1.Didacticae s t e o ş t i i n ţ ă p e d a g o g i c ă p r a c t i c ă , a p l i c a t i v ă ; s i s t e m c o e r e n t d e m o d a l i t ă ţ i ş i  procedee prin care se asigură predarea-învăţarea-evaluarea unei discipl ine de studiu; sistem demijloace necesar predării adevărului deja descoperit.Metodicile sau didacticile de specialitate, ca subramuri aledidacticii generale- disciplinăcomponentă a ştiinţelor educaţiei care studiază dimensiunile esenţiale şi generale ale procesului deînvăţământ, indiferent de treaptă, t ipul de şcolari tate, discipl ină şcolară - s tudiază organizarea şidesfăşurarea p r o c e s u l u i   d e   î n v ă ţ ă m â n t l a   o   a n u m i t ă   d i s c i p l i n ă   ş c o l a r ă ,   d i n  p e r s p e c t i v a documentelor normative obligatorii, respectiv plan şi programă şcolară, valorificând teoria şi practica pedagogică, validate social.Didactica specialităţii Psihologiestudiază scopul şi obiectivele derivate privind predarea şiînvăţarea Psihologiei în l iceu, în raport cu idealul educaţional , conţinutul Psihologiei urmări t din perspectiva criteriilor de selecţie, ordonare a cunoştinţelor, a calităţii programei şi manualelor şcolareîn raport cu anumite cerinţe psihopedagogice, part iculari tăţ i ale l imbajului psihologic, s trategii lespecifice de predare-învăţare a Psihologiei. Structura demersului metodic va analiza şi proiectareadidactică, precum şi rolul evaluării în activitatea didactică, tipuri, strategii şi modalităţi de evaluare arezultatelor şcolare la disciplina Psihologie.În vir tutea rolului său, Didactica special i tăţ i i Psihologie urmăreşte să surprindă relaţ ia decondiţionare şi funcţionalitate între diversele componente şi aspecte ale predării-învăţării Psihologieiîn l iceu, din perspectiva f inali tăţ i i sale pedagogice: abil i tarea elevului cu un set de cunoştinţe,capacităţ i ş i instrumente care să-l ajute la dezvoltarea conşti inţei de sine şi a conşti inţei de al tul , urmărind construirea unei personalităţi echilibrate şi active. În acest sens, se urmăreşte dobândireaunor competenţe precum: stăpânirea şi utilizarea informaţiilor, gândire creatoare, spirit de iniţiativă,capacitate de reflecţie şi de comunicare.2.Statutul se caracterizeaza printr-o colecție de reguli și de obligații care sunt desemnate prin termenii “mama”. El exprimă o poziție a persoanei în structura sociala.În sensul actual,notiunea cuprinde si poziția individului în fiecare dintre celelalte sisteme.În concluzie, statutul se refera la funcțiile, competențele, responsabilitațile, drepturile si obligațiile specifice personalului didactic si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de control. Meseria de profesor și rolul acestuia A fi profesor înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i învața pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitiv și nici imediat. Totuși, la capatul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții.Cadrul didactic are în primul rând rolul de a organiza și conduce activitatea didactică. Succesul în munca instructiv- educativă depinde în cea mai mare măsură de cadrele didactice, de competența și dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învățământ, nici programele școlare, nici manualele, nici baza materială de care dispune școala nu pot avea asupra elevului o influență care să se poată compara cu aceea a cadrelor didactice. Educatorul creează condițiile necesare de muncă, organizează și conduce activitatea elevului, prin care dispozițiile lui se dezvoltă necontenit și se transformă în calități.Misiunea cadrelor didactice este înaltă, nobilă. Învățătorii și profesorii transmit generațiilor tinere, în mod organizat și planificat, valorile culturale create de generațiile trecute, le îndrumă primii pași în vastul domeniu al științelor, veghează asupra formării personalității lor, asupra orientării lor școlare și profesionale.La intrarea în școala generală, elevii nu știu nici să citească, nici să scrie, nici să socotească. Prin munca metodică și perseverentă a învățătorului și a profesorilor ei ajung ca la absolvirea școlii generale să aibă un larg orizont de cunoștințe despre natură și societate, ceea ce-i ajută să

înțeleagă mai adânc obiectele și fenomenele cu care vin în contact, să interpreteze mai corect evenimentele la care participă, să-și dea mai bine seama de rostul lor în viață.3.Se stie insa ca profesorul si elevii nu se aleg unii pe altii, iar preferintele lor nu sunt decat intamplator in concordanta cu relatiile institutionalizate dintre ei. Cu toate acestea ei nu numai ca urmeaza sa conlucreze, dar va trebui sa conlucreze armonios. Mai intai, profesorului ii revine sarcina si raspunderea integrarii sale in clasa si colectivul clasei de elevi  pe care urmeaza sa-l inchege. intr-un colectiv format, profesorul devine unul dintre membrii acestuia, indeplinindu-si functia in interiorul grupului. Rolul educatorului pe scena  scolara depinde de scopul pe care si-l propune sa-l atinga prin actiunea sa pedagogica.Relatiile profesor–elev sunt variate si se constituie intr-o retea de interdependente. Relatiile informational–cognitive si relatiile afective sunt subordonate relatiei de conducere–influentare. Atat relatia informational–cognitiva, cat si cea afectiva, se stabilesc cu scopul de a-i influenta pe elevi, si aceasta in multiple sensuri: pentru insusirea cunostintelor, pentru determinarea unor stari afective favorabile receptarii mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificari de comportament sau stabilizarea unor trasaturi de caracter, etc. Profesorul declanseaza si intretine interesul elevilor si dorinta lor de a invata si de a raspunde printr-un comportament adecvat cerintelor lui. Influentarea elevilor de catre profesor se face direct, prin atitudine, mesaj verbal, gestica, mimica, stare afectiva, exemplu personal , adica prin prezenta sa activa. Aceasta prezenta are functia de stimul ce determina la elevi un raspuns care poate fi de acceptare formala, acceptare cu convingere, imitare, contagiune, rezistenta. Indirect, profesorul influenteaza prin intermediul altor factori educationali cum sunt colectivul clasei de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul cetatenesc de parinti.

4.Obiectivele pedagogice reprezinta finalitatile'pedagogice microstructurale care asigura orientarea activitatii educative/didactice la nivelul procesului de invatamant. Ele reflecta dimensiunea valorica a finalitatilor macrostructurale, (idealulpedagogic; scopurile pedagogice) definite pe termen mediu si lung la scara sociala a intregului sistem educational.Obiectivele pedagogice ale procesului de invatamant sunt elaborate la nivel de politica a educatiei Aobiectivele generale ale planului de invatamant si obiectivele specifice stabilite pe trepte si discipine de invatamant, definite, de regula, la nivelul programelor scolareAiniversitare) si prin efortul de operationalizare realizat de fiecare cadrul didctic Aobiectivele concrete).in ansamblul lor, "obiectivele urmaresc rationalizarea demersurilor pedagogice in vederea ameliorarii actului pedagogic", activitate complexa, realizabila prin: a) precizarea intentiilor educative in sensul unor comportamente observabile; b) anuntarea "tintelor" instruirii inaintea declansarii actiunii didactice/educative (de predare-inva-tare-evaluare): c) evaluarea intregului proces in termeni raportului "intrare" (obiective proiectate) - "iesire" Aobiective realizate) - Dictionnaire encyclopedique de l'e-ducation et de laformatwn, , .-).Definirea conceptului de obiectiv pedagogic presupune avanasarea a doua criterii de referinta care evidentiaza continutul teleologic si sfera de manifestare axiologica a finalitatilor educatiei.Continutul teleologic al finalitatilor educatiei permite sesizarea relatiei de determinare pedagogica existenta intre finalitatile macrostructurale valabile la nivelul intregului sistem de educatie/invatamant (ideal pedagogic - scopuri pedagogice) si finalitatile microstructurale, valabile la nivelul intregului proces de invatamant, de la dimensiunea sa functional-structurala Aobiective generale-specifice) pana la dimensiunea sa operationala, proprie oricarei activitati didactice/educative Aobiective concrete).Sfera de manifestare axiologica a finalitatilor educatiei permite o dubla definire a obiectivelor pedagogice: o definire in sens larg, care evidentiaza capacitatea obiectivelor pedagogice de a desemna intentionalitatea activitatii de instruire si de formare a personalitatii

( Potolea, Dan, , . ); o definire in sens restrans, care evidentiaza capacitatea obiectivelor pedagogice de a desemna actiunile concrete realizate de prescolar, elev, student etc. sub indrumarea profesorului, in cadrul unei secvente didactice controlabila pe criterii de evaluare precise.

5. Finalitatile pedagogice reprezinta orientarile asumate la nivel de politica a educatiei in vederea realizarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane conform anumitor valori angajate in proiectarea sistemului si a procesului de invatamant.Conceptul de finalitate pedagogica defineste caracterul teleologic si axiologic al activitatii de educatie.Caracterul teleologic al educatiei evidentiaza importanta studierii finalitatii activitatii umane Ateleologie = studiul finalitatilor, in limba greaca: telos = scop, logos = studiu). Explicarea realitatii printr-o "judecata teleologica da sens partilor plecand de la un intreg", care angajeaza "functionalitatea generala a organismului". Ea este specifica activitatii umane, fiind opusa "explicatiei cauzale", care intervine in cazul fenomenelor naturii. (Dictionnaire de la philosophie, , .).Caracterul teleologic al educatiei evidentiaza diferenta fundamentala existenta intre finalitatea intentionala , proprie activitatii umane si finalitatea materiala, specifica naturii, care intervine spontan, fara constiinta unor scopuri declarate, recunoscute si urmarite in mod explicit.Finalitatea intentionala solicita educatiei un demers stiintific de tip comprehensiv, care implica intelegerea problemelor globale ale domeniului si interpretarea flexibila a acestora in diferite contexte pedagogice. Acest demers, propriu stiintelor socio-umane, este deosebit de demersul explicativ, reductionist, aplicabil, de regula, in analiza fenomenelor naturii ( Dimitriu, E, in Probleme fundamentale ale educatiei -coordonator Todoran, Dimitrie, , ., ).Caracterul teleologic al educatiei sintetizeaza trei trasaturi fundamentale ale activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii: a) orientarea spre o finalitate care trebuie atinsa in viitor; b) orientarea spre problemele globale, care sustin functionalitatea generala a activitatii; c) orientarea spre actiunile strategice care integreaza continuu produsele si procesele trecute si prezente ale educatiei, la nivelul unei activitati psihosociale noi, superioare.

6.Taxonomia obiectivelor pedagogicereprezinta o clasificare sistematica a finalitatilor procesului de învatamânt.a) dupa gradul de generalitate exprimat: - obiective pedagogice generale, valabile pe verticala si orizontala procesului de învatamânt, -obiective pedagogice specifice, valabile pe niveluri, trepte, discipline, forme de învatamânt si de instruire, -obiective pedagogice concrete - valabile la nivelul activitatii didactice/educative realizata în diferite forme de organizare - lectie, ora, seminar, curs.b)în functie de politica educationala;c)dupa tipul de comportament asteptat : implica doua criterii de referinta : competenta proiectata si realizata si performanta proiectata si realizata.;d)de performanta Specificul activitatii de instruire permite delimitarea urmatoarelor obiective de performanta, interdependente la nivelul procesului de învatamânt: obiective de stapânire a materiei, obiective de transfer, obiective de exprimare.Obiectivele de performanta pot fi analizate si din perspectiva triadei traditionale : cunostinte - priceperi - deprinderi.Tipuri de taxonomii: conformlui  B.S.Bloom(1948) : articulate în 3 planuri: domeniul cognitiv-afectiv-psiho-motor cunoasterea;comprehensiunea;aplicarea;analiza; sinteza;evaluarea.

7. Prin operaţionalizare se precizează ceea ce urmează să facă elevul, respectiv performanţa/competenţa pe care trebuie să o dovedească, adică de care să fie capabil la finele unei secvenţe de instruire; c) includerea într-un proiect de activitate didactică a unor obiective operaţionale, impune cadrului didactic să gândească şi să

proiecteze riguros situaţiile, condiţiile de exersare şi manifestare a comportamentelor prefigurate prin operaţionalizarea obiectivelor. A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament concret, direct observabil şi măsurabil. Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune realizarea unei suite de precizări: precizarea performanţei, precizarea autorului performanţei, precizarea condiţiilor concrete în care va avea loc realizarea performanţei respective şi stabilirea unui nivel minimal acceptat de reuşită. Operaţionalizarea presupune, mai intai, transpunerea unui obiectiv in termeni de actiuni, acte, operatii, manifestari directe observabile, ceea ce presupune o delimitare si secventierea analitica a obiectivelor, concretizarea lor. Dar, in acelasi timp, operaţionalizarea presupune si un aspect “tehnic” care rezida in enuntarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile si “masurabile”, cu ajutorul “verbe de actiune”. Esential pentru operaţionalizare este faptul ca se precizeaza ceea ce va face elevul, performanta, de care va fi capabil dupa anumite secvente ale procesului de predare-invatare. Orice obiectiv operaţional precizeaza mai intai o modificare calitativa a capacitatii elevilor. Pentru orice obiectiv operaţional se precizeaza situatiile de invatare, respectiv, conditiile care determina modificarile educative preconizate. Operaţionalizarea va urma doua directii:a) precizarea si descrierea conditiilor in care performanta va fi formata; b) precizarea conditiilor in care performantele vor fi evaluate Operaţionalizarea impune ca orice obiectiv sa se refere la activitatea de invatare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operaţionale trebuie sa se centreze pe procese, actiuni, acte, operatii observabile usor constatabile si sa desemneze cu precizie rezultatele scontate, imediate, in cadrul diferitelor secvente

si situatiei de predare-invatare. 8.TIPURI DE INVÃTARETipologia invatarii

potrivit conceptiei lui R.Gagne In conceptia lui

R.Gagne dezvoltarea umana apare ca efect, ca

schimbare de lunga durata, pecare subiectul o datoreaza atat invatarii cat sI cresterii. Invatarea nu se face oricum, ci se bazeaza pe o serie ordonata

sI aditiva de capacitati. Ierarhizarea acestor capacitati de face in baza criteriului trecerii succesive de la invatarea capacitatilor simple, la cele

complexe,generale.Intreg ansamblul de capacitati pe care-l poseda subiectul pentru R.Gagne reprezinta conditiileinterne. Acestea se deosebesc de conditiile externe a caror actiune este independenta desubiect. Avand in vedere varietatea conditiilor externe, R.Gagne considera ca exista tot atateaforme sau tipuri de

invatare.Principalele tipuri de invatare sunt:

•invatarea de semnale; •invatarea stimul-raspuns; •invatare de tipul

inlantuirilor; •invatarea asociativa-verbala; •invatarea prin discriminare; •invatarea notiunilor;

•invatarea de reguli sau de principii; •invatarea sociala.

26.PROIECTUL DE LECŢIE cuprinde articulaţia ideatică a mai multor elemente componente repartizate in două părţi: A.Partea introductivă in care se precizează: 1.DATA, 2.CLASA; 3.DISCIPLINA; 4.SUBIECTUL LECŢIEI, 5.TIPUL DE LECŢIE; 6.OBIECTIVELE OPERAŢIONALE; B. Desfăşurarea propriu-zisă a momentelor lecţiei care poate fi redată în mod sintetic astfel: momentele lectiei, continutul lectiei, activitatea profesorului, strategia didactica, activitatea elevilor.Un proiect de lectie eficient se caracterizeaza prin.-adecvarea la situatia concreta,-operationalitate,-flexibilitate;economicitate. Proiectarea lectiei presupune realizarea de concordante intre trei puncte cheie :a.obiectivele lectiei, b.metode, materiale, mijloace, c.evaluarea succesului scolar.Prin conectarea celor trei puncte cheie se proiecteaza lectia intr-un set de actiuni realizate in mai multe etape: a.consultarea programei, a manualului, a surselor bibliografice; b.determinarea obiectivului general si a obiectivelor operationale prin decelarea capacitatilor umane ce pot fi identificate,exprimate,masurate; c.selectarea si organizarea continuturilor invatarii in unitati si teme principale. d.alegerea si combinarea metodelor, mijloacelor, modalitatilor de lucru cu elevii; e.stabilirea formelor de organizare si desfasurare a activitatii didactice si extradidactice. f.alegerea si imbinarea metodelor de evaluare a activitatii didactice si educative.

19. Funcţiile evaluării în procesul de învăţământ In procesul de predare-învăţare-evaluare sintetizând mai multe criterii ale evaluării putem diferenţia următoarele funcţii ale evaluării: a. constatarea achiziţiei unor cunoştinte teoretice şi/sau practice sau funcţia diagnostică; b. feed-back-ul sau informarea subiecţilor educaţionali cu privire la rezultatele obţinute sau funcţia cibernetică; c.funcţia selectivă prin care se realizează ierarhizarea şi clasificarea educaţilor în funcţie de cantitatea şi calitatea cunoştintelor teoretice şi practice asimilate; d. funcţia educativă -care se referă la conştientizarea rezultatelor evaluării, în situaţii diferite de succes, insucces sau mediocritate.Aceasta este cea mai importantă funcţie a evaluării, deoarece are ca scop stimularea subiecţilor educaţionali pentru obţinerea de rezultate superioare în pregătirea lor;e. funcţia prognostică -care prevede pe baza diagnosticului educaţional stabilit evoluţia ulterioară a subiecţilor educaţionali, valoarea, nivelul şi preformanţele pe care ar putea să le obţină în etapele urmatoare; f. funcţia social-economică-care face trimitere la eficienţa învăţământului la nivel macro-sistemic, măsura în care acesta răspunde necesităţilor economice, sociale şi culturale ale societăţii. Toate aceste funcţii se pot raporta la contexte socio-culturale diferite dar interdependente: clasa de elevi, sistemul educaţional sau sistemul societal în intregul său .Ca urmare constatarea, informarea, corectarea, selecţia, perfecţionarea se adresează elevilor, părinţilor, factorilor de decizie educaţională , economică, culturală sau societală ca sistem integrat.

EVALUAREA REZULTATELOR sCOLARE.Evaluarea este activitatea prin care profesorul constata, în diferite momente ale procesului didactic, masura în care rezultatele obtinute de catre elevi sunt în concordanta cu cerintele programei, cu obiectivele pedagogice preconizate.Evaluarea este partea integranta a procesului instructiv - educativ, având o importanta tot atât de mare ca si activitatea de predare - învatare.Importanta evaluarii se datoreaza functiilor pe care aceasta le asigura în ansamblul procesului de pregatire scolara.4.1.FUNCŢIILE EVALUĂRII.Functia de clasificare si selectie. Potrivit rezultatelor evaluarii se realizeaza o ierarhizare a institusiilor scolare de acelasi tip, a claselor si a elevilor dintr-o scoala. Ierarhizarea are un rol social si unul stimulativ de emulatie.Functia sociala. Colectivitatea umana locala, familia, sunt informate despe rezultatele obtinute de catre elev.Din prezentarea functiilor evaluarii se poate constata ca aceasta nu se reduce la constatarea, înregistrarea si aprecierea rezultatelor obtinute de catre colectivitatea scolara în procesul

didactic. Evalaurea este o activitate complexa care presupune: verificare, analiza, aprecierea si interpretarea rezultatelor în scopul

stabilirii cauzelor, initierii masurilor de reglare si amelioarare, atât a activitatii de predare, cât si a activitatii de învatare.4.2.MECANISMUL EVALUĂRII.Orice proces de evaluare consta în a compara, a raporta un rezultat la o valoare prestabilita , la un etalon. În învatamânt, etaloanele cu care se compara performantele elevilor sunt obiectivele pedagogice.Un prim demers în procesul de evaluare consta în evaluarea rezultatelor. Verificarea este sinonima cu examinarea, controlul. Prin verificare, profesorul determina elevul sa exprime, sa exteriorizeze, într-o forma sau alta, cunostintele pe care le detine, capacitatea de a aplica, de a opera cu acestea, modul de a gândi, de a rationa.Un alt demers îl reprezinta aprecierea. Aprecierea este în strâsa legatura cu masurarea. A masura înseamna a stabili numarul de caracteristici de o anumita natura pe care le întrunesc raspunsurile, performantele elevilor verificati. Numarul caracteristicilor si valoarea acestora se raporteaza la obiectivele pedagogice si prin comparatie se stabileste nota, se face aprecierea. Nota este un indicator sintetic care concentreaza într-o singura cifra o multitudine de aspecte privitoare la nivelul rezultatelor obtinute de elev în procesul ânvatarii. Aspecte de ordin cantitativ si calitativ: volumul de cunostinte, organizarea acestora în mintea elevului, corectitudinea si coerenta exprimarii.

Manualul scolar reprezinta un document oficial de politica a educatiei, care asigura concretizarea programei scolare intr-o forma care vizeaza prezentarea cunostintelor si capacitatilor la nivel sistemic, prin diferite unitati didactice, operationalizabile, in special, din perspectiva elevului /studentului: capitole, subcapitole, grupuri de lectii/cursuri, seminarii; lectii/cursuri,

seminarii; secvente de invatare etc. o1l16lkFunctiile pedagogice, valabile la nivelul manualului scolar dar si in cazul altor materiale de invatare angajeaza capacitatile operationale ale programelor scolare de formare-dezvoltare a personalitatii elevilor prin intermediul unor sarcini de instruire din ce in ce mai complexe.