c3_echitera_introducere_biofunctionalitate_testare_aplicatii_dentare.pdf
TRANSCRIPT
-
BIOFUNCTIONALITATEA IMPLANTELOR
DENTARE
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex
de esuturi i organe reprezentate de: oaselemaxilare, dinii i arcadele dentare, muchiimobilizatori ai mandibulei, muchii orofaciali, muchiilimbii, articulaia temporo-mandibular i glandelesalivare.
Dentiia: reprezint totalitatea dinilor existeni ncavitatea bucal. n decursul vieii umane exist doudentiii: dentiia temporar i dentiia permanent.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
GRUPURILE DINILOR PERMANENI - in numar de 32, 16 pearcada superior i 16 pe arcada inferioar ( cte 8 pe fiecarehemiarcad) , dinii permaneni sunt repartizai n 4 grupuri:
1.Grupul incisivilor: cte 4 pe fiecare arcad i cte 2 pe fiecarehemiarcad. n grupul incisivilor sunt cuprini incisivii centrali superiori (nnumr de 2), incisivii centrali inferiori ( n numr de 2), incisivii lateralisuperiori ( n numr de 2 ) i incisivii laterali inferiori ( n numr de 2).
2.Grupul caninilor: cte doi pe fiecare arcad , cte unul pe o hemiarcad. 3. Grupul premolarilor: cte patru pe fiecare arcad ( doi pe o
hemiarcad). 4.Grupul molarilor: cte 6 pe fiecare arcad i cte 3 pe fiecare hemiarcad.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
Structura anatomic a aparatului dento-maxilar
- Cele dou oase maxilare formeaz cea
mai mare parte a scheletului facial.
- Fiecare os maxilar este situat superior
de cavitatea bucal, inferior de orbit i
lateral de fosa nazal.
- Prin articularea cu celelalte oase ale
craniului, contribuie la formarea
plafonului cavitii bucale, planeului i
peretelui lateral al fosei nazale,
planeului fosei orbitale, fosei
infratemporale, fosei pterigopalatine,
fisurii orbitale inferioare i fisurii
pterigomaxilare.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Maxilarul - este voluminos, dar uor datorit
unei caviti sinusul maxilar care nsumeaz
dou treimi din corpul acestui os. Are o form
neregulat i de aceea se poate considera ca
fiind format din corp i patru procese
(zigomatic, palatin, alveolar, frontal).
Corpul maxilarului - are o form piramidal
creia i se pot descrie patru fee: anterioar,
infratemporal, orbital i nazal.
Marginile osului maxilar - maxilarul
prezint cinci margini: anterioar, posterioar,
superioar, infraorbital si postero-superioar.
Procesele osului maxilar:
Procesul zigomatic
Procesul frontal
Procesul palatin
Procesul alveolar
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea
implantelor si protezelor utilizate in chirurgia
dentara
Maxilarul are drept funcie singular susinerea dinilor. Musculatura masticatorie nu are nici o inserie pe acest os, pe care
se inser n exclusivitate musculatura mimicii (care degaj fore demic amplitudine).
Maxilarul are corticale foarte fine care acoper un os spongiostrabecular cu o densitate mult mai mic ca a mandibulei. Edentaiilefac ca acest os s piard singura lui funcie, cea de susinere adinilor.
Spongioasa trabecular a maxilarului, puin solicitat, pierde cutimpul orice posibilitate adaptativ.
De aceea este bine ca implanturile inserate in maxilar s primeasciniial presiuni moderate care s permit o cicatrizare rapid lainterfaa os/implant (IMZ, Denar cilindric, Biovent, TBR etc.).
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Mandibula - este un os impar (nepereche) situat la partea antero-inferioar aviscerocraniului, este cel mai mare i mai rezistent din toate oasele capului.Articulaia temporomandibular, prin care este legat de baza craniului, conferacestui os o mobilitate mare, el putndu-se deplasa mai mult sau mai puin ntoate direciile.
Osul mandibular dentat vedere lateral
Mandibula este format dintr-un corp i dou ramuri, limita dintre corp i ramul mandibularfiind reprezentat de o linie care continu marginea anterioar a ramului, pn la bazamandibulei
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Mandibula, pe lng funcia de susinere a dinilor, estelocul de inserie a muchilor masticatori. Ea este constituitdintr-un manon cortical dens i gros pe care l regsim latoate nivelele osului. ntre cele 2 corticale exist un sistemde travee spongioase trabeculare.
Edentaiile suprim funcia de susinere a dinilor, dar nuinflueneaz inseriile musculaturii masticatorii, multiple iputernice. Aceaste inserii care au transmis osului de-alungul anilor presiuni importante au permis organizarea unuiesut osos spongios trabecular cu un remarcabil potenialadaptativ.
Cicatrizarea foarte lent a corticalei ne oblig s utilizm lamandibul implanturi care s poat realiza o stabilitateprimar eficient aa cum o realizeaz uruburile. Acesteadetermin geneza unor fore (presiuni) iniiale de mareamplitudine care sunt ns recepionate de un os spongiosadaptat de-a lungul anilor s le primeasc (urub Denar,implant Branemark, Screw-Vent, etc.)
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Dinamica mandibulara - totalitatea miscarilor mandibulare cu sifara contact dentar realizate prin interactiunea factorilormorfologici, morfo-functionali si functiona .
Dinamica mandibulara este un act motor complex cu multipleinterferente: masticatia interfereaza cu respiratia, fonatia, deglutitia, ceea
ce implica un control neuro-reflex complex pe baza stimulilorprocioceptivi proveniti in special de la parodontiu (90%; 10%receptorii articulari si musculari).
Miscarile mandibulare sunt inregistrate si stocate central lanivelul nucleiilor motori din trunchiul cerebral. Acolo de unde suntselectate acele modele de miscare specifice tipului demasticatie, chiar specifice unui aliment. Sunt selectate tiparelede miscare in functie de alimentul respectiv si a actului respectiv(fonatie, deglutie, etc)
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Alveolele dentare desprite ntre ele prin septul interalveolar (septa interalveolaria),
alveolele dentare sunt opt la numr i variaz ca form idimensiune dup dinii crora le sunt destinate; cavitatea pentrucanin este cea mai adnc; cele pentru molari sunt cele mai largi idivizate n trei alveole prin septuri interradiculare (septa
interradicularia), cele pentru incisivi, canin i premolarul doi fiindsimple.
La maxilar, incisivii sunt situai sub planeul fosei nazale, premolariii molarii sub planeul sinusului maxilar, iar caninul ocup o poziieneutr, ntre cele dou caviti.
Reprezentarea schematic a dinilor
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Implante dentare Un implant dentar este un dispozitiv medical realizat dintr-un biomaterial de natur
biologic sau aloplastic, care este inserat chirurgical n esuturile moi sau dure alecavitii orale n scop de reabilitare funcional.
Funciile aparatului dento-maxilar sunt: masticaia, fonaia, fizionomia i deglutiia,dintre acestea doar primele trei fiind importante din punct de vedere al arcadelor dento-alveolare.
Este utilizat noiunea de os disponibil, definit prin cantitatea de os n zona edentat, ncare se va introduce implantul. Aceasta este msurat n lime, nlime, nclinare,raportul coroan/corpul implantului, i st la baza descrierii implantelor de ctreproductori.
De asemenea, se definete osul alveolar ca fiind osul mandibular sau maxilar cenconjoar i sprijin dinii. Dup ce are loc extracia dintelui, osul care rmne estedenumit creast osoas rezidual sau creast alveolar.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Alegerea formei implantului este determinat nprimul rnd de soluia aleas pentru restaurareaedentaiei i de osul disponibil existent.
Alcatuirea implantului dentar Corpul implantului este partea din implant destinat a fi introdus
chirurgical n os.
Bontul este partea implantului care servete pentru sprijinuli/sau retenia protezei sau suprastructurii implantului.
O suprastructur este definit ca fiind un schelet metalic care sepotrivete la bontul implantului i asigur retenia pentru protez,cum ar fi bara turnat care reine o supraprotez.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Din punct de vedere practic - implantele dentare se clasific dupforma implantului:
1. Implante ac;Implante lam;2. Implante cilindrice i conice;3. Implante cu alt form.
31
Dup topografia utilizrii, implantele lam pot fi:
Universale
Maxilare (implantele lam presinusale)
Mandibulare
2
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
Etapele chirurgicale de inserare a unui implant: iniialeste utilizat un burghiu chirurgical pentru practicarea
geodei, dup care este nurubat implantul. n final seconstruete o protez peste bontul implantului:
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Fixarea implantelor dentare Eforturile de a fixa implantele n os pot fi clasificate dup rspunsulosului gazd dup patru mecanisme:
fixarea prin intermediul esutului fibros nalt difereniat; fixarea prin intermediul esutului fibros slab difereniat; ancorarea prin intermediul folosirii fixatorilor artificiali; ancorarea direct n os vital (osteointegrare).
Din nefericire, meninerea i restaurarea unui ligament parodontalpropriu n jurul implantului dentar nu a fost nc descoperit.
O analiz a raspunsului osos, la majoritatea implantelor folositecurent de stomatologi, demonstreaz c se pot ntampla douincidente. Primul ar fi respingerea tisular cu un rspuns inflamator acut sau cronic
sau cu pierderea timpurie a implantului,
iar al doilea incident, considerat frecvent ca un ,,rspuns de succes" esteproducerea unei ncapsulri fibroase neaderente, de grosime diferit, njurul implantului.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Cauze specifice care pot conduce la eecul osteogenezei interfaciale includ:
tehnica chirurgical traumatic, ce conduce la modificri termice excesive ale osului gazd;
implantul este supus imediat funcionrii;
confecionarea implantului dintr-un material care ar determina un rspuns ,,srac" din partea gazdei.
Aceste eecuri sunt raportate la tipul de material folosit,la localizarea implantului, la geometria lui, la stabilitatea
fixrii i la acestea se adaug muli ali factori.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
Proteze dentare - proteza este un aparat sau o pies medical carenlocuiete un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputatsau un conduct natural al corpului omenesc.
Spre deosebire de aparat, proteza are un caracter de duratparticipnd i la refacerea funciilor afectate de pierderea segmentuluirespectiv din organism.
Lund n consideraie aceast definiie, protezele dentare au rolul de areface morfologia i funciile arcadelor dentare ntrerupte.
Implantologia dentar a fcut posibil refacerea morfologiei i afunciilor arcadelor dentare fr a afecta dinii sau esuturile restante.
La implantele inserate la nivelul osului alveolar se pot ataa protezedentare sau chirurgicale care s substituie pri lips ale aparatuluidento-maxilar.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
n funcie de modul de fixare, protezele pe implante sunt mprite n dou categorii:
Proteze fixate pe implante:
Proteze cimentate pe implante;
Proteze nurubate pe implante.
Proteze mobilizabile pe implante supraproteze pe implante.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor si
protezelor utilizate in chirurgia dentara
Biomateriale utilizate n practica implantologic European Society of Biomaterials definete termenul de
biomateriale ca fiind materiale fr via, utilizate n domeniimedicale (de exemplu, implanturi dentare), cu scopul de aproduce o interaciune cu sistemul biologic - (Wagner, 1991).
In cursul anilor s-a ncercat utilizarea unui numr variabil demateriale pentru confecionarea implanturilor, din care ausupravieuit doar cteva, care posed anumite proprietiobligatorii ce se impun n vederea obinerii unui succes petermen lung.
O condiie obligatorie impus tuturor biomaterialelor esteasigurarea lipsei de nocivitate local i general. Trebuieevitate materialele care au componente toxice, cancerigene,alergice i/sau radioactive.
In general, biomaterialele trebuie s fie compatibile din punctde vedere biologic, mecanic, funcional, rezistente lacoroziune, i s se adapteze uor unor tehnologii clinice i delaborator.
-
Aspecte generale privind biofunctionalitatea implantelor
si protezelor utilizate in chirurgia dentara
Biocompatibilitatea Prin biocompatibilitate se nelege posibilitatea ca un organism viu s
tolereze, n anumite limite, fr a determina apariia unor reacii deaprare, un material strin de el, inserat n intimitatea lui.
Rateitschack i Wolf au definit biocompatibilitatea astfel: un materialeste biocompatibil dac la nivelul unui organism viu produce doarreacii dorite sau tolerate sau un material cu o biocompatibilitateoptim nu produce reacii tisulare nedorite.
Exist mai multe grade de compatibilitate. O biocompatibilitateabsolut este o utopie (Williams).
Din punct de vedere tiinific i practic, primul loc ca materiale pentruimplanturile endoosoase l ocup aliajele metalice deoarece auproprieti rezistive crescute (rezisten la compresiune, ncovoiere,traciune, etc.), pentru a putea prelua i transmite osului forelefiziologice care se exercit la acest nivel.
In timp ce prin anii 70 se utilizau aliaje Co-Cr-Mo i tantalul camateriale pentru implanturile endoosoase, la ora actual se preferimplanturile confecionate din titan pur i aliaje de titan.