Cadrul psihanalitic si temporalitate

02 11 2013

‘Un idiot nu a respectat regulile, nu am putut ajunge la sedinta’. Cand te scuzi, dai vina pe altcineva, te scuzi pentru ALTcineva.Analistul intreaba ce a spus politia despre vinovat, clientul se poate enerva=chatarsis, sau se opreste a incercat sa dovedeasca ca nu el este vinovat, intelege ca analistul nu l-a inteles desi el a avut un accident, a pierdut o sedinta iar acum analistul nu numai ca nu a inteles nimic, ci a pomenit de politie si de vinovatie, in acel moment e posibil ca pacientul sa isi opreasca uimirea constatand ca analistul nu l-a inteles, parintele perfect pe care nu l-a avut niciodata s-a dat peste cap si s-a transformat in persecutor. Persecutia o problema cu 2 taisuri in psihanaliza: daca psihanalistul isi face treaba ok, cand apare persecutia poate fi foarte bine daca e analizabila => rezolvarea conflictelor externe. Daca analistul nu isi revine, pacientul se retrage, se reia trauma si de data asta din initiativa psihanalistului => agresiune. Pacientul nu constientizeaza ca il simte pe analist ca persecutor, se inchide, apar absente, nu mai au loc asemenea discutii, si dupa 2 luni pacientul intrerupe terapia. Sau clientul isi aranjeaza de asa maniera amintirile a.î. sa plece cu sentimentul ca analistul lui este ok. Sau spune ca intr-adevar nu este o cale eficienta aceasta idee ca sedinta se plateste sau nu in fct de obiectivitatea motivului pt care nu s-a intamplat sedinta. Analistul nu poate avea certitudinea asupra caracterului obiectiv al evenimentului. Daca psihanalistul merge la politie sa se intereseze de accident, nu poate sti sigur nici daca procesul verbal respecta realitatea. Analistul isi da seama ca el si pacientul au avut o reactie subiectiva la acest accident, o contributie inconstienta la eveniment. Apare intrebarea ‘dece pacientul ar trebui sa plateasca o sedinta absentata la a care absentare a avut o contributie inconstienta?’. daca pacientul sa obliga sa plateasca inseamna ca va fi mai precaut cu asocierile libere, dar el deja a fost sanctionat pentru ceva ce nu a facut => ceea ce ii vine in minte se poate lega ca intentiile inconstiente pot fi sanctionate in mod concret => restrictie a asociatiilor libere (grav pentru analiza), cand scopul analizei e ca asociatia sa devina din ce in ce mai libera. Analistul poate spune ‘cel mai sigur de acum in colo toate sedintele vor fi platite indiferent de absenta sau motivul obiectiv al absentel de la sedinta’. Autoritatea in acest caz nu poate garanta => autoritatea se transfera asupra regulii. Analistul are o regula: ‘nu primeste un alt pacient desi stie ca pacientul nu va veni sedinta urmatoare’. Cand enunta reguli, analistul nu poate prevedea toate posibilitatile de transfer in legatura cu aceste reguli. Analistul nu minte pt ca asta nu il ajuta pe pacient, si exista riscul de a se contrazice in sedintele urmatoare. Analistul poate sa taca, sa nu vorbeasca despre el, dar nu are voie sa minta.

Limita a ajuns sa insemne nevroza, patologie, la limita psihozei. Nevroticul pare ca are de-a face doar cu cuvinte, in fapt restul il afecteaza mai discret.

Simtul realitatii

Cand intalnim in psihanaliza realitate, e vorba de realitatea exterioara. Problema realitatii externe este ca e formata din alte realitati interne. Realitatea externa a copilului depinde de realitatea interna a mamei.

(vezi Winnicott)

In psihanaliza focusarea se face pe pacient si nu pe analist. In psihanaliza nu putem separa latura afectiva de cea cognitiva. Realitatea exterioara nu poate fi oferita cuiva. Psihanalistii treb sa isi aminteasca ca realitatea ext trece tot prin realitatea interioara. Pacientul trebuie sa isi construiasca singur realitatea interna, ea nu poate fi completata de analist, abia atunci va avea convingerea ca a a este realitatea exterioara. ș

Capitolul 6 din Searles

Cauzele care pot duce la tulburari de gandire in cazul pacientilor borderline. Intreaga patologie borderline este perceputa in tulburarile de gandire. Ca semne despre tulburare este patologia de gandire. (Widlocher).

Domnul Benett se plange la psihanalist de o insatisfactie pt ca nu se confrunta cu realitatea lucrurilor si amână. Suferinta inconstienta = deductie a terapeutului cum ca daca pers si-ar permite sa traiasca, sa fie in contact cu el insusi, el ar simti suferinta. Pacientul zambeste larg cand povesteste despre migrenele sotiei.