dar ca antrenor sunt un produs al școlii franceze. Într-adevăr, Bölöni și-a încheiat cariera de jucător și s-a școlit ca antrenor în Franța. Acum să revenim la carte. Datorită acestei epoci a internetului pe care o trăim am reușit să cumpăr cartea cu numai 5 euro de la un anticariat online din Portugalia. Am plătit în plus încă 5 euro pentru transport. Cu mai puțin de 50 lei, plătind cu cardul din confortul propriei locuințe, într-o săptămână aveam în mână cartea. Din descrierea de pe internet nu reieșea clar dacă cartea a fost scrisă de Bölöni sau este despre Bölöni. Când am primit-o am cercetat în primul rând acest lucru. Pe lângă titlul cărții, pe coperta față mai apar scrise următoarele: „Sporting – Campioană națională 2001-02” și „Etapă cu etapă, un sezon de succes”. Nu apare însă nici un nume de autor. Pe lateral apare doar titlul, alături de numele editurii: Booktree. În schimb pe prima pagină apare sub titlu o mențiune: „cu editarea textului de Luis Miguel Pereira”, iar acolo unde sunt detaliile tipografice ale cărții și informațiile legate de drepturile de autor, alături de numele editurii și de anul 2002 apare: „László Bölöni și Luis Miguel Pereira”. Prin urmare, cartea chiar prezintă ideile și gândurile antrenorului nostru. Volumul a venit și cu un timbru autocolant lipit pe copertă, pe care scria: „Carte de aur - 20.000 exemplare în 15 zile”. Putem înțelege deci că a fost un succes de vânzări în Portugalia, probabil mai ales printre suporterii lui Sporting. Deși se adresează publicului larg, cartea este foarte interesant de citit și pentru un antrenor. Mai ales pentru un antrenor începător, așa cum sunt eu. Cartea începe din momentul în care reprezentanții lui Sporting îl contactează pe Boloni pentru discuțiile inițiale, pe vremea când Boloni era încă selecționer al României și se încheie după câștigarea titlul Portugaliei, la sfârșitul aceluiași sezon.

Fără să intre în detalii de specialitate, cartea prezintă etapă cu etapă, moment cu moment, problemele pe care antrenorul le-a întâmpinat de-a lungul sezonului și ne deschide o poartă către aspecte care în general sunt mai puțin vizibile: cum își ia un antrenor deciziile, de ce ține cont atunci când le ia, cum își gestionează relațiile cu jucătorii, etc. Avem ocazia să vedem și să înțelegem mai bine stările prin care trece un antrenor pe parcursul meciurilor și între meciuri. Îl vedem pe Bölöni ca pe un om ca oricare dintre noi, un om care este un învingător, dar care a avut de trecut și peste momente grele pe care a trebuit să le gestioneze cât de bine a putut, fără a avea întotdeauna un răspuns sau o reacție gata pregătite dinainte, uneori făcând și greșeli. Am selectat mai jos o serie de citate din carte, care cred eu că sunt mai sugestive. M-am rezumat doar la un număr restrâns pentru a nu încălca drepturile de autor. Primul citat este din perioada în care abia preluase echipa. Celelalte sunt din perioada de final a campionatului, când tensiunea era mai crescută, lupta pentru titlul de campioană fiind pe ultima sută de metri, dar și când, totodată, jucătorii cu șanse se gândeau și la campionatul mondial ce urma să aibă loc în acea vară. „Notițele mele, în acea perioadă aproape toate scrise în maghiară, demonstrau preocupări diverse. Începusem prin a-mi analiza propria metodă de antrenament. „Poate exercițiile nu sunt cele mai indicate pentru ei?”, m-am gândit de mai multe ori. Problema nu era în tipul de exerciții ci în lipsa de informații despre ele. Când le-am explicat obiectivele fiecărei situații, rezultatele s-au îmbunătățit văzând cu ochii. Era un proces de cunoaștere foarte lent, făcut prin mici cuceriri zilnice.” „Aveam un caz care nu mă lăsa să dorm: Beto. Nu jucase contra lui Salqueiros, fiind accidentat, Quiroga intrase în locul său. Nu jucase contra Boavistei pentru că abia își revenise după accidentare și Quiroga își îndeplinise bine rolul. Urma să nu joace contra lui Maritimo pentru o chestiune de coerență. Mă vedeam obligat să îi dau explicații! „Când ne pierdem locul, din orice motiv, și apoi revenim, trebuie să ne recâștigăm dreptul la acel loc.” Beto a acceptat, dar contrariat. Era o chestiune delicată și dificilă, dar nu voiam să fac schimbări în axul echipei. […] În acea fază, îmi făceam griji cu acest tip de chestiuni. Ultimul lucru pe care îl doream erau diviziuni în cadrul grupului.” „În același timp m-am dedicat discuțiilor individuale pe chestiuni punctuale. Cu Beto am discutat despre echipa națională, campionatul mondial și eventualul său dezavantaj datorat faptului că l-am mutat în partea dreaptă a apărării. Am luat în calcul ipoteza de a-l remuta pe poziția sa originală pentru a demonstra public că este în continuare apt pentru a ocupa acel post.” ”Într-un alt moment i-am adus împreună pe Rui Jorge și pe Beto pentru a le lansa o provocare. Ei știau ce înseamnă să fii campion, deja experimentaseră această senzație, eu nu o cunoșteam. Le-am cerut ajutor. I-am întrebat care e formula sigură pentru a ne menține capetele ridicate și pentru a reuși să avem vitalitatea necesară pentru a ajunge la final pe primul loc.” „Încerc să las la o parte analiza afectivă și încerc să pun pe primul plan analiza inteligentă.”

Între jucătorii interesanți din acea echipă a lui Sporting se numără Jardel, Ricardo Quaresma, Marius Niculae, Joao Pinto, Paulo Bento, Hugo Viana și alții. Ca o paranteză: Cristiano Ronaldo avea să intre în lot abia în al doilea sezon al lui Bölöni la Sporting, el nu este menționat în carte. Cartea e plină de astfel de reflecții interesante, dar așa cum am zis, din motive de drepturi de autor, mă opresc aici. Pe lângă această carte a lui Bölöni, mai există încă o carte scrisă de un antrenor român și publicată în străinătate care îmi închipui că merită citită: „Fotbal total”, scrisă de Ștefan Covaci în anii 80, apărută în Franța. Se găsește și ea la anticariate online. Mă întreb dacă chiar nu ar exista o piață pentru ca astfel de cărți să fie traduse și publicate și în limba română. Chiar nu există un public suficient de mare care să fie dispus să le cumpere? Și sunt cu siguranță și titluri mai vechi care ar merita republicate. „Mirajul Gazonului” a lui Mircea Lucescu este prima care îmi vine în minte, mai ales pentru cariera ulterioară pe care a avut-o Lucescu, dar, așa cum am spus, în mod cert există și altele.