vom vedea pe dumnezeu precum estecdn4.libris.ro/userdocspdf/833/vom vedea pe dumnezeu...sofronie vom...
TRANSCRIPT
ARHIMANDRITULSOFRONIE
VOM VEDEA PE DUMNEZEUPRECUM ESTE
Traducere din limba rusd deIerom. Rafail (Noica)
Tipdritd cu binecuvdntarea inalt-P reasfinlitwlui
IRINEUArhiepiscopul Alba-Iuliei
Edilia a II-a revdzutd
Editura Accent PrintSuceava,2015
CUPRINS
cuvANT iNRrNrr .............'.........5
1. HARUL POMENIRII MORTII .......'............8
2. PENTRU FRICA LUI DUMNEZEU .....,"16
3. pENTRU pocAtNtA ..........--2r
I..................... .......-..21
ll Pocdinla Si lupta duhovniceascd .......-.......... .............35
4. PENTRU PLANSUL DUHOVNICESC.............. .......-.---46
5. cLATINARI iN cAurARtre NECLATIRII ....................................s4
6. BINECUVANTeRBAOE A CUNOA$TE CALEA ............................61
7. PREZENTARE PE SCURTA VIETII DUHULUI NOSTRU..........93
8. PENTRU LIBERTATEA DUHOVNICEASCA... .......110
9. |NSUFLAREA............. ...........119
10. PENTRU DE$ERTARE $I PARASIREA DEcArRE DUMNEZEU """""""'tzt
L.................... '.......121
il ................... ........ 130
11. PENTRU DRAGOSTEA PANA LA URA DE SINE
12. PENTRU LUMINA NEFACUTA
I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
m.................. ........172
13. PENTRU PRINCIPIUL PERSONALin Fiin!a Dumnezeiascd 9i in fiin!a omeneasci ...........'....................' 184
14. RUGACIUNEA LITURGICA ,..........,....219
15. GRAIUL LITURGIC. .........233
16. RUGACIUNEA DIN GHETHSIMANI...... '......-.-.......236
17. RUGACIUNEA iN CENBE SE DESCOPERADUMNEZEU-ADEV4RUL................... -.-.....245
pOSTFATA.. .............260
t39
148
148
161
IHARUL POMENIRII MORTII
Dupd trecerea a mai bine de cincizeci de ani nu imi este cu putin-
!d sd-mi amintesc cronologic firul evenimentelor viefii mele lduntri-ce, Zboni duhului in spaliul minfii este de neinfeles, aga cum a spus
insugi Domnul in cuvdntarea cu Nicodim'. ,,Duhul unde voieste sufld,qi glasul lui auzi, ci nu qtii de unde vine Si unde se duce: aSa este totcel ndscut din duhut'(Io 3: 8). in momentul de fald g0ndul meu se
opregte asupra cAtorva din acele situalii apdsdtoare qi dezndddjdui-toare, dar care mai apoi s'au dovedit a-mi fi devenit o prefioasd cu-noagtere qi un izvor de puteri spre a sdvdrgi nevoinla ce ne std inaintetuturor. Cele cercate de mine, ca gi sdpate in piatr[, s'au intipdrit pe
trupul vielii mele, iar aceasta imi dd putinla s[ vorbesc despre ceea
ce a sdvdrgit cu mine dreapta lui Dumnezeu.Din anii tinerefelor, sufletul meu qi-a insugit gdndul veciniciei. Pe
de o parte, aceasta era unnarea fireascd a rugiciunii copilSriei melecitre Dumnezeul Cel Viu, citre Care se duseserd pdrinlii gi stribuniimei; pe de alta, copiii cu care mi insofeam atunci, cu o naiv[ serio-zitate Si cu tragere de inimd se plecau gAnditor asupra acestei taine.Crescdnd, din ce in ce mai des m[ reintorceam la cugetarea nemdrgi-nirii, a ceea ce pururea fitnleazS; mai cu seamd in convorbirile cu fra-tele meu ceva mai tdnir, Nicolae (1898-1979).Era mai infelept decdtmine, qi multe am invdfat de la el. CAnd insd a inceput Primul Rdz-boi Mondial (1914-1918), problema veciniciei a devenit precump[-nitoare in congtiinfa mea. Vegtile despre mii de nevinovafi ucigi pe
fronturi m'au pus de-a dreptul in fafa priveligtii unei tragice realitili.Nu md puteam impdca cu faptul cd mullime de viefi tinere cu sila se
curmd gi, pe deasupra, cu nebund silbdticie. Eu insumi md puteamafla in rAndurile lor, iar sarcina mea ar fi fost si omor oameni necu-noscufi mie, care la rdndul lor ar fi ciutat sd termine cu mine cAt mairepede. Iar dacd din voia unor stdpdnitori rii se fduresc astfel de situ-afii, atunci unde este sensul venirii noastre in aceast[ lume? Iar eu...de ce m'am n[scut? Abia daci incepeam sd md congtientizez ca omlduntric se aprinsese in mine focul bunelor doriri, cdutarea desdvdrgi-
HARUL POMENIRII MORTII 9
rii caracteristici tinerefelor, avdntun cdtre lumina cunoagterii atotcu-prinzdtoarc. $i toate acestea sd le pdrdsesc? $i in ce chip! Pentru cine,gi pentru ce? in numele c[ror valori?
$tiam, din rugdciunile mele copilireqti, cd generaliile inaintagilorse duseserd in nddejde la Dumnezeu; dar in acele zile nu era cu minecredinla copildriei. Vecinic oare sAnt eu, dar qi tot omul. sau to{i ne
ducem impreund in intunerecul nefiinfei? intrebarea - pdnd atuncidoar o linigtit[ contemplare a minlii - devenise asemenea unei masse
amorfe de metal topit. tn add4cul inimii mele se sdldqluise un simfb-mdnt ciudat - al deSertdciunii tuturor agonisirilor pe pdmknr. In el era
ceva cu totul nou, ce nu se asemdna cu nimic altceva,.in afard eram in continuare liniqtit; adesea rddeam vesel; tr[iam ca
toati lumea. in chip paqnic, ceva se sdvdrqea in inima mea, iar min-tea, retrdgdndu-se de la toate, se inchidea cu luarea aminte inlduntru.Peste necuprinsele intinderi ale ldrii mele trecea un plug uriaq, smul-gdnd riddcinile trecutului. Tofi erau pe picioare; pretutindenea ten-siune mai presus de putinfa oamenilor de a indura. Mai mult: in in-treaga lume aveau loc evenimente ce puneau temei unei noi ere in is-toria omenirii, dar duhul meu nu se oprea asupra lor. Multe se ndru-iau in jurul meu, ins[ prdbugirea mea lSuntricd eru mai intens[, ca sinuzic - un moment mai important, pentru mine.
De ce aqa? Nu puteam in acele zlle gdndi logic. Gdndurile mi se
ndgteau inlduntru gi purcedeau din starea duhului. Dacd eu mor cuadev[rat, cu alte cuvinte, daci md afund ?n,Jrimicnicie", atunci gi toficeilalli, semenii mei, aqijderea dispar frrd de urmi. Agadar - totul este
degert[ciune; adevdrata viafd nu ne este dat6. Toate evenimentele mon-diale nu sdnt mai mult decdt o scdrbavnicd,bdtaie de joc asupra omu-lui.
Suferinfele duhului meu erau provocate de catastrofele exterioaregi, in chip firesc, le identificam cu propria-mi soart6: moartea mea luainsuqirea stingerii a tot ce cunogteam, a tuturor celor de care eram le-gat fiinlial. Iar aceasta, de acum, independent de rizboi. Moartea mea
inevitabili nu mai era ceva nesfdrgit de mic, ,,unul mai pu!in." Nu. inmine, impreund cu mine moare tot ceea ce fusese cuprins de conqti-infa mea: cei apropiafi mie, suferin{ele gi dragostea lor, toatd desf6-
$urarea istoriei, intreg Pdmantul indeobqte, gi Soarele, qi stelele, gi ne-
T
10 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
l5rmuritele intinderi; pdnd gi insuqi Fdcdtorul lumii, 9i Acela moarein mine; toatd intreaga Fiinfd se inghite de ?ntunerecul uit6rii. Aqa imiinfelegeam atunci propria moarte. Duhul ce md stdpdnea md smulgeade la Pdmdnt gi md aflam aruncat intr'un tdrdmintunecat undevremenu este.
Vecinica uitare, ca stingere a luminii congtiinlei, mI umplea degroazd. Starea aceeamd zdrobea; mi stdpdnea impotriva voinlei mele.Ceea ce se sdvdrqea in jurul meu in chip ndsdlnic imi amintea desfdrgitul inevitabil al intregii lumi. Viziunea hdului fbrd fund deveni-se pururea prezentd,ldsdndu-mi doar din cdnd in cdnd pufind odihnd.Pomenirea morlii, crescdnd treptat, atingea o astfel de putere, inc0tlumea, intreaga noastr[ lume, imi apdrea ca un miraj gata s6 dispariin orice clipi in vecinicele strdfunduri ale pustiiciunii nefiinlei.
Realitatea unui alt ordin, nepdmdntesc, neinfeles, m[ stdpdnea inciuda incercdrilor mele de a o ocoli. imi amintesc de mine cdt se poatede limpede: in viala zilnicd eram ca toli ceilalli, insd erau clipe cdndnu simleam pdmdntul sub mine. fl veAlam ca de obicei, cu ochii, pecdnd in duh eram purtat deasupra unei prdpdstii fdrd fund. Mai apoiacestui fenomen i s'a addugat un alhrl: inaintea gdndului meu se in6l-fase o stavild pe care o simfeam ca pe un perete gros, de plumb. Nicio razd de lumind - lumind a minfii, nu fizicd,, deoarece nici peretelenu era materialnic - nu strdbdtea prin el. indelungd vreme a stat el ina-intea mea, oprimdndu-md.
Independent de toate cele din afard - rdzboaie, sau boli, sau altendpaste asemenea lor - a mi cunoaqte osdndit morfii intr'o zi, erapentru mine un chin de neindurat. $i iatd cd. fdrd sd gdndesc la cevaconcret, dintr'o dat6, in inim6, imi vine gdndul: Dacd omul poate su-feri atdt de addnc, atunci, dupd firea lui, el este ceva mare. Faptul c6impreuni cu moartea lui moare intreaga lume, ba chiar qi Dumnezeu,este cu putinld numai daci el insuqi, omul, este in sine, intr-un anu-me sens, centrul intregii zidiri. $i, bineinfeles, in ochii lui Dumnezeuel este mai de pre! decdt toate celelalte zidiri.
Domnul imi cunoagte recunoqtin{a pentru faptul cd nu m'a crulat,,,gi nu S'a depdrtat, toate frcdnd, pdnd ce m'a dus" la a vedea impd-rd[ia, fie gi incd ,jn parte" (vezi inceputul canonului liturgic al Sfdn-tului Ioan Guri de Aur gi 1 Cor. 13 l2). O, infricoqatele acelei bi-
HARUL POMENIRII MORTII 11
necuvdntate vremi! Nimdnui ii- std in putere a p6gi de bunivoie pecalea unor astfel de incercdri. imi vine in minte acum acel cosmo-naut care dezndd[jduit chema c[tre Pdmdnt ca sd fie salvat de la moar-tea in spafiu; radioul ?i recepta suspinele, insd nimenea nu era in md-surd s5-i vind in ajutor. Socotesc cd este ingdduit, pAnd la un punct,sd fac o paraleld intre ceea ce trdia bietul cosmonaut gi cele cari cer-cam eu in clipele c[derii in intunecatul hdu. Duhul meu insd se in-drepta nu cdtre pdmdnt, ci cdtre Cel pe Care incd nu-L cunoqteam,dar de Fiinfa C5ruia eram incredinfat. Eu nu il cunoqteam, dar El eracumva cu mine, dispunAnd deplin de mijloacele pentru mdntuireamea. El plinegte cu Sine toate, insd de mine Se ascundea, iar eu ve-deam moartea nu dupi trup, nu sub formele ei pdmAntegti, ci in veci-nicie.
Astfel, ,,sub semnul minus", se dezvdluia in lduntrul meu ad0nculFiinfei. Lumea mateiald" igi pierdea consistenfa, iar vremea - intin-derea. Eu mI munceam, neinjelegdnd ce se petrece in mine..in aceavreme nu aveam inci nici o idee despre invdldtura Pirin{ilor Biseri-cii, despre experienfele lor. Ca urmare a unui gol atdt de important tncunogtinfele mele, m'am ldsat atras de filosofia misticd a Orientuluinecregtin. In nebunia mea, socoteam sI aflu in ea o ieqire din groapain care md afundam. Nu pufini weme prelioas6 am pierdut din aceas-td pricin5. De altfel, trecdnd mulfi ani, suferind nu o datd depdrtareaharului de la mine pentru gdnduri deqarte, gdndeam uneori: Mare ne-fericire este ignoranla duhovniceasci. ln cazul meu insd, tocmai ne-cunoa$terea a frcut s6-mi fie cu putin
12 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
ddcin6, qi de aceea imi transpuneam propriile stdri asupra tuturora.
Mintulila mea se ,,rdscula" in numele tuturor celor batjocorili de da-
rul zadamic al acestei viefi, qi imi pdrea rdu cd nu aveam o astfel de
sabie cu care sd pot despica ,,blestematul pimdnt" (cf. Fac. 3: 17), qi
aqa si pun capdt acestui nesuferit absurd... $i ttu puline alte neroziiimi veneau in minte, dar aceste dou[, mi se pare, erau extremele. Dinfericire, astfel de amaruri nu au pitruns niciodatb in inima addnc5:
acolo locul era ocupat. Negtiut, undeva in duh ddinuia o nidejde din-colo de toate paroxismele dezniddjduirii: Atotputernicul nu poate fialtcumva decdt bun. De nu ar fi fost aqa, atunci de unde la mine ide-
ea unei fiinfe Bune? lar auzul meu lduntric se concentra asupra a ce-
va de nesesizat, qi totodatd real.Niciodatd nu voiu putea intruchipa in cuvinte bogdlia caracteristi-
cd acelor zile cdnd Domnul, nefindnd seama de protestele mele, m'aluat in puternicele Sale mdini qi, parcd cu mdnie, m'a aruncat in ne-
l5rmurirea lumii de El zidite. Ce voiu spune? Deqi intr'un chip aprig,
El insd mi-a deschis orizonturile unei alte Fiinfdri. Peripefiile melepline de suferin{i au fost o adevdratd,,mucenicie".
Rdzboiul cu Germania se apropia de sfdrgitul sdu nefericit pentru
Rusia. Cu cAteva luni inainte se dezlinfuise deja un altul, rdzboiulcivil, in multe privinle mai cumplit dec0t cel mondial. Viziunea tra-gismului fiinlirii omenegti cumva cregtea impreund cu sufletul meu
iar pomenirea morlii nu m5 pdrbsea oriunde mi aflam. Eram parcd
scindat intr'un chip ciudat: duhul meu trdia in tainica sferi pentru
care nu gdsesc expresii in cuvdnt, ins6logica gi starea sufletului meu
trdiau, s'ar zice, obiqnuita lor rdnduiald de zi cu zi, asemenea tuturorcelorlalli oameni.
Mi gr[beam sd trdiesc: md temeam sd pierd fiecare ceas, ndzuiam
sd dobdndesc un maxim de cunoaqteri, nu numai in domeniul arteimele, ci gi in general; lucram mult ca pictor in atelierul meu larg qi
linigtit. Am fbcut un intreg gir de c5l6torii in Rusia gi in Europa; anr
triit luni de zile in Italia, in Germania, apoi mai statornic in Franfa.
M'am int0lnit cu multe persoane, cu precddere din domeniul artei,
dar niciodatd nu am spus nimdnui vreun cuvdnt in legdturd cu vialamea,,paralel[" in duh: nimic din lduntrul meu nu m[ indemna spre o
astfel de dezviluire. Ceea ce se s[v0rgea in mine purcedea dintr'un
HARUL POMENIRII MORTII 13
oarecare principiu mai presus de mine, neatdrndnd de voia rnea, iatnu din inifiativa mea: nu inlelegeam ce se intdmpla, gi totugi imi eraceva sfdnt.
Frumuselea lumii vdzute,^impreundndu-se cu minunea insuqi fap-tului de a vedea, md atrdgea. Insd inddrdtul realitdlii vdzute eu tdnjeama pitrunde pe cea nevdzutd, nevremelnicd in lucrarea artei mele careimi pricinuia clipe de o subfire indulcire. A venit insd vremea cdnd,pomenirea mor,tii intdrindu-se, a intrat intr'o impotrivire hot[rdti cupatima mea de pictor. incdierarea nu a fost nici de scurtd'duratd, niciuqoar6. Iar eu md aflam ca un cdmp de b6tdlie, pe doui planuri: harulpomenirii mor,tii nu se pleca pdm0ntului, ci chema c[tre sfere inalte;arta, pe de altd parte, se invdrtoqa a se inchipui ca fiind ceva inalt,ceva ce transcende planul pdmdntesc, ingdduindu-li ca in cele rnai fe-ricite izbdnzi sdte atingi de vecinicie. Zadarnice i-au fost sforfdrile:nepotrivirea era prea vdditi gi, in cele din urmd, a biruit rugdciunea.M[ simfeam lintuit intre forma vremelnicd a fiinldrii qi vecinicie. Ceadin urmd mi se infrfiqainacea weme sub chipul ei,,negativ": moarteainvdluia totul.
Nu este cu putin!6 a ingirui aci toate formele in care se manifestainlduntrul duhului meu stingerea, pe care o contemplam, a toati via-
1a. imi amintesc limpede un chip dintre cele mai caracteristice acelorzile: citesc la masd, imi sprijin capul in mdn6, qi dintr'o dati - imisimt in mdnS leasta, gi cu gOndul o privesc din afard. Trupeqte eramincd tdndr gi normal de sindtos. Neinlelegdnd esenJa a ce se petrecea
cu mine, incercam si m[ slobozesc de trdirile ce intrerupeau mersulpagnic al lucririi mele. imi spuneam linigtit: ,,Am o viafd lntreagd in-aintea mea; patruzeci de ani, qi poate chiar mai mult, plini de ener-gie..." $i ce credefi? Dintr'o datd mi-a venit un rdspuns la care num'am gdndit: ,,$i dacl o mie de ani..., gi dupd aia ce?" $i mia de anis'a sfdrgit in conqtiin{a mea inainte de a se fi infiripat gdndul.
Tot ce se supunea stricdciunii igi pierduse pentru mine valoarea.Cdnd md uitam la oameni, inainte de a putea gdndi ceva ii vedeam substdpdnirea morfii, murind, gi inima mi se umplea de compdtimire pen-
tru ei. Nu ciutam nici slavd de la acei ,,rnor!i", nici stipdnire asupralor; nu agteptam ca ei sd mi iubeascd. Dispreluiam bogiliile mater-ialnice gi nu socoteam inalte nici pe cele intelectuale, care nu imi dd-
I4 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
deau rdspuns la cele ce cdutam. Dacd mi s'ar fi oferit veacuri de via-fd'fericitd, nu le-aq fi primit. Duhul meu cerea vecinicia, qivecinicia,a$a cnm am tnfeles maitarziu, stdtea inaintea mea, in chip lucrator re-nlscdndu-m6. Eram orb, frrd infelegere. Ea, vecinicia,bdteala uqa su-fletului meu ca.re, de fric6, se inchidea intru sine (cf. Apoc. 3: 18-20).
O, sufeream, dar nu aflam niciieri scdpare, f6rd numai in rugdciu-nea care se ndscuse in mine din nou, rugdciunea c[tre cel Necunos-cut sau, mai bine zis, Cel uitat de mine. O rugdciune infldcdratd mdcuprinsese in sdnurile ei qi, de-a lungul a mulli ani, nu m'a pdrdsit niciaievea, nici in somn. Indelungat mi-a fost chinul. M'a dus pdnd la is-tovirea tuturor puterilor mele. Atunci, total neagteptat, ca un oarecareac subgire a strdpuns grosimea peretelui de plumb, qi printr,un canalcdt firul de pdr a pdtruns o razd de Lumind.
Bolnawl adesea nu gtie de ce neputinld suferd gi vorbegte cu doc-torul de simptomele lui subiective, agteptdnd sd afle un diagnosticobiectiv. Aga gi eu, in simplitate a$tern istoria subiectivd a experien-lei trdite de mine.
La Sfinfii Pdrinfi arn aflat inv5![tura despre aceastd formd a haru-Ini. Pomenirea morlii este o anume stare a duhului nostru, cu totuldeosebitd de obiqnuitul fapt de a qti cd intr'o zi vom muri. Minunatapomenire despre care este vorba scoate duhul nostru din gravitaliapdmdntului. Fiind o putere ce se pogoard de Sus, ea ne ridicd gi pe noimai presus de patimile p[mdntegti, ne slobozegte de stipdnirea gi le-gdtura pe care o au poftele wemelnice asupra noastrd gi astfel, in chipfiresc, ne face sfdnt-trditori. Fie gi intr'o formd, negativd, dar ea nealipeqte strdns de Cel Vecinic.
Pomenirea morlii ne dd experienla nepitimirii, dar nu incd pe ceapozitivd,, care se hfr[igeazd ca deplina putere a dragostei lui Dumne-zeu; dar nici nu are un caracter curat negativ, ca qi cum ar fi ceva po-trivnic dragostei. Ea curm[ lucrarea patimilor, gi astfel pune inceputschimbirii radicale a intregii noastre vieluiri gi a felului de a inlelegetoate. insuqi faptul c[ ne dd a ne trdi moartea ca sf0rqit ar intregii ii-diri intiregte Descoperirea datd noui, cd omul este chipul lui Dum-nezeu gi, ca atare, este in putere a cuprinde in sine gi pe Dumnezeu,gi cosmosul zidit.Iar aceasta este totodatd inceputul infrptuirii in noia principiului ipostatic. Experienla de care vorbim ne pregdtegte du-
HARUL POMENIRII MORTII
hul spre o mai reald infelegere a Descoperirii creqtine, gi a theologieial cdrei temei este experienla unei alte fiin!fui.
Cdnd, in vnrtutea pomenirii morfii, intreaga mea fiin1d fusese stri-mutatd in planul veciniciei, in chip firesc a venit sfArgitul preocupdriimele copil[regti - indeletnicirea cu arta care md st[pdnise ca pe unrob. Dureroasl gi ingustd este calea credinlei noastre: intreg trupulvielii ni se acoperd de r[ni la toate nivelele qi durerea atinge limitaunde mintea suferindd tace, intr'o stare de intensl petrecere in afaravremii. Cdzdnd din aceastd contemplare fiinfiald, afldm in addnculinimii gdnduri deja gata, nu de cdtre noi izvodite; in ele se cuprindeo mai-nainte gustare a viitoarelor descoperiri despre Dumnezeu. Acestdar al harului nu se poate descrie in cuvintele noastre de zi cu zi.Ex-perienfa aratd cd, el se insuqegte nu altfel decdt prin procesul indelun-gat al unei totale deSertdri. Atunci, mai presus de toatd a$teptarea,vine Lumina cea Neziditd, Vindecdtoarea tuturor ranelor. in strdluci-rea acestei Lumini, calea cea,,strdmtd" strsbdtut5 se infdligeazd caasem[narea Degertdrii lui llristos, prin care ni se ddruieqte gi noud in-fierea de cdtre Dumnezeu Tatdl.
in misura in care ni se descoperd Fiinla Absolut5 simlim din ce ince mai mult propria nimicnicie gi necurdfie. $i este infricoqdtor. Cutoate acestea, rdu ?mi pare cd in sfdrgitul biffenejelor mele putereaacelei stdri binecuvdntate s'a impulinat in mine. Domnul mi-a dat s6trdiesc in quvoaiele milostivirii Sale, dar nimic nu infelegeam: cu Eltoate sdnt altfel. Dar El nu m'a ldsat pdnd in sfdrgit in intunerec: m'aadus la picioarele Fericituiui Siluan qi atunci am infeles cd toat[ ex-perienfa mea de mai nainte md pregdtise spre a-i cuprinde invdfdtura.
Fie numele Domnului binecuvdntat in vecii vecilor.
15