buletin parohial - roeanz.com.au · nou-testamentara cat si in stadiul pregatitor al...

. .

PATRIARHIA ROMANAEpiscopia Ortodoxa Romana a Australiei si Noii Zeelande

Parohia Ortodoxa “Sfantul Ignatie Teoforul ”5 Alford Street Waterview Auckland New Zealand

BULETIN PAROHIAL Martie 2010 - Numarul 9 - Parohia Sfantul Ignatie Teoforul - Auckland - Noua Zeelanda

PSALMUL 1AL LUI DAVID.

1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredin-

ciosilor si in calea pacatosi-lor nu a stat si pe scaunul

hulitorilor n-a sezut; 2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.

3. Si va fi ca un pom rasa-dit langa izvoarele apelor,

care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va

face vor spori: 4. Nu sunt asa necredin-ciosii, nu sunt asa! Ci ca

praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.

5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata,

nici pacatosii in sfatul dreptilor.

6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necred-

inciosilor va pieri.7. Atunci va grai catre ei

intru urgia Lui si intru ma-nia Lui ii va tulbura pe ei;8. Iar Eu sunt pus imparat de El peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestind

porunca Domnului.9. Domnul a zis catre Mine: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi

Te-am nascut!10. Cere de la Mine si-ti voi da neamurile mostenirea

Ta si stapanirea Ta, marginile pamantului.

11. Le vei paste pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!”12. Si acum imparati,

intelegeti! Invatati-va toti, care judecati pamantul! 13. Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El

cu cutremur. 14. Luati invatatura, ca nu cumva sa Se manie Dom-nul si sa pieriti din calea cea dreapta, cand se va

aprinde mania Lui! Fericiti cei ce nadajduiesc in El.

SUMARDUMINICA

ORTODOXIEILA CATEDRALA

SFINTII APOSTOLI

PETRU SI PAVELDIN MELBOURNE

RUGACIUNE

PENTRUCREDINCIOSI:

PSALMUL 1 AL LUI DAVID

VINDECAREASLABANOGULUI

DINCAPERNAUM

SCRIPTURASI PRACTICABAPTISMALA

DUMINICA FLORIILOR

CASA SPERANTALA WELLINGTON

CENTRUL DE PRESA BASILICAAL PATRIARHIEI

ROMANE

SFINTII 40 DE MUCENICI

DIN SEVASTIA

BUNA VESTIRE

PAROHIAORTODOXA

SFANTULIGNATIE

TEOFORULDIN AUCKLAND

CALENDARUL SLUJBELOR DIN LUNA MARTIE

DUMINICA ORTODOXIEI LA CATEDRALA “SFINTII

APOSTOLI PETRU SI PAVEL”DIN MELBOURNE

Prima duminica din Postul Sfinte-lor Pasti a fost instituita de catre

Sinodul de la Constantinopol (843) ca sarbatoare a Ortodoxiei, pentru

a sublinia biruinta dreptei cred-inte asupra iconoclasmului (erezie

care sustinea ca sfintele icoane nu trebuie cinstite) si, in general, asupra tuturor ereziilor. La Dumi-nica Ortodoxiei (21 feb. 2010), in Catedrala “Sfintii Apostoli Petru

si Pavel” din Melbourne, dupa sa-varsirea Sfintei Liturghii, Preasfin-titul Mihail a dat citire Pastoralei Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Romane, adresata clerului si credinciosilor ortodocsi, pastorala citita in toate bisericile si manas-

tirile din Patriarhia Romana.

VINDECAREA SLABANOGULUI DIN CAPERNAUM

Biserica Ortodoxa s-a aflat astazi, 28 februarie, in a doua Duminica a Postului Mare. In cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa scriptur-istica desprinsa din Sfanta Evanghelie dupa Marcu, capitolul al II-lea, versetele de la 1 la 12, in care se relateaza Vindecarea slabanogului din Capernaum. Despre intelesul duhovnicesc al acestei pericope a

vorbit Preafericitul Parinte Patriarh Daniel in cuvantul de invatatura rostit la Manastirea „Sfanta Maria” - Jercalai, din judetul Prahova:

„Evanghelia Duminicii de astazi ne arata ca deodata cu dreapta cred-inta, cu rugaciune multa trebuie si pocainta, trebuie sa intensificam si spovedania, sa ne spovedim mai des, sa ne pocaim mai mult pentru

pacatele noastre, mai ales in aceasta perioada. Sigur, toata viata trebuie sa ne pocaim, dar mai ales in timpul Postului Mare cand toata

Biserica se pocaieste. Mantuitorul Iisus Hristos ne arata, in Evang-helia de astazi, ca adesea bolile noastre vin ca o urmare a pacatelor pe care le-am savarsit si nu le-am marturisit. Dar atunci cand vine

suferinta bolii, suferinta il predispune pe om la pocainta, informeaza Radio TRINITAS”. Aceasta Duminica, a doua din post, a fost inchinata Sfantului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. De asemenea, Preafericirea Sa a evidentiat rolul rugaciunii in viata noastra si ne-a

aratat ca exemplu vrednic de urmat pe Sfantul Grigore Palama.

VINDECAREA SLABANOGULUI DIN CAPERNAUM.

EPISCOPIAORTODOXAROMANA DINAUSTRALIA SINOUA ZEELANDA

Preasfi ntitul ParinteDr. Mihail FilimonEpiscopul Australieisi Noii Zeelande

Adresa Episcopiei61-63 Queensberry St,Carlton 3053 Victoria,AU, PO Box 122;offi [email protected]

ParinteleVicar Administrativ:Dumitru ComanParintele Secretar Eparhial: Petrisor Pohrib

In prezent, Episcopia are in schema deorganizare, un numar de 30 deparohii ortodoxe si o manastire,organizate in:Protopopiatul Ortodox Romanal Australiei siProtopopiatulOrtodox Romanal Noii Zeelande.

(www.roeanz.com.au)

PAROHIAORTODOXASFANTUL IGNATIETEOFORUL

Adresa este5 Alford StreetWaterviewAucklandNew Zealand

Preot parohal bisericii “Sfantul IgnatieTeoforul” :P.C. Pr. MihaiMircea Corpodean



Duminica FloriilorSarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cu-noscuta in popor sub denumirea de Florii.Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta dumi-nica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moarte, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa. Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incad-rat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noapte de Pasti: “Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ieru-salim”. In legatura cu acest eveniment, evanghe-listul Matei noteaza: “Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5). In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta. Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor. “Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dum-nezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte. Sfantul Ignatie Brancianinov vede in “Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnu-inta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim. Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca

in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovnic-este in el, precum a binevoit a fagadui: “Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23). Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul. Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: “Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: “Rastigneste-L! Rastigneste-L!”. Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conduca-tor care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala. Dupa modelul multimii din cetatea Ierusa-limului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecu-vantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii prin invierea lui Lazar si prevestesc biruinta asupra mortii prin Invierea lui Hristos. In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.



CASA SPERANTALA WELLINGTONInca din Februarie 2001 cand a fost fi nalizata casa parohiala, Comi-tetul Parohial de atunciimpreuna cu doamna preoteasa Elena Speranta au dorit sa se realizeze o placa in memoriaparintelui Gheorghe Speranta. Aceasta placa va fi inscriptionata cu urmatorul text: “Casa Speranta, February 2001. This house is dedi-cated in loving memory to Father GheorgheSperanta who passed away on 26 April 1998.His love, kindness and understanding brought an everlasting light to a small community notonly twenty-four years of his service at this church but the love he placed in the hearts of each one of us who knew him well.He will be forever in our hearts.” Cei care doresc sa se realizeze aceasta placa sunt rugati sa doneze o anumita suma de bani pentru “Casa Speranta”, dupa cum in-formeaza ultimul numar al Buletinului Parohial “Cu-Vantul Wellington“.

Botezul a reprezentat intotdeauna poarta de intrare in viata crestina. In materialul de astazi vom analiza mai intai aparitia Tainei Botezului si integrarea marturisirii de credinta atat in perioada nou-testamentara cat si in stadiul pregatitor al catehumenatului. Vom porni, asadar, de la Sfanta Scriptura si vom incheia cu un exemplu ceva mai detaliat referitor la integrarea marturisirii de credinta in cadrul Tainei Botezului, la Cartagina, in jurul anului 255 d.Hr. Consideram necesara re-luarea marturiilor scripturistice in aceasta privinta si datorita faptului ca in Sfanta Scriptura gasim initierea tuturor Tainelor si primele marturii asupra lor. Interesul nostru principal nu va fi acela de a detalia Taina Botezului, ci de a observa cu multa atentie cum a fost integrata in aceasta obligativi-tatea marturisirii adevaratei credinte.

Scriptura si practica baptismalavipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie? Faceti, dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam“ (Lc. 3:7-8). Binein-teles, versetele acestea nu par a sustine la prima vedere existenta unei marturisiri de credinta, dar nu trebuie sa ne grabim in afirmarea unei conclu-zii. Sfantul Ioan spune foarte clar ca sunt necesare chiar si pentru acest „botez“ roade vrednice de pocainta. Aceste roade pot fi parerea de rau, parasirea pacatelor si urmarea virtutilor. Stim ca multimile isi marturiseau pacatele inainte de a fi botezate de Sfantul Ioan Botezatorul. Si totusi, versetul mai contine un amanunt nu foarte clar la prima vedere: urmarea dreptei credinte. Sfantul Ioan Botezatorul le cere iudeilor sa nu fie mandri ca sunt singurul popor care crede in adevaratul Dumnezeu. Ceea ce le cere este sa lepede mandria si sa aiba o credinta curata. Indirect, iudeilor li se cere o marturisire de credinta. Nu o marturisire de credinta in existenta lui Dumnezeu, ci in faptul ca marturisindu-L pe Dumnezeu trebuie sa ramana smeriti. Pe de alta parte, Ioan nu vorbeste nica-ieri de Sfanta Treime, dar marturiseste fiecare Persoana. La Botezul Domnului, Sfanta Treime este prezenta, dar Ioan, cu mult inainte de acest eveniment, marturisise dumnezeirea Fiului intrupat si descoperise ucenicilor sai si multimilor faptul ca Acesta va boteza cu „Duh Sfant si cu foc.“ Sfan-tul Ioan Botezatorul prefigureaza cu o subtilitate deosebita ceea ce Mantuitorul va dezvalui direct Apostolilor dupa Inviere: necesitatea botezarii in numele Sfintei Treimi. Iata cuvintele Domnului: „Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh“ (Mt. 28:19). Nici aici nu se specifica absolut nimic despre necesitatea unei marturisiri de credinta, dar, din nou, versetul ascunde o cheie. Neamurile trebuie invatate prin propovaduire, dar continutul propovaduirii trebuie crezut pentru a putea fi botezate. La finalul Evangheliei dupa Marcu, Mantuitorul spune urmatoarele: „Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi“ (Mc.16:16). Desigur, faptul ca un om crede in ceva implica in mod direct si faptul ca marturiseste acel lucru. Autor: Adrian Agachi, Ziarul Lumina, 3 martie 2010. Anul Crezului Ortodox si al Autocefaliei Romanesti.

Nu vom insista asupra prefigurarii Botezului in Vechiul Testament pentru ca lucrul acesta nu ne ajuta prea mult in analiza desfasurata acum. Vom incepe direct cu „botezul pocaintei“ efectuat de Sfantul Ioan Botezatorul in Iordan. Sfantul Apostol Marcu precizeaza: „Ioan boteza in pustie, prop-ovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacate-lor“ (Mc. 1:4). Pana astazi avem specificat in Crez urmatorul aspect: „Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor“. Este destul de clar ca Sfantul Ioan Botezatorul a adus o prefigurare a Botezu-lui crestin, lucru marturisit si de el insusi: „Eu va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc“ (Lc. 3:16). Intrebarea cruciala este daca putem descoperi in marturiile legate de botezul lui Ioan vreun argument care sa sustina existenta unei marturisiri de credinta. In mod direct nu benefi-ciem de acest aspect, dar indirect exista o dovada care ne poate ajuta in acest sens. „Deci zicea Ioan multimilor care veneau sa se boteze de el: Pui de

Botez in Parohia Sf. Ignatie Teoforul din Auckland

CENTRUL DEPRESA “BASILICA”Centrul de presa al Patriarhiei Romane este format din radioul si tele-viziunea Trinitas, ziarul Lumina si Agentia de Stiri Basilica. Mai multe detalii despre cum puteti citi, asculta, vedea toate aceste canale de stiri pe website-ul Patriarhiei Ro-mane: www.patriarhia.ro.sau la Biroul de Presa si Comunicatii al Patriar-hiei, componenta a Cen-trului de Presa Basilica.



PAROHIA ORTODOXA “SF. IGNATIE TEOFORUL“

AUCKLAND NZCALENDAR MARTIE

MIERCURI 3 MARTIE18:30 Liturghia darurilor

inainte sfi ntite

VINERI 5 MARTIE18:30 Taina Sf. Maslu

SAMBATA 6 MARTIE18:30 Pomenirea mortilor

DUMINICA 7 MARTIE9:00 Utrenie si Sf. Liturghie

Duminica Sfi ntei Cruci


inainte sfi ntite

VINERI 12 MARTIE18:30 Denie

Paraclisul Maicii Domnului


DUMINICA 14 MARTIE9:00 Utrenie si Sf. Liturghie Duminica Sf. Ioan Scararu

MIERCURI 17 MARTIE18:30 Denie

Canonul cel Mare

VINERI 19 MARTIE18:30 Denie

Acatistul Bunei Vestiri


DUMINICA 21 MARTIE9:00 Utrenie si Sf. Liturghie Duminica Cuvioasei Maria


inainte sfi ntite

JOI 25 MARTIE10:00 Sfanta Liturghie

Buna Vestire

VINERI 26 MARTIE18:30 Paraclisul Maicii

Domnului

SAMBATA 27 MARTIESambata lui Lazar

Pomenirea mortilor

DUMINICA 28 MARTIE9:00 Utrenie si Sf. Liturghie

Floriile

Sfantii 40 de muceniciIn aceasta luna, in ziua a noua, pomeni-rea sfintilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au marturisit si au fost chinuiti in cetatea Sevastiei. Cei patruzeci de mu-cenici, desi erau de obarsie din diferite locuri, faceau parte din aceeasi ceata ostaseasca. Ei au fost

prinsi din pricina marturisirii credintei in Hristos si au fost dusi la cercetare. Dar nelasandu-se induplecati sa jertfeasca idolilor, mai intai au fost loviti cu pietre peste fata si peste gura, dar pietrele in loc sa-i atinga pe ei, se intorceau si loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osan-diti, in vreme de iarna, sa petreaca toata noaptea in mijlocul unui lac, care se gasea in apropierea Sevastiei. Pe cand se gaseau in mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viata, iesind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de indata ce a fost atins de caldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostasii care erau de paza acolo insa a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat, vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei. Iar cand s-a facut ziua, sfintii care erau lesinati, de abia se mai vedeau sufland. Atunci li s-au frant fluierele picioarelor si au luat cununile muceniciei. Cat de placuta s-a cunoscut a fi moartea pentru acestia si cat de dorita sa fie imbratisata se poate vedea si din urmatoarea imprejurare. Dupa zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina varstei mai tinere si a puterii trupesti mai sufla inca, a fost lasat la o parte de tiran, socotind ca acesta poate il va indupleca sa-si schimbe gandul. Dar mama lui, care in tot timpul cat mucenicii patimisera, ra-masese pe langa el, vazand acum pe fiul ei, care era mai tanar decat toti ceilalti, se temea ca nu cumva tineretea si dragostea de viata sa-i insufle in cele din urma teama si sa se arate nevrednic de ceata si de cinstea celorlalti. De aceea aceasta sta incremenita si cu trupul si cu privirea, ui-tandu-se la el, in starea in care se gasea, dandu-i curaj si intinzandu-si mainile, in cele din urma si zicand: Fiul meu preadulce, mai rabda putin, ca sa ajungi cu adevarat si fiu al Tatalui Celui din ceruri. Nu te infricosa de chinuri, caci, iata, Hristos Dumnezeu iti sta tie intr-ajutor. Nu vei mai intalni mai departe nici o neplacere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai invins cu vitejia

DESIGN & LAYOUT:Cristi Dumitrache

[email protected]

In aceasta luna, in ziua a douazeci si cincea, Bu-navestire a preasfintei stapanei noastre, de Dum-nezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria.Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Care pururea poarta de grija neamului omenesc, intocmai ca un Parinte plin de dragoste, vazand faptura mainilor Lui inrobita si chinuita de diavol si impinsa catre patimile cele pline de ocara si supusa inchinarii la idoli, a gasit cu cale sa trimita pe Fiul Sau cel Unul-Nascut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa mantuiasca neamul omenesc. Si, pentru ca a voit ca acest lucru sa ramana ascuns nu numai de diavol, ci chiar si de puterile cele ceresti, a incredintat taina aceasta unuia sin-gur dintre arhangheli, preamaritului Gavriil. Si in-data cu cuvantul arhanghelului si al ei, a zamislit in preacuratul sau pantece pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Buna Vestire

ta; dupa acestea va fi numai bucurie, desfa-tare, odihna si veselie, din care te vei impartasi imparatind impreuna cu Hristos si vei fi rugator pe langa Dansul, pentru mine, mama ta. Dupa ce sfintilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei si-au dat sufletele in mana lui Dumnezeu. Iar slu-jitorii tiranului aducand niste carute si incarcand in ele sfintele lor trupuri le-au pornit catre tarmul unui rau, care trecea prin apropiere. Si vazand ca tanarul acela, al carui nume era Meliton, mai sufla inca, l-au lasat sa traiasca mai departe. Cand mama lui a vazut insa ca ramane singur, a socotit cã lucrul acesta inseamna ceva mai mult decat moartea ei si a fiului ei. De aceea, netinand seama ca este femeie slaba si inabusindu-si in suflet toata durerea de mama, a luat pe fiul ei pe umeri si a pornit cu el dupa carutele cu trupurile sfintilor, intocmai ca o viteaza, socotind ca numai atunci fiul ei va trai cu adevarat, cand l-ar vedea si pe el mort si parasit impreuna cu ceilalti. Dar, in timp ce-l purta astfel pe umere acesta si-a dat si el duhul. Si atunci mama simtindu-se eliberata de griji, s-a bucurat mult si sufletul ei a saltat in chip placut de sfarsitul fiului ei. Si ducand trupul neinsufletit al iubitului ei fiu pana la locul unde se gaseau trupurile sfintilor, l-a pus deasupra lor si l-a numarat cu toate celelalte, pentru ca nici macar trupul, al carui suflet pornise sa se innumere laolalta cu sufletele celorlalti, sa nu se deosebeasca de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrajmasului, aprinzand un foc mare, au ars trupu-rile sfintilor. Apoi, pentru ca nu cumva crestinii sa poata lua moastele lor, le-au aruncat in rau. Dar acolo, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, s-au strans cu toate laolalta intr-o surpatura, de unde fiind scoase de mainile crestinilor, ne-au fost daruite noua ca o bogatie de neinstrainat.

buletin parohial - roeanz.com.au · nou-testamentara cat si in stadiul pregatitor al...

Documents